Dictionarului de geopolitica, Condamnarea geopoliticii, sentinta de inactualitate, definire a ecuatiei explicative a puterii unui stat referat






Condamnarea geopoliticii la inactualitate

 

Chiar si caracterizarile contemporane ale geopoliticii, incercarile de definire a ei surprind cu deosebire relatia dintre mediul natural si politica. Vom reda, in continuare, cateva asemenea aprecieri, asa cum sunt ele citate in Preambulul Dictionarului de geopolitica aparut sub coordonarea lui Yves Lacoste.

Grand Larousse universel (1962) considera ca geopolitica este “studiul raporturilor dintre state, dintre politicile lor si legile naturale, acestea din urma determinand pe primele”. Celalalt mare dictionar, Robert (1965), concepe geopolitica drept “studiul raporturilor dintre datele naturale ale geografiei si politica statelor”.

Grand Larousse universel (1989) defineste geopolitica ca fiind “stiinta care studiaza raporturile dintre geografia statelor si politica lor… Geopolitica exprima vointa de a ghida actiunea guvernelor in functie de lectiile geografiei”. Citim in „Le petit Larousse illustre”, 1994: “Geopolitica -stiinta care studiaza raporturile intre geografia statelor si politica lor”. In Enciclopedia Britanica, geopolitica este considerata a fi “utilizarea geografiei de catre guvernele ce practica o politica de putere" (prin urmare, geopolitica este asociata doar cu statele mari, cu puterile care au ceva de spus pe arena internationala). 17493ffv77rko7j

Am reprodus aceste definitii pentru ca ele fixeaza o anumita intelegere, de inceput, a geopoliticii. Pentru ca fac acest lucru foarte aproape de zilele noastre, cand exista o presiune difuza, dar foarte reala, in directia unei intelegeri diferite si moderne a acestui termen. Pentru ca ezita sa incorporeze prefaceri ce au avut loc deja in campul politicii, al puterii, si care se cereau asimilate intr-un fel sau altul si de catre geopolitica.

S-a ajuns astfel la un prim paradox: chiar si astazi, la o suta de ani de la aparitia termenului, se opereaza tot cu sensul initial al disciplinei si se incearca aplicarea acestui sens la o realitate mult schimbata. Evident ca in acest context, suntem tentati sa percepem cu deosebire discrepanta, ceea ce nu concorda. Suntem chiar tentati sa abandonam notiunea sau, poate si mai rau, sa o folosim cu un sens trunchiat ori chiar negativ, ca exprimand “o orientare profund gresita”, adepta a “determinismului geografic”, etc. Asa cum am precizat, geopolitica isi propune sa explice performantele statului. Dar pe “teritoriul” statului au aparut realitati noi de care el nu poate sa nu tina cont. A discuta potentialul statului doar in raport cu instrumentele de care dispunea acum un secol - si in cadrul carora pozitia geografica si, in general, conditiile naturale jucau un rol mult mai important decat astazi - inseamna a condamna pur si simplu geopolitica la cea mai grea sentinta pentru o disciplina, sentinta de inactualitate.

Ion Conea sesiza cu acuitate ca, daca am concepe geopolitica doar ca geografie politica, deci ca o disciplina circumscrisa relatiei dintre mediul natural si stat, atunci viitorul ei ar fi serios pus sub semnul intrebarii. Deoarece insasi influenta mediului natural este din ce in ce mai putin semnificativa intr-o era a triumfului tehnologiei moderne. “Astazi, cu progresele extraordinare ale tehnicii si, in genere, ale stiintei aplicate, se poate spune ca influentele primite de omul civilizat inseamna foarte putin fata de cele de el exercitate. Omul - agent geografic activ este azi infinit superior omului agent geografic pasiv” (I.Conea, “Geopolitica. O stiinta noua”, vol. “Geopolitica”, pag. 70).

Dupa opinia noastra, geopolitica a aparut in efortul de a oferi o explicatie cat mai riguroasa elementului central al politicii, puterea. De ce este determinata puterea unui stat? reprezinta interogatia care strabate mai toate demersurile de natura geopolitica. Raspunsul oferit de geopolitica traditionala nu este cel mai adecvat, intrucat pune puterea in legatura doar cu factorii naturali ai existentei statale, de la pozitie geografica pana la bogatii naturale. Cu temei, in toate analizele consacrate demersurilor geopolitice se reproseaza determinismul geografic, faptul ca formulele intemeietoare ale acestei discipline ofera explicatii unilaterale politicului, venind numai dinspre perspectiva geografica. Este un lucru adevarat, dar nu neaparat cel mai important. Exista o lectura, indraznim sa o numim superficiala a intemeietorilor geopoliticii, un tip de raportare care nu reuseste sa treaca dincolo de formule stereotipe. fk493f7177rkko





Cu totul semnificativ ni se pare a fi faptul ca se incearca o definire a ecuatiei explicative a puterii unui stat. Are mai putina importanta daca elementele respective se schimba, daca detin ponderi diferite in momente de timp diferite. Dar insasi ecuatia este sau devine neincapatoare. Inca Montesquieu sesizase rolul mediului si al climei in determinarea sistemului de guvernamant; tot el semnala, insa, ca rolul acestora este mult mai mare in societatile primitive, pe cand in cele dezvoltate, factorii nenaturali tind sa devina precumpanitori. Schimbarea rolului diversilor factori nu scade din valoarea ecuatiei explicative, care poate integra alte elemente, poate repondera structura celor existente; esentiala ramane preocuparea de a intemeia, de a fundamenta o ecuatie. Or tocmai aceasta preocupare ni se pare demna de retinut, independent de formula concreta. Formula poate fi respinsa, efortul de a o intemeia, nu!

Mai aproape de zilele noastre s-au lansat si alte ecuatii de determinare a puterii unui stat. Dintre ele am cita pe cea a lui Ray S. Cline (in C. H. Henderson, “International Relations. Conflict and Cooperation at the turn of the 21st century”, p.102):

 

Puterea = [Masa Critica (Populatia si Teritoriu) + Putere economica + Putere militara] x [Planificare coerenta a strategiei nationale + Vointa]

Sau intr-o formula prescurtata:

 

P= (Mcr+E+M) x (S+V).

 

Putem, fara indoiala, face o serie de remarci chiar si pe marginea acestei ecuatii, dar aici primeaza efortul de a sintetiza, de a turna intr-o formula o anume interpretare si evaluare.

Apare limpede ca avem de-a face cu o ecuatie care defineste puterea pornind de la achizitiile teoretice si de la experienta politica acumulata la sfarsitul de secol si de mileniu. Astazi, elementele care alcatuiesc resursele a ceea ce literatura de specialitate numeste putere necuantificabila (“intangible power”), intra din ce in ce mai pregnant in ecuatiile care tind sa evalueze forta unui stat. Pe drept cuvant! Intr-o epoca in care omul dispune de instrumente mult mai puternice de a-si modela viitorul, temeinicia strategiilor de dezvoltare, vointa, sanatatea morala, deschiderea culturala sunt factori cu o pondere mai mare si, in anumite contexte, decisive in devenirea unei natii.

 









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani