Balistica judiciara - Munitiile armelor de foc si explozive, Clasificarea armelor de foc, Urmele tragerii din arma de foc si ale exploziilor referat






Tema: Balistica judiciara.

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

Plan.

  • Consideratii privind notiunea, obiectul si sarcinile balisticii judiciare.

  • Notiunea si clasificarea armelor de foc.

  • Munitiile armelor de foc si explozive. dp935y7133jppv

  • Urmele tragerii din arma de foc si ale exploziilor.

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

  17935ydv33jpv1n

Consideratii privind notiunea, obiectul si sarcinile balisticii judiciare.

  17935ydv33jpv1n

Balistica (gr. Ballo – a arunca) reprezinta o disciplina tehnico – militara ce studiaza legitatile miscarii proiectilelor trase din arma de foc, precum si efectele produse de acestea, avand ca scop desavarsirea armamentului militar de lupta, sporirea eficientei aplicarii lui.

Balistica judiciara constituie o ramura a criminalisticii destinata investigarii armelor de foc, munitiilor si a urmelor impuscaturii, in vederea elaborarii metodelor si mijloacelor tehnico-stiintifice de cercetare a actelor penale privind fabricarea, pastrarea si aplicarea armelor de foc.

Spre deosebire de alte compartimente ale criminalisticii, balistica judiciara s-a conturat relativ recent, devenirea ei fiind impusa de necesitatea consolidarii unui sistem mai efectiv de cercetare criminalistica a diferitelor infractiuni, la a caror savarsire s-au aplicat arme de foc.

In balistica judiciara in mare masura se aplica realizarile balisticii militare, si dupa cum este feresc, mijloacele si metodele de cercetare proprii altor domenii ale criminalisticii.

Astfel identificarea armei de foc dupa urmele create pe munitii in urma impuscarii se realizeaza conform principiilor generale ale identificarii, apelandu-se la date tehnice din balistica militara, privind constructia si functionarea armelor de foc, precum si la metodele si mijloacele specifice cercetarilor traseologice, in special la metoda microscopiei de comparare si cea stereoscopica.

Utilizarea datelor a procedeelor tehnicii proprii altor discipline si activitati practice nu influenteaza asupra caracterului individual al balisticii juridice, ea detasandu-se prin obiectivele pe care si le asuma, principalele fiind:

  • elaborarea metodelor si a mijloacelor tehnice necesare descoperirii, fixarii si ridicarii armelor de foc, a munitiilor si a urmelor impuscaturii.

  • Argumentarea procedeelor de cercetare la fata locului, in vederea determinarii imprejurarilor tragerii din arma de foc, in special, a directiei, distantei, locului de unde s-a tras, numarul si succesiunea impuscaturilor.

  • Aplicarea realizarilor stiintifico-tehnice si argumentarea in baza lor a metodelor de examinare a diverselor categorii de arme de foc, stabilirea conditiilor tehnice in care s-a executat o impuscatura.

  • Formularea principiilor metodice privind identificarea armelor de foc dupa urmele acestora pe tuburile si proiectilele trase.

Notiunea si clasificarea armelor de foc.

  17935ydv33jpv1n

In acceptiune criminalistica, arma de foc constituie un dispozitiv tehnic destinat nimicirii sistemelor vii prin tragerea cu proiectile, puse in miscare de energia gazelor formate ca urmare a exploziei (arderii) pulberii (prafului) sau a unui substituent al acesteia.

Astfel definita arma de foc se distinge prin doua caracteristici de baza:

  1. destinatia ei de a nimici sisteme vii;

  2. cea privind realizarea impuscaturii prin tragere de foc;

nu consideram arme de foc dispozitivele de tras ale caror proiectile sunt puse in miscare de aerul comprimat, ca in cazul armelor pneumatice sau de o prujina in baza carora functioneaza dispozitivele (armelor)de vanatoare subacvatica si arcul sportiv.

De asemenea nu sunt arme de foc dispozitivele tehnice improvizate care fie datorita constructiei primitive, fie din alte motive, nu asigura proiectilului energia si forta necesara pentru a distinge sisteme vii si, in special, pentru a provoca leziuni corporale.

Principalele elemente ale unei arme d foc sunt: teava, mecanismul de inchidere si de tragere, patul sau manerul care, in majoritatea cazurilor serveste la tinerea armei in maini, dar si ca suport de asamblare a altor mecanisme componente ale ei.

In criminalistica armele de foc sunt clasificate in mai multe categorii dupa urmatoarele criterii: modul de fabricare, destinatie, lungime, constructia canalului si calibrul tevii.

Dupa modul de fabricare deosebim:

  1. arme de fabricatie industriala produse conform tehnologiilor specifice anumitor sisteme si modele de arme;

  2. arme atipice, acestea fiind de doua tipuri: a) de fabricatie industriala ulterior modificate prin retezarea tevii sau a patului; b) de constructie proprie, asamblate din detalii in mod improvizat, cunoscute si sub denumirea de arme rudimentare.



Dupa destinatie se disting:

  1. arme militare sau de lupta, arme de vanatoare si arme sportive.

Dintre armele de lupta, la savarsirea infractiunilor mai fregvent sunt folosite armele de mana care dupa lungimea tevii se impart in trei grupuri:

    1. cu teava scurta (revolvere, pistolete),

    2. medie (pistoale - automate),

    3. lunga (carabine, pusti militare).

Revolverele reprezinta arme semiautomate, tragerea din ele efectuandu-se prin apasari repetate pe tragaci pentru fiecare foc.

Ele sunt de mai multe tipuri, avand doua elemente caracteristice – magazie de forma rotunda (butoias) si mecanism de tragere de tip cocos.

Pistoletele constituie cea mai raspandita arma de lupta de format mic. Ele difera dupa calibru si numarul cartuselor din magazia aflata in maner precum si dupa anumite particularitati si caracteristici tehnice de constructie a tevii, a mecanismului de inchidere. In majoritatea lor pistoletele sunt arme semiautomate. Dupa introducerea primului cartus in teava vor urma trageri dupa fiecare apasare pe tragaci, mecanismul de tragere asigurand in mod automat expulzarea si aruncarea tubului ars si reincarcarea pistolului cu alt cartus.

Pistoalele automat sunt arme cu tragere dintr-o singura apasare pe tragaci a tuturor cartuselor din magazie.

Carabinele si pustile militare pot fi de o singura sau de mai multe incarcaturi, semiautomate sau cu repetitie, cand pentru fiecare tragere se vor efectua actiuni cu inchizatorul in vederea extragerii tubului ars si introducerea altui cartus in teava armei.

Armele de vanatoare sunt in totdeauna cu teava lunga. Ele difera dupa calibru, numarul si pozitia (orizontala sau verticala) a tevilor, precum si dupa mecanismul de tragere.

Majoritatea armelor de vanatoare sunt destinate tragerii cu proiectilul din alice sau mitralii. Se pot intalni si carabine de vanatoare cu gloante.

Armele sportive difera de alte categorii de arme de foc dupa calibrul mic (5,6 mm.) si dupa elementele de constructie specifica a munitiilor folosite, dar care de asemenea, prezinta indici balistici inalti.

Dupa constructia canalului tevii armele de foc se impart in trei categorii:

  • arme cu teava ghintuita,

  • arme cu teava lisa sau neteda,

  • arme de constructie combinata a canalului tevii.

Dupa calibru armele de foc se impart in:

  • de calibru mic (pana la 6,35 mm.);

  • de calibru mijlociu (6,35 – 9 mm.);

  • calibru mare (peste 9 mm.).

calibrul armelor de lupta se determina prin masurarea distantei dintre doua pliniri opuse ale ghinturilor.

Mai raspandite sunt armele cu calibrul 12, 16, 20, 32 mm.

Cercetarea armelor de foc se realizeaza conform regulilor generale de studiu general al obiectelor – corp delict, tinandu-se totodata cont de unele conditii specifice impuse, pe de o parte de necesitatea asigurarii securitatii celor participanti la actiunea procesuala pe de alta, de nevoia protejarii urmelor purtate de arma in cauza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Munitiile armelor de foc si explozivele.

 

A doua categorie de obiecte studiate de balistica judiciara o constituie munitiile si explozivele.





Spre deosebire de domeniul militar, unde categoria munitie vizeaza armamentul necesar unei operatii militare, in balistica judiciara acest termen are un continut restrans, referindu-se la cartuse si la elementele constitutive ale acestora.

Cartusele difera dupa tipul armei pentru care sunt destinate, dupa calibru, dupa materialul din care sunt confectionate, dupa forma, structura, modul de fabricare.

In fond un cartus este format din patru parti: tubul, proiectilul, capsa, si pulberea.

Tubul cartuselor au forma cilindrica, cu un capat deschis pentru fixarea glontelui si altul inchis numis rozeta in care este montata capsa. Aceasta din urma consta din materiale explozibile la lovire asigurand aprinderea pulberii in momentul declansarii percutorului.

Proiectilul cartusului se prezinta sub forma de gloante alice sau mitralii. Pentru ca ele sa creeze efectul scontat al impuscarii, proiectile sunt prevazute cu forma aerodinamica si cu greutate majorata in functie de volum.

Gloantele sunt formate din plumb sau otel acoperit cu plumb. Pentru ale majora rezistenta si penetrabilitatea, gloantele, cu exceptia celor de calibru mic si destinate tragerii din arme de vanatoare, sunt acoperite in intregime sau partial cu o camasa din aliaje metalice de inalta rezistenta.

Alicele si mitraliile de fabricatie industriala au forma strict sferica, suprafata neteda, acestea fiind caracteristicile prin care se deosebesc de proiectilele de fabricatie proprie.

Bura sau dopul prafului s confectioneaza din pasla, uneori de hartie sau carpe si are menirea de a presa si desparti pulberea de proiectil. Gasita la fasa locului, ea poate furniza informatii privind modul si materialul din care este confectionata, tipul proiectilului si calibrul armei din care s-a tras.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmele tragerii din arma de foc si ale exploziilor.

 

Urmele tragerii din arma de foc constituie modificari materiale care apar pe suprafata sau in profunzimea diferitelor obiecte (inclusiv a corpului omenesc) din perimetrul locului aplicarii armelor de foc. Dupa caracterul, mecanismul de formare si importanta lor la determinarea imprejurarilor unei impuscaturi, urmele tragerii din arma de foc se divizeaza in trei mari categorii:

  1. create de mecanismele armei de munitii drept rezultat al interactiunii acestora in procesul tragerii.

  2. lasate de proiectil pe suprafata sau in profunzimea obiectelor cu care vine in contact in urma impuscaturii.

  3. formate de factore suplimentari ai impuscaturii.

Urmele mecanismelor armei pe tubul cartusului se creeaza succesiv pe parcursul a trei etape inerente unei impuscaturi: incarcarii armei tragerii, eliminarii si aruncarii tubului ars.

In situatia in care la savarsirea infractiunii a fost folosit un exploziv (grenada, mina sau dispozitiv exploziv de constructie proprie) la locul faptei se vor crea urme de explozie manifestandu-se prin:

  1. leziunile corporale specifice pricinuite persoanelor din perimetrul exploziei,

  2. prin avarierile obiectelor de constructie, mobilierului, mijloacelor tehnice de productie si transport precum si sistemelor vegetale din apropierea locului faptei.

  3. prin resturile de materiale explozive ale mijloacelor de initiere si punere in functie a explozivului,

  4. prin obiectele de ambalare si transportare a explozivului.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu


















Cauta referat
Scriitori romani