Paradoxele logice - filozofie si logica referat






            Referat

Bibliografie :

Gheorghe Enescu – Filozofie si logica

     Paradoxele logice

Elev -

Cls.  a  IX - a 

                                         Paradoxele logice

Fenomenul paradoxelor ( sau al antinomiilor ) logice era bine cunoscut  grecilor. Logicienii evului mediu au fost si ei intens preocupati de studiul paradoxelor ( “insolubilelor” ) . Adevarata lor importanta a iesit la iveala abia  odata cu descoperirea lor  intr-o serie de teorii matematice  ( teoria multimilor lui Cantor si sistemul logico-aritmetic al lui Frege ) , iar apoi si in teoriile logicii .

Termenul de “paradox“  poate fi definit in mai multe feluri :

1) expresie din care pot fi deduse propozitii contradictorii

2) contradictie formala dedusa  intr-un  sistem teoretic

3) contradictie rezultata din incercarea de a explica anumite fapte cu ajutorul unei metode date .

Pentru  scopuri diferite o definitie  se poate dovedi mai utila decat alta . Unul dintre cele mai cunoscute paradoxe este acela descoperit de Cantor „paradoxul multimii tuturor multimilor ” .

Rezolvarea paradoxelor ( constituirea unor teorii in care paradoxele date sa fie evitate ) s-a facut prin diferite procedee care toate au la baza un principiu de ierarhizare  a abstractiilor . Sunt cunoscute in special metodele propuse de Russel (teoria tipurilor )  , Hilbert , Brouwer , Bocivar , Quine .

In cele ce urmeaza nu ma voi ocupa insa de procedeele  formale de rezolvare ci de aspecte filozofice ale fenomenului paradoxal .

Studiul paradoxelor nu se reduce la gasirea unor  procedee de evitare a lor caci in acest caz le-am trata  ca pe un fenomen de importanta locala si strict formala pentru teoria data si ar parea ca un fenomen absolut negativ pentru cunoastere . Cunoastem diferite specii de contradictii formale : sofisme , paralogisme , identificari false , paradoxe ( antinomii ) , aporii , etc. Ele pot prezenta importanta sub cele mai diferite aspecte .

Immanuel Kant a fost primul mare filozof care s-a apropiat de intelegerea importantei deosebite a antinomiilor. “ Pe pozitiile vechii metafizici ” , scria Hegel , se admitea ca atunci cand cunoasterea cade in contradictii aceasta ar fi doar o ratacire intamplatoare , produsa de o greseala subiectiva in deductie si rationare . Dupa Kant insa  sta in natura gandirii insasi de a cadea in contradictii ( antinomii ) cand vrea sa cunoasca „ infinitul ” 1 .

O deosebita importanta pentru intelegerea antinomiilor stiintei prezinta observatiile facute de Marx intr-o carte de a sa 2 asupra contradictiilor economiei politice clasice engleze .





Problemele ce se impun in studiul paradoxelor privesc structura                             ( mecanismul ) , cauzele si rezolvare lor .

In structura paradoxelor apar asemenea categorii ca multime , element , totalitate ( toti ) , adevar , fals , desemnare , etc.  precum si unele raporturi corespunzatoare . Istoria logicii si matematicii a aratat ca dificultatile aparute vizeaza mai ales raportul acestor categorii cu absolutul si relativul precum si  cu  finitul si infinitul  .

Care este cauza paradoxelor ?

Cauza lor nu poate fi doar ceva “subiectiv” caci rolul si problematica pe care au starnit-o aparitia lor in istoria matematicii si logicii sugereaza cu totul altceva  .

In realitate , asa cum arata Marx in legatura cu contradictiile economiei clasice engleze , dedesubtul acestor antinomii stau probleme dificile ale cunoasterii . Gandirea cade in antinomii ( paradoxe ) in efortul ei de a cunoaste realitatea obiectiva . Cauza antinomiilor stiintei sta in procesul cunoasterii , proces care are la randul sau  legile sale naturale ; dar gandirea nu cade in antinomii oricand si  oricum .

“ Criza stiintei ” nu era un fenomen nou , fizica , biologia  s.a , domenii stiintifice o suportasera deja .

Contradictiile formale aparute in mecanica clasica erau irezolvabile din punctul de vedere al acestei mecanici . Conceptele  si principiile mecanicii trebuiau    revizuite . Aceasta sarcina a fost indeplinita in mare parte de A. Einstein . In acest caz ca si in altele iesirea din “ faza paradoxala” ( deci din criza ) a insemnat o adevarata  revolutie  in  stiinta .

Studiind istoria stiintei putem conchide ca in cunoasterea paradoxelor sunt formele nemijlocite ( concrete ) pe care le iau contradictiile , ca antinomia                   ( paradoxul ) reprezinta contradictia specifica cunoasterii .

In acest fel , poarta stiintei ramane mereu deschisa contradictiilor .  

 

 

 



1 G.W.F. Hegel , Enciclopedia  stiintelor filozofice , Partea I Logica , Ed. Acad. , R.P.R. , 1962 , p. 121

2 K. Marx , Teorii asupra plusvalorii , Ed. Politica , Bucuresti , 1959









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani