Proiect diploma TENDINTE IN DEZVOLTAREA COMERTULUI MONDIAL CU SERVICII TURISTICE IN HOTELURI SI RESTAURANTE - referat

CAPITOLUL I: TENDINTE ACTUALE PRIVIND COMERTUL INTERNATIONAL CU BUNURI SI SERVICII

In conditiile epoci contemporane, participarea activa la divizi

unea mondiala a muncii reprezinta o latura inseparabila a procesului de dezvoltare a oricarei natiuni si aceasta constituie o necessitate obiectiva pentru toate statele lumii, indifferent de nivelul dezvoltarii lor economico-sociale sau de sistemul social-politic dominant. Se impune ca o necesitate obiectiva intensificarea participarii la diviziunea mondiala a muncii, in primul rand, pentru tarile ramase in urma din punct de vedere al deyvoltarii economice pentru ca numai astfel ele vor putea inlatura decalajul considerabilcare le desparte de tarile puternic industrializate si bine ancorate in diviziunea mondiala a muncii.
Diviziunea mondiala a muncii este o categorie economica care exprima relatiile ce se stabilesc intre statele lumii in procesul dezvoltari productiei si comertului international, precum si locul si rolul fiecarui stat in circuitul mondial de valori materiale.

Astfel spus, diviziunea mondiala a muncii este un process de specialiyare internationala in productie a economiilor nationale, statornicit de-a lungul timpuluiosi care reprezinta baza legaturilor dintre ele. Ea arata, deci, locul pe care diferite tari ale lumii il ocupa in economia mondiala si reprezinta temelia materiala a fluxurilor economice internationale. Acest process de specializare internationala in productie are ca scop adaptarea potentialului economic national al statelor la cerintele in continua schimbareale pietei mondiale si este determinat de o serie de factori, cum sunt: conditiile naturale fizico-geografice, marimea teritoriului si populatiei fiecarei tari; nivelul ethnic si gradul de diversificare al aparatului productive din fiecare tara; traditiile economice; apropierea geografica a statelor si stabilirea anumitor raporturi de complementaritate economica dinamica intre ele; o serie de factori extraeconomici (dominatia coloniala, relatiile de productie, razboaiele etc.) .
Diviziunea mondiala a muncii a inceput sa se formeze in conditiile aparitiei si dezvoltarii capitalismului si s-a adancit ulterior unui cumul de factori. Exprimand procese economice obiective, ea este, prin excelenta, un fenomen mondial, atotcuprinzator, care actioneaza in cadrul unei economii mondiale mondiale unice si tot mai interdependente, daqr si foarte eterogena.
Adancirea diviziunii mondiale a muncii si formele concrete pe care le-a imbracat intr-o etapa sau alta au depins si de depend de nivelul de dezvoltareal fortelor de productie si in primul rand, de dezvoltatea industriala anumeroaselor state ale lumii.
Inlaturarea dominatiei economice straine din tarile in curs de dezvoltare, trecerea in patrimonial national a bogatiilor de care dispun acestea, intensificarea procesului lor de industrializare, pe baza tehnicii actuale, concomitant cu inlaturarea specializarii economice unilaterale ce le-a fost impusa de fostele metropole, dezvoltareade sine statatoare a acestora (fara ca aceasta sa presupuna o dezvoltare autarhica), fara ingerintele altor state, toate acestea vor exercita o influenta pozitiva asupra diviziunii mondiale a muncii si implicit in directia atenuarii decalajuluio multilateral care separa aceste state de cele puternic dezvoltate.
Un alt factor cu o puternica influenta asupra dinamizarii economiei mondiale si a comertului international, precum si asupra diviziunii mondiale a muncii, este revolutia tehnico-stiintifica(inclusive cea informationala) care a strabatut o serie de etape si forme concrete de manifestare.
Este unanim recunoscut faptul ca revolutia tehnico-stiintifica contemporana este cel mai important factor al dinamizarii economiei mondiale si comertului international cu implicatii commune, dar si specifice, pentru fiecare compartiment al economiei mondiale.

Extindera diviziunii mondiale a muncii de tip industrial, sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, pe deplin echitabile, reclama dezvoltarea economica multilaterala a tuturor statelor, crearea unei industrii moderne, diversificate in fiecare tara, pe baza eforturilor propii – ca factor primordial – si a unei largi colaborari internationale, bazata pe respectarea stricta aprincipiilor si normelor dreptului international. Aceasta nu trebuie sa intre in contradictie cu accentuarea tendintelor de globalizar3e economica care are loc prin internationalizarea productiei si a tehnologiei, si prin internationalizarea pietelor de marfuri, capitaluri si servicii.
Revolutia tehnico-stiintifica contemporana a determinat in acelasi timp o asemenea crestere a nivelului ethnic, a complexitatii si diversificarii productiei in general, a industriilor de varf in special (constructii de masini, electrotehnica, electronica, telecomunicatii, chimie, metalurgie, etc.), incatorganizarea in fiecare tara a productiei tuturor tipurilor de produse (din toate ramurile si subramurileindustriei, care se gasesc intr-un permanent procesde modernizare, specializare si diversificare) a devenit practice imposibila si in acelasi timp ineficienta din punct de vedere economic chiar si pentru cele mai dezvoltate tari ale lumii.
Ca urmare, revolutia tehnico-stiintifica contemporana a determinat o accentuare a interdependentelor economice dintre state ( consecinta a diviziunii mondiale a muncii) si a impus in mod obiectiv o larga specializare si cooperare cu implicatii directe nu numai asupra structurii economiei mondiale, ci si asupra comertului international cu bunuri si servicii.
De aceea, in conditiile epocii contemporane, toate tarile lumii, indifferent de natura oranduirii sociale, de marimea si forta lorm economica, de gradul lor de inzestrare cu resurse naturale si forta de munca, de asezarea lor geografica etc. trbuie sa participle, intr-o masura mai mare sau mai mica, intr-o forma sau alta, la circuitul economic mondial, aceasta fiind o consecinta fireasca, de ordin obiectiv, a interconditionarii economice generale dintre roate statele lumii.
Schimbarile care au intervenit in structura economiei mondiale in perioada postbelica, ca urmare a modificarilor ce s-au inregistrat pe harta politica a lumii si a revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, precum adancirea interdependentelor economice dintre state, au generat conditii noi in desfasurarea circuitului economic mondial. El a imbracat si continua sa imbrace forma unor relatii economice multiplen atat in cadrul fiecaruio grup de tari, cat siintre taqrile apartinand diverselor grupari.

Istoria dezvoltarii economiei mondiale a demonstrat, fara putinta de tagada, ca progresul economic al unei tari depinde, inainte de toate , de gradul de mobilizare si folosire tot mai intense a resurselor proprii (umane, materiale si financiare), de eforturile fiecarui popor. Dar, tot istoria dezvoltarii economiei mondiale a demonstrate ca nici o tara din lume, chiar si cele mai dezvoltate, nu pot promova o politica economica autarhica fara consecinte profundedaunatoare asupra propriei dezvoltari, nu se poate izola de circuitul economic mondial. Participarea la diviziunea internationala a muncii si implicit la circuitul economic mondial, este de natura sa potenteze eforturile proprii ale fiecarui popor sis a accelereze progresul economic al tuturor statelor.
Ca urmare, progresul general al omenirii este rezultatul progresului economic al fiecarei tari in parte si al schimbului de valori materiale si spirituale intre acestea. Nivelul de dezvoltare economica al diferitelor tari si gradul de diversificare si specializare a productiei lor materiale sunt factori principali care determina proportiile participarii tarilor respective la circuitul economic mondial si reflecta locul pe care il ocupa in cadrul diviziunii internationale a muncii. De aceea , este unanim recunoscut pe plan international ca ca, in conditiile epocii contemporane, una dintre cerintele fundamentale ale progresului fiecarei tari in parte este intensificarea participarii la diviziunea mondiala a muncii si, pe baza ei, la schimbul international de valori.
Colaborarea internationala,asistenta economica fara nici un fel de conditii, constituie un factor important pentru progresul rapid al tarilor mai slab dezvoltate din punct de vedere economic. In actuala etapa a revolutiei tehnico-stiintifice, colaborarea, participarea la diviziunea mondiala a muncii in conditiile tendintei de globalizare a economiei, sunt o necessitate obiectiva. De aceea, nici un popor nu se poate izola, nu poate renunta la colaborarea internationala fara grave urmari in dezvoltarea sa economico-sociala.

