FLOARE
ALBASTRA
Poezia
apare in revista Convorbiri literare la 1 aprilie 1873. Este printre
primele poezii publicate in revista Convorbiri literare.Inainte de aceasta
poezie era publicata 'Venere si Madona', 'Epigonii',
'Mortua est'.
Poezia
are ca motiv 'floarea
albastra', un motiv romantic, care apare si in alte literaturi, in
literatura germana Novalis intr-un poem romantic, unde floarea albastra se
metamorfozeaza in femeie luind chipul iubitei si tulburind inima eroului.
Motivul
'florii albastre' mai apare si la Leopardi, iar la Eminescu floarea
albastra reprezinta viata. Albastrul simbolizeaza infinitul, departarile marii
si a cerului, iar floarea simbolizeaza fiinta care pastreaza dorintele, pe care
le dezvaluie cu vraja.
Poezia
este conceputa din doua parti corespunzatore a doua tipuri de idei, de
cunoastere: in primele trei strofe cunoasterea filosofica absoluta, iar in
partea a doua (5-13) cunoasterea terestra prin intermediul dragostei. Cele doua
parti ale poeziei sunt legate de o strofa, cea de a patra, care contine
reflectiile poetului si contine in ea inceputul ideii din ultima strofa. Poezia
este alcatuita sub forma de monolog intrerupt de dialog.In primele trei strofe
poetul contureaza domeniul cunoasterii filosofice. De la elementele genezei
'intunecata mare' pina la un intreg unvers de cultura reprezentat de
'cimpiile Asire', 'piramidele invechite'. In aceste trei
strofe iubita defapt aduce un repros iubitului care ni se sugeraza ca sa izolat
in universul fericit dar strimt al lumii pamintesti.Este o ipostaza a poetului
in care se repeta ideea sugerata de prezenta chiar in primul vers adverbului
'iar'.
De
aici si indemnul din ultimele vesuri ale strofei a treia:
'Nu
cauta in departare
Fericirea ta, iubite!'
Strofa
a patra e strofa de tranzitie, de legatura intre cele doua ipostaze ale
cunoasterii. Strofa aduce consimtamintul de moment al poetului la dulcea
chemare a iubitei. Sint surprinse inca din aceasta strofa gesturi tandre,
calde, ocrotitoare: 'Dulce netezindu-mi parul', gestul care se
presupune ca vor fi urmate si altele daca poetul va cobori din cerurile nalte.
Adjectivul
devenit substantiv diminutivat 'mititica' sugereaza pe de o parte
dragostea fata de fiinta iubita, dar si distanta enorma intre gindurile si
preocuparile inalte ale poetului, in comparatie cu lumea terestra.La reprosul
iubitei, poetul raspunde cu o tacere, care deschide drum meditatiei din ultima
strofa, mai ales din versul: 'Totusi este trist in lume'.
In
partea a doua a poeziei avem celalta cunoastere, cea terestra cunoastere prin
intermediul iubitei dragoste la care este chemat iubitul de catre iubita.Daca
in 'Dorinta' si in 'Sara pe deal' intregul ritual al
dragostei era din perspectiva barbatului, in 'Floare albastra' iubita
este vicleana, ademenitoare promitindu-i iubitului o lume de bucurii si de
farmec.
Cadrul
natural, unde este chemat iubitul este cadrul cu verdeata, cu izvoare ce pling
in vale sau stinci inalte si prapastii marete.La aceste se mai adauga si ochiul
de padure inconjurat de trestie si incarcat de foi de mure. Gesturile iubitei sint sagalnice, in timp ce
iubitul ii va spune 'povesti si minciuni', ea, iubita va incerca pe
un fir de romanita dragostea lui.
Chemarea
este tentanta, pentru ca iubita este ca in 'Dorinta' frumoasa; de
'soarelui caldura' fata va fi 'rosie ca marul' in timp ce
cu parul ei de aur ii va astupa gura.
Aceasta
invitatie sigur ca este urmata de sarutari date sub palarie pentru ca sa nu fie
vazuti de nimeni.
La
ivirea lunii printre crengi inlantuiti in git cei doi indragostiti vor porni in
sat spre vale, intrerupindu-si pe sarutari pe cale. Ajungerea la al portii prag
va fi urmata de vorbe in intunecime, dupa care urmeaza inevitabila despartire.
Dupa ce ea dispare in timp ce iubitul coplesit de navala sentimentului ramine
ca un stilp in luna. Cele trei epitete 'ce frumoasa, ce nebuna, dulce
floare' cuprinse in versuri exclamative exprima intensitatea
sentimentului, defapt epitetul 'dulce' apare in mai multe situatii:
'dulce floare, dulce minune'.Isi schimba sensul si valoarea
grmaticala 'Dulce netezindu-mi parul' apropie pe iubite prin gest;
'Dulci ca florile ascunse' sugereaza puritatea. Pentru ca in final sa
apara in 'dulce minune' epitet cu valoare de simbol de data aceasta
care sugereaza ca apropierea de fiinta iubita este egala cu miracolul, astfel
incit epitetul devine metafora.
Ultima
strofa aduce ideea despartirii, a stingerii dragostei, iar repetitia
'floare albastra' subliniaza intensitatea trairii generata de
contrastul dintre iluzie si realitate accentuata de acel 'totusi'.
