Premiul Nobel in fiziologie si medicina in anul 2001
8 octombrie 2001
Adunarea Nobel a Institutului Karolinska a hotarat sa atribuie premiul Nobel in fiziologie si medicina pe 2001, in comun, urmatorilor cercetatori
Leland H. Hartwell, R. Timothy (Tim) Hunt si Paul M. Nurse
pentru descoperirile lor privind 37464eke45odi7b
« reglarea ciclului celular »
Introducere
Prin testamentul sau, Alfred Nobel constituia la 27 noiembrie 1895 Fundatia Nobel care avea sa acorde, incepand din 1900, premiul Nobel cercetatorilor care “au adus cele mai mari beneficii omenirii” si in particular celor care au facut cele mai importante descoperiri in domeniul fiziologiei si medicinei”.
Laureatii si munca lor kd464e7345oddi
In perioada 1901 – 2000 un numar de 172 de oameni de stiinta au primit premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina. Contributiile lor merg de la cercetarea fundamentala pana la cea clinica.
Prezentam in continuare un tabel cu cercetatorii care au primit premiul Nobel in ultimii 50 de ani si natura descoperirilor care le-au adus aceste premii.
Agenti infectiosi si insecticide |
| Theiler (1951) |
Virusul febrei galbene |
| Enders, Weller & Robbins (1954) |
Cultura in vitro a virusului poliomelitic |
| Blumberg & Gajdusek (1976) |
Mecanisme noi de producere si diseminare a bolilor infectioase |
| Prusiner (1997) |
Prionii, un nou principiu al infectiilor |
Dezvoltarea medicamentelor |
| Waksman (1952) |
Streptomicina, primul antibiotic impotriva tuberculozei |
| Bovet (1957) |
Substante care mimeaza efectele adrenalinei. Substante care paralizeaza muschii scheletici. |
| Black, Elion & Hitchings (1988) |
Principii importante pentru tratamentele medicamentoase |
| Rous (1966) |
Virusul gainilor care induce tumori |
| Huggins (1966) |
Tratamentul hormonal al cancerului de prostata |
| Baltimore, Dulbecco & Temin (1975) |
Interactiunea dintre tumoare si celula gazda |
| Bishop & Varmus (1989) |
Oncogenele retrovirale |
| Claude, de Duve & Palade (1974) |
Organizarea structurala si functionala a celulei |
| Cohen & Levi-Montalcini (1986) |
Factorii de crestere |
| Blobel (1999) |
Proteinele au semnale intrinseci care guverneaza transportul lor si localizarea in celule |
Biologie moleculara/genetica |
| Beadle & Tatum (1958) |
Reglarea activitatilor chimice definitive (o gena - o proteina) |
| Lederberg (1958) |
Recombinarea genetica si organizarea materialului genetic in bacterie |
| Ochoa & Kornberg (1959) |
Mecanisme in sisteza biologica a acidului ribonucleic si dezoxiribonucleic |
| Crick, Watson & Wilkins (1962) |
Structura moleculara a acizilor nucleic si semnificatia acesteia pentru transferul de informatie in material vie |
| Jacob, Lwoff & Monod (1965) |
Controlul genetic al sintezei enzimelor si virusilor |
| Holley, Khorana & Nirenberg (1968) |
Codul genetic si functiile sale in sinteza proteinelor |
| Delbrück, Hershey & Luria (1969) |
Mecanismul de replicare si structura genetica a vitusilor |
| Arber, Nathans & Smith (1978) |
Enzimele de restrictie si aplicatiile lor in poblemele de genetica moleculara |
| Roberts & Sharp (1993) |
Genele split |
| Krebs (1953) |
Ciclul acidului citric |
| Lipmann (1953) |
Coenzima A si importanta sa in metabolismul intermediar |
| Theorell (1955) |
Natura si modul de actiune al onzimelor de oxidare |
| Bloch & Lynen (1964) |
Metabolismul colesterolului si acizilor grasi |
| Bergström, Samuelsson & Vane (1982) |
Prostanglandinele si substantele biologic active relationate |
| Brown & Goldstein (1985) |
Reglarea metabolismului colesterolului |
| Fischer & Krebs (1992) |
Fosforilarea reversibila a proteinelor ca mecanism builogic de reglare |
| Gilman & Rodbell (1994) |
Proteinele G si rolul lor in semnalul transducerii in celule |
Digestie, circulatie si respiratie |
