Organizarea si autorizarea societatilor de asigurari
INTRODUCERE
Asigurarea este cea mai folosita metoda de transfer a riscului. Platind o prima de asigurare, asiguratul poate transfera riscul de pierdere catre un asigurator, potrivit clauzelor din contractul de asigurare. Astfel, achizitionand o asigurare integrala, detinatorul politei poate sa inlocuiasca costul necunoscut al pierderilor cu un cost cunoscut.
PREZENTAREA TEMEI
1 Organizarea societatilor de asigurari
In tara noastra activitatea de asigurare se desfasoara, in doua directi majore, si anume: asigurari de viata si asigurari de generale [1].
Societatile de asigurari care activeaza in domeniul asigurarilor in tara noastra, sunt organizate ca:
a) persoane juridice romane, constituite ca societati pe actiuni si/sau societati mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;
b) sucursale ale unor societati de asigurare si/sau reasigurare din statele membre care desfasoara activitate de asigurari pe teritoriul Romaniei in conformitate cu dreptul de stabilire si libertatea de a presta servicii;
c) filiale si/sau sucursale ale unor societati de asigurare si/sau de reasigurare, din state terte, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor[2].
In intelesul legii nr. 34/2006 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.201/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, prin asigurator se intelege persoana juridica romana autorizata in conditiile legii mai sus amintite sa exercite activitati de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurator dintr-un stat tert, precum si sucursala unei societati de asigurare sau a unei societati mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizatie de la autoritatea competenta a statului membru de origine.
Un asigurator nu poate fi inmatriculat la registrul comertului fara autorizarea prealabila a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Cererile pentru autorizarea constituirii si cele pentru autorizarea functionarii sunt adresate Comisiei, impreuna cu documentatia prevazuta in norme. Daca considera necesar, Comisia poate solicita informatii suplimentare, sau sa intreprinda investigatii proprii ori cu sprijinul altor autoritati competente sau sa foloseasca informatii din alte surse.
Autorizarea constituirii se poate realiza daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
· din studiul de fezabilitate prezentat rezulta ca societatea va dispune de marja de solvabilitate legala;
· capitalul social varsat la o banca autorizata, sau in cazul unei societati mutuale, fondul de rezerva liber varsat este conform cu prevederile legale;
· societatea prezinta un program de reasigurare satisfacator pentru activitatea sa de asigurare, sau justifica faptul ca, in cazul sau, nu este necesar acest plan;
· societatea prezinta calcule specifice pentru activitatea de asigurari de viata;
· numele societatii nu induce in eroare publicul;
· societatea va desfasura activitati numai in legatura cu asigurarea;
· in cazul unui asigurator strain, daca face dovada ca in tara sa de origine s-a constituit legal si desfasoara cel putin 5 ani de activitate similara cu cea pentru care solicita autorizare.
Comisia va respinge cererea de autorizare daca constata ca:
· documentatia prezentata nu este conforma cu dispozitiile legale in vigoare;
· din documentatia prezentata rezulta ca:
- societatea nu va desfasura o activitate in conformitate cu prevederile legii;
- actionarii semnificativi si persoanele semnificative nu indeplinesc criteriile stabilite prin norme;
· din evaluarea studiului de fezabilitate sau din rapoartele anuale ale societatii straine, dupa caz, rezulta ca societatea nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse in conditii compatibile cu regulile unei practici prudente, care sa ofere asiguratilor siguranta necesara;
· exista o forma de asociere prin care proprietatea asupra actiunilor, inclusiv proprietarul de fapt al actiunilor, este ascunsa Comisiei;
· autorizarea contravine unui interes public.
Autorizarea constituirii, nu garanteaza obtinerea autorizatiei de functionare, respectiv de a desfasura o activitate de asigurare, ci arata doar permisiunea data asociatilor, de a proceda la inmatricularea societatii conform documentatiei de constituire si dispozitiilor legale.
Taxa de autorizare a constituirii este de 75 mil. lei, si nu se restituie in cazul respingerii cererii de autorizare. Taxa de functionare este de maximum 0,3 % din primele brute incasate in perioada in care sunt incasate.
Legea 32/2000 prevede ca, fiecare asigurator trebuie sa mentina pe durata functionarii cumulativ:
· capitalul social varsat sau, in cazul unei societati mutuale, fondul de rezerva libera varsat;
· marja de solvabilitate.
Ordinul nr. 3109 din 16 decembrie 2004 pentru punerea in aplicare a Normelor privind actualizarea limitei minime a capitalului social varsat al asiguratorilor prevede un capitalul social varsat al asiguratorilor actualizat treptat, care nu poate fi mai mic, pana la data de 30 iunie 2006:
a)10.000.000
lei noi, pentru activitatea de asigurari generale, exceptand asigurarile
obligatorii;
b)15.000.000 lei noi, pentru activitatea de asigurari generale;
c)15.000.000 lei noi, pentru activitatea de asigurari de viata.
Aceste cifre vor fi actualizate periodic de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Capitalul social varsat sau fondul de rezerva libera varsat trebuie varsate integral in forma baneasca, numai la constituire.
Marja de solvabilitate reprezinta suma cu care valoarea activelor depaseste valoarea obligatiilor si se stabileste prin norme.
In calculul obligatiilor unui asigurator se iau in considerare atat obligatiile certe, cat si cele probabile sa se concretizeze in viitor.
In vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor si a obligatiilor unui asigurator se efectueaza conform normelor, care vor cuprinde si precizari privind categoria activelor si datoriilor care nu vor fi luate in considerare sau vor fi considerate numai intr-o anumita proportie.
Valoarea minima in natura a activelor pastrate in Romania de fiecare asigurator, avute in vedere la stabilirea marjei de solvabilitate, trebuie sa ii permita acestuia sa poata acoperi totalul obligatiilor sale in tara, in orice moment al exercitarii activitatii de asigurare.
Asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital si rezervele tehnice in bunuri mobiliare si imobiliare, precum actiuni, obligatiuni, alte titluri de participatie, depozite bancare, cladiri destinate activitatii proprii sau inchirierii.
Asiguratorul are obligatia:
>sa conduca evidenta contabila si operativa care sa-i permita sa inainteze Comisiei rapoartele cerute, sa faca analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurari, pentru a stabili rentabilitatea activitatii sale, pe ansamblu;
>sa supravegheze activitatea unitatilor din subordine si agentilor pentru a nu-si periclita activitatea de asigurare desfasurata;
>sa-si organizeze procedurile de control intern, in conformitate cu prevederile legale.
Asiguratorii care practica asigurari de viata sunt obligati :
· sa tina conturi distincte pentru aceste asigurari;
· sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente acestor asigurari in conturi separate, care sa constituie un fond de asigurare distinct, denumit fondul asigurarilor de viata;
· sa conduca contabilitatea fondului asigurarilor de viata, pentru identificarea operativa a activelor si obligatiilor aferente acestuia;
· sa initieze examinarea activitatii de asigurare de viata, constand in calcularea - conform calculului actuarial - a obligatiilor aferente fondului asigurarilor de viata si a rezervelor matematice necesare, precum si o apreciere asupra concordantei dintre fondul asigurarilor de viata si activele aferente;
· sa redacteze un raport asupra rezultatelor examinarii prevazute mai sus.
Activele fondului de asigurare de viata, vor garanta siguranta absoluta a asiguratilor care au contracte de asigurari de viata si vor fi folosite numai in raport cu obligatiile aferente acestui fond.
2 Metodologia de calcul si de evidenta a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurari generale
In conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, pentru activitatea de asigurari generale asiguratorii au obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele rezerve tehnice:
a) rezerva de prime;
b) rezerva de daune;
c) rezerva de daune neavizate;
d) rezerva de catastrofa;
e) rezerva pentru riscuri neexpirate;
f) rezerva de egalizare.
Marimea fiecarui tip de rezerve tehnice constituite si mentinute de catre asiguratori pentru activitatea de asigurari generale nu poate fi mai mica decat marimea obtinuta prin calculul acestor rezerve.
In calculul rezervelor prevazute mai sus, se includ sumele estimate pentru daune si costurile de lichidare aferente serviciilor prestate in acest scop de catre terte persoane, cum ar fi: cheltuielile cu expertizele tehnice, cheltuielile de judecata si altele de acest tip, dupa deducerea partii ce urmeaza sa fie recuperata de la reasigurator.
Rezervele tehnice vor fi evidentiate contabil, distinct, potrivit tipurilor de rezerve prevazute.
Valoarea rezervelor tehnice trebuie sa permita asiguratorului, in orice moment, sa isi onoreze angajamentele ce rezulta din contractele de asigurare.
In cazul anularii, rezilierii, denuntarii sau incetarii valabilitatii unui contract de asigurare, asiguratorul va efectua si operatiunile contabile de eliberare a rezervelor tehnice aferente contractelor respective.
Rezerva de prime se calculeaza lunar, prin insumarea cotelor-parti din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel incat diferenta dintre volumul primelor nete subscrise si aceasta rezerva sa reflecte primele nete alocate partii din riscurile expirate la data calcularii. Aceasta rezerva se calculeaza separat pentru fiecare contract, iar suma rezultatelor astfel obtinute reprezinta rezerva de prime totala.
Determinarea marimii rezervei de prime (Rp) se face utilizandu-se relatia:
Rp = (x : Pp) x Psn' , in care: (5.1)
x - numarul de zile corespunzator perioadei neexpirate a contractului;
Pp - perioada contractului, exprimata in numar de zile;
Psn - primele nete subscrise pentru contractul respectiv.
Totusi rezerva de prime poate fi calculata, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si pe baza metodelor statistice si in special, a metodelor proportionale sau forfetare, atunci cand va rezulta aproximativ aceeasi valoare ca si in cazul calculelor individuale.
Pana la intrarea in vigoare a reglementarilor contabile specifice activitatii de asigurare, la determinarea rezervei de prime se vor lua in considerare primele efectiv incasate.
Rezerva de daune se creeaza si se actualizeaza lunar, in baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel incat fondul creat sa fie suficient pentru acoperirea platii acestor daune.
Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate si in curs de lichidare si se calculeaza pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate in viitor pentru lichidarea acestor daune.
In vederea calcularii acestei rezerve, asiguratorii au obligatia de a intocmi o evidenta a daunelor raportate.
Elementele care se iau in considerare in calculul rezervei de daune sunt:
- cheltuielile cu constatarea si evaluarea pagubei, aferente serviciilor prestate de terte persoane;
- valoarea estimata a despagubirii cuvenite pentru dauna avizata;
- costurile de lichidare a daunei, aferente serviciilor prestate de terte persoane;
- valoarea recuperarilor si a regreselor.
In cazul pretentiilor de despagubiri care fac obiectul unei actiuni in instanta, rezerva de daune se va constitui si se va mentine la nivelul pretentiilor solicitate in instanta.
In cazul daunelor refuzate la plata de asiguratori, daca acestea fac sau devin obiectul unei actiuni in instanta, rezerva de daune se va constitui si se va mentine, pana la pronuntarea hotararii definitive si irevocabile, la nivelul pretentiilor solicitate de asigurat in instanta, completandu-se cu valoarea estimata a cheltuielilor totale de judecata dupa ce hotararea instantei de judecata devine definitiva si irevocabila.
Rezerva de daune care trebuie constituita va fi obtinuta prin insumarea valorilor calculate pentru fiecare contract.
Asiguratorii au obligatia intocmirii si mentinerii unei evidente distincte a daunelor avizate, care sa permita Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor sa controleze in orice moment cuantumul si modalitatea de constituire a rezervei de daune.
Rezerva de daune neavizate se creeaza si se ajusteaza cel putin la incheierea exercitiului financiar, daca reglementarile asiguratorului nu prevad altfel, in baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele intamplate, dar neavizate.
Pentru calcularea rezervei de daune neavizate asiguratorii pot utiliza orice metoda statistica ce va avea la baza fie date din evidentele proprii, fie date statistice publicate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculeaza pe baza estimarii daunelor ce vor aparea dupa inchiderea exercitiului financiar, in cazul in care se constata ca daunele estimate in viitor depasesc rezervele de prime constituite pentru un anumit tip de contract de asigurare si, drept urmare, in perioadele viitoare rezerva de prima calculata nu va fi suficienta pentru acoperirea daunelor ce vor aparea in perioadele urmatoare.
