Rogoz Adrian biografia

Rogoz Adrian


Rogoz Adrian opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

ROGOZ Adrian (pseudonimul lui Adrian Sommer), se naste la 19 apr. 1921, Bucuresti - moare in 28 iul. 1996, Bad Nauheim, Germania.
Prozator si poet.

Fiul lui Raul Sommer, inginer, si al Madeleinei (n. Daniel). Tatal publica, sub pseudonimul Raoul Vera, brosura Problema comunicarii cu Marte si enigma martiana (1924). Sotul prozatoarei Georgina Viorica Rogoz . Absolvent de liceu (1939), sustine bacalaureatul in . Urmeaza, pina in 1948, Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti (licenta in 1971). Laborant (1939-l940), muncitor la CFR (194l-l944), functionar la Societatea de telefoane (1946-l948), reporter si redactor la revista Stiinta si tehnica (din 1955). in oct. 1955, cu sprijinul inginerului Virgil loanid, redactor-sef al acestei revista, editeaza bilunar suplimentul SF Colectia „Povestiri stiintifico-fantastice", cea mai importanta publicatie de science-fiction aparuta pina acum la noi (in apr. 1974 isi inceteaza aparitia).

Din 1989, Rogoz Adrian a trait in Germania, la Bad Nauheim. In 1934 scria prima sa povestire stiintifico-fantastica.

Astrul principal, urmata de „citeva articole tangente cu stiinta".

Debuteaza in Revista Fundatiilor Regale (oct. 1944), cu poemul in hexametri Nimfaunesca, premiat anterior de ziarul Ecoul, la un concurs organizat de Miron Radu Paraschivescu . Debut editorial cu piesa in patru acte Martin Rogers descopera America (1953, reprezentata in 1952; scrisa in colab. cu C. Constantin). Prezentat de Oscar Lemnaru lui Ion Barbu , spre a fi admis in „Clubul Mateiu Caragiale", Rogoz Adrian se formeaza ca poet „sub veghea" si sub influenta acestuia, ajungind, tirziu, sa-si configureze o formula proprie, „poezia invarianta" (voi. Inima rezistenta, 1981). S-a facut insa cunoscut mai ales ca autor de science-fiction: Inima de ciuta (1955, in colab. cu C. Ghenea), Uraniu (1956, in colab. cu C. Ghenea), Planeta Mrina in alarma (1959), Omul si Naluca (1965), Pretul secant al genunii (1974). A mai semnat si cu pseudonimul anagrama Dorin A. Groza. A tradus, singur sau in colab., din A. Gonciar, V. Safonov, N. A. Nekrasov, VI. Nemtov, B. Polevoi, I. Efremov, M. Pasek si Stanislaw Lem. Premiul de Stat in 1954, pentru piesa Martin Rogers descopera America (1953). Premiul II ex aequo la primul concurs national de literatura SF, pentru povestirea Inima de ciuta (1955). Premiul special la primul Congres european de science-fiction (EUROCON I, Triest, 1972), pentru povestirea Altarul zeilor stohastici (1970).

Daca tinarul incepator care barbiza liber „pe teme clasice" in poemul in hexametri Nimfaunesca (1944) avea sa-si recupereze abia ca sexagenar poezia „barbiana" din tinerete (in volumul Inima rezistenta, 1981), daca piesa in patra acte cu care a debutat editorial (Martin Rogers descopera America, 1953) mai poate fi azi consultata cu folos doar pentru o eventuala documentare asupra metodelor propagandistice folosite in „razboiul rece" - adevarata vocatie a lui Rogoz Adrian, aceea de scriitor si animator SF, incepe sa se manifeste o data cu infiintarea Colectiei „Povestiri stiintifico-fantastice": pe parcursul celor aproape doua decenii de aparitie a acestei publicatii (1955-l974), Rogoz Adrian s-a identificat cu ea pina la confundare, pina intr-atit, incit principala sa opera a ajuns sa fie considerata colectia celor 466 de nuvele ale Colectiei (CPSF) - raritate de pret pentru colectionari -, ceea ce insa, evidentiindu-l pe animatorul „genului" si al miscarii SF, il nedreptateste pe scriitor. Acesta nu trebuie insa cautat in primele sale scrieri, chiar daca personal afiseaza un explicabil orgoliu pentru Inima de ciuta (1955), „povestire scrisa de mine in colaborare cu doctor Christian Ghenea si in care isprava lui Christian Barrtfird, adica transplantarea unei inimi, a fost anticipata cu 12 ani". impreuna cu acelasi colaborator, Rogoz Adrian va semna apoi si romanul Uraniu (1956), iar de unul singur Omul si Naluca (1965), roman in ale carui 550 de pagini sint de fapt „lipite" doua romane, complet eterogene, dintre care total perimat, inca din momentul aparitiei, este romanul „terestru", mai precis „american", unde se relateaza fastidios preparativele lansarii spre planeta Venus a rachetei „Spright" („Naluca"). Romanul „venusian", insa, merita toata atentia, pentru luxurianta imaginatiei vizuale si pentru finetea imaginatiei auditive care-i permit lui Rogoz Adrian sa plasmuiasca o lume si sa inventeze un limbaj spre a intra in comunicatie cu aceasta „alta lume".

