Internet - istorie

Se spune de regula ca istoria Internet-ului incepe odata cu ARPAnet, uitand istoria de un secol ºi jumatate a telegrafului (anunþat ca invenþie in 1837 de Sir Charles Wheatstone in Anglia ºi Samuel B. Morse in SUA) care a condus la dezvoltarea primelor reþele de comunicaþie (uitand desigur ºi descoperirea telefoniei multiple de catre Augustin Maior, in 1906), precum ºi istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice erau, in terminologia actuala, legaturi punct-la-punct, folosind banda de hartie perforata pentru a transmite informaþia pe urmatoarea legatura spre destinaþie. Analog, prima 'reþea' de calculatoare utiliza banda perforata ca ºi canal de comunicaþie (banda perforata de un calculator fiind manual introdusa in cititorul de banda al celuilalt).

Din 1962, cam odata cu apariþia calculatoarelor tranzistorizate, Paul Baran ºi colegii sai dela Rand Corporation ataca problema construirii unei reþele care sa supravieþuiasca unui razboi nuclear. In 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock ºi Paul Baran iniþiaza comutarea de pachete (packet-switched network), iar in 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apararii) contracteaza cu Bolt, Beranek ºi Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicaþie. Proiectul iniþial lega calculatoarele de la Univ. of California din Los Angeles (UCLA), institutul Stanford (SRI) din Menlo Park ºi Universitatea Utah din Salt Lake City. Independent de ARPAnet, in acelaºi timp, la Laboratoarele Bell in Murray Hills (New Jersey) apare sistemul de operare UNIX, creat de Brian W. Kernigham ºi Dennis M. Ritchie. Sistemul UNIX s-a dezvoltat in paralel ºi pe baza limbajului de programare C .

In proiectul iniþial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicaþie: conectarea la distanþa - telnet (Remote login), transferul de fiºiere ºi tiparirea la distanþa. Abia in 1972, cand se ajunsese la o reþea cu 37 de calculatoare, a fost introdus ºi serviciul de poºta electronica - e-mail . Tot in 1972, in Octombrie, la Conferinþa Internaþionala de la Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat 'in public' ºi se fac demonstraþii.

Anul 1975 inseamna pe de o parte apariþia calculatoarelor personale (ALTAIR anunþase microcalculatorul inca in August 1974) ºi pe de alta parte, ca urmare a restricþiilor in conectarea la ARPAnet impuse de Agenþia militara de comunicaþii (botezata DARPA), apariþia primelor reþele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este ºi anul apariþiei Microsoft, cand Paul Allen ºi Bill Gates, pornind de la experienþele cu Altair dezvolta BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor. Un an mai tarziu, CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia ºi telefonia internaþionala) anunþa X.25 ca standard de comunicaþie (tot comutare de pachete).

Inca in 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este insa acceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie 1983, cand ARPAnet ajunsese sa asigure conectarea a 500 de centre. Aceasta decizie ºi aceasta data este considerata (mai ales de participanþii la proiect) naºterea Internet. Mai ales ca tot in 1983 partea militara a ARPAnet a fost separata sub numele MILNET. In acel an existau deja reþelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network), ºi altele, iar centru de programare al Univ. of California de la Berkeley lanseaza BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP inglobat (ca rezultat al finaþarii DARPA). Firma Novell lanseaza produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon ofera primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ .

Dar ºi 1979 este un an reper in dezvoltarea Internet. Este anul apariþiei reþelei de calculatoare pentru cercetare numita USENET. Usenet a fost la inceput o reþea cu acces telefonic in comutaþie (dial-up) bazata pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail ºi ºtiri (Usenet News). Mai exista ºi azi reþele - conexiuni UUCP, chiar daca partea de ºtiri (Usenet News) a trecut la NetNews. Tot in 1979 apare prima versiune comerciala de UNIX pentru un microcalculator produsa de Onyx Systems. 18959fog68isj8x

Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care inlocuieºte mecanismul de preluare periodica a fiºierului hosts (tabela de corespondenþa nume/domeniu - adresa IP) de la NIC (Network Information Center) unde se menþinea evidenþa calculatoarelor conectate la ARPAnet. Aceasta schimbare impreuna cu lansarea staþiilor SUN bazate pe UNIX (in acelaºi an) a condus la dezvoltarea vertiginoasa a Internet din urmatorii (7) ani. Mai ales ca in 1987, Fundaþia pentru Stiinþa (National Science Foundation) creaza NSFNET pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrala de viteza mare (56Kbps - la acea vreme). Ca organizaþie necomerciala, NSFNET permite conectarea la Internet fara restricþiile cu caracter militar ale ARPAnet. In 1990 ARPAnet dispare (dupa ce toate organizaþiile care erau conectate au trecut la NSFNET. La randul sau NSFNET iºi inceteaza activitatea in 1995 cand accesul la Internet ajunge sa fie asigurat de firme comerciale pentru intreaga lume.

Pana in 1990, aplicaþiile de baza erau e-mail, listserv, telnet ºi FTP. In 1990, la Univ. McGill se introduce Archie, instrument de cautare in serverele FTP. In 1991, la Uni. Minnesota se lanseaza Gopher. Structura arborescenta (ierarhica) a meniurilor ajuta utilizatorii in organizarea documentelor pentru prezentare pe Internet. Serverele Gopher au devenit aºa de folosite incat pana in 1993 au aparut mii de servere conþinand peste un milion de documente. Pentru a gasi un astfel de document a aparut un instrument de cautare numit Veronica (very easy rodent- oriented netwide index to computerized archives).

In 1992 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvolta protocoalele de comunicaþie pentru World Wide Web, creind ºi limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Dar istoria World Wide Web poate fi (ºi este) privita ca un capitol aparte, legat de dorinþa de reorganizare a accesului la informaþii, de ceea ce se cheama acum managementul cunoºtinþelor (knowledge management). Daca nu mergem pana la Biblioteca din Alexandria, aceasta istorie incepe in 1945, odata cu proiectul MEMEX formulat de Vannevar Bush, consilierul ºtiinþific al Preºedintelui Roosevelt pe timpul razboiului. MEMEX propunea un sistem de memorare a informaþiilor in care utilizatorii sa aiba posibilitatea sa creeze linii (trasee) informaþionale, legaturi spre documente sau ilustraþii corelate, care sa poata fi stocate ºi utilizate ulterior. In terminologia actuala, a fost vorba de o maºina conceptuala, la acea data existand in lume primele doua calculatoare (ENIAC ºi ?). Dar anul de referinþa in istoria Web este considerat unanim 1965, cel in care Ted Nelson introduce termenul hypertext . Doi ani mai tarziu, in 1967, Andy van Dam ºi alþi colaboratori construiesc primul sistem de editare de hipertexte, iar in 1968, Doug Engelbart prezinta sistemul numit NLS. La Carnegie-Mellon, in 1975, debuteaza primul sistem hypermedia distribuit, numit iniþial ZOG ºi ulterior KMS. In 1978, echipa de la MIT's Architecture Machine Group prezinta primul videodisc hypermedia, ºi anume Aspen Movie Map. Iar in 1981, Ted Nelson imagineaza Xanadu, un sistem de tip baza de date gestionand documente hypertext ºi ingloband toate informaþiile scrise. Detalii despre Xanadu la:

<http://jolt.mpx.com.au:70/0h/faq.html>
Proiectul Xanadu va fi preluat de firma Autodesk in 1989, care il va abandona insa in 1992.
Pe calculatoarele Macintosh, firma Telos introduce in 1984 sistemul hypermedia numit Filevision. In 1985 apar Symbolic Document Examiner (produs de Janet Walker) ºi Intermedia, sistem hypermedia conceput de Norman Meyrowitz ºi alþii la Brown University (SUA). Un an mai tarziu, in 1986, apare GUIDE, un navigator prin hipertexte ºi imagini, produs de OWL, iar in 1987, firma Apple Computers lanseaza HyperCard, primul sistem hypermedia disponibil cu adevarat ºi larg raspandit. In acelaºi an are loc ºi Hypertext '87 Workshop in Carolina de Nord.

Tim Berners-Lee propune proiectul World-Wide Web, nou sistem informaþional destinat mai ales cercetatorilor din fizica energiilor inalte, sistem pe care-l dezvolta in cadrul CERN pana in 1992.

Dintru inceput a exista tendinþa de a realiza un sistem 'unificator' care sa uºureze (sa simplifice) accesul la informaþiile dispersate in Internet, pentru ca sa nu mai fie nevoie sa se foloseasca programe ºi protocoale de acces diferite ci unul singur numit browser - navigator. Primele demonstraþii de soft de navigare au avut loc in preajma Craciunului din 1990. La inceput era vorba doar de afiºare in mod text, legaturile fiind marcate prin numere intre paranteze drepte ºi selectate prin tastarea acelor numere. Un navigator ceva mai evoluat, bazat pe metoda poziþionare+click, rula pe calculatoare NeXT. Astfel World Wide Web a fost introdus pentru uz intern in CERN in primavara lui 1991, permiþand ºi accesul la articolele Usenet ºi chiar accesul la bazele de date de pe calculatoarele centrului. Dupa succesul repurtat rapid in privinþa creerii, distribuirii ºi regasirii lucrarilor ºtiinþifice ºi a rezultatelor experimentale, sistemul a fost anunþat-prezentat public in ianuarie 1992, programele fiind oferite public - gratuit. Mai intai au beneficiat alte laboratoare de fizica nucleara din lume, dar rapid sistemul a depaºit domeniul cercetarilor de fizica.

Momentul crucial in raspandirea Web a aparut in februarie 1993 cand NCSA (National Center for Superconducting Applications) a anunþat prima versiune a programului Mosaic, un navigator pentru maºinile UNIX ruland in sistemul X-Windows ºi folosind intreg 'arsenalul' mediului Windows (iconiþe, menu-uri, cuvinte colorate marcand legaturile...). In plus, Mosaic a putut ingloba imaginile color direct in paginile cu text, asigurand ºi posibilitaþi de folosire a sunetului, miºcarii - animaþiei, etc. NCSA Mosaic 1.0 for X Windows a fost lansat in iunie 1993. La mijlocul lui noiembrie 1993, Mosaic a fost simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe sistemele folosind MS-Windows, precum ºi pe cele UNIX cu X Windows. Inca in octombrie, ca urmare a folosirii Mosaic pentru X Windows, numarul serverelor Web inregistrate la CERN crescuse la 500. Un an mai tarziu au fost estimate 4600 de servere. Deja in august 1994, traficul Web prin nodul central Internet din NSF a depaºit traficul de poºta electronica, dupa ce in martie il depaºise pe cel Gopher, ajungand astfel in topul serviciilor. In 1995 se estimau 12 mii de servere, in 1997 - 800 de mii, iar in iunie 1999, OCLC estima 2.2 milioane de servere accesibile public dintr-un total de 3.6 milioane de servere Web. Acestea punand la dispoziþia publicului peste 300 milioane de pagini Web individuale.