Determinarea marimii rezervei pentru riscuri neexpirate (Rm) se face utilizandu-se relatia:
Rm = Dest. - Rp , in care (5.2)
Dest. - daunele estimate ca vor aparea in perioadele viitoare;
Rp - rezerva de prime.
Rezerva de egalizare se creeaza in anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor in anii in care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.
Rezerva de egalizare are ca scop dispersia in urmatorii ani a rezultatelor favorabile obtinute in anul financiar curent.
Rezerva de egalizare se va calcula numai in conditiile in care rata daunei, aferenta tuturor claselor de asigurari practicate, se situeaza sub 50% . Rata daunei se va calcula conform urmatorului raport:
, in care: (5.3)
RD - rata daunei;
DPnr - daune platite nete de reasigurare;
DRND - variatia rezervei nete de daune;
PNS - prime nete subscrise;
DRP - variatia rezervei de prime.
Rezerva de egalizare nu poate depasi valoarea calculata prin aplicarea unui procent de 3,5% asupra volumului de prime nete subscrise, in anul pentru care se face calculul.
Rezerva de catastrofa se creeaza prin aplicarea lunara a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale, pana cand fondul de rezerva atinge cel putin nivelul retinerii proprii sau 10% din acumularea raspunderilor asumate prin contractele ce acopera riscuri catastrofale. Aceasta rezerva este destinata acoperirii despagubirilor aferente daunelor de natura catastrofala.
Pentru urmarirea modului de calcul al acestei rezerve, asiguratorii vor tine o evidenta separata a contractelor care acopera riscuri de catastrofa.
Calculul rezervei de prime se va efectua in valuta in care s-a incasat prima, iar calculul rezervei de daune se va efectua in valuta in care urmeaza sa se plateasca despagubirea.
3 Limita minima a marjei de solvabilitate a asiguratorilor care practica asigurari generale si metodologia de calcul a acesteia
Normele din 27 decembrie 2001 privind limita minima a marjei de solvabilitate a asiguratorilor care practica asigurari generale si metodologia de calcul al acesteia, stabilesc cerintele privind marja de solvabilitate a asiguratorilor care practica asigurari generale, reprezentand suma cu care valoarea activelor depaseste valoarea obligatiilor, conform prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor.
De asemenea, prin normele amintite anterior se stabilesc criteriile privind evaluarea activelor, a obligatiilor unui asigurator si se fac precizari privind categoria activelor si datoriilor care nu vor fi luate in considerare la stabilirea marjei de solvabilitate a asiguratorului sau care vor fi luate in considerare numai intr-o anumita proportie.
Evaluarea activelor si obligatiilor asiguratorului, care sunt luate in considerare la stabilirea marjei de solvabilitate, are la baza valorile acestora evidentiate in bilantul contabil.
Diferenta dintre activele si obligatiile luate in considerare la stabilirea marjei de solvabilitate reprezinta activul net al asiguratorului si exprima capacitatea acestuia de a-si acoperi obligatiile fara a apela la capitaluri proprii.
La stabilirea marjei de solvabilitate a asiguratorului se va lua in considerare totalul activelor din bilantul contabil din care se va scadea valoarea activelor necorporale, a actiunilor necotate, a activelor corespunzatoare partii din rezervele tehnice aferente contractelor cedate in reasigurare si a activelor asupra carora s-au creat sarcini (gaj, ipoteca etc).
Obligatiile care se iau in considerare la stabilirea marjei de solvabilitate a asiguratorului sunt:
a. datoriile subordonate, intr-o proportie de pana la 50% din valoarea lor;
b. rezervele tehnice nete care trebuie constituite conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 32/2000 si Normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor privind metodologia de calcul si de evidenta a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurari generale, cu exceptia rezervei de egalizare si a rezervei de catastrofa, nr. 5/2001;
c. provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;
d. depozite primite de la reasiguratori;
e. datorii, cu exceptia imprumuturilor din emisiuni de obligatiuni.
Diferenta dintre activele si obligatiile care urmeaza sa fie luate in considerare potrivit prevederilor legale, reprezinta marja de solvabilitate de care dispune asiguratorul.
