Logo referatele carte



Eseu - Copilarie - Tema copilariei in opera lui Creanga



Tema copilariei in opera lui Creanga

          Ion Creanga face parte din cea mai importanta generatie de scriitori a  literaturii romane , generatia marilor clasici , alaturi de Titu Maiorescu ,mentorul ei , Mihai Eminescu , Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici .

          ,, Amintiri din copilarie ’’ scrise de Ion Creanga inseamna pentru toata lumea o tema , copilaria , un personaj , Nica a lui Stefan a Petrei Ciubotariul , un spatiu para- diziac , satul Humulesti . Familia , scoala , prietenii , sotiile reprezinta universul copi- lariei lui Nica despre care poate vorbi orice elev . Toata lumea a citit ,, Amintirile ’’. Dar lectura unei carti se poate face de mai multe ori din diferite motive : fie pentru ca ne-a placut foarte mult ceea ce am citit , fie pentru ca ne propunem sa descoperim lu- cruri noi .

           Una dintre temele intalnite in ,, Amintiri ’’ este si cea a copilarie , jocului si joaca , si semnificatiile ei . Aceasta tema este evidentiata cel mai bine prin limbajul folosit de autor, prin tehnica narativa care-l face mereu pe cititor sa-si continue opera , starnindu-i curiozitatea si umorul in universul humulestean care reprezinta familia , bucuriile , jocurile , fericirea , o existenta intr-o colectivitate prietenoasa , o viata sub semnul traditiei care presupune si sarbatoare , dar si munca .

           ,, Nu stiu altii cum sunt , dar eu , cand ma gandesc la locul nasterii mele , la casa parinteasca din Humulesti , la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu moto-cei la capat , de crapau matele jucandu-se cu ei , la prichiciul vetrei cel humuit , de care ma tineam cand incepusem a merge copacel , la cuptiorul pe care ma ascundeam , cand ne jucam noi , baietii , de-a mijoarca , si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc , parca-mi salta si acum inima de bucurie ! Si , Doamne , frumos era pe atunci , caci si parintii , si fratii , si surorile imi erau sanatosi , si casa ni era in- destulata , si copiii si copilele megiesilor erau de-a pururea in petrecere cu noi , si toate imi mergeau dupa plac , fara leac de suparare , de parca era toata lumea a mea !’’

            Pornind de la acest citat care marcheaza debutul capitolului II  si care este cel mai reprezentativ citat al lui Creanga din  ,, Amintiri ’’ acesta ne prezinta pe scurt a micul univers al sau cu toti cei care faceau parte din el cand toate erau frumoase si toti erau sanatosi , cand era el copil si ca la oricare copil viata este frumoasa in anii cei dintai ai vietii .

            Crenga isi povesteste propria copilariei prin personajul Nica . In ,,Amintirile ’’ lui Creanga nu este nimic individual , cu caracter de confesiune ori de jurnal , ci este simbolizat destinul oricarui copil de a face bucuria si supararea parintilor si de a o lua si el cu incetul pe acelasi drum pe care l-au luat si-l vor lua toti . Asadar autorul pre-  zinta copilaria copilului universal . 

            Nica ,  fiu al lui Stefan a Petrei Ciubotariul si al Smarandei Creanga merge la scoala de cu toamna , incepandu-si invatarea de carte in 1846 avand intre opt si zece ani . Scoala care o frecventa Nica era facuta de parintele Ioan , era defapt o chilie facuta la poarta bisericii , destul de incapatoare , stiind ca avea patruzeci de ucenici . Lui Nica nu-i prea placea scoala . Oricat de hazliu ni se pare azi ca cineva sa stie sa citeasca si sa nu poata scrie, acest lucru multumita metodului , era atunci cu putinta.                David Creanga , tatal Smarandei Creanga si bunicul lui Nica citea ,,Vietile Sfintilor ’’

insa socotelile si le facea cu rabojul . Si Smaranda invatase sa citeasca , dar de scris desigur ca nu scria . Materiei fundamentale a cititului la trataji si ceaslov se adaugau cateva materii secundare , cantarea la strana , mersul cu Ajunul si cu Boboteaza . Orariul nu era unul strict . Parintele si badita Vasile cam lipseau din clasa , si copiii intrau in cimitirul de langa biserica , unde , cu ajutorul ceaslovului unsuros , striveau muste si bondari . Cercetarea progresului se facea prin pocitanii .In fiece zi a sapta- manii se schimba o tablita pe bat , iar sambata , un scolar mai mare , un monitor , ii procitea pe ceilalti , adica ii punea sa spuna lectia si insemna greselile .

           Ca mijloace de educatie morala se foloseau ,, calul balan ’’, ,, Sfantul Nicolai’’ si colacii . Cand scolarii se purtau rau , parintele ii punea sa incalece pe un fel de ban- ca , poreclita ,, calul balan ’’ , si-i corecta cu ,, Sfantul Nicolai ’’ , un bici de curele fa-  cut de mos Fotea , cojocarul satului : colacii de la biserica slujeau drept premii si indemn la silinta . Creanga pe care-l numeau atunci Nica , iesi intr-o buna zi ,prin mai, afara din clasa si fugi de-a dreptul acasa , unde notifica parintilor hotararea lui de a nu mai merge la scoala . Firea lui Creanga se dezvaluie asadar inca din copilarie . Nascut in zodia Pestilor – ca sa ne exprimam in termenii astrologici care placeau atat lui Goethe – era plin de contradictii . Va fi sfios si violent , simtitor si nepasator , incapa-tanat in urmarirea scopurilor sale , dar voind mai multe lucruri deodata , afemeiat inca din copilarie , intreprinzator , agresiv . Copilul asa de sfios , care , numai din ambitia de a nu calari pe calul balan fuge de la scoala , va arunca potcapul , furios la intaia observatie a superiorilor . Creanga este inca din copilarie lenes si totusi doritor de a invata carte , staruitor incet , in tihna . Tata-sau il crede o ,, tigoare de baiat ’’ , si Creanga insusi marturiseste ca , pus sa faca vreo treaba , o cam rarea de pe-acasa . Parintele Ioan cauta sa imblanzeasca pe baiat cu fagaduieli de a-i da mai tarziu pe Smarandita , de a-l lasa in locul lui la biserica . Fugarul multumit se intoarce in clasa . Acum Crenga incepe sa se dea si la scris si sa ajute si pe preot in biserica , tinand isonul si cadelnitand .

            Popa Ioan continua sa impartaseasca ciracilor sai , in chip neoficial , spe-cialitatile sale . Avand nevoie de un adevarat dascal si neputandu-se gasi alt invatator

decat badita Vasile care e dus la oaste , parintele il pune ca invatator , spre a nu se pierde anul , pe dascalul Iordache de la aceeasi biserica , dar mai batran . Acesta a-

vea obiceiul sa mai bea si venea cateodata la ore duhnind a vin si in cazul in care ele-

vii nu intelegeau o slova acesta ii ridica de urechi pana in varful nuielei si ii croia

cu biciul de curele al lui mos Fotea . Prinzand repede scarba pe oricine il lua cu rau ,

Nica incepe sa rareasca dusul la scoala , pana ce , venind vara si holera , cursul ciuntit al dascalului Iordache ia sfarsit . Mortii incep sa se-ndeseasca in sat si Ionica le canta pe parleaz cum stia el mai bine si cu un umor ascuns :

                      ,, Chitigaie , gaie , ce ai in tigaie ?

                          Papa puilor duc in valea socilor ,

                          Ferice de gangur , ca sede intr-un varf de soc ,

                          Si se roaga rugului , si se-nchina cucului :

                          Nici pentru mine , nici pentru tine ;

                          Ci pentru budihacea de la groapa ,

                          Sa-i dai vaca de vaca si doi boi sa taca … ’’

             Lacom la mancare , vine incarcat cu covrigi si altele de pe la pomul mortilor.

Ca sa-l fereasca de molipsire , parintii il trimit la stana in dumbrava Agapiei , unde aveau oile . Holera – asa crede Creanga – il prinde insa chiar acolo peste noapte . O

sete cumplita il chinuie , si el se vaieta zadarnic , fiindca ciobanii , adanci la somn ,

sforaie si se-ntorc in nestire . A doua zi este anuntat tatal sau care vine sa-si ia odras-

la cu caruta . Il duce si-l lasa in ingrijirea lui mos Vasile Tandura si inca a altuia ,

doctorii empirici ai satului , care-l freaca cu otet de leustean si-l infasa intr-o panzatu-        ra unsa cu seu cald amestecat cu ceara din fagure . Tratamentul are un efect negandit si a doua zi bolnavul se scoala teafar si merge si la scaldat .

               Urmarind traseul scurt , dar bogat in peripetii , al lui Nica observam ca co-

pilul universal care ni-l prezinta Creanga a trecut deja printr-o serie de incercari  care

mai de care , insa acesta stie sa le depaseasca prin aceasta atitudine pe care o are , adica atitudinea unui copil lipsit de griji pe care le suporta parintii acestuia , in timp ce lui ii arde de pozne si de glume pe seama mortilor .

               Smaranda doreste cu orice pret ca baiatul sa-si continue scoala . Il trimite

la sa-si continuie studiile la Brosteni prin David Creanga care-l va sprijini financiar . David il duce pe Nica impreuna cu Dumitru fiul sau la Brosteni . Drumul nu este lipsit de peripetii dar in cele din urma ajung si la Brosteni unde David ii lasa in gazda la una Irinuca , pe cheltuiala lui . Casa era catarata sub munte , pe malul stang al Bistritei , si era o cocioaba mai veche decat altele . Gazda , Irinuca avea barbat si dupa cum spune Nica o fata lungana si sluta ,, de-ti era frica sa innoptezi cu dansa in casa ’’ . Ajuns pentru prima data la scoala Nica vede ca noii scolari aveau plete , cum purtau si gos- podarii , si profesorul , igienist , pune un baiat sa-i tunda . Ionica si Dumitru incep sa planga de frica slutirii , deoarece operatia se face cu foarfecele , si chiar acum , la tara, in Ardeal , se poate admira neregularitatea cu care barbierul improvizat taie parul co-

piilor . Nanu , profesorul lor da celor doi copii lectii dupa puterea lor si-i pune sa

invete pe dinafara ,, Ingerul a strigat ’’ , propriu-zis sa-nvete sa-l cante . Din nefericire

raia caprelor Irinucai a trecut si asupra celor doi invatacei spre disperarea acestora .Cu toate ungerile cu lesie si scaldarile in Bistrita rece , vindecarea nu s-a produs . Profe-  sorul nu mai primea la scoala pe cei doi si spre ghinionul acestora mancarea le era pe terminate . Parca toate acestea prevesteau ce urma sa se intample . Deznodamantul este grabit de o intamplare suparatoare in care cei doi se joaca in varful dealului si pravale o stanca de sus drept in apa invalvorata si laptoasa de spume , insa prin casa Irinucai si prin trupul unei capre . Strengarii dupa o tura de bocete sar pe o pluta si pornesc in jos , spre Borca , la fratele si unchiul Vasile . Era inspre Florii cand acestia pornesc spre casa . Se opresc o noapte pe la Nastasia , o cunostinta de-a lui David Creanga , din cauza unei vifornite . Aceasta ii vindeca de raie cu dohot de mesteacan . In Sambata Pastilor Ionica era iar la Humulesti si-i ,, tragea ’’ la biserica un ,, Ingerul a strigat ’’ , spre uimirea taranilor si legitima mandrie a Smarandei .

               In acea vacanta de vara Ionica nu si-a prea putut desfasura activitatile sale de baiat neastamparat fiindca trebuia sa participe si el la treburile casei mai precis la operatiile din industria casnica a lanei . In iarna insa Smaranda izbuteste sa-l convin-ga pe Stefan al ei sa-l dea pe baiat la psaltul de la biserica Adormirea Maicii Domnu-lui din Targul – Neamtului , la Simion Fosa . Asadar Nica impotriva dorintei sale mer-ge la psalt , care era aproape , peste apa . Apoi spre culmea bucuriei lui ca a oricarui copil care nu-i place scoala , nemaigasindu-se invatator ori sorcoveti , nu mai merge la

scoala aproape trei ani .

                Acum , baiatul  intre 13 si 15 ani , face cele mai multe din nazdravaniile de care vorbeste partea a II-a a ,, Amintirilor din copilarie ’’ . Fura cirese din ograda

matusii Marioara , pupaza din pom , ajuta Smarandei la tors , din care pricina primeste de la fete spre disperarea lui porecla de ,, Ion Torcalau ’’ , si se scalda in balta.

             Jocurile practicate de Nica sunt o si ele o fila de carte din magistralul ,, ro-

man ’’ al copilariei . Una fara alta nu ar exista si totul ar fi prea plictisitor in univer-

sul minunat al copilului Nica .

              O alta preocupare a lui Nica erau fetele . Toate ii placeau dar mai ales Sma-

randita popii . Ii place sa mearga pe la sezatori si sa-si vare mana-n san fetelor , chip de a le scapa de vreun soarece , ori sa priveasca in balta , unde ele spala panza , pi-cioarele lor subtiri , rasfrante in apa . Deviza lui este :

                         ,, Fa-ma Doamne , val de tei

                            Si m-arunca-ntre femei ! ’’

              Ionica  umbla dupa catrinta , nu se imbolnaveste de tristeti nestiute altora ,

nu este ranit de nepasarea vreunei fete . Smarandita nu-i displace , desi il atrage mai mult ideea ca prin ea ar putea sa ajunga popa la Sf. Nicolai . Daca sentimentul roman-

tic pentru femeie nu incolteste in Ionica , se dezvaluie un vitiu fizic care va face mai

tarziu din el un personaj rabelaisian , Ionica e mancau . Trebuie sa precizam si faptul ca diferitele caracteristici si atitudini ale lui Nica nu le vom gasi in totalitate in randul celor din jurul sau astfel copilaria aceasta narata este in mare parte o idealizare a copilului Nica si nu a celui contemporan de la sat si nu numai . Revenind la ideea ca Nica e mancau aflam ca el merge la biserica nu din cauza fiorului necunoscutului ci a colacilor mult indragiti de Nica . El devora coliva si se indoapa cu alivencile si placin-

tele mama-sii , pentru care nutreste o mare dragoste filiala , sustinuta mai tarziu de concepte cam inferioare , ca acela de legatura prin ,, carne ’’ si ,, tata cea dulce ’’ .

De o Axenia a Bordeianului el se lasa ademenit prin purcei fripti , ramanand totusi in-

coruptibil . Este si va fi toata viata – ca toti oamenii mancaciosi , bautori , inclinati la obezitate roscata – vorbaret , plin de jovialitate si nascocitor de glume ? Desigur ca

prin ghidusii ajunge la alivenci . Incalta de pilda , matele cu coji de nuci , isi face mas- ca de scoarta , isi pune dinti de fasole si barba de lana . Pacaleste pe copii cu scosul

sangelui din grinda . Dar cand sade la masa , ceilalti manca deosebit , fiindca altfel nu se aleg cu nimic .

              Creanga mai trece prin multe scoli Smaranda fiind parca obsedata de ideea

de al face popa pe Ionica al ei , il urneste spre scoala de catiheti de la Falticeni . La aceasta ,, fabrica de popi ’’ cum ii spunea Nica se facea un curs temporar ,, de man-

tuiala ’’ , cu scopul de a catehisi , adica de a da instructiuni pregatitoare celor ce aveau sa se faca popi . Intai invatau ,, Istoria Vechiului Testament ’’ . Istoria sfanta o mai buchisise Creanga la scoala din Neamt . Elevii studiau apoi frumusetile si regulile limbii romane dupa o ,, sucita ’’ gramatica de Macarescu , conform afirmatiilor lui Creanga . Despre gramatica romana a lui Nicolau G. Macarescu , Creanga vorbeste cu mari sarcasme , slujindu-se de pilde scoase chiar din carte , care nu era nici mai buna , nici mai rea decat contemporanele ei . De aici Nica a plecat in ciuda vointei sale la

Socola unde avea sa-si continuie studiile . Crenga impreuna cu Zaharia lui Gatlan

pleaca la Socola cu Luca Mosneagu cu o caruta trasa de doi ,, zmei ’’ in ziua de Taie-

rea capului Sf. Ioan Botezatorul . ,, Zmeii ’’ lui Luca , numiti si ,, calutii tatei ’’ , desi

erau slabi ca niste mate si umblau incet , dar fara poticnire . Ajunsi la Iasi cei doi tineri

pentru ca nu le mai putem spune pe deplin ,, copii ’’ incep o noua viata care-i va duce spre drumul maturitatii dupa cum spuneam la inceput ca ,, fiecare o ia  cu incetul pe

acelasi drum pe care l-au luat si-l vor lua toti ’’ , insa sa nu lasam uitata o copilarie

care oricat ar fi lipsita de griji este defapt pista de plecare in viata a fiecaruia .

              Ion Creanga si-a privit minunata perioada a copilariei nu numai cu ochii omului matur ci si cu ochii copilului universal . Universul mirific , fabulos al copila-

riei se incadreaza unui spatiu ocrotitor , lipsit de griji , in care mama si tata devin simbolurile statornice si inconfundabile ale acestei lumi .

               Lumea copilariei este defapt un taram , un imperiu al jocului . Copilul se manifesta prin joc , de la cea mai frageda varsta iar jocul cunoaste o diversitate de modalitati de manifestare . De fapt , jocul copilului , al acestui ,, homo ludens ’’ este

nelimitat si permanent , este o stare continua , determinata de lipsa de griji , trait in-

tens si firesc , desfasurandu-se intr-un anumit spatiu .

               Tema jocului in copilarie este o tema eterna . Predispozitia pentru joc , este

Specifica omului , chiar daca modul de viata al oamenilor se schimba , si , odata cu el, felul de a se juca al celor mici sau de a se distra al adultilor .

                     

                   

Bibliografie :

            Limba si literatura romana (manual pentru clasa a IX-a)

            Literatura romana (manual preparator pentru clasa a VII-a)

            Ion Creanga (Viata si opera) de George Calinescu

 Tema copilariei in opera lui Creanga

                                           

                                         

                                           


1

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu
Olimpiu Nusfelean
   - Automobilul marii

Cauta referat
Scriitori romani