Monumentul de la ADAMCLISI

In urma cu un sfert de veac (in 1977), monumentul triumfal roman

de la Adamclisi - Tropaeum Traiani - a fost reconstruit la marimea sa

naturala, cu maxima rigurozitate stiintifica posibila, putand fi astfel

cercetat si admirat in intreaga lui maretie si frumusete .

O realizare imperiala

Cucerirea Daciei si transformarea sa in provincie imperiala au

necesitat din partea Romei eforturi militare si economice uriase . Se

cunoaste, de asemenea, ca razboaiele impotriva dacilor au fost printre

cele mai mari si mai grele purtate de imperiu . A fost deci firesc ca

victoria atit de greu obtinuta, atit de scump platita, sa fie cinstita si prin

inaltarea unor monumente triumfale, menite a impresiona prin

grandoare, prin forta evocarii evenimentelor . Celebra Columna

Traiana de la Roma, inaugurata in 113 d.Hr., rememorand canpaniile

din Dacia, dintre anii 101-102 si 105-106, s-a adaugat astfel unui

monument triumfal ridicat anterior, in 109 d.Hr., insa pe pamant dacic .

Acesta, "cel mai impunator monument triumfal ce a fost realizat in afara

teritoriului italic in toata existenta multiseculara a imperiului caesarilor

Romei", este trofeul roman de la Adamclisi .

Monumentul din Dobrogea se compunea dintr-o crepidoma

(crepidoma - platforma inaltata de la nivelul solului), cu noua trepte ,

pe care se ridica un masiv tambur cilindric - pe acesta aflandu-se, intre

doua firize decorate cu motive vegetale, un brau de 54 de metope

(metope - spatiu inchis cu o placa de piatra neteda sau cu basoreliefuri,

intr-un templu doric), infatisand imagini in relief ale razboiului dintre

romani si daci . Tamburul era placat de un acoperis conic cu solzi de

piatra, iar din centrul sau se inaltau doua corpuri hexagonale etajate, ce

suportau trofeul propriu-zis, in forma unui trunchi de copac, pe care se

gaseau o armura (lolica), doua scuturi si doua lanci, iardeasupra lor un

coif de parada . Pe doua dintre fetele prismei haxagonale superioare

fusese asezata cite o inscriptie, textul identic consemnand ca

monumentul era dedicat zeului Mars Ultor (Marte Razbunatorul), de

catre imparatul Traian, "dupa ce a invins armata lui Decebal, a regelui

dacilor..."

Proportiile, dimensiunile diferitelor parti componente ale trofeului -

ce inmagazinase peste 12.500 mc de zidarie - erau impresionante . Cele

112 blocuri de piatra curbate, formind treapta de jos a crepidomei, se

insiruiau circular, pe un traseu de 123,15 m diametrul bazei

monumentului fiind de aproximativ 43 m . Inaltimea totala se apropia

de 40 m (numai partea superioara: postamentul hexagonal si trofeul

propriu-zis masurau laolalta 24,45 m inaltime).

Un ansamblu de sase statui, plasat la baza, era inalt de 9 m; coiful de

pe trofeu avea 1,47 m inaltime . Pietrele inscriptionate erau, fiecare,

inalte de 3,55 m si late de 2,66 m, o piatra cantarind circa 4000 kg .

(Epigrafele de pe monumentul de la Adamclisi sunt cele mai mari si

mai grele inscriptii antice in piatra descoperite in Rominia.)

Ridicarea monumentului a pus, desigur, numeroase probleme tehnice,

de constructie, dificile, pe care insa romanii le-au rezolvat optim .

Pentru exemplificare: ansamblul celor sase statui, cintarind aproape

10.000 kg, a trebuit sa fie - si a fost - ridicat si instalat la o inaltime de

30 m fata de nuvelul solului . Cei 2250 solzi de piatra, care - asezati in

cercuri concentrice - placau acoperisul conic al tamburului, au fost

distribuiti constant - cate 90 pe o circumferinta, desi fiecare sir circular

scade in diametru pe masura acoperirii de centrul acoperisului . Pentru

a pastra atat numarul fiecarui sir de solzi, cat si frumusetea

amsamblului, distributia a fost calculata dinainte, de la un sir circular

la altul, fiecare solz micsorindi-se cu cate 250 de milimetri...

Grandoarea constructiei, insusirile sale artistice, importanta

evenimentului evocat, renumele cititorului - unul dintre cei mai vestiti

imparati rmani, toate asigura trofeului interes si aprecieri maxime, mai

ales astazi, cand se considra ca este "monumentul cel mai interesant al

artei romane la Dunarea de Jos".

Ciudatenii...

Este cu totul neobisnuit fapul ca trofeul de la Adamclisi a ramas,

timp de aproximativ 15 secole , ignorat, delc consemnat de izvoarele

literare sau istorice, in note de calatorie sau harti, pe tot timpul

antichitatii si al evului mediu. In fapt, abia la mijlocul secoluli sl XIX-

lea, ruinele sale - caci timpul scurs, navalirile migratorilor, razboaiele

purtate pe pamantul Dobrogei au transformat monumentul in ruina - au

inceput a fi semnalate, apoi descrise, iar in cele din urma investigate

stiintific .

Cercetatorilor arheologice - incepute de Grigore Tocilescu, in 1882,

continuate, cu unele intreruperi, pina azi - li se datoreaza aducerea la

lumina si valorificarea complexa a monumentului triumfal, ca, de altfel,

si a celorlalte vestigii romane de la Adamclisi: altarul funerar militar

si tumulul (mausoleul funerar), nemijlocit legate de trofeu, si asezarea

intarita, purtand acelasi nume - Tropaeum Traiani, aflata la 2 km sud-

vest de complexul funerar .

Tot cercetarilor arheologice li se datoreaza si semnalarea unor

necunoscute legate de ridicarea ori structura si infatisarile

monumentului triumfal roman .

Constituie astfel o nedumerire, nedeslusita deocamdata, de ce Traian

a ales ca loc de evocare a luptelor cu dacii si de cinstire a memoriei

celorc cazutitocmai pamantul dintre Dunare si Marea Neagra, si nu

meleagurile muntilor de la Orastie? Doar dificiltatile cele mai mari

intimpinate de romani, inclestarile cele mai singeroase, jartfele cele

mai multe si mai grele aduse se leaga indeosebi de cucerirea centrului

lui Decebal ! Acolo s-au afirmat la cotele cele mai inalte priceperea,

abnegatia si eroismul ostasilor romani ! Sub zidurile nimicite ale

Sarmisegetusei s-a desavirsit doar mult dorita victorie asupra dacilor,

transformarea tarii acestora in provincie imperiala ! De ce, atunci, n-a

decis imparatul ridicarea acolo a unui mare monument triumfal ?!

...Si necunoscute

Dintr-un punct al acoperisului conic porneste o deschidere

circulara, care strabate corpul masiv al tamburului pana aproape de

nivelul crepidomei . Care vor fi fost rostul si utilitatea unei asemenea

strapungeri ? Ascundea ceva ? Se vir fi depus la baza anumite ofrande ?

Istorici, arheologi, arhitecti, ingineri constructori nu au putut oferi pana

in prezent vreo deslusire .

Enigmatica ramane, de asemena, inscriotionarea unei dale a

crepidomei cu litere grecesti EAKHP (epsilon, lambda, kappa, eta,

rho) . E textul prescurtat al unui etigraf ? Este un mesaj criptic ? Unii

cercetatori estimeaza ca sunt posibile unele incercari de lecturare,"dar

ca totusi interpretarea" prezinta un mare grad de dificultate".

Nu este obisnuita nici instalarea p trofeu a doua texte dedicatori

identice - nenumarate descoperiri atesta practica depunerii ln

inaugurare, pe fatada unui monument, a unei singure inscriptii .

Mai ales este dificil sa se raspunda intrebarii: la realizarea

grandiosului trofeu roman vor fi contribuit si mesterii-pitrari (si artisti,

poate), locali ?

Maniera de reprezentare s geto-dacilor pe metopele de la Adamclisi

- fapt remarcat de mult - este frapant diferita de cea constatata in

scenele de pe Columna Traiana, unde adesea isi fac loc conventionalul,

neautenticul . Dimpotriva, pe reliefurile in piatra din Dobrogea,

stramosii nostri sunt redati cu deplina autenticitate, cu fidelitate maxima

(ce merge pana la detalii de port, incaltaminte, arme s.a.) . Se afirma,

astfel, ca la Adamclilsi regasim "intaile piese artistice create pe

cuprinsul tarii noastre, scene in care figureaza autohtonii de atunci ai

acestor meleaguri, geto-daci..." Sunt, asadar, firesi intrebarile: cine au

fost autorii scenlor de razboi, ai scenelor de viata infatisate pe trofeul

de la Adamclisi ? Vor fi fost ei, oare, geto-daci ?