Lucrare de licenta PSIHOLOGIE - SIMTUL UMORULUI SI LEGATURILE SALE CU TRASATURILE DE PERSONALITATE - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Lucrare de licenta PSIHOLOGIE - SIMTUL UMORULUI SI LEGATURILE SALE CU TRASATURILE DE PERSONALITATE

Lucrare de licenta PSIHOLOGIE

SIMTUL UMORULUI SI LEGATURILE SALE CU TRASATURILE DE PERSONALITATE
TEORII ASUPRA SIMTULUI UMORULUI
Teoriile motivationale ale umorului
Teoria incongruentei
Teoria revizuirii a lui Apter - teorii umoristice
Teoria comprehensiunii si elaborarii
DEFINITII ALE SIMTULUI UMORULUI

Umorul este un ingredient fundamental al comunicarii sociale. Foarte rara este o conversatie în care cel putin un participant sa nu încerce sa stârneasca râsul sau sa nu dea o replica amuzanta cuiva. Glumele si alte comportamente comice, verbale sau nonverbale sunt obisnuite în interactiunile sociale si pot avea un impact major asupra calitatii interactiunilor. De exemplu, umorul este adesea strategic utilizat pentru a scadea tensiunea din cadrul unor discutii încinse sau pentru a înviora o discutie plictisitoare. Transmiterea si întelegerea umorului sunt trasaturi fundamentale ale interactiunilor sociale. Deci râsul joaca un rol important în relatiile sociale, semnalând prietenia, relaxarea, solidaritatea si este un mijloc obisnuit prin care indivizii cauta acceptarea celorlalti. Umorul functioneaza pozitiv în cresterea coeziunii grupului.
Râsul este cu siguranta un fenomen care implica atât mintea cât si trupul. Cea mai semnificativa tratare a problemei râsului îsi are originea atât în filosofie (analog dezbaterii nenuma



ratilor filosofi asupra problemei suflet - trup), cât si în antropologie (evolutia omului fata de animale: animalele nu-si exteriorizeaza râsul). Dimensiunea comica apare în orice arie a existentei si, dupa cum mentionau în lucrarile lor atât Henri Bergson (1911), cât si Helmuth Plessner (1941 - dupa Berger, 1997), are întotdeauna un referent uman. Astfel, umorul este automat raportat la trasaturile de personalitate. Cu toate acestea, ca regula, “umorul nu este mentionat în teoriile psihologice de personalitate” ( Corsini, 1996). O’Connell (1981 – dupa Corsini, 1996) a gasit unele dovezi ale diferentelor de personalitate între umorul agresiv (persoanele cu acest gen de umor prezinta o agresivitate crescuta în ansamblul personalitatii lor) si umorul optimist (oamenii cu acest tip de umor au stima de sine ridicata si se relationeaza mai usor). El crede ca simtul umorului ar consta în convingerea cuiva despre propria valoare ca persoana.
Dupa cum rezulta, legatura dintre simtul umorului si trasaturile de personalitate nu e bine precizata si nu a fost profund studiata.


MOTIVATIA LUCRARII

Aceasta lucrare îsi propune sa studieze relatia dintre superfactorii de personalitate din modelul “Big Five” si simtul umorului. Superfactorii de personalitate din “Big Five” sunt: extraversiunea, agreabilitatea, stabilitatea emotionala, constiinciozitatea si autonomia. Desi numele atribuit superfactorilor difera de la un autor la altul, consensul în ceea ce priveste continutul psihologic al acestora este destul de mare. Prezentam în continuare semnificatia factorilor si câteva dintre denumirile sub care sunt cunoscuti (John, 1990; Zlate, 1994; Minulescu, 1996 –

dupa Albu, 1998):


· Extraversia, sociabilitatea si ambitia, atractia interpersonala, afirmarea, puterea, izbucnirea – arata capacitatea de orientare a personalitatii catre exterior, modul de implicare în actiune, sociabilitatea persoanei.
· Agreabilitatea, adaptabilitatea sociala, placerea, nivelul socializarii, amabilitatea, dragostea – se refera la calitatile emotionale ale persoanei si la comportamentele ei prosociale.
· Constiinciozitatea, conformitatea, dependenta, responsabilitatea, prudenta, autocontrolul, interesul pentru munca, puterea realizarii – vizeaza modul concret, caracteristic al individului de a trata sarcinile, activitatile, problemele care apar în viata lui; cuprinde trasaturi cum ar fi ordinea, disciplina, responsabilitatea sociala.
· Stabilitatea emotionala, controlul emotional, emotionalitatea, neuroticismul, adaptarea, anxietatea, afectul – arata caracteristicile emotionale ale persoanei (calm, multumit, emotiv) si diferite dificultati emotionale (anxietate, depresie, iritabilitate).
· Cultura, intelectul, curiozitatea intelectului, inteligenta, subtilitatea, deschiderea, independenta, grija/atentia – se refera la functiile intelectuale (creativitate, inventivitate, deschidere la experienta).
Motivul studierii relatiei personalitate – simtul umorului sta la baza încercarii de a integra simtul umorului într-un tablou al trasaturilor de personalitate, pentru a cerceta ulterior ipoteza ca liderii cu simtul umorului au mai putina autoritate asupra subalternilor lor decât cei fara simtul umorului.