Organismul animal realizeaza schimburi de materie si energie
cu mediul inconjurator.
Sistemele si aparatele care contribuie la realizarea functiei
de nutritie sunt:
Apare pentru prima data la celenterate
si este format dintr-un orificiu buco – anal inconjurat de
tentacule si o cavitate gastrica.
-
La moluste sistemul digestiv prezinta pentru prima data o glanda
anexa ( hepato – pancreasul ) care elaboreaza enzime necesare
digestiei, dar care are si rol in secretia calvarului.
-
La cefalopode intestinul terminal prezinta o glanda numita punga
cu cerneala.
-
La artropode sistemul digestiv este format din:
-
Aparat bucal;
-
Faringe;
-
Esofag;
-
Stomac triturator;
-
Intestin;
-
La vertebrate sistemul digestiv este format din:
· Cavitate bucala;
· Faringe;
· Esofag;
· Stomac;
· Intestin subtire;
· Intestin gros;
· Glande salivare;
· Ficat;
· Pancreas;
2. Sistemul circulator: este de doua tipuri:
-
Sistemul circulator deschis ( lacunar ) este format din vase
de sange si lacune;
-
Sistemul circulator inchis este format din vase de sange
si inima:
· artere;
· vene;
· capilare;
-
La pesti inima este formata dintr-un atriu si un ventricul;
-
La amfibieni inima este formata din doua atrii si un ventricul;
-
La reptile inima este formata din doua atrii si un ventricul
prevazut cu un sept la mijloc care i – l imparte incomplet
in doua parti;
-
La crocodili septul imparte complet ventriculul in doua parti;
-
Pasarile si mamiferele prezinta doua atrii si doua ventricule;
3. Sistemul respirator:
Organele respiratorii in seria animala sunt reprezentate de
branhii, plamani, sistem de tuguri care se ramnifica in tot corpul
si se deschid prin stigme;
La vertebrate organele respiratorii sunt branhiile pentru mediul
acvatic si plamanii pentru mediul terestru.
Plamanii pot fi saculiformi la amfibieni si parenclimatosi
la pasari si mamifere.
In timp ce mamiferele prezinta plamani cu alveole pulmonare
plamanii pasarilor nu au alveole pulmonare.
Plamanii reprezinta organele respiratorii.
Sistemul respirator mai prezinta si cai aeriene reprezentate
de: faringe, trahee si branhii.
4. Sistemul excretor:
A. La nevertebrate sistemul excretor
este reprezentat de protonefridii si metanefridii.
Protonefridiile sunt organe de excretie alcatuite dintr-un
sistem de canale ramnificate, prevazute la capat cu o celula cu
flamura vibratila.
Metanefridiile sunt formate din tuburi incolacite care comunica
cu cavitatea generala a corpului printr-o p ciliata, iar cu exteriorul
printr-un por.
B. La vertebrate sistemul excretor
este format din rinichi si cai urinare reprezentate de doua uretre:
· Vezica urinara;
· Uretra;
II La plante poate fi:
1. Nutritie autotrofa: consta in sinteza substantelor
organice din substante anorganice cu aport energetic.
Dupa natura sursei de energie folosita in sinteza substantelor
organice nutritia autotrofa poate fi:
A. Fotoautotrofa, la care sursa de energie folosita
in sinteza substantelor organice o reprezinta energia luminoasa
si se realizeaza cu ajutorul fotosintezei.
Fotosinteza reprezinta procesul prin care se sintetizeaza substante
organice cu ajutorul energiei luminoase absorbite de pigmentii clorofilieni
si caroteinoizi.
Procesul de fotosinteza are loc numai in celulele care prezinta
cloroplaste cu exceptia algelor albastre, verzi si bacteriilor purpurii
care nu prezinta cloroplaste. Acestea sunt organisme procariote
care prezinta clorofila „a”, integrata in membrana fotosintetizatoare.
Factori care influenteaza fotosinteza:
-
Intensitatea fotosintezei este influentata si de compozitia
spectrala avand un maxim in radiatiile rosii;
-
Concentratia dioxidului de Carbon (CO2). In compozitia
aerului dioxidul de carbon participa cu 0.03%.
-
Temperatura: Optimul termic al fotosintezei este situat de
regula intre 25 – 30º C la plantele de origine
nordica, iar la cele de origine sudica in jur de 35 –
40º C.
-
Apa reprezinta materia prima pentru fotosinteza si anume
pentru sinteza zaharurilor in mentinerea normala a activitatilor
celulare.
-
Sarurile minerale de amoniu, azot, sulfat, fosfat au o influenta
pozitiva, dar numai in concentratia optima.
B. Chemioautotrofa ( Chemiosinteza
), la care sursa de energie folosita in sinteza substantelor
organice o reprezinta energia chimica, fiind nutritia autotrofa
specifica catorva tipuri de bacterii. Aceasta foloseste pentru sinteza
A.T.P. – ului si a N.A.D.P.H. – ului energia chimica
rezultata din oxidarea substantelor anorganice cum sunt: hidrogenul
sulfurat, acidul azotic, fierul si amoniacul.
