Valentin Petculescu biografia


Valentin Petculescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PETCULESCU VALENTIN.
Poet, prozator si dramaturg.

De asemenea, compozitor si muzicolog.
S-a nascut la 16 martie 1947 in Bucuresti.

Este fiul lui Vasile si al Mariei (nascuta Dragnea). A absolvit Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti. in anii '80 a facut parte din gruparea cenaclului "Junimea" din Bucuresti, condus de criticul si profesorul Ovid S. Crohmalniceanu.

A fost profesor de muzica si de compozitie la Liceul "George Enescu" si la Academia de Muzica din Bucuresti.

Debuteaza cu versuri in "Suplimentul literar-artistic al «Scinteii tineretului»" (1979).

Debutul editorial se produce cu proza in volumul colectiv Desant '83 (Ed. Cartea Romaneasca, 1983).

Colaboreaza cu versuri, proza, piese de teatru, cronici muzicale la revistele: "Contrapunct", "Luceafarul", "Romania literara", "Teatrul azi", "Avanscena", "Actualitatea muzicala", precum si la Radio Europa Libera. A mai publicat volumul de versuri Orasul fara iesire la mare (Ed. Litera 1990).

Lucreaza ca si profesor de muzica la Liceul "Dinu Lipatti" din Bucuresti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor.

Despre scrierile autorului au formulat opinii critice: Nicolae Manolescu ("Romania literara", nr. 52/29 dec. 1983); Cornel Ungureanu ("Orizont", nr. 3/20 ian. 1984); Ovid S. Crohmalniceanu (postfata volum Oras ui fara iesire la mare, Ed. Litera, 1990); Eugen Simion - Jurnalul liric ("Romania literara", 1990); Bogdan Ghiu - Poeme respirate ("Contrapunct", 1990); Laura Bisoc - Viata in orasul fara iesire la mare ("Caiete critice", 1990); Ion Bogdan Lefter ("Panoramic Radio-Tv", nr. 49/1990) s.a.

Referinte critice:


"Valentin Petculescu (Inspectia si Jurnalul unei vacante prea scurte), prozator subtil, inzestrat cu urechea muzicala a unui profesionist si cu inefabila stiinta a analogiilor («Deschid o carte, cu pofta, ca pe un pepene»)."
(Nicolae Manolescu, "Romania literara", nr. 52/29 dec. 1983)

"Interesant este Valentin Petculescu, autorul unei Inspectii pline de nevinovate apostrofe (mai mult sau mai putin sarcastice) si al unei serii de aforisme, note, reflectii asezate sub titlul Jurnalul unei vacante prea scurte. intre atitia duri, Valentin Petculescu isi permite ragazul unui respiro liric."
(Cornel Ungureanu, "Orizont", nr. 3/20 ian. 1984)

"E un fel de jurnal intim, redactat cu o anumita sicitate si pus sa inregistreze diverse intimplari curente familiale pe care le traieste poetul si-i determina umoarea zilnica. Fixarea ei discreta constituie practic obiectul insemnarilor de o rara precizie a cuvintului pus intotdeauna la locul sau."
(Ovid S. Crohmalniceanu, postfata voi. Orasul fara iesire la mare,
Ed. Litera, 1990)

"Este un spirit ironic, dar cu masura, este incisiv, vorbeste in poem despre tehnica poemului, este realist si face dezinvolt cronica faptelor marunte, dar, cind pare mai bine fixat in cotidianitate, misca, «aiureste» (vorba Iui) desenele si poemul intra atunci in alt registru liric."
(Ejigen Simion, "Romania literara", 1990)

"Cind vor inflori magnoliile sau Cum sa sucesti gitul retoricii e unul dintre textele sale dramatice de virf. Spectatorul () va gasi aici un stil seducator de a face teatru, o sinteza subtila intre extreme: e o piesa «cu actiune», cu personaje multe si agitate, cu scene «miscate», dar e si una speculativa, «eseistica», preocupata sa regindeasca soarta genului la un sfirsit de secol cultural; o piesa «de mare montare», desfasurata la curtea somptuoasa a unui principe, dar si una delicata, alcatuita dintr-o fina urzeala, melancolica, aproape sentimentala; galagioasa in dialoguri, dar de o superioara discretie in semnificatiile sale disimulat-demonstrative; impetuoasa in ceea ce spune, dar si super-rafinata prin jocurile de cuvinte si, in genere, prin poeticitatea speciala a scriiturii; serioasa la suprafata si plina de umor in subtext. Altfel spus, avem dinainte un stil teatral sincretic, pus in pagina () cu acea verva ironica si parodica in masura sa potenteze, in maniera «postmodema», gravitatea semnificatiilor piesei."
(Ion Bogdan Lefter, "Panoramic Radio-Tv", nr. 49/1990)