Este unanim recunoscut pe intreg globul ca ariile protejate sunt printre cele mai eficiente mijloace destinate conservarii biodiversitatii. Astfel, de-a lungul ultimului secol, au fost investite resurse importante pentru constituirea de arii protejate in intreaga lume. Aceste eforturi au avut ca rezultat pentru majoritatea tarilor crearea sau cel putin planificarea unui sistem national de arii protejate.
    In prezent exista in lume peste 1388 de titluri care desemneaza arii protejate, fiecare dintre ele fiind desemnata prin lege la nivel national.
    Se pot gasi astfel arii protejate care au denumiri diferite, dar care au acelasi scop, cum ar fi: rezervatie naturala stricta in Bhutan; rezervatie pentru managementul naturii in Bahamas; rezervatie naturala in Ontario - Canada; rezervatie naturala nationala in Cehia; rezervatie naturala marina in Indonesia; arie pentru conservarea naturii in Japonia si rezervatie naturala stricta in Sri Lanka, dar toate reprezentand acelasi lucru, si anume o Rezervatie Strict Protejata - categoria I-a conform  IUCN.
    De asemenea acelasi titlu al unei arii protejate poate implica obiective de mangement si caracteristici foarte diferite in tari diferite. Exemplul clasic este dat de larg utilizata denumire de Parc National, care a inceput sa fie uzitata odata cu infiintarea Parcului National Yellowstone in anul 1872. Astfel, in timp ce in multe parti ale lumii (America, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Australia si Noua Zeelanda) parcurile nationale sunt mari teritorii naturale, in Europa se gasesc arii protejate care poarta denumirea de parc national dar in care interventia omului este evidenta, cum ar fi toate cele 11 parcuri nationale din Anglia si Tara Galilor, majoritatea parcurilor nationale din Germania si  Parcul National Cevennes din Franta.
    Eliminarea acestor diferente de terminologie se poate face doar utilizand sistemul IUCN de clasificare care se bazeaza pe principalul obiectiv de management al ariei protejate. Se folosesc astfel 6 categorii pentru ariile protejate care implica si o gradatie a interventiei umane, variind de la o interventie umana nula proprie categoriilor Ia/Ib pana la o interventie umana de un nivel mai ridicat in cazul categoriei V. Categoria VI este singura care a fost adaugata ulterior, astfel incat din punctul de vedere al interventiei umane se intercaleaza intre categoriile III si IV. Oricum, toate categoriile sunt la fel de importante si relevante pentru conservarea biodiversitatii.
Colectarea datelor referitoare la ariile protejate din intreaga lume a fost initiata de catre IUCN prin comisia sa "Comisia pentru Parcuri Nationale si Arii Protejate" (CNPPA) ca raspuns la doua rezolutii ale Natiunilor Unite care recunosc importanta ariilor protejate si care a condus la realizarea primei liste a ariilor protejate (World List of National Parks and Equivalents Reserves -1961/1962). In 1981, CNPPA a constituit Protected Areas Data Unit care a devenit parte a World Conservation Monitoring Centre (Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservarii ) care mentine o baza de date a ariilor protejate din intreaga lume.
    Baza de date a ariilor protejate realizata de catre World Conservation Monitoring Centre contine 30,350 de inregistrari de arii protejate recunoscute de catre IUCN, 13,915 de inregistrari ale unor arii care nu sunt recunoscute de catre IUCN si alte 16,288 de arii protejate care au un statut incert. Baza de date se actualizeaza periodic, aproximativ la fiecare trei ani pentru a asigura producerea unei noi editii a Listei cu Arii Protejate a Natiunilor Unite.
    Prin integrarea datelor specifice acestui numar impresionant de arii protejate a rezultat urmatoarea analiza, care in limita erorilor acceptate defineste intr-o anumita masura situatia ariilor protejate la nivel global.
    Reteaua mondiala a ariilor protejate cuprinde 30,350 de arii protejate care se intinde pe o suprafata de 13,232,275 km² ce reprezinta 8.83% din suprafata terestra a globului. Oricum acest procentaj trebuie considerat cu precautie deoarece poate fi mai mare cu peste un procent datorita numarului mare de arii protejate marine sau care au in componenta teritorii marine. Aceasta retea a ariilor protejate pare a fi foarte intinsa dintr-o perspectiva globala, insa are foarte multe goluri la nivel national.
    Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale intr-un ocean al dezvoltarii, astfel cu cat acestea au o suprafata mai mare cu atat ele sunt mai protejate de presiunile exterioare. Situatia actuala releva faptul ca 17,892 (59%) de arii protejate au o suprafata mai mica de 1,000 ha care totalizeaza o suprafata de 28,713 km² care inseamna doar 0.2% din suprafata totala a ariilor protejate. In schimb doar 1,673 (6%) din ariile protejate depasesc 1,000 km² dar care totalizeaza 11.56 mil. km² , adica 87% din suprafata totala a ariilor protejate.
    Distributia ariilor protejate functie de obiectivele de management ale acestora , bazata pe categoriile IUCN (Tabelul 1) arata preucuparile la nivel global pentru diferitele scopuri ale ariilor protejate.