|
Marocul - Prezentarea generala a Marocului - management international
Capitolul 1 34284brd95psc1s Prezentarea generala a Marocului
Maroc – tara celor cinci capitale Marocul – tara araba, africana si mediteraneana, situata la confluenta marilor civilizatii ce s-au succedat si intrepatruns cu repeziciune in lumea arabo-berbera a Maghrebului – constituie o reusita simbioza intre maretia trecutului si imperativele prezentului. rs284b4395pssc Marocul – leagan al unui trecut ce se masoara in secole si milenii – ofera vizitatorului decorul grandios al vestigiilor, picturile rupestre din regiunile presahariene sau Atlasul Mare, civilizatia desertului, monumentele artei islamice in care rafinamentul se imbina cu maretia, arta si folclorul cu originalitatea etalata in numeroase centre urbane si rurale. Faurindu-si istoria si definindu-si personalitatea in spatiul limitat de Mediterana, Atlantic, triplul lant al Atlasului invaluit in legenda si nisipul Saharei – Marocul dezvaluie privirii prestigioase monumente ale civilizatiei, precum si farmecul inedit al peisajelor. Printr-un paradox al naturii rar intalnit, in aceeasi zi se poate trece prin toate anotimpurile: amatorii sporturilor de iarna pot schia pe pantele inzapezite ale Atlasului, in timp ce iubitorii marii pot face baie in Atlantic, pe plajele Agadirului. Litoralul mediteranean si atlantic, piscurile inzapezite ale Atasului, creasta Rifului cu vestitele sale paduri de cedri, ineditul oazelor presahariene, varietatea florei si faunei, pitorescul oraselor prefigureaza un atragator itinerar turistic ce ofera vizitatorului imagini sugestive asupra frumusetii tarii, a transformarilor innoitoare prin care trece Marocul. Marturiile milenarei civilizatiile si insemnul noului apar aproape pretutindeni. Dar, inainte de toate in capitalele imperiale – FES, MEKNES, RABAT- nume cu adanci rezonante in istoria mai veche si mai noua a Marocului. FES – fondata in secolul al IX-lea – este un important centru cultural si religios al occidentului musulman. Oras al culturii si al credintei, pastrator al comorilor de arta islamica, el adaposteste Moscheea Al Qaraouiyyine, cel mai reprezentativ monument de arta islamica din nordul Africii – nu numai pentru vechimea sa de unsprezece secole si pentru dimensiunile sale gigantice ci mai ales pentru stilul arhitectural si neasemuitele sale decoratii interioare. Moscheea este sediul renumitei universitati musulmane si al bibliotecii, celebra pentru manuscrisele sale de mare valoare, veritabil tezaur al culturii islamice. MARRAKECH – perla Sudului, orasul muzeu, capitala a imensului imperiu al dinastiilor almohada ( secolele XII – XIII ) si saadina (secolele XVI – XVII), oras in inima unei imense paduri de palmieri. Intinsele paduri de portocali, lamai, maslini, piersici si trandafiri, monumentele istorice, viata tumultuoasa a „sukurilor” (pietelor), activitatea neintrerupta a artizanilor, traditionalul festival folcloric al lunii mai fac gloria acestei „capitale a Sudului”, aplecate spre imensitatea spatiului saharian. MEKNES – orasul ce va intrerupe traditia istorica a succesiunii celor doua capitale (FES si MARRAKECH) odata cu urcarea pe tron a tanarului suveran Moulay Ismail (a doua jumatate a secolului al XVII-lea ) caruia ii datoreaza maretia si renumele. Ziduri impresionante de incinta, ce n-au rezistat, decat in parte, scurgerii timpului, palate somptuoase si sanctuare evoca perioada de mare prosperitate si glorie de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui de al XVIII-lea. RABAT – frumoasa capitala a Marocului zilelor noastre – centru politic, cultural, si administrativ al tarii. Rabatul, ridicat in interiorul unor fortificatii ce apartin secolului al XII-lea, intruneste azi multe atribute ale civilizatiei moderne. Noile si variatele edificii, importantele obiective economice, pitorescul bazarelor, Turnul Hassan – de la inaltimea caruia se deschide intreaga panorama a orasului pana departe spre Sale – Mausoleul „ Mahomed al V-lea” (chintesenta a stilului arhitectonic marocan, capodopera a artei islamice) constituie, in ansamblu, o adevarata sinteza a traditionalului si modernului, a trecutului indepartat si a prezentului creator. Dar Marocul mai are inca o capitala si anume CASA-BLANCA, „capitala economica” a tarii. Cu o populatie ce depaseste doua milioane de locuitori, Casablanca, unul dintre cele mai mari porturi ale Africii la Atlantic, se afla la originea principalelor mutatii ale Marocului contemporan. Intreaga sa activitate industriala, comerciala si financiara reflecta, in esenta, liniile directoare ale dezvoltarii tarii. Casablanca, orasul impodobit cu palmieri, poseda numeroase edificii moderne si in stilul traditional arab, o bogata retea de plaje si faleze, cel mai mare acvariu din Africa, „sukurile” animate in pitoreasca Medina. In Maroc exista, insa, si alte orase si centre puternic ancorate in viata economica, politica si culturala a tarii. Nu mai putin incarcate de istorie si legenda sunt TANGERUL – unul din cele mai vechi orase din lume, poarta maritima a Marocului, renumit centru turistic, loc al unor frecvente conferinte si colocvii internationale si al festivalurilor cinematografice sau AGADIRUL – statiune balneara, oras nou, reconstruit in intregime in urma cutremurului din februarie 1960, care a ingropat in cateva secunde cinci secole de existenta umana. VOLUBILIS, TETOUAN, OUJDA, MOHAMMEDIA, SAFI, KHOURIBGA, TAROUDANT, TIZNIT, NADOR, TOURIST, JERADA – iata numele altor catorva centre urbane ce pastreaza numeroase marturii ale trecutului si aprind noi torte ale civilizatiei pe harta tarii. Marocul apare azi ca o tara in plina dezvoltare. Cucerirea independentei nationale, la 2 martie 1956, a deschis tarii largi perspective pentru inlaturarea grelelor sechele ale stapanirii coloniale, pentru dezvoltarea economiei si culturii in scopul propasirii nationale. Raspunzand dinamicii istoriei sale si evolutiei vietii internationale, Marocul si-a fixat obiective precise si realiste. Eforturile sustinute ale statului marocan, de dezvoltare economica si sociala de sine statatoare se reflecta in strategia planurilor economice, care vizeaza o crestere accelerata a economiei, ridicarea nivelului de trai material si spiritual al poporului. Pe plan extern, Marocul promoveaza o politica de intensificare si diversificare a relatiilor cu toate tarile, in spiritul politicii de colaborare, independenta si neangajare.
Repere geografice Marocul, situat in nord - vestul continentului african, cuprins intre 27° 40’ - 35° 55’ latitudine nordica si 1° - 13° 10’ longitudine vestica, este marginit la vest de Oceanul Atlantic, la nord de Marea Mediteraneana, la est de Algeria si la sud de Sahara Occidentala. African si vecin Europei, mediteranean si atlantic, cu jumatate din suprafata scaldata de apa si cealalta jumatate durata in piatra si in nisipul cald Saharei, Marocul isi afirma entitatea in cadrul unor coordonate geografice definitorii. Suprafata Marocului este de 446.550 km patrati.. Are un relief variat, constituit din desert, campii si munti. In partea centrala, paralel cu litoralul atlantic, se desfasoara, pe directia SV – NE, Muntii Atlas, care domina campia inalta Molouya. Spre V se intinde un vast platou care atinge 1300 m altitudine si domina campia atlantica. In N se desfasoara muntii RIF. Clima este variata: desertica in S, relativ secetoasa in podisurile interioare, oceanica in campia litorala atlantica si mediteraneana pe coasta nordica. Principalele rauri se indreapta spre Atlantic. Vegetatia saraca sau absenta in desert, stepica pe platouri si paduri, restranse in munti si in zona de coasta. Fauna este diversificata in functie de clima si asociatiile vegetale. Contrastele de temperatura se accentueaza de la o zona la alta si de la un anotimp la altul. Zonele de coasta inregistreaza o temperatura medie anuala de 17°C, in ianuarie 10 - 12°, iar in august 20 -22°. Ea oscileaza insa in zona Marrakech intre zero grade in ianuarie si 45° in august. De asemenea, in interiorul tarii, la FES, se inregistreaza in luna ianuarie sub zero grade, iar in luna iulie intre 26 -40°. O data sau de doua ori pe an, desi numai cateva zile, mase de aer fierbinte din Sahara reusesc sa treaca peste lantul Atlasului.
