Determinarea cheltuielilor de productie

si

Pragul de rentabilitate

Cuprins

Introducere

1. Determinarea cheltuielilor de productie.

1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare si utilitatilor din afara.

1. Costul materiei prime, pieselor accesorii si a materialelor auxiliare.

2. Costul unitatilor din afara

2. Remunerarea muncii 11946zmn29zgk4j

1. Determinarea numarului de personal

2. Determinarea salariului de baza si suplimentar pe categorii de personal.

3. Contributii la asigurari sociale

4. Uzura mg946z1129zggk

1. Alte cheltuieli

2. Determinarea rezultatelor financiare

1. Determinarea profitului

2. Determinarea rentabilitatii

3. Determinarea productivitatii muncii

3. Determinarea pragului de rentabilitate.

Concluzie.

INTRODUCERE

Baza obiectiva a aparitiei managmentului si dezvoltarii lui o constituie o dezvoltare a activitatii comunitatilor omenesti.

In secolul XIX managmentul incepe a fi considerat o activitate lui i se dau diferite denumiri si orientari, el fiind considerat ca o arta, un proces de activitate, o stiinta cu legitati si principii proprii. Conform unor definiri a Asociatiei Americane de Managment, managmentul presupune:” a obtine rezultate prin altii asumandu-se responsabilitati pentru aceste rezultate, a fi orientat spre mediul inconjurator, a lua decizii vazand finalitate firmei, a avea incredere in subalterni, increditandu-le responsabilitatea si lor.”

In lucrarea data vom incerca sa caracterizam o componenta a economiei nationale cum este intreprinderea. Vom determina pentru inceput cheltuielile de productie, si anume costul materiei prime, materialelor auxiliare si a utilajelor din afara;

1. remunerarea muncii;

2. contribuitii la asigurari;

3. uzura;

4. alte cheltuieli.

Determinand cheltuielile putem calcula pretul de cost cu ridicata inclusiv TVA. Avand pretul putem trece la procedura la calcul a rezultatelor financiare care include: determinarea profitului, rentabilitatii si productivitatii muncii.

Scopul lucrarii este determinarea pragului de rentabilitate.

1. 
   Determinarea cheltuielilor de productie

Elemente principale ale cheltuielilor de productie sunt:

1. costul materiei prime, materialelor auxiliare si a utilitatilor din afara;

2. remunerarea muncii;

3. contributii la salariu;

4. uzura;

5. alte cheltuieli.

Vom afla pe rand aceste elemente ale cheltuielilor, pentru ca in final sa determinam cheltuielile totale.

1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare si utilitatilor din afara.

1. Costul materiei prime, pieselor accesorii si a materialelor auxiliare.

Alcatuim tabelul cheltuielilor pentru materia prima piese accesorii si materiale auxiliare (tab.1).

Tabelul 1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare si utilitatilor din afara

2. Costul unitatilor din afara

Consumul energiei electrice se determina separat pentru scopuri tehnologice si pentru iluminare:

a. Pentru scopuri tehnologice energia electrica se determina astfel:

E= M×F_ef×m×n×k₀×k_i/K_p×h,

unde:

M – puterea medie a receptorilor (consumatorilor electrici),

F_ef – fondul efectiv de timp de lucru a utilajului,

m – numarul de schimburi,

n – numarul de consumatori electrici (numarul de locuri de munca principale),

K_p – coeficientul ce indica pierderile in sistem, egal cu 0,9,

h – randamentul consumatorilor electrici h=0,9,

k_i – coeficientul de incarcare a locului de munca,

k₀ – coeficientul de lucru concomitent a receptorilor k₀=0,8.

Obtinem: E=0,58×1822×1×86×0,8×1/(0,9×0,9)=89.75 mii kW/ora.

b. Consumul de energie electrica in scopuri de iluminare se determina dupa formula:

E=M×F_a×S/K_p×h×100,

unde:

M – consumul de energie electrica pentru iluminarea unui m² de suprafata (15 kW/ora);

F_a – timpul de iluminare pe parcursul anului, ore (1250 – pentru un schimb);

S – suprafata necesara de iluminat;

K_p – coeficientul de pierderi K_p=0,9;

h=0,8÷0,9;

S se poate calcula conform formulei:

S=S_{unui loc de munca} × N_{tot. personal} =2,2×(86+25+11)=268.4 m²,

atunci:

E_ilum =15×1250×268.4/0,9×0,9×1000≈6,21 mii kW/ora.

c. Consumul de apa se determina dupa formula:

A=C×Fm×N/(8×1000),

unde:

C – consumul de apa intr-un schimb pentru un lucrator, litri (1);

Fm – fondul efectiv de timp al unui muncitor;

N – numarul de personal total pe intreprindere.

A=50×1816×123/8×1000=1396 m³.

d. Consumul de energie termica se determina dupa formula:

E_t=q×T×=q×T×Y/e×1000;

unde:

q – consumul de energie termica, kkal/ora pentru un m³ de incapere;

T – numarul de ore in sezonul de incalzire, T=4300 ore;

V – volumul incaperii, V=S×inaltime=165.9×5=829.5 m³;

e – caldura de evaporare e=540 kkal/kg.

Atunci:

E_t=q×T×V/(e×1000)=25×4300×303,6×6,2/(540×1000)=331,27t×m³.

Rezultatul calculelor il introducem in tabelul 2.

Costul utilizarilor se determina reiesind din consumul anual si tariful pentru o unitate.

Tabelul 2. Cheltuieli de energie electrica, apa si energie termica.

Conform datelor din tabelele 1 si 2 (total) cheltuieli pe primul element al cheltuielilor alcatuiesc:

T¹_tot + T²_tot = 157,91 + 1010,7 = 1168,61 mii lei.

2. Remunerarea muncii 11946zmn29zgk4j

Al 2-lea element al cheltuielilor de productie il constituie remunerarea muncii.

Fondul de salariu tarifar pentru categoriile de personal se calculeaza aparte.

1. Adica, pentru muncitorii principali salariul tarifar se determina reiesind din tariful pentru o ora al categoriei date si manopera programului de productie la felul de complexitate a lucrarilor date.

,

unde:

t_i – tariful pentru o ora de categoria i.

Mpp_i – manopera programului de productie la felul de complexitate a lucrarilor.

2. Fondul tarifar pentru muncitorii auxiliari se determina dupa grade de calificare. Tariful pentru o ora pentru un muncitor auxiliar pe perioada data si fondul efectiv de timp pentru un muncitor:

,

3. Fondul tarifar pentru conducatori, specialisti si slujbasi se determina ca produsul dintre salariul de stat lunar, 11luni lucratoare in an si numarul de persoane de categoria data pentru postul dat.

3. Determinarea numarului de personal

Pentru a calcula cheltuielile pentru retributie e necesar de cunoscut numarul de personal suficient pentru lucrul intreprinderii. In functie de rolul sau in producere personalul se clasifica in urmatoarele categorii:

1. muncitorii principali;

2. muncitorii auxiliari;

3. conducatorii, specialisti slujbasi;

4. personal de deservire;

5. paza;

6. ucenicii.

1. Determinarea numarului de muncitori principali se face dupa manopera programului de productie folosind formula:

Nmp_ij = Mpp_ij / F_{ef m} × K_in,

unde:

Nmp – numarul de muncitori principali pe grupe i de gradul de complexitate j;

Mpp – manopera programului de productie;

F_{ef m} – fondul efectivd e timp pentru un muncitor;

K_in – coeficientul de indeplinire a normelor.

Determinam fondul efectiv de timp pentru un muncitor si balanta de timp pentru un muncitor intr-un an.

Tabelul 3. Fondul efectiv de timp al unui muncitor

Tabelul 4. Fondul de timp pentru utilaj

1. Calculam numarul de muncitori principali:

• pentru lucrari de asamblare:

N^III=Mpp_ij/F_ef×k_in=10000×1,5/(1816×1,11)≈8 persoane,

N^IV =10000×1,9/1816×1.11≈9 persoane;

• pentru lucrari de montare:

N^II=10000×2,5/1816×1.14≈12 pers.,

N^III=10000×2,7/1816×1,14≈13 pers.,

N^IV=10000×3,6/1816×1,14≈17pers.;

• pentru lucrari de reglare:

N^IV=10000×3/1816×1,17≈14 pers.,

N^VI=10000×2.8/1816×1,17≈13 pers.

Tabelul5. Numarul de muncitori principali pe grade de calificare.

2. Numarul muncitorilor auxiliari se determina dupa numarul de locuri de munca si norma de deservire utilizand urmatoarea formula:

Nm_ij^aux=LM_ij×m×k_i/n_dij,

unde:

Nm_ij – numarul de lucratori auxiliari pentru lucrarile de felul i de categoria j ;

LM_ij – numarul de locuri de munca pentru lucrarile de felul i de categoria j;

m – regimul de lucru al intreprinderii ;

n_dij – norma de deservire la felul de lucrari i pentru muncitori de categoria j;

k_I – coeficientul de incarcare al locurilor de munca , k_I=1.

Numarul locurilor de munca determinam dupa formula:

LM_ij=∑ Mpp_i/F_ef.ut×k_in,

un