Teodor Scarlat biografia

Teodor Scarlat


Teodor Scarlat opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

SCARLAT Teodor, se naste la 6 oct. 1907, I. C. Frimu, judetul Ilfov - moare in 18 dec. 1977, Bucuresti.

Poet si prozator.

Parinti adoptivi (dar se cunoaste numele mamei: Teodora Oprea).

Studii liceale incepute la Ploiesti (1923), intrerupte din lipsa de mijloace materiale, continuate la Bucuresti. Diverse ocupatii: ucenic intr-un atelier mecanic, invatator suplinitor (1929), secretar de redactie la Revista scriitoarelor si scriitorilor romani (din 1934) si la Fotbal, secretar de presa la Teatrul National (din 1938), colaborator la Radio; din 1950, secretar literar la diverse teatre: Tineretului, Nottara, Creanga. Debut cu versuri in revista Vraja, in . A colaborat la Convorbiri literare. Familia, Bilete de papagal, Cuvintul liber. Viata literara, Vremea etc. Succesiunea volum sale de versuri (Artificii, 1931; Claviaturi, 1933; Floarea reginei, 1939; Ora de zbor, 1940; Vatra magilor, 1943; Poeme, 1969; Dicteuri pentru fantoma ta, 1972; Noptile din underground, 1972) ar indica o treptata trecere de la un modernism nu prea ostentativ la traditionalism, simplificare si limpezire; lirica sa este insa, in esenta, unitara (incontestabila fiind suprematia metaforei - centru de greutate si aproape scop in sine al poemelor). O antologie (Antologie de imagini din poezia noua, 1934), o culegere de conferinte radiofonice (Anotimpurile In lirica noastra contemporana, 1941), un roman (Viata la-nttmplare, 1938) si un eseu critic scris in colab. cu M. Straje (Interpretari din lirica lui Gourmont, 1940) intregesc profilul scriitorului.

Volumul de debut al lui Teodor Scarlat - Artificii (1931) -pe care mai tirziu poetul nu-l mai considera reprezentativ, neglijindu-l in reeditari, antologii si note bibliografice - se mentine intr-un consecvent prozaism programatic (in elogiul „versului banal" si al „ritmurilor minulesciene"). Semnificativa pentru definirea restului operei sale poetice este publicarea unei Antologii de imagini din poezia noua (1934) - cu motto-uri din Breton si Sasa Pana , cu includerea printre poeti a lui Urmuz - prin care contactul cu modernismul devenise o realitate. in prefata, „imaginea", caracterizata ea insasi metaforic, ca „rezultata din imbratisarea spiritului cu realul, in clipele de suprema transfigurare" este absolutizata, ca unica formula a poeziei, ca „superlativul absolut al artei in genere". Volumul se voia o antologie a poeziei si nu a poetilor. Termenul de „imagine", chiar insuficient precizat, se dovedeste util pentru identificarea preferintelor lirice ale lui Teodor Scarlat Poemele sale din Claviaturi (1935) ar fi avut de cistigat tocmai printr-o selectie de „imagini", de versuri izolate, de asocieri neobisnuite; ceea ce le lipseste, de multe ori, e convergenta: o tendinta acumulativa excesiva le da un prea pronuntat aer de artificialitate si manierism

„sufletele erau inserari ploioase
spinzurate la ferestrele plecarii"; „singur somnul vostru ma mai striga
cfrid bolovanii rasaritului imi bat in porti
sau cind din zarea aplecata peste zi
astept surisurile inghetate-ale zapezii".


Tablouri in care pentru fiecare element se cauta echivalente metaforice sint dominate de o atmosfera sumbra, unde motivul obsedant este al inchiderii:

„in oras si-n vise
toate obloanele erau inchise";
„omul tipa in seara ca-ntr-o celula".

Mai putina violenta -lexicala, imagistica, tematica - si mai multa melancolica impacare va contine volumul urmator, Floarea reginei (1939).

Tristetea, pustiul, singuratatea nocturna vor alterna aici cu metafore ale somptuozitatii si frumusetii, iar obsesia mortii se va nuanta mioritic, indraznelile prime dispar tot mai mult, dizolvindu-se in monotone elegii. in atmosfera eterica a versurilor din Ora de zbor (1940), in care elemente fundamentale sint aerul, ceata, impalpabilul, disiparea, ramine neschimbat cultul „imaginii", revelatoare prin ea insasi, ratiune de a fi a poemului. Metafora e acum mai cuminte, preponderent sinestezica, picturala cu efecte de lumina, ceturi si fumegari. Toata recuzita traditionalista e prezenta in volumul Vatra magilor (1943); poezia cistiga in general in forta prin adincirea elanului dionisiac, a starilor de intensa plinatate, de euforie a vitalitatii. Prozodia se adapteaza schimbarii de atmosfera, si versul aniplu, cadentat, adesea exclamativ, convine deopotriva beatitudinii agreste ori solemnei melancolii. O selectie de Poeme (1969), cu putine inedite, va fi urmata in 1972 de publicarea unui manuscris - Dicteuri pentru fantoma ta - ratacit in urma cu 37 de ani, incadrat stilistic in maniera din Claviaturi, si din care autorul a lasat la o parte doua tipuri de poeme, corespunzind exceselor initiale: pe cele „aberative" si pe cele „de un prozaism plat, inexpresiv". Ultimul volum, Noptile din underground (1972), este replica unei alte virste. Simplificarea versului, reducerea imagisticii, recursul la fabula nu sint aici in avantajul lirismului; si indraznelile inceputului apar evident preferabile. Singurul roman, Viata la-ntimplare (1938), cu unele componente autobiografice, e stingaci, naiv-sentimental in exaltarea generozitatii lumii haimanalelor.

OPERA:
Artificii, versuri, Bucuresti, 1931;
Antologie de imagini din poezia noua, Bucuresti, 1934;
Claviaturi, versuri, Bucuresti, 1935;
Viata la-ntimplare, roman, Bucuresti, 1938;
Floarea reginei, versuri, Bucuresti, 1939;
Interpretari din lirica lui Gourmont (in colab. cu M. Straje), Bucuresti, 1940;
Ora de zbor, versuri. Bucuresti, 1940;
Anotimpurile in lirica noastra- contemporana. Patru cuvintari rostite la Radio Bucuresti, Bucuresti, 1941;
Vatra magilor, versuri, Bucuresti, 1943;
Poeme, Bucuresti, 1969;
Dicteuri pentru fantoma ta, versuri, Bucuresti, 1972;
Noptile din underground, versuri, Bucuresti, 1972.


REFERINTE CRITICE:
D. Murarasu, Istoria literaturii romane, 1940;
G. Calinescu, Istoria;
G. Drumur, in Orizont, nr. 11, 1969;
D. Micu, in Romania literara, nr. 34,1969;
V. Gheorghiu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1971;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 14, 1972;
H. Badescu, in Steaua, nr. 17,1972;
Al. George, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1972;
Al. Raicu, in Romania literara, nr. 25, 1972;
M. Curticeanu, in Echinox, nr. 10, 1977;
T. Stefanescu, in Luceafarul, nr. 10, 1978;
S. Stolnicu, Printre scriitori si artisti, 1988.