Civilizatiile Orientului Apropiat - Cadrul, Lumea rurala si primele aglomerari urbane Mesopotamia, Egiptul referat






 

 

 

COLEGIUL NATIONAL „AUREL VLAICU”

 

 

 

ESEU

 

CIVILIZATIILE ORIENTULUI APROPIAT

 

 

 

 

 

Indrumator : Propunator :

Prof. Mihai Ghintuiala Gherman Andra

Clasa a IX-a A

 

 

ORASTIE 2002

CIVILIZATIILE ORIENTULUI APROPIAT

 

1. Cadrul: Lumea rurala si primele

aglomerari urbane

 

Mesopotamia

Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea resurselor naturale de catre grupuri umane care au locuit in aceeasi epoca, dar care s-au caracterizat prin moduri de viata diferite. Pentru anumiti teoreticieni, agricultura

si-ar avea originea aici, intrucat ea s-a nascut dintr-o necesitate. Aceasta schimbare intre modul de subzistenta va determina modificari in modul de viata, in sensul transformarii salaselor de baza in locuri permanente. Trecerea de la primele sate la aglomerari urbane are loc in mileniile VIII-IV. 49468bks12hfs3l

In perioada mileniului al VI (5500-5000 perioada Eridu) foarte putine zone au fost locuite. De-abia in faza urmatoare, comunitatile satesti acopera Mesopotamia sudica si cea centrala. Intre 4500 si 3500 (epoca Ubaid), cresterea numarului de asezari in campia aluviala este spectaculoasa. O schimbare notabila intervine in cursul mileniului al III-lea: albia Eufratului se diminueaza si odata cu aceasta numeroase canale dispar , ceea ce va determina ca populatiile private de sursele de apa sa se concentreze in numar mare si cateva aglomerari, ce vor da nastere oraselor. Documentele cuneiforme ne dau cateva indicatii asupra peisajului: Campurile de cereale se intind in jurul centrelor urbane si al asezarilor de mai mica importanta. Orasul este inconjurat de plantatii si gradini.

Printre marile orase retinem cel numit Eridu, centru cultural important in epoca Uruk (3500-3100), ilustrat printr-o arhitectura monumentala. In cursul mileniului al III-lea , asezarea ocupa o suprafata de 90 km, cuprinzand si orasul Ur cu o intindere de 20 de ha.

Crestere numarului de aglomerari urbane este considerabila: de la 18 pentru perioada cuprinsa intre 3500 si 3400, la 108 pentru cea dintre 3300 si 3100. In cursul mileniului al III-lea, Uruk este o cetate a carei ziduri delimiteaza o suprafata de mai mult de 400 de ha. Incinta sa se dezvolta pe mai mult de 9 km. Populatia a putut si evaluata la circa 40000-50000 de locuitori. Dar aceste modele de urbanizare nu vor fi atat de impresionante in Mesopotamia centrala ca in Babilonia si Akkad.

Incepand cu mileniul al III-lea, asistam in aceste centre urbane la separarea si institutionalizarea puterilor politice si a celor economico-religioase. Pana atunci. Guvernarea era asigurata de o ierarhie sacerdotala, care controla principalele resurse strategice. Aparitia noii puteri centralizate coincide cu o activitate militara impunatoare, asa cum ne lasa sa presupunem existenta numeroaselor fortificatii. Exemplele istorice arata ca trecerea de la teocratie la statul administrativ se realizeaza in cadrul conflictului care opune cele doua clase dominante: cea sacerdotala si cea militara. kf468b9412hffs

Egiptul

Valea fertila a Nilului, cu o lungime de 1200 km, nu prezinta decat o portiune cultivabila lata de unul sau doi km. Pe aceasta zona verde se va desfasura aproape intreaga istorie a Egiptului. Schema trebuie insa nuantata pentru perioada primelor sate. Pentru stabilirea locuitorilor au fost alese patru tipuri de „nise ecologice”: mlastinile, cursurile temporare de ape, regiunile colinare din apropierea campiilor, oazele. Supuse in permanenta schimbarilor climatice, valea Nilului si marginile sale desertice au oferit deseori doar posibilitatea unor habitate temporare. Frecvent este cazul primelor sate, cat si a siturilor de la Nabta Playa (mileniul III), Faiyûm (mileniul VI), Merimde (mileniul IV).

Hierakonopolis este unul din rarele orase ale carui case datand din mileniul al IV-lea vor supravietui pana in epocile istorice.

In limba egipteana veche exista cuvinte diferite pentru a distinge satul de oras. In ceea ce priveste constructia acestora, ea a fost realizata in ambele cazuri din caramizi facute din lut si uscate la soare, caci numai templele trebuiau construite din piatra, ele fiind destinate eternitatii.

S-a pastrat totusi orasul Kahun, descoperit la inceputul secolului al XX-lea si care purta in antichitate numele de Hetep-Senusrit. El se intindea pe o lungime de 300-400 de metri si era inconjurat de un zid de incinta. Delimitat pe cartiere, avea numeroase stradute ce inconjurau case modeste. Dar acesta e unul din rarele exemple din perioade Imperiului de Mijloc. Din orasul Tel el-Amarna, datat in perioada Imperiului Nou, s-a pastrat pana azi doar un zid de caramizi, cu o lungime de 2 metri. De fapt, acest oras se intindea pe o suprafata de 9 km lungime si 1 km latime.

4. Societatea

 

Mesopotamia

Suveranul este cel care exercita diferitele puteri. Palatul sau simbolizeaza centrul administrativ suprem. El detine puterea in vederea atributelor sale personale si datorita unui mandat primit de la zei. Functia sa este aceea de a face legatura dintre divin si uman. In virtutea acestei puteri, el detine mijloacele de existenta ale intregii populatii. Administratia devine instrumentul acestei puteri. El are drept de proprietate asupra tuturor bunurilor si pamanturilor. Regele mesopotamian este in acelasi timp sef militar si administrator. Ar fi, deci, usor sa gasim raporturi intre regalitatea mesopotamiana si cea egipteana, desi pentru cea din urma, regii sunt ei insisi zei. Regele mesopotamian nu este decat reprezentantul divinitatii si puterea lui se extinde astfel asupra tuturor domeniilor vietii colective.

Aparatul administrativ se compune din demnitari, notabili locali si dintr-un personal imens. Acesta se recruteaza din ansamblul straturilor sociale ale populatiei. A intra intr-un serviciu pentru suveran este considerat un avantaj, intrucat el procura beneficiarului venituri materiale durabile si gratificatii pentru intreaga viata. Absenta mijloacelor tehnice dezvoltate constrange administratia la folosirea unei importante forte de munca, mai ales in lucrarile de irigatie sau cele agricole.



Sclavajul nu va juca un rol important in acest tip de sistem economic. Sclavii, care in general sunt prizonieri de razboi, nu apar decat rar pe listele personajului. Trebuie facuta distinctia intre acesti si servitori, a caror viata este legata de cea a stapanului.

Vom cunoaste mai bine societatea mesopotamiana incepand cu secolul lui Hammurabi, gratie codului sau de legi, care permite interpretarea nenumaratelor documente emise de regele di Ur, de principele Esnunna sau de regii mileniului al

II-lea. Codul lui Hammurabi diferentiaza 3 tipuri de oameni:1-omul liber ;

2-subalternul, omul care se prosterneaza; 3-sclavul, proprietate a altui om, care juridic este asimilat unui bun imobiliar. Drepturile femeii sunt protejate juridic. Ea dispune de bunurile sale, pe care le administreaza in toata libertatea. Ea poate practica numeroase profesii si cateodata poate avea importante responsabilitati. Casatorita, ea se supune autoritatii sotului. Dupa moartea acestuia, ea poate administra si apara interesele mostenitorilor ei. Codul fixeaza nu numai detaliile succesiunii, dar si pe cele ale cazului in care femeia ar fi repudiata pe nedrept.

Capul familiei ramane tatal, care la moartea sa isi transmite puterile, mai intai fiilor sai, iar in cazul lipsei mostenitorilor barbati, fiicei sale. Casatoria este monogama, o singura femeie putand pretinde dreptul de sotie legitima. Totusi, suveranii beneficiaza de anumite privilegii, poligamia fiind unul dintre ele.

Egipt

Cuvantul „faraon” apare in vocabularul egiptean spre sfarsitul primului mileniu. El semnifica Per Aha „marea casa”, nume care se va perpetua in Imperiul Otoman prin „Sublima Poarta”. Faraonul este un zeu printre zei, caci el se va scalda in spatiul divin. Nasterea sa reprezinta hierogamie sau casatorie divina: mama faraonului primeste dragostea zeului. Legitimitatea regala se transmite prin femei. Astfel, la nasterea lui Amenophis al III-lea, reprezentata la templul de la Luxor, Amon Ra ordona zeilor sa pregateasca venirea acestuia pe lume. Zeul Khnum in pregateste pe faraon, iar zeita-broasca Heket ii da viata. Papirusul Westcar povesteste felul in care regii celei de a V-a dinastii si-au asigurat puterea: sotia preotului de la Heliopolis este vizitata de zeul Ra, iar regii isi iau numele de „fii a lui Ra” in scopul de a sublinia filiatia lor divina. Astfel, toti zeii se reunesc pentru a sarbatori nasterea noului zeu.

Faraonul este un zeu printre oameni. Aceasta se manifesta prin titulatura:

  • Numele de Ka (venit de la Horus si de la Seth) reprezinta intruparea terestra a zeului Horus, care va deveni zeul dinastic al Egiptului si ca atare este identificat cu zeul-soare, Ra

  • Numele de Nebty este simbolul Egiptului de Sus si a celui de Jos (faraonul se identifica cu nebty – „dualul feminin” – zeita vultur si zeita cobra)

  • Numele lui „Horus de Aur”, concept definit in timpul dinastiei a XI-a

  • Prenumele faraonului

  • Numele de fiu a lui Ra si prenumele sau sunt scrise intr-un cartus

Caracteristicile faraonului:

  • Coroana Egiptului de Sus: mitra alba

  • Coroana Egiptului de Jos: tiara rosie

  • Cele 2 coroane formeaza una singura, numita pschent.

  • Pieptanatura regala: Nemes este o pieptanatura ce se termina printr-o coada impletita, iar keprech este „coafura de razboi”.

  • Sarbatoarea Sed: aceasta va fi o modalitate de innoire a puterii regelui la fiecare 30 de ani, printr-o noua incoronare.

In Egiptul antic absenta studiilor asupra institutiilor juridice determina o cunoastere destul de aleatorie a institutiilor sociale. Diferitele tipuri sociale le cunoastem prin intermediul basoreliefurilor, picturii si sculpturii ronde-bosse. Cartea „Satira meseriilor” descrie avantajele functionarilor din Imperiul Mijlociu, dar pastreaza tacerea in ceea ce priveste celelalte meserii. Descoperirea recenta a unui sat de meseriasi la Delir-el-Medineh, datat din timpul Imperiului Nou, a permis o mai buna cunoastere a vietii cotidiene a celor care construiau mormintele nobililor. Exista cateva indicatii (insuficiente insa daca ar fi sa le comparam cu cele ale altor civilizatii) privitoare la categoriile sociale: topitori de metale, vopsitori, macelari…

In Egiptul antic nu exista nici un nume care sa ne permita sa presupunem ca exista intr-adevar sclavaj. Deseori, prizonierii de razboi erau folosisi ca mana de lucru in lucrarile publice (la construirea piramidelor, la saparea canalelor etc.) insa nu aveau un statut inferior declarat juridic. De asemenea, situatia femeii in Egiptul antic era cu totul deosebita, fiind raportata la celelalte societati antice. Casatoria egipteana, ca si cea mesopotamiana, era monogama. Exceptia o constituia familia faraonului, unde numele sotiilor sale apar alaturi de cel al „marii sotii regale”. De asemenea, in interiorul familiei regale putea avea loc casatoria intre frati si surori. Femeile vor fi investite cu functii sacerdotale, iar in timpul Imperiului Nou ele se vor consacra lui Amon. Regine ca Hatchepsut sau Cleopatra demonstreaza rolul principal pe care l-au avut in societate.

Inca din Imperiul Vechi, Egiptul este impartit in provincii. Constituirea nomelor (provincii) are loc in mileniul al III-lea, in timpul dinastiilor thinite. Fiecare noma se deosebeste de celelalte prin religie si prin zeul venerat. In aceste conditii, doar reteaua birocratica a facut ca Egiptul sa fie un stat atat de bine organizat. Incepand cu domnia lui Menes, regele primei dinastii, administratia centrala isi exercita autoritatea asupra administratiilor locale. Sarcinile cele mai importante sunt atribuite „vizirului si judecatorului marii sali de la Poarta” (Poarta care avea deasupra sarpele ureus regal era tribunalul regelui). Printre inaltii functionari, amintim pe cei 2 „cancelari ai zeului”, care erau intendentii generali ai armatei, asistasi de numerosi subalterni.

5. Religia

 





Mesopotamia

Religia a aparut pe deplin constituita la Sumer in cursul mileniului al III-lea. Este cunoscuta datorita arheologiei si textelor cuneiforme. Fiecare cetate mesopotamiana isi are propriul zeu, fiecare oras formand un stat in sine. Religia este caracterizata de:

  • Politeism. Pentru fiecare oras exista un zeu ce domneste impreuna cu sotia si copii sai. Orasele Umma, Nippur numara in timpul cele de-a treia dinastii de la Ur 638 de nume de diferite divinitati.

  • Antropomorfismul divinitatilor. Reprezentate sub forma umana, ele actioneaza ca atare. Totusi, ele sunt nemuritoare, iar eroul Ghilgamesh nu va reusi niciodata sa atinga imortalitatea, caci, in ciuda tuturor vicleniilor sale, sarpele va inghiti planta vietii vesnice chiar sub ochii sai.

  • Atribuirea unui numar fiecarui zeu. Lui Anu, zeul zeilor, ii este atribuita cifra 60, numar perfect pentru ca include sistemele sexagesimal si decimal folosite in calcule de catre mesopotamieni.

Principalii zei mesopotamieni sunt:

  • An Anu: „Anu cel suprem, zeul cerurilor, tatal zeilor”. El locuieste in cer si ideograma sa reprezinta o stea, determinativ folosit inaintea numelui zeilor.

  • Enlil: zeu al vantului si al atmosferei

  • Nergal: zeu al Infernului, la origine zeu solar raufacator

La mesopotamieni, moartea nu inseamna o nimicire totala. Spre deosebire de Egipt, defunctul nu poate deveni niciodata zeu. El trebuie ingropat chiar daca este in primejdie de a-si vedea sufletul ratacind si revenind pentru a-i chinui pe cei vii. Daca defunctul este eliberat de obligatii, sufletul lui coboara spre „pamant in jos” asa cum se precizeaza in poemul „Coborarea lui Ishtar in Infern”.

Sacrificiile de animale, ofrandele de fructe, procesiunile, rugaciunile, sunt diferite actiuni efectuate in fiecare zi de un cler bine ierarhizat, veritabil intermediar intre credincios si divinitate. De asemenea, inseparabila de religia oficiala, magia are drept scop protejarea contre demonilor raufacatori: „cei sapte”, „grupele de sapte”. Pentru realizarea acestui tel, sunt recitate litanii si psalmii. Se practica si dezlegarea de farmece pe figurine care se arunca in foc. Religia mesopotamiana va disparea mai repede ca cea egipteana, stingandu-se cu putin inainte de secolul I al erei crestine.

 

Egipt

Religia din Egiptul antic isi are originea in divinitatile nomelor. Dupa unirea celor 2 regate, Egiptul de Jos si Egiptul de Sus, Seth si Horus se vor impune celorlalti zei. Seth, legat de notiunea de rau, se afla intr-o eterna lupta cu Horus, zeul soim. Religia egipteana va conserva intotdeauna unul din aspectele sale primitive: zoolatria. Divinitatile Egiptului antic sunt nenumarate su formele lor foarte variate.

Cei mai importanti zei sunt:

  • Osiris, stapan al regatului mortilor si sot al zeitei Ishtar, este deseori reprezentat mumificat, cu capul acoperit de o corona ornata cu pene.

  • Ra, zeul-soare, zeul Universului, poarta pe capul in chip de soim discul solar

  • Maat, zeita dreptatii a adevarului, ce cantarea sufletul mortului (psihostazie), simbolizeaza greutatea corecta in balanta in al carei taler opus se gaseste inima defunctului. Ea e reprezentata asezata, purtand pe cap o pana de strut.

  • Chnum, divinitate cu cap de berbec si corp de om, paznic al Nilului

Dezvoltarea cultelor populare a avut loc tarziu. Totusi, legenda lui Osiris a devenit celebra: omorat de fratele sau Seth, plans si cautat de sotia sa Isis, el va fi razbunat de Horus. Aceasta legenda ne-a parvenit datorita propagarii in afara Egiptului a cultului lui Osiris, devenit Serapis, dar mai ales a cultului lui Isis, ajuns pana in Galia. Plutarh a consacrat acestei legende un opuscul, la circa un secol dupa era crestina. Sprijinindu-se in perioada Imperiului Nou pe zeul Amon, care semnifica „cel ascuns”, sau pe zeul Aton, de care se leaga numele lui Amenophis al IV-lea, religia traduce importanta dobandita de cler la un moment dat.

Fiecarei mari perioade in corespunde un important text funerar:

  • „Textele piramidelor” pentru Imperiul Vechi

  • „Textele sarcofagelor” pictate pe acestea, pentru Imperiul de Mijloc

  • „Cartea mortilor”(papirusuri depuse langa mumii) pentru Imperiul Nou

Un alt capitol important il reprezinta sistemele teologice Acestea se formeaza de la inceputul istoriei Egiptului. Pentru preotii de la Heliopolis, Universul este un haos. Din acesta va iesi soarele, care va merge la Heliopolis, de unde de la piatra

Ben-Ben , va rasari pentru prima oara. Ben-Ben va fi asimilata mai tarziu partii extreme a piramidelor mici. Soarele va crea un cuplu format din Su si Tefnut. Su personifica aerul, iar Tefnut, „ceea ce este umed”. Impreuna, ei vor da nastere zeului pamantului, Geb, si zeitei cerului, Nut. Geb si Nut vor forma o noua pereche. Copiii acestora vor crea alte 2 cupluri, Osiris si Isis, Seth si Nephthys. Acest sistem teologic poarta numele de „eneada de la Heliopolis” (noua zei).

Hermopolis incearca sa elaboreze la randul lui un sistem teologic pentru a elimina importanta celui de la Heliopolis. Trebuie gasit deci ceva mai vechi ca aparitia soarelui, asa ca a fost inventat un element plin de viata (nun), din care vor aparea 4 cupluri: elementele masculine – broastele, iar cele feminine – serpii. Ei personifica elementele negative: Nun Naunet – Hu Hauet – Kuk Kauet – Amon Amaunet. Cei 8 zei formand ogdoada vor crea un ou, pe Ben-Ben, care va fi soarele, creatorul si organizatorul lumii.

O alta varianta ar fi Memphis, zeu creator fiind Ptah. El va da nastere la 8 elemente (8 zei), forme secundare iesite din el insusi, prin simpla pronuntare a numelui acestora. Fiecare dintre zei va organiza lumea.

Conservarea corpuri era pentru egipteni una di conditiile sine qua non pentru a-si prelungi existenta dincolo de moarte. Din acest motiv, mumificarea este practicata incepand cu primele dinastii si chiar poate inainte. Herodot ne lasa o descriere amanuntita a principalelor etape care trebuiau urmate:



  • Se inlatura viscerele, car se pun in asa-numitele vase canope

  • Pentru mumificare, corpul este lasat intr-o baie de sare si bicarbonat de sodiu

  • Corpul este apoi infasurat in bandaje de in puternic imbibate intr-o rasina, fata fiind acoperita de un strat de stuc, prin care sunt modelate trasaturile

  • Corpul astfel pregatit este infasurat intr-o panza, iar apoi depus in sarcofag; mortul trebuie protejat prin 7 invelisuri succesive

Un alt capitol fascinant este legat de necropole. Cea mai mare necropola este, fara indoiala, cea din Valea Regilor si a Reginelor din Theba. Toate mormintele dateaza din timpul Imperiului Nou. Nu trebuie insa ignorat complexul funerar de la Gizeh, datat in Imperiul Vechi.

 

6. Aspecte intelectuale si artistice

 

Principalele forme de manifestare artistica ale artei mesopotamiene sunt:

  • Arta hittita se va manifesta special printr-o arhitectura monumentala: orasul Hatussa (1500 i. Hr.)

  • Arhitectura monumentala este practicata si de asirieni: Sargon II (721 – 705 i. Hr.) isi va construi o resedinta monumentala la Dur-Sarukkin, actuala Khorsabad. Taurii inaripati cu cap de om, plasati la portile palatului, masurau 4,20 m inaltime.