Despre istoria Marocului Coloniile feniciene de pe litoralul Marocului intra in sec.5 – 2 i.e.n. in sfera de influenta a Catarginei, ca si Regatul Mauretaniei, creat de triburile berbere. Provincie romana sec. 1 – 5 d. Hr., posesiune vandala, sec. 5 – 6, apoi bizantina, sec. 6-8, Marocul este cucerit in sec. 8 de arabi, devenind o parte a lumii islamice. Portughezi si spanioli ocupa in sec. 15 temporar porturile Ceuta, Tanger, Melilla s.a. Moulay ar-Rasid, proclamat la FES, in 1666, sultan al Marocului, intemeiaza dinastia Alauita, ce domneste pana astazi. Pe la jumatatea sec. 19 Marocul devine o tinta a tendintelor coloniale ale Frantei, Spaniei, Marii Britanii si Germaniei. In 1912, Franta impune protectoratul sau Marocului. Spania ocupa regiunea Rif, iar Tangerul devine oras cu statut international. La 14.08.1957 Marocul isi redobandeste independenta; la moartea suveranului Mahommed V (1961) tronul este ocupat de fiul sau Hassan II, Marocul devenind, prin constitutia din 1962 o monarhie constitutionala.
Populatia Marocului
Guvernarea
Moneda nationala Moneda oficiala este dirham (DH). Introducerea precum si scoaterea valutei nationale din tara, este interzisa .In tara este permisa numai introducerea valutei care poate fi schimbata in banci, hoteluri, case de schimb valutar, la cursuri foarte apropiate. Recomandam schimbarea valutei treptat si pastrarea documentului pentru eventualitatea schimbului invers: 1USA=11DH. Cartile credit acceptate sunt: Visa Master Card, American Expres, AMU, CCC, ECA, FAO, G-77, IBDR, ICAO, ICFTU, UNESCO, OSCE, etc.
Capitolul 2 Cultura Marocului
Factori geografici, politici, sociali si religiosi au constituit fundalul perenitatii culturii milenare marocane. Trebuie amintit ca Marocul constituia inima vastului imperiu al Almoravizilor, Almohazilor sau Marinizilor care timp de secole si-au intins stapanirea si aria de influenta asupra intregului Magreb, a unei mari parti a Spaniei si asupra regiunilor occidentale ale Africii negre. Arhitectura este prin excelenta dinastica. Fiecare dinastie va cauta sa dea stralucire oraselor ce vor fi alese drept resedinta. O remarcabila contributie a gandirii , marocane se releva in filozofie si, in aceasta ramura a stiintei, Marocul l-a dat pe cel mai mare filozof materialist al lumii arabe din Evul Mediu, Ibn Rashid, cunoscut mai mult sub numele de Averroes. Operele lui Ibn Rashid, ale lui Abou Ibn Badjda ca si ale altor filozofi au patruns in traducere latina in lumea occidentului. Se releva organizarea unor institutii de invatamant: conservatoare si scoli de muzica, scoli de arte frumoase si de arte plastice. In numeroase orase exista biblioteci publice sau specializate :organizarea arhivelor, cercetarea manuscriselor . Situata in inima cartierului universitar al capitalei, „Biblioteca generala” joaca, gratie bogatiei colectiilor sale diversitatii publicatiilor si serviciilor, rolul de Biblioteca Nationala a Regatului. Ea ofera cititorului un impresionant numar de manuscrise, titluri de carti de stiinta si beletristica, periodice, harti si fotografii, un laborator de microfilme si de fotocopii. Biblioteca are o tot mai intensa activitate editoriala. Dintre publicatiile periodice in diferite limbi, remarcam cele doua mari colectii stiintifice: „Catalogul manuscriselor arabe din Rabat” si „ Sursele inedite ale istoriei Marocului”. Biblioteca generala din Rabat coordoneaza activitatea bibliotecilor – filiale ale acesteia – din numeroase orase ale tarii: Sale, Fes, Tanger, Azila, Oujda. Valorificarea patrimoniului national, creatia artistica, literara si stiintifica reprezinta actiuni permanente cu caracter cultural. Acestea se traduc prin organizarea de conferinte publice, colocvii, expozitii in tara si in strainatate, concerte de muzica clasica si populara, reprezentatii de teatru, publicarea de carti si reviste. In cadrul actiunii culturale se intensifica schimburile culturale decurgand din acorduri si conventii internationale; se organizeaza „saptamani culturale” , manifestari artistice si culturale organizate in scopul difuzarii productiei literare si artistice marocane in strainatate. Comisia nationala marocana pentru UNESCO asigura legatura intre organismele publice sau private si organizatiile internationale. Comisia ia parte la toate activitatile UNESCO organizate in tara si in strainatate, se ocupa cu organizarea cluburilor UNES Invatamantul este una din institutiile cǎrora Marocul le-a acordat o deosebitǎ atentie in deceniul trecut si in ultimii ani. Formarea intr-un rǎstimp cat mai scurt a cadrelor necesare dezvoltǎrii economice si sociale se impunea drept un imperativ, procentul de scolarizare fiind foarte scazut. Procesul de arabizare s-a desfasurat intr-un ritm sustinut, mai ales in cadrul scolilor primare. In primii doi ani de scoala primarǎ arabizarea este completǎ. Incepand din al treilea an este introdusǎ franceza ca limbǎ strainǎ. Evolutia procesului de arabizare, adaptarea lui la structurile si realitǎtile nationale, este conditionat ritmul de crestere al numarului de cadre calificate. O deosebitǎ atentie se acordǎ dezvoltarii invatamantului tehnic. Fiecǎrui minister cu profil economic ii revine sarcina de formare a cadrelor necesare ramurii de care se ocupa. Astfel Ministerului Agriculturii ii este afiliat un Institut pentru pregatirea inginerilor agronomi, iar Ministerului Comertului si Industriei un Institut superior de comert si administratia intreprinderilor. Invatamantul superior are o multiseculara traditie si se bucurǎ de prestigiu in Africa si in intreaga lume. Moscheea Al Qaraouiyyine si numeroasele sǎli de studiu pentru studentii universitatilor coranice din vechiul oras Fes-al-Bali erau vestite in intreg occidental musulman. Astazi, Universitatea Qaraouiyyine - care slujeste din secolul al IX-lea civilizatia islamicǎ si arabǎ –cuprinde facultatile de drept, limbǎ arabǎ teologie si stiinte islamice. In iulie 1959, Institutul de Inalte studii din Rabat a fost transformat in Universitatea Mahommed al V-lea. Celor trei facultati existente li s-a adaugat facultatea de medicina. Universitatii ii sunt afiliate Institutul de sociologie si renumitul Institut universitar pentru cercetari stiintifice, ale caror studii sunt editate in numeroase publicatii periodice. Politica guvernului in domeniul invatamantului urmareste realizarea unui invatamant musulman in conceptie, arab in materie de limba si marocan ca orientare. Ridicarea nivelului cultural al poporului, difuzarea culturii arabo-musulmane, conservarea si dezvoltarea patrimoniului cultural, reprezintǎ jaloane ale orientǎrii invǎtǎmantului si culturii in urmǎtorii ani. Cele mai importante influente asupra managementului international le au urmǎtoarele elemente ale culturii: limba, estetica , religia, educatia, perceptiile si stereotipurile ,valorile. Unicitatea unei culturi poate fi usor identificata in simbolurile sale, cu semnificatiile ei distincte (in lumea arabǎ nu se oferǎ un cadou cand intalnesti pe cineva pentru prima oarǎ. Poate fi interpretat ca o mitǎ. Nu trebuie lǎsata impresia ca se asteaptǎ oferirea cadoului atunci cand partenerul este singur.) Alǎturi de simboluri, in comunicare un rol deosebit de important il au miscarile corporale, gesturile, modul de a adresa solicitarile, semnificatia numerelor (miscari corporale-ridicarea sprancenelor inseamna “da”; numerele: pozitive-3,5,7,9; negative - 13,15; simboluri - figurile rotunde sau patrate sunt acceptate ; steaua in sase colturi, aratatorul ridicat sunt evitate). Legea islamului –Shari’ah –are o puternica influenta asupra vietii adeptilor acestei religii. Aceasta se observa numai cu pregnanta in cele cinci rugaciuni zilnice, postul in sfanta luna a Ramadanului si pelerinajul la Mecca . Islamismul propaga onestitatea, virtutea adevarului, respectul fatǎ de dreptul altuia, moderatia, sacrificiul si munca asiduǎ. Islamismul sustine atreprenoriatul, descurajand totusi actiunile care ar putea fi interpretate ca exploatarea altora. S-a argumentat uneori cǎ fatalismul Islamic si traditionalismul au incetinit dezvoltarea economicǎ in tarile cu acestǎ religie. Islamismul este o religie monoteistǎ, fondatǎ de profetul Mahommed si este bazatǎ pe perceptele Coranului - carte sfantǎ la musulmani. Teologia musulmanǎ defineste tot in ceea ce trebuie sǎ creada omul, iar legea musulmanǎ prescrie ceea ce trebuie sǎ faca el. Un alt element important al credintei musulmane il constituie faptul cǎ ceea ce se intamplǎ, bun sau rau, se datoreaza vointei divine si este dinainte scris. Aceastǎ credintǎ fatalistǎ restrictioneazǎ incercarea de a aduce modificari in tarile musulmane. Cuvantul “islam” este infinitivul in arabǎ al cuvantului “supus”. Cei cinci piloni ai islamului sau datoriile marocanului sunt: credinta(recitarea crezului), rugaciunea, postul, milostenia (pomana) si pelerinajul la Mecca. Credinta. Declaratia de credintǎ a musulmanilor, numitǎ SAHARADA este urmatoarea: “ Nu existǎ alt Dumnezeu in afarǎ de Allah, iar Mahommed este profetul sǎu”. Rugaciunea zilnicǎ este numitǎ SALAT si este consideratǎ “firul direct cu Dumnezeu” . De remarcat cǎ nu existǎ o autoritate ierarhicǎ in Islamism, si nici la preoti, rugaciunile fiind conduse de o persoanǎ care cunoaste Coranul. Postul, numit Ramadan, este de o lunǎ de zile si se interzice sǎ se manance, sǎ se bea si sǎ se fumeze pana la asfintitul soarelui. Bolnavii si femeile gravide nu postesc in aceastǎ perioadǎ, ci mai tarziu un numǎr de zile egal cu cele nepostite. Postul presupune cǎ-l intelegi pe cel infometat. In timpul Ramadanului productia se reduce deoarece mahomedanii mananca noaptea si se odihnesc mai putin decat in restul anului. Milostenia (pomana), numitǎ ZACAT, presupune impartirea bunurilor cu saracii. Pelerinajul la Mecca numit HAGIALÂC, este binecunoscut. El este obligatoriu doar pentru cei capabil fizic si financiar sǎ-l faca. Pelerinajul incepe in a 12-a lunǎ a anului islamic, care este lunar nu solar, asa cǎ HAGIALÂCUL si RAMADANUL cad uneori iarna, iar alteori vara. Pelerinii se imbraca in haine speciale, simple, in asa fel incat toti sǎ fie egali in fata lui Dumnezeu. Ritualul HAGIALÂCULUI presupune inconjurarea pietrei sfinte de 7 ori si parcurgerea de 7 ori a traseului intre Muntii SAFA si MARWA. Musulmanii sunt impreunǎ pe campia Arafatului pentru rugaciuni de iertare, prefigurand Judecata de Apoi. Pelerinajul se incheie cu un festival, la care se fac rugaciuni, daruri, in ziua in care se consfinteste sfarsitul Ramadanului. Pelerinajul la Mecca este o formǎ specialǎ de consum. Musulmanii nu consumǎ carne de porc si alcool. Este interzisǎ si camata, insa in practicile moderne de afaceri aceasta este adesea ignoratǎ. Rolul femeii este strans legat de religie in islamism, in special in Orientul Mijlociu, unde femeile nu pot desfasura aceleasi activitati ca si in tarile occidentale. In Maroc restrictiile impuse femeilor au influentǎ atat asupra accederii femeilor in functiile de conducere, cǎt si asupra modelelor de cumparare. In afarǎ de produsele alimentare, la toate celelalte produse barbatul ia decizia finalǎ la cumparare. In Maroc, o bunǎ gospodinǎ este cea care , in fiecare zi, merge la piatǎ pentru a cumpara legume, fructe, carne si paine. Ea va considera cǎ este bine servitǎ dacǎ poate atinge si gusta diferitele produse de pe tarabǎ. Ea va da comandǎ lui Hamidon, proprietarul, care va fi curtenitor si va pregati cu deplinǎ incredere produsele, in timp ce ea va merge altundeva pentru a-si continua drumul. O orǎ mai tarziu, ea va reveni pentru a plati: Hamidon va rotunji suma de platǎ, vor fi socotite cumparaturile si un baiat de pravalie va merge cu gospodina pana la masinǎ sau chiar pana acasa. A doua zi Hamidon va spune : „Cum au fost rosiile mele? Ti-am spus cǎ sunt bune!”. Un bacsis va incheia tranzactia. Comparativ cu o gospodinǎ marocanǎ, in Europa stapana exemplarǎ a casei este cea care, o datǎ pe saptamana merge la supermarket pentru a face piata, care cumpǎrǎ produsele ce prezinta cele mai bune garantii de igienǎ ( adica cele care nu au fost atinse de o altǎ persoanǎ sau care sunt bine ambalate), iar dacǎ gustǎ un produs o face pe ascuns. Ea nu va indrazni sǎ cearǎ unui angajat sǎ guste pepenele sau un biscuit. Ea trebuie sǎ acorde incredere marcii si magazinului.
Valorile reprezintǎ convingerile de bazǎ pe care le au oamenii referitoare la ceea ce este bun si rǎu, corect si incorect, important si neimportant.
Valorile culturale marocane:
Capitolul 3 Comunicarea in managementul Marocului Comunicarea are o importanǎ deosebit in managementul international datoritǎ dificultǎtilor in transmiterilor semnificatiilor dintre emitǎtorii si receptorii din diferite tǎri. Variabile nationale care influenteazǎ comunicarea sunt: mediul economic, mediul cultural, mediul politic si mediul legal. Mediul economic. Comunicarea internationalǎ este influentatǎ in principal de urmǎtorii factori: protectionism, liberalism, infrastructurǎ, alte caracteristici ale economiilor strǎine. Infrastructura. Facilitǎtile externe ale firmei si serviciile publice formeazǎ infrastructura economicǎ. Ea include: transportul, energia, infrastructura comunicatiilor, infrastructura comercialǎ si financiarǎ.
Ritmul rapid de dezvoltare al retelei rutiere, feroviare, maritime si aeriene reprezinta unul din aspectele cele mai caracteristice ale evolutiei transporturilor in Maghreb. Sectorul de transport si telecomunicatii, care joaca un rol de mare importanta in activitatea economica a Marocului, a cunoscut in ultimii ani o puternica expansiune concretizata prin extinderea retelei rutiere si feroviare, cresterea capacitatii si modernizarea instalatiilor portuare si aeroporturilor, dezvoltarea flotei maritime si aeriene. Transporturile asigura intr-o masura tot mai deplina traficul intern si international al Marocului. Transportul este un important element in activitatea economicǎ a Marocului. Acest sector, cu toate componentele sale contribuie cu 6% in PIB, cu 15% in bugetul de stat si redistribuie in jur de 25% din consumul national. Transportul pe sosele – Marocul detine 1000 km de autostradǎ complet modernizatǎ. Din acesti 1000 de km de autostradǎ cea mai mare parte este ocupatǎ de axa nord-sud , care cuprinde urmǎtoarele rute:
Axa de est-vest ciprinde ruta: Rabat-Fes- Oujda Proiectele de dezvoltare ale transportului, intǎrind legǎturile si dezvoltand cǎle dintre Tanger si Lagos si dintre Rabat si Cairo, vor ajuta Marocul sǎ joace un rol important in dezvoltarea cǎilor dintre tǎrile Europei, pe de o parte, si tǎrile Africii, lumea arabǎ, pe de altǎ parte. Transportul aerian – este operat de douǎ mari companii marocane de zbor “ROYAL AIR MAROC” si “AIR INTER”. Marocul are 19 aeroporturi nationale si internationale, cele mai importante dintre acestea fiind: Mohamed V (Casablanca); Rabat-sale (Rabat); Angad (Oujda) Miscarea aeroporturilor: 59440, incluzand 29430 in Mohamed V (Casablanca). Traficul pasagerilor: 4.646.408 In 2001, compania nationalǎ Royal Air Maroc a estimat transportul la 2.363.024 pasageri.
In Maroc, sectorul telecomunicatiilor se afla in intregime sub controlul statului. Se remarca intrarea in functiune a primei linii telefonice automate intercontinentale, intre Maroc si Franta, realizata cu ajutorul unui cablu submarin, si inaugurarea primei statii africane de telecomunicatii prin satelit, construita la Souk El Arba, in apropiere de Rabat.
Noile tehnologii in tǎrile arabe
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
