Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci referat







Una din cele mai complexe naratiuni ale lui Mircea Eliade ramane, fara indoiala, „La tiganci” (1959), nuvela cu bogate rezonante mitologice.

Cu toate acestea, dimensiunea filosofica de la care porneste autorul nu este prezenta la suprafata operei, ci se mentine intr-un plan indepartat (camuflat) al relatarii.

Accentul este pus pe prezentarea aventurilor extraordinare pe care le traieste un mediocru profesor de pian care, asemenea lui Iancu Gore, se vede confruntat cu niste situatii ce-i depasesc capacitatea de intelegere.

Nuvela incepe in maniera operelor traditionaliste din secolului al XIX-lea, prin descrierea unei realitati cotidiene: o calatorie facuta in tramvai cu mentionarea caldurii toride de vara si cu discutie aparent lipsita de interes. La un moment dat se pomeneste ca din intamplare – de tiganci, subiectul acaparand pentru un timp conversatia. In arsita zilei, gradina plina de nuci a tigancilor pare un eden al placerilor, o tentatie suprema situata in inima Bucurestiului, toropit de zapuseala.

Caldura mare formeaza resortul unic al actiunii. Fara aceasta arsita, Gavrilescu nu ar fi intrat niciodata „la tiganci”, spatiu tabu pentru un om corect si „familist”. Doua elemente intamplatoare – caldura si pierderea partiturilor – decid aventura bizara a personajului.

Dandu-si seama ca si-a uita partiturile in strada Preoteselor, Gavrilescu coboara din tramvai si intentioneaza sa o porneasca indarat. De acum inainte totul se va petrece in contratimp. Din cauza caldurii, profesorul de pian nu mai rezita sa astepte tramvaiul si se refugiaza in singurul loc unde este prezenta umbra. Exact in momentul cand ajunge in spatiul protector de sub copaci trece si tramvaiul ce ar fi putut impiedica experienta sa curioasa.

De la bun inceput, Gavrilescu remarca faptul ca gradina tigancilor alcatuieste un taram privilegiat, incarcat cu semnificatii aparte: „La umbra nucilor il intampina o neasteptata, nefireasca racoare si Gavrilescu ramase o clipa derutat, zambind. Parca s-ar fi aflat dintr-o data intr-o padure, la munte. Incepu sa priveasca uluit, aproape cu respect, arborii inalti, zidul de piatra acoperit cu iedera, si pe nesimtite il cuprinse o infinita tristete”. Locul acesta sustras exceselor climaterice constituie un fel de paradis terestru, ramanerea eroului aici fiind conditionata de modul in care trece probele la care este supus.



Legatura dintre taramul profan din care vine profesorul de pian si cel mitic in care el patrunde este mediata de una din „tiganci”. Gavrilescu este ajutat sa razbata in noul spatiu deoarece el nu este un initiat. Despre latentele deosebite ale locului ne mai puteam da seama si din descrierea casutei arhaice in care este primit Gavrilescu. Acesta este introdus intr-o odaie cu o penumbra curioasa, de parca ferestrele ar fi avut geamuri albastre si verzi, amanunte ce ne demonstreaza ca este vorba de o versiune a miraculoasei camere Sambô din romanul „Noapte de Sanziene”. Principala calitate a gradinii tigancilor este situarea ei in afara de timp, fapt remarcat si de batrana care il ia in primire pe profesorul de pian: „Nu e graba, spuse batrana. Avem timp. Nu e nici trei…”.
In acest context ceasul devine un instrument inutil, ce se opreste intr-un moment de perfectiune a timpului, in jurul simbolicei cifre trei: „Atunci sa stii ca iar a stat ceasul, sopti batrana cazand din nou pe ganduri”. Bordeiul unde e introdus Gavrilescu dupa ce a platit vama necesara constituie un loc in care, in multe societati traditionale, se desfasoara initierea. Rolul lui se pastreaza si in cazul personajului lui Mircea Eliade. Patrunderea in bordei aduce cu sine regasirea memoriei, face posibila comunicarea cu trecutul.

Revenirea memoriei echivaleaza cu o intoarcere in timp la vremea tineretii, a fericirii depline, cand Gavrilescu o iubea pe Hildagard: „In acea clipa se simti deodata fericit parca ar fi fost din nou tanar, si toata lumea ar fi fost a lui, si Hildegard ar fi fost de asemeni a lui”.








Coduri - Postale, caen, cor


Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu






Cauta referat
Scriitori romani