Ca la Vladimir Colin , in A zecea lume (1964), o fragila fata-planta, rasarita aici din solul venusian, exercita o stranie si ambigua fascinatie erotica asupra protagonistului pamintean, omului devenindu-i astfel dureros sensibile propriile-i limite biologice, propriile-i bariere ontologice intre care-l inchide chiar natura sa imutabil umana. Ca proportiile mai reduse il avantajeaza pe Rogoz Adrian, devine evident o data cu volumul de nuvele si povestiri Pretul secant al genunii (1974), unde, alaturi de lungimi si redundante care incurca accesul la idei SF altfel captivante si spectaculoase in sine (Oriana, eu si Gemmi 1, 2, 3), figureaza si piesele de rezistenta ale SF-ului sau: Altarul zeilor stohastici (1970), „cea mai buna lucrare a autorului" (M. Oprita), Alambai sau arcanele artei si, in primul rind, nuvela care da titlul volumului. Pretul secant al genunii. Sub acest titlu, destul de cautat si abscons, se ascunde insa o originala versiune in registru SF a unui motiv literar ilustru - „cautarea absolutului". Sahist de geniu, neinvins pe tot cuprinsul „Federatiei galactice", „Nebunul spatiului", Dav Bogar, isi consuma intreaga viata in abnegatia sau fixatia de a rapune, prin cistigarea unei partide, una singura, sfinxul sau „monstrul" sahist care este nooplaneta Tehom, programata tocmai pentru a fi invincibila in jocul de sah: „monstru" ce semnifica, precum Moby Dick, „Balena Alba" din romanul omonim al lui Herman Melville, idealul sau absolutul care-I devora pe „cautatorul de absolut".

R. a tradus (in colaborare) doua renumite romane de science-fiction, a caror aparitie in romaneste, la distanta de aproape doua decenii, marcheaza exponential doua momente distincte in evolutia gustului si optiunilor miscarii SF de la noi: Nebuloasa din Andromeda (1957) de Ivan Efremov si Solaris (1974) de Stanislaw Lem. Renuntind pentru un moment la travestiul SF, Rogoz Adrian isi surprinde cititorii cu volumul de poezii Inima rezistenta (1981), unde „debutantul" recupereaza o activitate de patru decenii. Mai mult decit ciclul „barbian" din tinerete, Umbra geniului, produce o frapanta impresie premiera absoluta a „poeziei invariante", din ciclul Tace sens nesecat, care „transpune lumii versurilor un principiu geometric: simetria". Versurile palindromice, ce ramin identice cu ele insele si cind sint citite invers, se incarca autogen de propriul lor mister, de o transparenta, dar impenetrabila enigma, la recea atractie hipnotica a unor oglinzi paralele verbale. O descoperire a autorului o constituie si decorativele, dar riguroasele caligrame bicolore prin care aceste „obiecte lirice" invariante pot fi vizualizate si care dau cartii un aer insolit, excentric, contrariant pentru ideea curenta de poezie. Revendicindu-se din tutelarul ermetism barbian, Rogoz Adrian isi deschide, prin „invariante", prin aliteratii si alte „figuri de sunet", prin gustul virtuozitatii si performantei tehnice in materie de limbaj, o pirtie impracticabila, dar proprie, un timbru propriu de ermetism, intru nimic mai excentric ideii insesi de poezie decit atitea alte experimente poetice contemporane.

OPERA:
Martin Rogers descopera America, piesa in patru acte, Bucuresti, 1953 (in colab. cu C. Constantin);
Inima de ciuta, poveste SF, in CPSF, nr. 5, 1955;
ed. II in Almanah Anticipatia, 1985 (in colab. cu C. Ghenea);
Uraniu, roman SF, in CPSF, nr. 8-l4, 1956 (in colab. cu C. Ghenea);
Planeta Mrina in alarma, povestire SF, in CPSF. nr. 107, 1959;
Omul si Naluca, roman SF, Bucuresti, 1965;
Pretul secant al genunii, nuvele si povestiri SF, Bucuresti, 1974;
Inima rezistenta, versuri, pref. de Ov. S. Crohmalniceanu, Bucuresti, . Traduceri: A. Gonciar, Stegarii, in colab. cu Maria Z. Vlad, Bucuresti, 1949;
V. Safonov, Pamintul in floare, in colab. cu M. Caciuleanu, Bucuresti, 1950;
N. A. Nekrasov, Mos Mazai si iepurii. Bucuresti, 1952;
VI. Nemtov, „Trei dorinte", in colab. cu P. Popescu, Bucuresti, 1952;
Boris Polevoi, Contemporanii. in colab. cu Ecaterina Antonescu, Bucuresti, 1954;
Ivan Efremov, Nebuloasa din Andromeda, in colab. cu Tatiana Berindei, in CPSF, nr. 59-65,1957 (in voi. 1960,1966);
Ivan Efremov, Cor serpentis (Inima sarpelui), in colab. cu F. Ionescu. in CPSF. nr. 113-l14, 1959;
Mirko Pasek, Caravana de abanos, in colab. cu T. Ionescu-Niscov, Bucuresti, 1964;
Ivan Efremov, Opere alese, I-II, in colab. cu Tatiana Berindei, Bucuresti, 1965;
Stanislaw Lem, Solaris, in colab. cu T. Roii, Cluj-Napoca, .


REFERINTE CRITICE: S. Farcasan, in Scinteia, 18 dec. 1952; M. Oprita, in Tribuna, nr. 21, 1966; A. Martin, in Gazeta literara, nr. 27, 1966; I. Balu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1966; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 15, 1975; V. Salajan, in Tribuna, nr. 37,1975; V. Bugariu, in Viata Romaneasca, nr. 9,1975; Silvia Udrea, in Vatra, nr. 9, 1975; FI. Manolescu, Literatura S. F, 1980; Mirela Bratu, in Scinteia tineretului. Supliment literar-artistic, nr. 13, 1981; V. Bugariu, in Luceafarul, nr. 49, 1981; T. George, in Romania literara, nr. 8, 1982; P. Miclau, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1982; C. Robu, in Echinox, nr. 304, 1982; idem, in Almanah Anticipatia, 1985.