In functie de tipul de substante anorganice
utilizate bacteriile chemiosintetizante se clasifica astfel:
-
Bacteriile sulfuroase oxideaza compusii minerali ai sulfului,
traiesc in adancurile apelor statatoare, intervin in circuitul
sulfului in natura.
-
Bacteriile nitrificatoare traiesc in soluri umede, in apele
dulci si sarate.
Sunt reprezentate de nitrit bacteriile
( Nitrosomonos ) si nitrat bacterii ( Nitrobacter ) contribuie la
circuitul azotului in natura.
-
Hidrogen bacteriile; traiesc in medii putin aerate in care
se elibereaza hidrogenul; intervin in circuitul hidrogenului
in natura.
-
Bacterii feruginoase; traiesc in soluri si ape ce contin compusi
ai fierului. Contribuie la formarea zacamintelor de fier de
pe fundul apelor statatoare.
-
Bacteriile metalogene reduc dioxidul de carbon la gaz metan.
Traiesc in mlastini, in lacuri, in ape de canal si in stomacul
erbivorelor.
2. Nutritia heterotrofa:
Organismele heterotrofe se hranesc
cu substante organice gata pregatite de natura vegetala sau de natura
animala.
Nutritia heterotrofa este de doua feluri:
A. Nutritia saprofita este caracteristica
organismelor care se hranesc cu substante organice de origine vegetala
sau animala din organismele intrate in descompunere.
In grupa organismelor saprofite sunt
incluse: numeroase bacterii, ciupercile inferioare, majoritatea
ciupercilor superioare.
Organismele saprofite absorb substantele
organice dizolvate in apa prin membranele lor. Substantele organice
cu molecula mare sunt mai intai transformate ( hidrolizate cu ajutorul
unor enzime) in substante mai simple si apoi absorbite.
Dintre plantele superioare prezinta
nutritie saprofita planta numita cuibusorul pamantului din familia
Orhidee.
B. Nutritia parazita este specifica
organismelor din diferite regnuri: Monere, Fungi, Plantae, Animale.
Acestea se hranesc cu substante organice
pe care le iau din corpul plantelor si animalelor vii.
Bacteriile care se hranesc parazit produc
boli numite bacterioze si se numesc patogene.
Ciupercile parazite produc boli numite
nitoze.
C. Nutritia simbiotrofa se realizeaza
intre 2 organisme care prezinta relatii stranse metamorfoanatomice
si de nutritie.
Indivizii care se asociaza se numesc
simbionti, iar asocierea se numeste simbioza.
Simbioza poate fi o interactiune benefica
pentru ambele specii, si in aceasta situatie poate fi folositoare
numai uneia dintre specii.
Micorizele sunt asocieri intre ciuperci
si radacinile plantelor superioare. Acestea pot fi externe sau ectotrofe
si interne sau endotrofe.
Micorizele ectotrofe se prezinta ca
un monsom care inconjoara varful radacinii fara a patrunde in radacina.
Se intalnesc la: brad, pin, fag.
Micorizele endotrofe sau interne. In
acest caz chifele patrund in celulele din scoarta unde cresc si
formeaza un fel de ghem. Se intalnesc la plante din familia orhideelor
si a liliaceelor.
In cazul micolizelor chifele ciupercii
absorb din sol apa cu sarurile minerale pe care le cedeaza radacinii,
iar chifele preiau celulele radacinii cu substante organice.
Lichenii prezinta o simbioza obligatorie
intre o alga verde sau albastra si o ciuperca.
3. Nutritia mixotrofa este specifica plantelor
semiparazite si carnivore. Plantele parazite sunt capabile de fotosinteza,
dar isi completeaza o parte din substantele nutritive de la planta
gazda cu ajutorul unor structuri numite haustre.
Plantele carnivore sunt plantele verzi care realizeaza fotosinteza,
dar isi completeaza necesarul de azot din corpul unor insecte. De
aceea plantele carnivore se mai numesc si insectivore.
In flora tarii noastre exista o serie de plante carnivore de
genul drossera sau iarba grasa.
De asemenea planta carnivora este si otracelul de balta.
Heterotrofia la Animale
In regnul animal cel mai raspandit mod
de nutritie este cel heterotrof si se realizeaza prin:
-
Osmoza – hrana lichida difuzeaza prin toata suprafata
corpului sau numai prin anumite regiuni.
-
Fagocitoza – in acest caz particulele primitive sunt
inglobate in citoplasma cu ajutorul pseudopodelor.
-
Ingerarea alimentelor pe cale bucala specifica animalelor la
care se diferentiaza un sistem digestiv la nivelul caruia au
loc urmatoarele procese:
Formarea unui sistem digestiv alcatuit
din tub digestiv si glande anexe a permis cresterea eficienta si
rapiditatea proceselor de digestie.
Digestia se realizeaza cu ajutorul unor
enzime numite enzime digestive.