ROLUL MASTICATIEI IN REALIZAREA MISCARILOR FUNCTIONALE
IASI
Sistemul stomaognat este un conglomerat de organe si tesuturi de o mare varietate structurala, fiecare dintre ele indeplinind functii specifice, dar toate componentele sale concura impreuna la realizarea unor functii proprii: masticatia, deglutitia, fonatia, fizionomia etc.
Masticatia apare din punct de vedere filogenetic la mamifere o data cu diferentierea grupelor dentare.
Prehensiunea la mamifere a fost inlocuita de actiunea mainilor care manipuleaza diferite instrumente (tacamuri) ce sectoineaza alimentele inainte ca ele sa fie introduse in cavitatea orala.
La om functia masticatorie incepe sa se desfasoare o data cu formarea arcadelor dentare temporale. Pana la varsta de 6 ani, la copil, predomina miscarile de propulsie-retropulsie ale mandibulei. Dupa cea de-a doua inaltare a ocluziei (odata cu aparitia molarilor I permanenti) over-bite-ul realizat de frontali blocheaza miscarile de propulsie ale mandibului. Toate componentele sistemului stomato-gnat incep sa se adapteze la noile dimensiuni si reliefuri ale arcadelor dentare si la o alimentatie heterogena care necesita contractii musculare mai ample si mai energice.
Masticatia se desfasoara ca un act reflex cu control voluntar. In masticatia voluntara impulsul miscarii de coborare-ridicare a mandibulei pleaca din circumvolutiunea precentrala a lobului frontal spre celulele Betz (primul neuron motor) si de aici in nucleul masticator coordonator din punte care declanseaza miscarea de coborare-ridicare a mandibulei.
In masticatia reflexa, impulsurile stimulatoare din diferite zone reflexogene ale cavitatii bucale ce iau contact cu alimentele trec prin primul neuron senzitiv al ganglionului Gasser de unde prin axonii acestuia descind in neuronul motor din punte care declanseaza coborarea mandibulei.
Adultul prezinta un sistem automatizat de masticatie care are la baza reflexe conditionate aflate sub controlul SNC. Se descriu 4 tipuri de masticatie:
A. Tipul tocator la care predomina miscarile de coborare-ridicare ale mandibulei
B. Tipul frecator (diductor) la care predomina miscarile de lateralitate
C. Tipul propulsor la care predomina miscarile de propulsie-retropulsie
D. Tipul mixt cel mai des intalnit, unde apar toate tipurile de miscari.
In cadrul procesului de masticatie se disting 2 timpi:
1. timpul mecanic (de sectionare si fragmentare a alimentelor)
2. timpul fizico-chimic (de insalivare si prelucrare enzimatica a alimentelor in vederea definitivarii bolului alimentar).
1. Mecanica masticatiei
Timpul mecanic al masticatiei are drept scop sectionarea si fragmentarea alimentelor introduse in cavitatea bucala.
Prehensiunea si incizia alimentelor sunt acte functionale in cursul carora incisivii superiori pot atinge limita superioara a diafragmului Posselt.
Pentru prehensiune, mandibula coboara din pozitie de postura atat cat este necesar prizei interarcadice a fragmentului alimentar. Prin ridicarea mandibulei dupa o traiectorie usor anterioara celei dupa care s-a facut coborarea , traiectul poate continua pana in pozitia "cap la cap" a incisivilor, urcand pe fetele palatinale ale frontalilor.
Urmeaza ulterior pregatirea mecanica a alimentelor prin miscari de lateralitate care se desfasoara predominant pe una dintre hemiarcade. Miscarea de lateralitate a mandibulei se insoteste de obicei de o miscare laterala de translatie a condilului de aceeasi parte, evaluata la aproximativ 1,4 mm.
Dupa Posselt, la aproximativ 80% din indivizi pregatirea alimentelor se face printr-o alternare de striviri pe hemiarcada dreapta si stanga; la 12% masticatia este unilaterala si la 8% predomina miscarea de deschidere-inchidere, alimentele fiind fragmentate in acelasi ciclu masticator.
Un om face masticatie 60-90 minute in 24 de ore (3-4 mese). Numarul miscarilor mandibulare de la debutul procesului masticator pana la deglutitie este aproximativ 60-70, variind de la un individ la altul.
Prehensiunea si incizia alimentelor incluse in diagrama Posselt
1-2 deschiderea pentru preluarea alimentelor
2-3 ridicarea mandibulei
3 pozitia "cap la cap" a incisivilor
3-4 traseul de retropulsie cu contact dentar
Rolul ATM
ATM la om desfasoara in cursul masticatiei 3 tipuri de miscari:
1. o miscare balama: apare in timpul sectionarii alimentelor
2. propulsia si retropulsia mandibulei
3. lateralitatea care intervine in timpul masticatiei propriu-zise si care contribuie la fragmentarea alimentelor
La nivelul ATM au fost descrisi de catre Clarck si Wyke (1974) si Harris si Griffin (1975), 4 tipuri de receptori senzitivi in functie de morfologia lor:
a. tipul I - corpusculi globulosi cu diametrul de 100 m, cu adaptare lenta
b. tipul II - receptori incapsulati de forma conica, de aproximativ 280 x 120 m situati in grupuri de 2-4 in straturile mai profunde ale capsulei
c. tipul III - corpusculi fusiformi incapsulati de 600 x 100 m aflati in ligamentele intrinseci si extrinseci ale ATM; au adaptare foarte lenta
d. receptori sub forma de terminatii nervoase plexiforme, amielinice, dispuse difuz in capsula, ligamente, tesut adipos periarticular.
Aportul muschilor mobilizatori
Aproape toti muschii sistemului stomato-gnat participa la masticatie. Pterigoidianul lateral, temporalul, digastricul, muschii infrahioidieni intervin in miscarea de inchidere rapida si sectionarea alimentelor, in timp ce maseterul, pterigoidianul medial produc zdrobirea lor.
Muschii limbii, buzelor si obrajilor intervin si ei in masticatie. Ansamblul ridicatorilor mandibulei dezvolta o forta de 390-400 kg.
Fortele de contractie a muschilor variaza de la individ la individ, fiind influentata de varsta, statusul sistemului stomatognat precum si de starea de sanatate a organismului.
Rolul limbii, a palatului dur si a obrajilor
Rolul limbii in masticatie este complex:
Efect direct de presare a alimentelor pe palatul dur
Impinge alimentele pe fetele ocluzale ale dintilor favorizand formarea bolului alimentar si impregnarea lui cu saliva
Terminatiile nervoase senzitive de la nivelul limbii sunt capabile sa selecteze acea parte din alimente care este suficient de faramitata, apta pentru deglutitie.
Palatul dur este acoperit cu o fibromucoasa dotata cu o deosebita sensibilitate tactila. Pierderea gustului pe care o relateaza frecvent purtatorii de proteze mobile si mobilizabile apare datorita reducerii sensibilitatii tactile de la acest nivel.
Musculatura obrajilor, pe langa functia de contentie, are rol si in repunerea alimentelor din vestibul pe fetele ocluzale ale dintilor si in sensibilitatea tactila si termica deosebita.
Wild (1946) a denumit sinergia functionala dintre miscarile mandibulei si limba "homotropie linguo-mandibulara". Notiunea a fost completata de Costa cu factorul salivar "homotropie linguo-mandibulara-salivara".
Rolul dintilor
Prin miscarile de deschidere si inchidere ale cavitatii bucale, in primele faze ale masticatiei, cuspidul caninului si cuspizii activi ai PM si M inferiori sectioneaza alimentele prin contactele cu zonele de receptie din santurile intercuspidiene ale dintilor omologi.
Electromiografic s-a demonstrat ca in cursul primelor 3-4 miscari de deschidere-inchidere, alimentele sunt repartizate pe ambele hemiarcade; ulterior una din arcade devine predominant lucratoare. Astfel, activitatea musculaturii devine asincrona, aparand masticatia unilaterala.
Jankelson si Kent sustin ca masticatia se realizeaza prin socuri bruste si repetate, verticale, de la cuspid la fosa antagonista.
In cursul masticatiei dintii efectueaza o serie de miscari de mica amplitudine, fara ca acestea sa fie constiente. Mobilitatea fiziologica a dintilor, 28 m in sens axial si 72-108 m in sens orizontal, ii ajuta sa reziste la stresul ocluzal.
M hlemann, dupa efectuarea unui studiu, a constatat ca miscarea dintilor mono si pluriradiculari are loc in doua faze:
1. la o solicitare sub 100 g, deplasarea pe unitate de solicitare este mai mare decat la solicitarile peste 100 g
2. deplasarea maxima a unui dinte a aparut la 1500 g, peste aceasta valoare instalandu-se durerea.
Mobilitatea fiziologica variaza in cursul unei zile, mai diminuate dimineata, ea este mai mare la copil decat la adult si la femei decat la barbati.
Tesuturile parodontale sunt structurate astfel incat sa suporte indirect forta de contractie a ridicatorilor mandibulari. Forta de contractie se transforma in presiune ocluzala ce este transmisa parodontiului.
Eficienta masticatiei
Dispozitivul lui Anderson, incorporat intr-un alt dispozitiv ocluzal a evidentiat existenta unor diferente semnificative intre masuratorile fortelor masticatorii efectuate cu dinamometrul fata de cele vizualizate osciloscopic.
Cu cat ne apropiem de sfarsitul triturarii unui aliment cu atat fortele cresc in amplitudine, atingand un maxim in deglutitie.
2. Timpul fizico-chimic al masticatiei
La insalivarea alimentelor un rol important il joaca limba care actioneaza asimetric (fiind orientata mereu spre hemiarcada activa) si sinergic (concomitent si in aceeasi directie cu mandibula - homotropie linguo-mandibulo-salivara).