In vederea determinarii marjei de solvabilitate minime pentru activitatea de asigurari generale se vor lua in considerare urmatoarele elemente:
a. primele brute subscrise de catre asigurator, aferente activitatii de asigurari directe (PBS(ad)), la care se adauga primele brute subscrise de catre asigurator, aferente acceptarilor in reasigurare (PBS(r)); din acestea se scad primele anulate (PA), iar la rezultatul astfel obtinut se aplica un coeficient de 18% pentru sumele a caror valoare este de pana la echivalentul a 5.000.000 euro, respectiv de 16% pentru sumele a caror valoare depaseste echivalentul a 5.000.000 euro, la cursul de referinta al Bancii Nationale a Romaniei din ultima zi lucratoare a perioadei de raportare. Rezultatul se pondereaza cu un coeficient obtinut din raportarea daunelor nete (DN), la care se adauga variatia rezervei de daune (ΔRD(n)), aferenta ultimului an financiar, la daunele brute (DB), la care se adauga variatia rezervei de daune (delta RD(b)), aferenta ultimului an financiar, coeficient care nu trebuie sa fie mai mic de 50%;
b. media daunelor platite in ultimii 3 ani financiari, aferente asigurarilor directe (DP(ad)), la care se adauga media daunelor platite in ultimii 3 ani financiari, aferente acceptarilor in reasigurare (DP(r)), si totalul rezervei brute de daune la sfarsitul ultimului an financiar din perioada de 3 ani (RD(sf)). Din acest total se scade media pe ultimii 3 ani financiari a daunelor recuperate de la terti prin subrogarea in drepturile asiguratilor (DR) si rezerva de daune la inceputul primului an financiar din perioada de 3 ani (RD(i)), iar la rezultatul astfel obtinut se aplica un coeficient de 26% pentru sumele a caror valoare nu depaseste echivalentul a 3.000.000 EURO, respectiv de 23% pentru sumele a caror valoare depaseste echivalentul a 3.000.000 EURO, la cursul de referinta al Bancii Nationale a Romaniei din ultima zi lucratoare a perioadei de raportare. Rezultatul se pondereaza cu un coeficient obtinut din raportarea daunelor nete (DN), la care se adauga variatia rezervei de daune (delta RD(n)), aferenta ultimului an financiar, la daunele brute (DB), la care se adauga variatia rezervei de daune (delta RD(b)), aferenta ultimului an financiar, coeficient care nu trebuie sa fie mai mic de 50%.
Marja de solvabilitate minima va fi considerata cea mai mare dintre valorile obtinute prin calculele prevazute mai sus.
Pentru determinarea solvabilitatii asiguratorului se va face raportul dintre marja de solvabilitate de care dispune asiguratorul, asa cum aceasta a fost definita mai sus, si marja de solvabilitate minima.
Asiguratorul este obligat sa isi determine anual marja de solvabilitate pe baza datelor din bilantul contabil si sa transmita Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, impreuna cu bilantul contabil incheiat la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, un formular de raportare privind marja de solvabilitate, conform modelului prezentat in Anexa nr.2.
4 Insolvabilitatea asiguratorului si administratorul special
In vederea prevenirii insolvabilitatii unui asigurator, precum si a redresarii acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va efectua, cel putin o data pe an, un control referitor la situatia financiara a asiguratorilor, pentru a verifica respectarea dispozitiilor legale cu privire la marja de solvabilitate si la mentinerea nivelului capitalului social.
Pentru determinarea solvabilitatii asiguratorului se va face raportul dintre marja de solvabilitate de care dispune asiguratorul, asa cum aceasta a fost definita in normele privind limita minima a marjei de solvabilitate a asiguratorilor care practica asigurari generale, respectiv asigurari de viata, puse in aplicare prin ordinele presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 10 si, respectiv nr. 11, si marja de solvabilitate minima, determinate potrivit metodologiei prevazute de aceleasi norme.