Una dintre problemele cele mai actuale ale lumii contemporane care trebuie sa-si gaseasca o solutionare corespunzatoare este lichidarea subdezvoltarii, rezultat nemijlocit in principal al politicii de dominatie coloniala’ de deceniisi chiar secole, consecinta a unor relatii economice inechitabile generate de diviziunea internationala capitalista a muncii. Experienta arata ca mentinerea decalajelor economice afecteaza deosebit de grav insasi evolutia generala a economiei mondiale, constitui

e un factored ingustare a pietei mondiale, de declansare a unor crize economice, reducand in cele din urma posibilitatile de dezvoltare chiar si pentru tarile puternic industrializate. De acea, lichidarea subdezvoltarii, egalizarea relative a nivelurilor de dezvoltare economica a statelor lumii, in conditiile globalizarii economiei la scara mondiala.
Analiza atenta a evolutiei economice mondiale arata ca in viitor interdependentele economice dintre state se vor accentua si mai mult. Ca urmare, perpetuarea unor disproportii mari in nivelul de dezvoltare economica a statelor va genera instabilitate economica si fenomene de criza care se va reflecta pana la urma asupra tuturor statelor.
Inacest context este necesar sa mai subliniem cel putin doua aspecte privind prezentul si viitorul economiei mondiale. Aluat si va continua sa ia amploare transnationalizarea economiei mondiale prin activitatea pe care o desfasoara cele peste 40.000 de societati transnationale mama si cele peste 270.000 filiale ale acestora, implantate in marea majoritate a tarilor lumii. Volumul activitatilor acestora este urias. Ele controleaza peste 50% din productia mondiala si au un volum al vanzarilor anuale care, in 2003, depasea cifra de 8000 miliarde dolari, in timp ce exportul mondial de marfuri abia s-a cifrat la cca. 6000 miliarde dolari. Acesta este primul aspect.
Un al doilea aspect care trebuie avut in vedere este trecerea de la era industriala, care a durat peste doua secole, la era informationala de la sfarsitul acestui mileniu si inceputul mileniului urmator, process de natura tehnologica determinat de progresul exploziv in tehnica informationala. Toate acestea vor conduce la accentuarea fenomenelor de globalizare economica si la noi mutatii in evolutia diviziunii internationale a muncii, darn u in aceeasi masura si la inlaturarea decalajelor economice si tehnologice. Aceste fenomene vor avea urmari dintre cele mai diverse si in plan social-politic, care ar putea deveni o frana in calea progresului economic la scara mondiala. Discrepantele enorme in ce priveste nivelul de trai al populatiei din cele aproape 200 de state ale lumii, din care mai mult de jumatate traiesc sub pragul saraciei, ar putea deveni o “bomba sociala” cu efecte dintre cele mai imprevizibile asupra viitorului economiei mondiale. Tarile bogate nu trebuie sa uite sau sa neglijeze aceste aspecte pentru ca insasi viitorul lor depinde de rezolvarea acestor probleme care tind sa se acutizeze.
Analiza comertului international din perioada postbelica prilejuieste desprinderea unor trasaturi si tendinte specifice acestei perioade, determinate de factori care au influentat in general relatiile economice internationale cum sunt: urmarile politice si economice ale celui de-al doilea razboi mondial, evolutia economiei mondiale in perioada postbelica, revolutia tehnico-stiintifica ce se desfasoara pe plan mondial si implicatiile acesteia asupra diviziunii mondiale a muncii , aparitia proceselor de integrare economica din diversele regiuni ale lumii, masurile de politica comerciala promovate de catre diversele state si grupari integrationiste, criza economica cu care s-a confruntat economia mondiala cu cel de-al optulea deceniu (cele doua socuri petroliere – 1973/74, 1989/90; socul dobanzilor inalte, socul aprecierii si apoi al deprecierii dolarului; crizele economice ciclice din anii 1974/1975, 1981-1982 si 1990-1991) si colapsul comunismului din europa la sfarsitul deceniului noua si inceputul deceniului zece.
Sub influenta cumulata a factorilor subliniati mai sus, precum si a altora, sau conturat trei trasaturi principale ale dinamicii si volumului comertului international in perioada postbelica.

O prima trasatura caracteristica rezida in faptul ca, in perioada postbelica, comparativ cu perioadele anterioare, comertul international a inregistrat cel mai inalt ritm de crestere, cea mai sustinuta dinamica.
A doua trasatura caracteristica a comertului international rezida in faptul ca in perioada postbelica, spre deosebire de perioadele anterioare, acesta a devansat ca ritm de crestere nu numai PNB ( respectiv PIB ), ci si productia industriala si agricola, la nivel mondial.
A treia trasatura caracteristica a dinamicii si volumului comertului international rezulta din compararea cestuia cu evolutia rezervelor de aur si devize centralizate ( la nivel de stat ) ale lumii nesocialiste.
Dincolo de economia nationala a fiecarei tari, la etajul superior al economiei mondiale, format din unitatea si interdependenta tuturor tarilor lumii, apare mondoeconomia sau sistemul economiei mondiale ce cuprinde economiile nationale in unitatea si interdependentele lor multiple, impreuna cu toti agentii economici internationali si transnationali, cu fluxurile tehnico-stiintifice, economice, financiar-valutare, social-culturale si ecologicepe care diviziunea mondiala a lumii le impune.
La nivelul fiecarei tari, sistemul economic este format din ansamblul relatiilor economice istoriceste constituite, in cadrul unei economii nationale, intre institutii, organizatii si alte elemente ale activitatii economice, impreuna cu mijloacele si parghiile corespunzatoare pe care piata le impune pentru desfasurarea normala a vietii economice.

Economia nationala a unei tari poate fi impartita in trei sectoare de activitate:
1. Sectorul primar, care cuprinde agricultura, silvicultura, pescuitul si industria extractive;
2. Sectorul secundar, care cuprinde ramurile prelucratoare ale industriei si constructiile;
3. Sectorul tertiar, care cuprinde transporturile si telecomunicatiile, comertul, turismul, finantele si alte servicii.
In ultima perioada de timp, ca expresie a cresterii fara precedent a rolului stiintei si tehnicii, a transformarilor intr-un factor sigur si de neinlocuit de progres si de prosperitate, se contureaza un nou sector al economiei nationale, sectorul cuaternar ( al materiei cenusii ), al cercetarii stiintificii si dezvoltarii tehnologiei, cunoasterii stiintifice.De asemenea, trebuie sa avem in vedere si faptul ca pe masura ce stiinta si tehnica se dezvolta tot mai puternic, impactul generalizat al tehnologiilor avansate poate sa duca la distrugerea rapida a delimitarii traditionale a municii in sector primar, secundar, tertiar, cuaternar, in munca fizica si intelectuala, in munca productive si neproductiva. Acest aspect prezinta importanta deosebita pentru elaborarea si infaptuirea strategiei de dezvoltare a microeconomiei, pentru masurarea si interpretarea eficientei acesteia.
Sistemul economic poate fi descompus in trei trepte diferite, dar interdependente: institutii, organizatii si unitati.
Institutia, de obicei, este o formatie sociala, economica complexa, spre exemplu o mare intreprindere moderna, un minister, etc. Ea reprezinta un subsistem al sistemului economic, care din punct de vedere organizatoric si juridic se delimiteaza de alte institutii. Deosebim institutie simpla si institutie complexa. Prima se suprapune cu organizatie, a dica este formata dintr-o singura pereche de unitati ( de exemplu, o gospodarie casnica). Institutia complexa este formata din mai multe organizatii, in care functioneaza unitati.
Organizatia este o formatie sociala compusa din oameni uniti in vederea infaptuirii unor obiective economice si sociale stabilite ( determinate). Organizatiilese afla in interiorul institutiilor. Spre exemplu, in cadrul unei intreprinderi, ca institutie, o unitate producatoare este o organizatie, sau in cadrull unui minister, ca institutie serviciile functionale pot reprezenta organizatii. In cadrul organizatiei casnice, organizatia si institutia coincid.
Fiecare organizatie are o functie bine definita, iar fiecare persoana poate face parte din mai multe organizatii; in calitate de muncitor, o persoana apartine de o intreprindere ca membru al familiei, ea aparyine de o gospodarie etc. Organizatia este formata din unitati.
Unitatea reprezinta un element al sistemului economic, ce nu mai poate fi descompus, comportandu-se cu regularitate determinate si raspunzand, pe baza unor reguli, la impulsurile primite. In timp ce organizatia este o formatie sociala reala, a carei sfea de activitate este de obicei stabilita juridic, unitatea este o pura abstractie, ea servind la modelarea activitatilor desfasurate in caderul organizatiei. Asadar, unitatea este o parte componenta a organizatiei careia ii pot apartine doua unitati, in timp ce o unitate nu poate face parte decat dintr-o singura organizatie.
In ansamblul legaturilor care exista in sistemul economic, o importanta majora o are conexiunea inversa. In esenta, conexiunea inversa exprima actiunea output-urilor asupra input-urilor sistemului economic.

Copyright © Contact | Trimite referat