In cursul masticatiei, pe langa actiunea reflexa de evacuare a salivei, are loc o accentuare a evacuarii glandelor (maseterul pentru parotida, milohioidianul pentru submandibulare si sublinguale). Saliva are o secretie slab acida, rolul ei in masticatie fiind complex:
lubrefierea mucoasei bucale
prepararea bolului
declansarea descompunerii chimice a alimentelor prin enzimele ce le contin
In xerostomie (sindromul de "gura uscata") sau hiposialie, masticatia si deglutitia se realizeaza anevoios, reflexul de deglutitie este intarziat sau constientizat, iar mucoasa bucala este frecvent traumatizata de unele alimente.
Ciclul masticator
Masticatia cuprinde o miscare de coborare si de ridicare ritmata, de amplitudine constanta, realizand ciclul masticator. Aceasta traiectorie complexa se poate realiza in cele 3 planuri ale spatiului, la nivel incisiv, condilian si milar.
a. Deplasarea punctului interincisiv.
In plan frontal - 4 tipuri de curbe, dupa Mangini:
tip 1 - miscari curbe de coborare, ridicare, concave si simetrice, de parte si de alta a planului medio-sagital
tip 2 - miscari de deschidere aproape verticala, iar miscarea de inchidere, concava
tip 3 - miscari de deschidere si de inchidere unilaterale sau bilaterale asimetrice
tip 4 - miscari de deschidere si de inchidere simetrice in plan medio-sagital
Ciclul masticator poate fi descompus in 3 faze:
faza de deschidere in care mandibula coboara
faza de inchidere in care mandibula se ridica
faza de revenire la pozitia de intercuspidare maxima
Ciclul masticator in plan frontal (tipuri, dupa Mangini)
Dupa alti autori (Ahlgen), ciclurile masticatorii s-ar realiza in 5 faze:
de pregatire
de stabilire a contactului dintre aliment si fetele ocluzale
sfaramarea alimentelor
contractia izometrica
contactul dintre arcade atunci cand bolul alimentar este in faza plastica
Durata unui ciclu masticator depinde de alimentul utilizat (pentru guma de mestecat 0,77 sec, 0,83 sec pentru paine, 1,06 pentru caramele); unghiul de inclinare al ghidajului dentar este 18,3 pentru subiectii cu artrite si 36,9 pentru inclinarea cuspidiana obisnuita.
In plan orizontal, anvelopa miscarii este ovalara, asimetrica, extremitatea anterioara este mai ascutita iar cea posterioara rotunjita.
In plan sagital, anvelopa functionala are forma unei picaturi de apa.
Ciclul masticator in plan sagital
b. Deplasarea la nivel condilian
In timpul masticatiei cei doi condili se deplaseaza anterior si spre partea lucratoare apoi revin asimetric in pozitia initiala.
Condilul partii active prezinta o deplasare mai complexa. In plan orizontal, pornind de la intercuspidarea maxima, condilul se deplaseaza catre anterior aproape liniar 2 mm, apoi revenirea se face catre inapoi si spre exterior fata de pozitia de intercuspidare maxima, revenind la aceasta printr-o miscare catre anterior si inferior.
c. Deplasarea la nivelul molarilor
Miscarea la acest nivel este ascendenta in plan vertical, dar cu o componenta mezio-interna de partea lucratoare si disto-externa de partea nelucratoare.
Concluzii
o masticatie viguroasa si ritmica genereaza stimuli favorabili dezvoltarii sistemului stomatognat
slefuirile proeminentelor cuspidiene care se vor adapta mai bine in santurile si fosetele antagoniste
excita mugurii gustativi contribuind la secretia unei salive abundente
relaxeaza organismul adultului, generand o stare placuta
imbunatateste circulatia sanguina in zonele de insertie musculara si stimuleaza centrele osteogenetice de crestere
presiunile masticatorii preluate de la nivelul coroanelor dentare si transmise la radacini genereaza tractiuni pe peretii alveolari
favorizeaza cheratinizarea si multiplicare celulelor din stratul bazal al mucoasei gingivale augmentand reactiile de apasare ale parodontiului.
BIBLIOGRAFIE
1. Gnatologie, Vasile Burlui, Catalina Morarasu, Ed. Apollonia, Iasi 2000
2. Abekura H, Kotonih, Hamadat - Asymmetry of masticatory muscle activity during intracuspal maximalclenching in healthy subjects and subjects with stomatognatic dysfunction syndrome, 1995
3. Aparatul dento maxilar, Ed. Helicom, Timisoara, 1997
4. Terapia protetica conjuncta unitara, Gabriela Ifteni, Vasile Burlui, Ed. Gama
5. Semiologie stomatologica, Maria Ursache, Vasile Burlui, Ed. Apollonia, Iasi 1997