In functie de rezultatul raportului dintre marja de solvabilitate de care dispune asiguratorul si marja de solvabilitate minima, se determina gradul de solvabilitate al asiguratorului, respectiv:
a. asiguratori
insolvabili, in cazul in care rezultatul acestui raport este subunitar;
b. asiguratori aflati in pragul de insolvabilitate, in cazul in care
rezultatul acestui raport este egal cu 1;
c. asiguratori pentru care exista un risc ridicat de insolvabilitate, in cazul in care rezultatul raportului este cuprins intre 1 si 1,5;
d. asiguratori pentru care exista un risc scazut de insolvabilitate, in cazul in care rezultatul raportului este cuprins intre 1,5 si 2;
e. asiguratori pentru care nu exista un risc de insolvabilitate, in cazul in care raportul este mai mare decat 2.
Daca in urma analizei rapoartelor financiare si a controalelor efectuate Comisia de Supraveghere a Asigurarilor constata ca asiguratorul se afla in pragul de insolvabilitate sau are un risc ridicat de insolvabilitate, care pune in pericol onorarea obligatiilor asumate fata de asigurati, aceasta va solicita consiliului de administratie al asiguratorului intocmirea si aplicarea unui plan de redresare financiara, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 32/2000, care sa prevada, in principal:
a. limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise pe o anumita perioada, astfel incat acestea sa nu depaseasca anumite valori;
b. interzicerea vanzarii sau reinnoirii contractelor de asigurare de un anumit tip;
c. interzicerea efectuarii anumitor investitii;
d. majorarea capitalului social varsat sau a fondului de rezerva libera varsat;
e. orice masuri pe care le considera necesare in vederea redresarii.
Un asigurator este obligat sa isi determine anual gradul de solvabilitate si sa transmita raportari anuale Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor in conformitate cu Normele privind forma si continutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurarile de viata, precum si informatiile, documentele si certificarile necesare pentru intocmirea acestor rapoarte, puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 13/2001.
Daca asiguratorul, ca urmare a determinarii gradului de solvabilitate, conform prevederilor legale constata ca se afla la pragul de insolvabilitate sau ca prezinta un risc ridicat de insolvabilitate, este obligat sa intocmeasca si sa depuna imediat la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor un plan de redresare financiara.
Planul de redresare financiara trebuie avizat de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si va cuprinde in mod obligatoriu termene de realizare, care nu pot fi, de regula, mai mari de doua luni.
Pana la redresarea completa a asiguratorului, precum si in cazul in care Comisia de Supraveghere a Asigurarilor considera ca situatia financiara a asiguratorului se va deteriora in continuare, aceasta poate restrange sau interzice acestuia sa dispuna liber de o parte sau de toate activele sale si poate lua orice alte masuri prin care sa apere interesele asiguratilor.
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate retrage autorizatia pentru o parte sau pentru toate clasele de asigurari practicate de catre un asigurator, daca acesta nu reuseste sa se redreseze in termenul acordat.
In cazul in care constata ca masurile de redresare financiara prevazute nu au dat rezultate, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate, in vederea prevenirii insolvabilitatii unui asigurator, sa solicite Curtii de Apel numirea unui administrator special pentru acel asigurator.
Daca Curtea de Apel constata ca asiguratorul nu isi poate indeplini obligatiile de plata sau ca activitatile sale nu sunt gestionate cu respectarea normelor prudentiale specifice, aceasta poate dispune ca afacerile si bunurile asiguratorului sa fie administrate de un administrator special.
Curtea de Apel Bucuresti se va pronunta in mod obligatoriu in termen de cel mult 7 zile de la solicitare. Decizia Curtii de Apel este definitiva, iar citarea partilor nu este obligatorie.
Sarcinile, raspunderile, limitele imputernicirii si salariul administratorului special, precum si orice alte probleme legate direct sau indirect de prevederile sus-mentionate vor fi stabilite, de la caz la caz, de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, avand ca punct de referinta sarcinile, raspunderile, limitele imputernicirii si salariul avute de catre persoanele semnificative ale asiguratorului supus administrarii speciale.
Dupa numirea unui administrator special, in conditiile Legii nr. 32/2000:
a. toate atributiile legale ale actionarilor semnificativi si ale persoanelor semnificative ale asiguratorului vor fi suspendate si vor fi transferate administratorului special pe durata numirii sale;
b. atributiile, indatoririle si responsabilitatile actionarilor semnificativi si ale persoanelor semnificative ale asiguratorului, se stabilesc, de la caz la caz, de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Pe perioada numirii administratorului special se suspenda dreptul de vot in privinta numirii si revocarii administratorilor si dreptul la dividende al actionarilor, activitatea consiliului de administratie si a cenzorilor, precum si dreptul la remuneratie al consiliului de administratie si al cenzorilor.
Administratorul special instiinteaza de indata compartimentele din cadrul asiguratorului, precum si sediile secundare ale acestuia cu privire la masurile de administrare speciala. Acesta gestioneaza si administreaza activitatea asiguratorului, stabilind conditiile optime pentru conservarea activelor si incasarea creantelor in interesul asiguratilor si al altor creditori.
De asemenea, administratorul special prezinta lunar sau ori de cate ori va solicita Comisia de Supraveghere a Asigurarilor evaluarea situatiei financiare a asiguratorului.
Daca Comisia de Supraveghere a Asigurarilor considera, pe baza informarilor administratorului special, ca asiguratorul s-a redresat din punct de vedere financiar si se incadreaza in parametrii de supraveghere prudentiala stabiliti prin lege si prin normele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, aceasta va solicita Curtii de Apel revocarea dispozitiei date, care la randul sau poate revoca dispozitia, daca constata ca masura nu mai este necesara.
Autoevaluare:
1. Precizati ce anume se are in vedere la stabilirea marjei de solvabilitate a asiguratorului?
2. Cum trebuie sa procedeze asiguratorul daca, constata ca se afla la pragul de insolvabilitate sau ca prezinta un risc ridicat de insolvabilitate, ca urmare a determinarii gradului de solvabilitate?
3. Care este limita minima a capitalului social subscris la constituire, pentru o societate de asigurare-reasigurare care are prevazut prin contractul de societate si statut practicarea asigurarilor de viata?
Rezumatul acestei
sectiuni:
=Activitatea de asigurare se desfasoara, in tara noastra, in doua directi majore, si anume: asigurari de viata si asigurari de generale .
=Societatile de asigurari care activeaza in domeniul asigurarilor in tara noastra, sunt organizate ca:
asocietati pe actiuni, cu capital de stat, privat sau mixt, si functioneaza potrivit legilor romane si statutelor lor;
asocietati mutuale;
afiliale ale unor asiguratori straini, constituite ca persoane juridice romane, autorizate conform legii;
asucursale ale unor asiguratori, persoane juridice straine, autorizate conform procedurilor instituite de prezenta lege.
Referate propuse:
Referatul numarul 1. Insolvabilitate societatilor de asigurari
Referatul numarul 2. Transferul de portofoliu in cadrul societatilor de asigurari
Referatul numarul 3. Organizarea societatilor de asigurari
Probleme propuse
spre rezolvare:
1. La asigurarile facultative, tarifele de prime sunt stabilite:
a) prin lege;
b) de catre CSA;
c) Ministerul Finantelor;
d) de catre societatile de asigurare, cu acordul CSA;
e) de catre societatile de asigurare.
2. In domeniul asigurarilor, produsul poate fi vandut prin intermediul:
a) agentilor de asigurare;
b) agentilor de intermediere;
c) brokerilor;
d) agentilor de asigurare, agentilor de intermediere si brokerilor;
alti intermediari.
Bibliografie:
1. Bente, C., Economia asigurarilor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2002
2. Bente, C., Managementul asigurarilor in Romania, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2003
3. Bente, C., Bente C., Culegere de aplicatii practice si teste grila la asigurari , Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2003
Cistelecan, L., Cistelecan, Rodica, Asigurari comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mures, 1997.
5.Ciurel, Violeta, Asigurari si reasigurari. Abordari teoretice si practici internationale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000
6.Constantinescu, D., A., Marinica, D., Ungureanu, Ana, Maria, Gradisteanu Daniela, Tratat de asigurari, Editura Semne 94, Bucuresti 1999.
7.Negoita, I., "Aplicatii practice in asigurari si reasigurari ", Editura Etape, Sibiu, 2001
8.Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998.
9. Legea Nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare
10. Rapoartele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor privind activitatea desfasurata si evolutia pietei de asigurari din perioada 2000-2005
[1] Legea Nr. 32/ 2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare
