Traian Iancu biografia

Traian Iancu


Traian Iancu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

IANCU Traian, se naste la 8 mai 1923, comuna Faget, judetul Timis - moare in 1 mai 1997, Bucuresti.
Poet.

Parintii, Milentie Iancu si Ana (n. Stanescu), tarani. Studii medii la Liceul „C. Brediceanu" din Lugoj (absolvitin 1943); incepe Facultatea de Medicina la Bucuresti, dar o intrerupe dupa trei ani si intra la Scoala de Literatura „Mihai Eminescu" (absolvita in 1951). Din 1951, functionar la Uniunea Scriitorilor: director al Uniunii Scriitorilor si director al Fondului literar.

Debuteaza in revista Primavara Banatului din Lugoj (1941); debut editorial cu volum de versuri Dragostele mele (1969). Alte voi.: Puntea soarelui (1971), Noi (1972), Sa iubim ce-i de iubit (1975), Bucuriile noastre (1978), Doina (1981), Iubire de oameni (1984), Gradina (1986), Cintecul iubirii (1989).

Colaboreaza la Romania literara. Luceafarul, Steaua, Tribuna etc. Poezia reprezinta pentru I. o modalitate de militantism ce s-ar vrea ardent si de exprimare frusta, patetica a unei naturi lirice, inrudita cu cea folclorica.

Declarative si patetice, baladesti si folclorizan-te, poemele lui Traian Iancu indica o structura sufleteasca dinamica, optimista. Poetul e un traditionalist convins si traieste cu fervoare cultul stramosilor, al istoriei trecute si al celei contemporane. G. Cosbuc, O. Goga", M. Beniuc, Z. Stancu sint magistrii in fata carora inclina steagul, parafrazindu-i copios. Nu putin din chiuitura voiniceasca si frusta (artistic vorbind) a unei parti din poezia anilor '50 se prelungeste cu dezinvoltura in creatia lui Traian Iancu. Avintul, tonul solemn, simplitatea sententioasa gasesc in baladele sale, ca si in poeziile cu metrica folclorica, spatiul optim de desfasurare. Atitudinea dominanta e cea confesiv-declarativa:

„Frunzulita, foi de fag,
Te-am iubit, Tara, cu drag,
Frumusetea ta de vraja
M-a facut gorun de straja".


„Pionier al Partidului", cum el insusi se numeste, I. ii inchina acestuia numeroase ode, slavind construirea noii orinduifi sociale. „Aleanul de balada" trezeste fervoarea declamatorie a poetului, poetizind cotidianul pe un ritm jucaus:

„Git de lebede, domoale,
Scot furnale fum spre cer,
Raze din termocentrale
Prin al soarelui mister".


Spre deosebire de majoritatea confratilor de generatie, poetul ramine fidel stilului poetic de debut, indiferent de evolutia modalitatilor poetice moderne. Numeroase sint poeziile de ocazie, fie ca sint concepute sub impresia unui eveniment festiv, fie ca rezulta din impresiile culese cu prilejul unor calatorii peste hotare. in acest ultim sens, in volumul Bucuriile noastre (1978) figureaza un ciclu dedicat unor aspecte poloneze: Vedere din Varsovia, Acasa la Cliopin, Sirena pe Vistula. Brusc, lirismul e mai dens si mai interiorizat. I. este si autorul unor librete pentru operetele Carpatii (1966). Plutasul de pe Bistrita (1956), Tirgul de fete.

OPERA:
Dragostele mele, versuri. Bucuresti, 1969;
Puntea soarelui, versuri. Bucuresti, 1971;
Noi, versuri. Cluj, 1972;
Sa iubim ce-i de iubit, versuri. Bucuresti, 1975;
Bucuriile noastre, versuri, Bucuresti, 1978;
Doina, versuri, Bucuresti, 1981;
Iubire de oameni, versuri. Bucuresti, 1984;
Gradina, versuri. Bucuresti, 1986;
Cintecul iubirii, versuri, Bucuresti, 1989.


REFERINTE CRITICE:
Perpessicius, Lecturi;
D. Dimitriu, in Convorbiri lucrare, nr. 13, 1972;
P. Poanta, in Steaua, nr. 7,1972;
Al. Piru, Poezia, 1;
Z. Sangeorzan, in Cronica, nr. 26,1975;
M. Tomus, in Transilvania, nr. 5, 1976;
D. Zamfirescu, in Contemporanul, nr. 48, 1978;
A. Goci, in Scinteia, nr. 12419, 1982;
G. Munteanu,in Romania literara, nr, 47, 1982;
I. Grinevici, in Saptamina, nr. 45, 1984;
Al. Protopopescu, in Viata Romaneasca, nr. 1,1985;
Al.Raicu,in Ateneu, nr.3, l985;
F.Nc;
igu, A doua carte cu prieteni, 1985;
VI. Barna, in Contemporanul, nr. 35, 1986;
P. Poanta, in Tribuna, nr. 51, 1986.