| Bovet (1957) |
Componentele sintetice care actioneaza in sistemul vascular si in muschii scheletului (curara) |
| Eccles, Hodgkin & Huxley (1963) |
Mecanisme implicate in excitarea si inhibarea portiunilor periferiale si centrale membranei celulare a nervului |
| Katz, von Euler & Axelrod (1970) |
Neurotransmitatori si mecanisme de stocare a lor relaxare si inactivare (conceptul de transmitere sinaptica) |
| Guillemin & Schally (1977) |
Producerea hormonului peptida in creier |
| Yalow (1977) |
Radioimunitatea hormonului perptida |
| Sperry (1981) |
Specializarea functionala a emisferelor cerebrale |
| Neher & Sakmann (1991) |
Functia canalelor de ion unic |
| Carlsson, Greengard & Kandel (2000) |
Transducerea semnalului in sistemul nervos |
| Murray & Thomas (1990) |
Transplantul de organe si celule in tratamentul bolilor la om |
| von Békésy (1961) |
Mecanismul fizic al stimularii in cochlea |
| Granit, Hartline & Wald (1967) |
Procesele vizuale primare fiziologice si chimice in ochi |
| Hubel & Wiesel (1981) |
Procesarea informatiei in sistemul vizual |
Stiinte ale comportamentului |
In ultima suta de ani, premiul pentru medicina si fiziologie a fost acordat unor importante descoperiri. Dar au fost si unele omisiuni ca si unele greseli.
Prestigiul premiului Nobel vine totusi de la faptul ca comunitatea stiintifica internationala e de acord cu majoritatea deciziilor care au fost luate.
Intentia lui Nobel a fost ca premiul ca faca posibil ca cercetatorii talentati sa-si continue cercetarile fara sa se ingrijoreze de situatia materiala. Acest luctru in ziua de azi e sub semnul intrebarii. In primul rand ca varsta la care castigatorii pot primi premiul este relativ ridicata si in al doilea rand premiantii sunt deja recunoscuti ca oameni de stiinta in momentul in care primesc premiul. Oricum, studiile medicale cer un buget considerabil si grupuri mari de studiu.
Deci, premiul Nobel difera foarte mult azi fata de cel de acum 100 de ani.
Pentru juriu, datoria de a selecta laureatii la premiul Nobel este una stimulativa iar momentul citirii discursului laureatilor este o ocazie memorabila. Anuntarea premiului Nobel din Octombrie cat si ceremonia si festivitatile de decernare sunt o atractie pentru mass-media internationala.
Premiul Nobel 2001
Toate organismele sunt compuse din celule care se reproduc prin diviziune. Un adult poseda in jur de 100 000 miliarde, toate rezultate dintr-o singura celula, ovulul fecundat. Chiar si la adult, nenumarate celule se reproduc fara incetare pentru a le inlocui pe cale care mor. Pentru a putea sa se reproduca, celula trebuie sa creasca, sa-si recopieze genomul si sa-l transmita in mod fidel celulelor fiice. Aceste procese sunt coordonate de ciclul celular.
Cei trei laureati ai premiului Nobel in fiziologie
Cei trei laureati ai premiului Nobel in fiziologie si medicina au facut descoperiri majore privind mecanismul de controla ciclului celular. Ei au identificat moleculele cheie care il regleaza si a caror functionare este identica la drojdii, la plante, la animale si la om. Aceste descoperiri in biologia fundamentala au o mare semnificatie pentru tot ceea ce inseamna cresterea celulelor.
Rezultatele acestor cercetari au permis de exemplu o mai buna intelegere a alterarilor genomului in celule canceroase si pot deschide drumul catre tratamentul maladiilor canceroase.
Leland Hartwell (nascut in 1939), Fred Hutchinson Cancer Research Center, Seattle (Statele Unite), este recompensat pentru descoperirea unei categorii de gene care comanda ciclul celular. Una dintre aceste gene joaca un rol central in inceperea fiecarui nou ciclu, de unde numele sau, “start”. Hartwell a introdus si notiunea de “puncte de control”, conducand la o abordare novatoare a ciclului celular.