III. PSIHOLOGIA SPECTATORULUI ACTUAL BOMBARDAMENTULUI MEDIATIC

· Care este psihologia multimedia sau ce se intampla cu spectatorul in fata impulsului mediatic/digital?

Imaginea de film –semn analogic

Imaginea de film se substituie realului luand locul acestuia. Efectul de irealitate pe care il produce , conduce asa cum spunea Sartre, la “ negarea obiectului care apartine realului”. Pentru a putea intelege modalitatea in care spectatotul percepe obiectele si personajele trebuie sa admitem analogia dintre imaginile cinematografice si vis.
Imaginea cinematografica si starea de visare au in comun imobilitatea, analogie care trimite la ideea de fascinatie si de regresie, la indepartare de real. Subiectul nu mai face distinctia intre realitatea exterioare si imaginea subiectiva nascandu-se astfel un sentiment de participare la ceea ce este perceput. Subiectul nu poate atinge “imaginile”, pe care le vede, nu poate intra intr-o

relatie directa cu obiectele redate prin imagini.
In acest caz Eul se estompeaza , devine inconstient de sine insusi, de comportamentul sau, de eul sau ca imagine pentru celalalt , cu alte cuvinte subiectul este invaluit de ceea ce percepe. Fiintele prezentate de imagini sunt percepute ca simulacre, ca false aparente. Dar aparentele lucrurilor sunt percepute , totusi, la fel ca si lucrurile reale. Se poate distinge o caracteristica a irealului prin capacitatea spectatorului de a investi imaginea, valorizand-o, prin conferirea unor elemente transcendente vizibile numai pentru privirea sa.
Comportamentele manifestate de o persoana –atitudini, gesturi, mimica, capata sens pentru noi doar daca suntem capabili sa sesizam in forul nostru launtric intentiile care le anima si sa le atribuim ca manifestari perceptibile. Comportamentele percepute si intelese prin mimetism fac trimitere la alte comportamente pe care le resimtim ca similare, trecute sau viitoare. Personajele imaginate traiesc traiesc intr-o lume al carui continut este proiectat de noi plecand de la aparente vizibile.
Imaginile determina disparitia oricarui sentiment al spatiului si al timpului; spectatorul se simte delocalizat printre obiectele si personajele percepute si are sentimentul ca timpul se opreste pe toata durata contemplarii imaginilor. Lumea imaginilor este efemera si provoaca incertitudini; datorate pe de o parte autorului, punerii in scena care orienteaza perceptia spectatorului si care poate provoca modificari de puncte de vedere, pe de alta parte raportate la real, pentru ca imaginile ne fac sa gandim, prin propriile caracteristici.
Spectatorul este captivat de imagini, trecerea de la starea de contemplare la realitate corespunde unei schimbari a starii psihologice, o reluare de contact cu sine si cu lumea exterioara.
Starea spectatoriala este asocita cu notiunile de participare si identificare: participarea la derularea filmului si identificarea cu personajele.
Proiectia – identificarea este prezenta si in viata noastra cotidiana, privata sau sociala. Noi jucam un rol in viata, nu numai pentru celalalt , dar si pentru noi insine.
Costumul (deghizarea), fata( masca), cuvintele(conventiile), sentimentul importantei noastre in viata curenta, acest spectacol prezentat noua insine si celorlalti, adica proiectiile-identificari imaginare.
In masura in care identificam imaginile de pe ecran cu viata reala, proiectiile/identificarile proprii vietii reale se pun in miscare”.
Odata cu imaginea, subiectul isi construieste o lume pentru sine, o relatie cu lucrurile ireale in care distinctia exterior/interior dispare. Imaginea este un substitut in doua sensuri diferite:pe de o parte inlocuieste lucrurile reale si pe de o parter inlocuieste relatia cu realul printr-o relatie de participare la ceea ce este perceput. Raportul spectator/personaj concentreaza intreaga sa participare afectiva.
Privirea spectatoriala ramane in contact cu alta privire si gliseaza in punctul de vedere al personajului, spectatorul isi uita propriul sau eu. Imaginile nu sunt simple substitute ale lumii reale, ele filtreaza ca un ecran experienta noastra anterioara si transforma raportul cu lumea reala.
Fuziunea mimetica releva omului capacitatea de a elabora in acest joc simbolic noi lumi imginare, care se substituie lumii reale.
Lumea reala este compensata de lumea imaginarului, de reprezentare, de spectacol, prin substituire. Imaginile intretin iluzia omului ca fiinta atotputernica, idealismul in gandire si narcisismul, propriu individualismului contemporane.
Imaginile sunt subsitute ale realului nu atat in sensul ca inlocuiesc un real absent sau inaccesibil, ci pentru ca suplinesc experienta.
Semnele verbale sunt si ele substitute, dar spre deosebire de imagini care capteaza intreaga atentie oferind o experienta la limita realului, cuvintele nu se substituie realului, ci se refera la acesta, tinandu-l la distanta, si realizand omediere fata de real. Sunt doua categorii intre care se naste o tensiune fundammentala: cea dintre pozitiv si negativ, dintre inclus si exclus, dintre interior si exterior.
Se disting astfel doua categorii de semne : imaginile sau semnele iconice , operand prin participare si situare si simbolurile, in sens tehnic operand prin selectie,o pozitie.
Digiatalizarea este un instrument al distantarii, indica o detasarea a subiectului cu realitatea;iconicitatea implica prezenta obiectului prezentat.
Imaginea conduce la o ruptura a subiectului cu realul, cu lumea exterioara, dar el construieste de la datele realului, printr-un demers ludic(jocul in teatru) o lume pentru sine, o relatie ireala in care distinctia exterior/interior dispare.

Nivelul de distantare si referentialitate al spectatorului depind de: atitudinea sa, de gradul sau de cultura, de informatiile achizitionate, despre faptele raportate de imagini, de forma mesajului(raport imagin/comentariu/planuri compozitie.
Conceptul are legatura cu imaginea; psihologia cognitiva recunoaste existenta unei componente imaginare in concept.
Astfel trebuie sa admitem urmatoarele:
Ø Cuvintele unei limbi au o valoare imaginara care este o componenta esentiala a sensului lor
Ø Ca orice activitate imaginara, cea legata de cuvinte isi are radacina in capacitatea de reproducere mimetica a formelor- obiecte, persoane, evenimente-care apr in experienta noastra perceptiva
Ø Imaginile legate de cuvinte variaza in abstractizare in functie de cuvintele insele, de contextele lingvistice in care apar cuvintele
Ø Activitatii imaginare legate de cuvinte ii corespund in afara productiilor proprii vizuale, reactii motrice si afective care insotesc experienta noastra perceptiva. Aceasta dimensiune motrice este predominanta pentru anumite cuvinte care desemneaza actiuni; verbele
Imaginile materiale se siteaza intre retorica verbala si imaginile onirice. Imaginile filmice solicita participare si identificare, daradeziunea la”spectacol” nu este la fel de profunda ca in cazul visului.
Mimetismul afectiv reprezinta fundamnentul dorintei umane, forma primitiva de comunicare: coeziune cu imaginea de sine cu care se identifica, coeziune cu ceilalti din grup,Asa se explica numeroase actiuni de af impreuna, de a impartasi aceleasi sentimete, de a face corp comun cu un anume public.
Non-verbalul –postura, mimica, privirea , gestul, stilul vocal-releva o relatie mimetica ce rezida de stabilirea contactului mimetic prin privire, gestica etc.
Actele de comunicare sunt acte complexe care imbina aspecte analogice-sestuale si digiatle-verbale.totoadata comunicarea analogica si cea digitala sunt complementare:cuvantul creaza distanta in timp ce imaginile creaza o participare afectiva: pe de o parte suntem spectatori dar suntem frustrati de a nu actori. Camera video dupa ce opereaza o selectie reda ceea ce propria memorie nu poate cu aceasi fidelitate.
Imaginile sau sunetele, cuvintele nu ne pot transmite decat o parte a realitatii.Tehnica audio-vizuala permite crearea unei iluzii a realitatii totale sau orealitate mai adevarata decat realitatea.Codurile vizuale, sonore fac trimitere unul la celalt, se completeaza, se intaresc , se opun, creaza un alt sens.
Adevarula care rezulta in urma tehnicii poete crea si trensmite un mesaj autentic.Comunicatorul transforma realitatea, evenimentul este mai adevarat decat realtatea insasi.

Imaginea este pentru fiecare dintre noi un test proiectiv revelator al personalitatii sale, al angoaseleor si certitudinilor deopotriva. Ea trimite la un imaginar propriu fiecaruia dintre noi si la un imaginar al grupului socio-cultural careia ii apatinem.
Sensul dat unei imagini depinde de o serie de coduri culturale: semnificatia culorii, ritualuri, obiceiuri, atitudini, stil de viata, practici de comunicare.Limbajul imaginii preia toate aceste coduri fara de care nu ar putea fi trimis mesajul.

Scriitori romani