TRATAMENTUL LEZIUNILOR CARIOASE CARE NU AU DISTRUS UNGHIUL INCIZAL

Etape de lucru – Generalitati

Alegerea culorii:

• Culoarea materialului de obturatie se alege inainte de a face izolarea dintelui;

• Dintele nu trebuie uscat cand alegem culoarea;

• Inainte de alegerea culorii dintelui trebuie curatat cu pasta abraziva si periute rotative.

Verificarea contactelor ocluzale cu antagonisti.

Izolarea – cu diga si aspiratorul de saliva.

Deschiderea procesului carios si realizarea accesului: exista mai multe situatii:

• Acces direct: cand

• dintele vecin lipseste;

• exista treme, diasteme;

• exista carii in oglinda;

• caria a intrerupt creasta marginala.

• Acces indirect: cand

• caria a subminat dar nu a intrurpt creasta marginala;

• in acest caz se patrunde in procesul carios dinspre fata orala a dintelui pentru a respecta cat mai mult fizionomia.

• Facilitarea accesului – usurarea accesului se poate face atunci cand: leziunile sunt mici si situate strict la nivelul fetei proximale; aceasta manopera se poate face prin separarea rapida a dintilor sau separarea lenta.

Indepartarea dentinei infectate

• Indicat este instrumentarul de mana;

• Se pastreaza stratul de dentina afectata si se face coafaj indirect;

• Se indeparteaza toata dentina pigmentata (colorata) de la nivelul peretelui vestibular, pentru a nu se transpare prin material de obturatie;

Extensia preventiva:

- se tine cont de principiul economiei tisulare;

- se indeparteaza doar smaltul nesanatos.

Retentia: este in functie de tipul de material cu care obturam:

Exemplu: compozite, GLASSIONOMER, ciment silicat.

Rezistenta: este in functie de tipul de ocluzie

Finisarea marginilor: se face diferit in functie de materialul de obturatie.

Curairea finala: spalarea cu apa si uscarea cu aer

TRATAMENTUL CARIILOR CARE NU AU DISTRUS UNGHIUL INCIZAL

CAVITATI CLASA A III-A CÂND OBTURAM CU MATERIALE COMPOZITE

Indicatii:

• leziuni cavitare in smalt (superficiale)

• leziuni cavitare in smalt si dentina

ETAPE DE LUCRU:

1. izolarea:

• cu diga asociata cu material moale;

• cu material moale: comprese cu tifon, rulouri de vata.

2. deschiderea procesului carios.

1. Acces direct:

• De pe fata orala a dintelui prin intreruperea crestei marginale;

• Se face cu freze sferice din carbura ½, 1, 2 (in functie de marimea procesului carios), la turatii inalte (mari);

• Freza se tine perpendicular pe fata orala a dintelui, in dreptul procesului carios.

• Acces indirect:

2. Cand dintii au treme, diasteme;

3. Cand se fac separari – lente, rapide.

3. exereza dentinei infectate:

4. cu freze sferice adaptate marimii procesului carios, la turatii mici (conventionale);

5. cu excavatoare mici, prin raclare.

4. extensia preventiva;

6. aducerea marginilor cavitatii in tesut dentar sanatos;

7. nu se indeparteaza smaltul, mai ales cel vestibular, chiar daca este subtire si transparent.

5. retentia;

8. aceste cavitati nu se realizeaza sub o forma geometrica pentru ca materialul compozit adera la dinte; deci apare termenul de forma de adeziune forma de adeziune presupune bizotarea marginilor cavitatii + conditionarea acida + adeziv dentinar;

9. cand peretii de smalt sunt foarte subtiri este contraindicata (nu se face) bizotarea;

10. retentia se realizeaza prin niste santuri la nivelul pragului gingival + accentuarea unghiului incizal;

11. cand pe fata orala mai exista si o carie la nivelul foramenulu caecum, retentia se face prin extinderea preparatiei pe fata orala

6. rezistenta;

12. nu prezinta particularitati deosebite pentru ca aceste zone nu sunt supuse direct fortelor masticatorii;

13. peretii nu se scurteaza;

14. forma cavitatii este cea care ramane in urma exerezei dentinei infectate.

7. finisarea marginilor

15. bizotarea marginilor vestibulare si orale se face cu freze efilate; - unii autori indica: bizou net (clar) pe o latime de 0,5 – 1mm pe tot conturul cavitatii (fara pragul gingival). Bizoul se face cu o freza flacara;

16. alti autori indica: bizou estompat, lung de 2-3 mm care se face cu o freza efilata, pe marginea vestibulraa a cavitatii. Marginea orala are un bizou ingust, bine definit, care se realizeaza cu o freza sferica.

17. Pragul gingival se bizoteaza numai daca este la mai mult de 2 mm de marginea gingivala.

LEZIUNI CARIOASE CARE NU AFECTEAZA UNGHIUL INCIZAL

CAVITATE CLASA A III-A CÂND RESTAURAM (OBTURAM) CU CIMENTURI GLASSIONOMER

Indicatii:

• Leziuni cavitare de amplitudine redusa;

• La pacienti cu risc cariogen mare (pentru ca au proprietati carioprofilactice)

Contraindicatii:

• Leziuni intinse;

• Solicitari ocluzale pe viitoarea obturatie;

• Carii care au intrerupt creasta marginala, la pacienti cu exigente fizionomice mari.

Prepararea cavitatii:

• Se face la fel cu prepararea pentru materiale compozite cu diferenta ca nu se face bizotarea la marginile cavitatii;

• Cimentul GLASSIONOMER se intalneste “cap la cap” cu smaltul

RESTAURAREA CU CIMENTURI SILICATE CU CAVITATE DE CLASA A III-A

Indicatii:

• Carii proximale care nu distrug unghiul incizal;

• Pacienti cu multe carii;

Contraindicatii:

• carii care distrug mult din dinte; 13468gmg43dmy5g

• solicitari ocluzale la nivelul obturatiei;

• pacienti cu igiena deficitara;

• pacienti cu respiratie orala pentru ca materialul este sensibil la deshidratare;

• pacienti ce consuma alimente acide, pentru ca materialul se corodeaza in prezenta acizilor. mm468g3143dmmy

Prepararea cavitatii:

1. izolarea + 2. deschiderea + 3. exereza dentinei infectate – la fel ca la compozite si GLASSIONOMER.

4. extesian preventiva;

• marginile cavitatii vor fi amplasate la nivelul anbrazurilor, cu economie de tesut dentar;

5. retentia;

• peretele pulpar paralel cu suprfata proximala;

• peretele pulpar sa se afle la o profunzime de minim 0,5mm de jonctiunea amelo-dentinara;

• peretii laterali convergenti spre exterior;

• accentuarea unghiului dintre pereti cu freze sferice ¼ sau ½ ;

• accentuarea unghiului incizal si deplasarea lui cu 0,5mm catre marginea incizala.

• Realizarea uni sant suplimentar de retentie la nivelul pragului gingival. Profunzimea santului este de 0,25mm, distanta: de la peretele oral la cel vestibular;

• Cand procesul carios a distrus creasta marginala retentia cavitatii este foarte mult redusa;

• Pentru suplimentarea retentiei se face pe fata orala o cavitate la nivelul foramenului caecum (unde stratul de smalt este mai gros);

• Profunzimea acestei cavitati este de 1,5 – 2mm;

• Retentia se face ce freze con invers.

6. rezistenta – nu sunt probleme;

7. finisarea: nu se face bizotare.

TRATAMENTUL LEZIUNILOR CARIOASE CARE AU DISTRUS UNGHIUL INCIZAL

(CAVITATE DE CLASA A IV-A)

Pentru tratamentul acestor leziuni sunt indicate materiale compozite asociate cu sisteme adezive amelo-dentinare. Dar nu tot timpul este de ajuns; mai trebuie pozitionate si elemente suplimenatre de retentie – pivoti parapulpari.

Prepararea cavitatii:

1. izolarea;

2. deschiderea: se face dinspre incizal;

3. exereza dentinei – la fel ca la caivtate de clasa a III-a;

4. extensia preventiva: - se indeparteaza doar smaltul cretos si fragil;

5. retentia: este greu de realizat

• Peretele parapulpar este plasat la 0,5mm de jonctiunea amelo-dentinara; el se prepara convex;

• Pragul gingival – poate avea un sant de retentie pe o profunzime egala cu jumatate din diametrul frezei sferice – frezele folosite sunt mici ¼;

• Tot pentru retentie se poate extinde preparatia si pe fata orala a dintelui sub forma unei cavitati lobate.

Rezistenta – pentru o rezistenta cat mai buna prepararea cavitatii trebuie sa fie cat mai conservativa.

Finisarea

• Bizotarea marginilor de smalt;

• Cu cat exista o suprafata mai mare de smalt bizotat, cu atat retentia (care se asigura de microretentii) este mai buna;

• Bizoul va avea 2-3mm in unghiul de 60°;

• Cand smaltul este foarte subtire nu se face bizotarea.