Arta egipteana va evolua timp de 3 milenii, pentru ca in perioada greaca sa decada complet. Arta copta va constitui prelungirea sa in perioada crestina. Cateva caracteristicilor fi puse rapid in evidenta, atat in arta statuara, cat si in pictura: personajele reprezentate vor aparea din ce in ce mai putin incorsetate in vesminte, iar trasaturile fetei din ce in ce mai individualizate. Arta Imperiului Nou va cunoaste o perioada de manierism, toate detaliile fiind perfect subliniate. Conventional, barbatul si femeia vor fi reprezentati din 3 parti, culoarea fiind insa diferita: bruna pentru barbat si deschisa pentru femeie. Dintre principalele opere, amintim: statuia „seicului el Beled” (statuia primarului) si cea a „Scribului”- perioada Imperiului Vechi, capetele dolicocefale ale perioadei atoniene ale lui Amenophis IV si al reginei Nefertiti. Trasaturile greoaie apartin Epocii dominatiei persane(525 – 332i. Hr.).

Operele arhitecturale vor constitui intotdeauna o sfidare a naturii: piramidele, templele de la Deir-el-Bahari, templul de la Karnak, cele de la Philae (epoca dominatiei persane). Mormintele vor fi decorate incepand cu Imperiul Vechi si pana la sfarsitul Imperiului Nou, cu scene din viata cotidiana sau cu scene ce aveau un sens religios precis. In arhitectura, zigguratele au fost considerate drept stramosii piramidelor in trepte.  

 

 

Literatura

Civilizatia mesopotamiana a oferit texte foarte variate pe un numar extraordinar de tablite sau inscriptii pe pietre: documente juridice, administrative, istorice religioase. In epoca lui Hammurabi au fost create mari poeme mitologice, care vor constitui fondul literaturii mesopotamiene. „Epopeea lui Ghilgamesh” povesteste in mai multe episoade aventurile fondatorului cetatii Uruk: povesti de vanatoare, expeditii contra monstrilor. O varianta a epopeii lui Ghilgamesh va fi cunoscuta sub numele de „versiunea de la Ninive”. Aceasta va introduce legenda babiloniana a potopului, care va sta la originea celei din Biblie. In anumite temple s-au construit biblioteci, in care tablitele de argila erau clasate in functie de gen si opera. Un astfel de exemplu il constituie biblioteca gasita in ruinele de la Ninive.

In timpul Imperiului de Mijloc literatura egipteana ajunge la apogeu. Povestea lui Sinuhet (cea mai veche opera literara romanesca egipteana) nareaza peripetiile unui demnitar de la curtea lui Amenem-Hat I. Alte texte povestesc intamplarile extraordinare ale unor naufragiati pe o insula fermecata.

Epoca amarniana ne-a transmis „Imnul lui Aton”, atribuit regelui Amenophis IV. Povestile destinate unui public mai larg se multiplica incepand cu dinastia a XVIII-a. Un loc mai important vor ocupa si scrierile dedicate magiei. Din timpul Imperiului Nou ne parvin si numeroase imnuri, dinte care cel mai celebru este „Cartea portii”, care descrie calatoria nocturna a soarelui in lumea subterana. „Invataturile lui Amen-em-ope” predica modestia si stapanirea de sine iar maximele intalnite in aceasta scriere vor constitui una din sursele cele mai importate ale proverbelor lui Solomon.

Stiintele

In Mesopotamia, religia a permis dezvoltarea stiintelor. Ca si in Egipt, farmacoterapia este in esenta vegetala, minerala sau animala. In schimb, in domeniul matematicii existau modele de probleme de geometrie sau aritmetica. Totul ii interesa pe mesopotamieni. In toate hartile lumii sau in copiile de harti vechi care ni s-au transmis, Mesopotamia este plasata in centru.

In Egipt, calculul matematic ocupa un loc important in cunostintele unui scrib. Egiptenii nu au cunoscut insa cifra zero. Geometria nu depaseste niciodata teoria, iar constructiile de mari edificii releva mai degraba o stiinta empirica. Numeroase papirusuri trateaza problemele de igiena medicala si mai putin de medicina pura.

Muzica

Basoreliefurile egiptene din timpul Imperiului Nou abunda in reprezentari de instrumente muzicale: harpe, instrumente de percutie, fluiere, trompete. Gama ignora probabil semi-tonurile, dar admitem ca existau cunostinte privind regulile armonice.

 

 

 









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani