ION CREANGA - viata si activitatea literara referat



ION CREANGA
(1839-1889)



'Sunt nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului'

Data inscrisa de mana lui Creanga in Fragment de biografie si acceptata de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu.

In casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, in familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina moare in1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pana in 1919.

1846-1853

Istet si neastamparat, cum se autodescrie mai apoi in Amintiri din copilarie, Nica urmeaza scoala de pe langa biserica, avandu-l dascal pe 'badita Vasile' (Vasile al Iloaiei), cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era intr-o chilie facuta de sateni, la indemnul parohului Ion Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si biserica sau drumul spre Ozana, unde se scalda Ionica.
Apoi, cum desprindem din harta alaturata, mama Smaranda il da in primire tatalui ei David Creanga (bunicul lui Nica). Acesta il duce, impreuna cu fiul sau mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistritei, la Brosteni, unde invata cu un profesor, N. Nanu, pana la episodul hazliu cu raia si caprele Irinucai.

1853-1854

E inscris la Scoala Domneasca de la Tg. Neamt, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). In scriptele scolii, Nica e inscris: Stefanescu Ion.

1854, toamna

Mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind inscris la 'fabrica de popi': Scoala catihetica din Falticeni, condusa de N. Conta (unchiul filozofului Vasile Conta).
Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume pastrat toata viata.

1855-1858

Desfiintandu-se Scoala din Falticeni (caricaturizata copios in Amintiri), Creanga pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic 'Veniamin Costachi' de la Socola. Este notat la toate materiile cu 'bun', 'foarte bun' si 'eminent'. Sta la internat, care e gratuit. Termina seminarul - cursul inferior.

1859

Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia Facauti (mormantul se afla la Prigoreni, langa Tg. Frumos, localitate legata de Neculce).
Cand se fierbe Unirea la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu voia sa plece din Humulesti. Apoi va scrie: Mos Ion Roata si Unirea si Mos Ion Roata si Cuza Voda.
Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica 40 de Sfinti-Iasi. La 26 dec. 1859 e hirotonisit diacon la biserica 'Sfanta Treime'.

1864-1865

In acest an scolar, este elev stralucit la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi (director si profesor Titu Maiorescu, mai mic decat C.). Maiorescu il apreciaza si-l pune invatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. La terminarea scolii preparandale, C. se claseaza pe locul I. La 10 iunie 1865 devine institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e insurat, are si-un baiat, Constantin (nascut la 19 dec. 1860).
Acum ii moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie (de aceeasi boala va suferi si Ionica).

1859-1872

Timp de 12 ani e slujitor al altarului (dascal, diacon, la diferite biserici din Iasi). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Il parasise nevasta (un diacon n-avea voie sa divorteze), trasese cu pusca in ciorile care murdareau biserica Golia (locuia ca diacon in casa aflata si azi in curtea Goliei) si se tunsese ca un civil. Abia in 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotarare reparatorie: Creanga a fost reprimit in randul clerului, ca diacon.

1864-1889

Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din invatamant intre 1872-1874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare, scoase in colaborare cu alti institutori.

1873

Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de divort si Creanga are castig de cauza, in procesul cu Ileana, primind copilul in ingrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o casuta potrivita. O gaseste in mahalaua Ticau si se muta in bojdeuca (asa ii spunea povestitorul) de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina, o aduce pe Tinca Vartic, o fata-tiitoare, cu care va trai toata viata, fara sa se casatoreasca legitim.

1875

Moment decisiv in viata humulesteanului stabilit in Ticau: il cunoaste pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Poetul descopera, la o consfatuire a invatatorilor ori la vreun han iesean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creanga. Devin prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crasma cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri iesene.
E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii romane. Eminescu il determina sa scrie si-l introduce in cenaclul Junimii. Citeste Soacra cu trei nurori (publicata la 1 oct. 1875 in Convorbiri literare). Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme in bojdeuca din Ticau, gustand cu placere sarmalele facute de Tinca. Era in anii 1876-1877, inaintea plecarii fratelui Mihai la Bucuresti.

1875-1883

Sub imboldul poetului, care-i citea si indrepta manuscrisele, sunt compuse in bojdeuca genialele sale scrieri literare, care incanta toate generatiile de cititori romani (ba si straini, prin traduceri).
Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e si timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrajit a facut ca in 1883 amandoi sa se imbolnaveasca si sa nu mai scrie nimic important, dupa acest an. Dupa Soacra cu trei nurori, Creanga publica in Convorbiri literare: Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea porcului, Mos Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, Povestea unui om lenes, Amintiri din copilarie (primele trei parti, a patra fiind postuma), Popa Duhu, Cinci pani. Scrise tot acum, Mos Ion Roata si Mos Ion Roata si Voda Cuza, apar in alte publicatii.

1883-1889

Exact in aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie ii aduc o suferinta de sase ani. Cand afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, il apuca disperarea. Cade chiar in clasa, inaintea scolarilor, stand mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slanic Moldova.

1889, 15 iunie

Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins 'fratele Mihai'. Plange ca un copil si murmura tremurand de suspine: Badie Mihai!
Dupa cateva saptamani, afla ca - la inceputul lui august - sarmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec.

1889, 31 dec

Copiii pornesc prin Iasi cu uratul. Inveselit, Creanga coboara din Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mancand pofticios gogosi cu dulceata. Impreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau cate un coniac, amicul il conduce pana aproape de bojdeuca. Isi ureaza 'La multi ani'. Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. In noaptea bucuriilor, el isi da duhul. Afland vestea, prietenii l-au pus in sicriu. Cand sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir. Cosciugul - prea mare; usile - prea stramte. Cum sa iasa? Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin spartura este scos sicriu si dus la Eternitatea, unde e inmormantat pe 2 ianuarie 1890.