Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Servituti stabilite prin fapta omului - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Servituti stabilite prin fapta omului - LUCRARE DE LICENTA

„Dreptul de proprietate si limitele exercitarii sale”

Servituti stabilite prin fapta omului

Definitia dreptului de proprietate si continutul lui
Caracterele ale dreptului de proprietate
Ingradirile dreptului de proprietate – notiune, izvoare
Servitutile (dreptul de servitute)
Servituti stabilite prin fapta omului
Modurile de stabilire a servitutilor
Stabilirea prin destinatia proprietarului
Drepturile si obligatiile decurgand din servituti
Stingerea servitutilor

Aceste servituti sunt stabilite prin art. 620 – 643 Cod Civil si sunt în fapt singurele care merita numele de servituti spre deosebire de celelalte restrictii si modalitati normale ale proprietatii, numite servituti naturale si legale.
Pentru a putea stabili în mod valabil o servitute asupra unui fond acel ce o constituie trebuie sa fie proprietarul fondului aservit, si sa aiba în acelasi timp capacitatea de a înstraina (cu titlul gratuit sau oneros), deoarece stabilirea unei servituti este o înstrainare partiala. Un uzufructuar sau un locatar nu poate constitui o servitute1.
O similitudine trebuie sa existe si în ceea ce priveste proprietarul fondului dominant în favoarea caruia se va constitui servi



tutea si care trebuie sa fie în principiu proprietar si cu conditia sa fie capabil de a dobândi. Servitutea nu poate fi dobândita de catre uzufructuar sau chirias.


În baza principiului libertatii conventiilor, partile pot crea orice servitute. Spre deosebire de servitutile naturale si legale care sunt limitate în numar, servitutile stabilite prin fapta omului sunt nelimitate în numar si pot avea cel putin teoretic obiecte dintre cele mai variate.
Totusi art. 620 Cod Civil impune o dubla restrictie libertatii de a stabili orice servitute: „este iertat proprietarilor de a stabili pe proprietatile lor orice servitute vor gasi de cuviinta, pe cât timp aceste servituti nu vor impune persoanei proprietarului fondului servient obligatia unui fapt personal si pe cât timp aceste servituti nu vor fi contrare ordinii publice”. Ultima prohibitie nu este particulara servitutilor însa prima necesita câteva explicatii.
Se poate observa foarte usor ca prin natura ei servitutea este o dezmembrare a proprietatii, un drept real si direct asupra unui fond în virtutea caruia proprietarul fondului dominant dobândeste asupra fondului aservit o portiune din dreptul de proprietate. Dar trebuie sa fie foarte evident ca proprietarul fondului dominant nu dobândeste un drept personal împotriva proprietarului fondului aservit de unde rezulta ca proprietarul fondului aservit nu are nici o obligatie principala pozitiva ci el trebuie numai sa lase pe titularul servitutii sa-si exercite dreptul si sa nu-l tulbure în folosinta acestui drept. Servitutea are deci ca obiect folosinta directa a fondului aservit de catre titularul ei.


Aceasta regula deriva din caracterul real al servitutii si daca legea a formulat-o în mod expres, este fiindca în Evul Mediu îsi facusera aparitia numeroase sarcini care desi stabilite asupra pamântului obligau pe proprietari la îndeplinirea unor servituti personale pozitive si perpetue a caror consecinta era neegalitatea si ierarhia pamânturilor unele fata de altele si neegalitatea sociala a proprietarilor acestor pamânturi. În Franta, Revolutia de la 1789 a suprimat toate aceste

servituti feudale, întronând egalitatea pamânturilor între ele, concomitent cu egalitatea între persoane. Autorii Codului Napoleonean, temându-se ca neegalitatea feudala, de curând abolita, ar putea reapare prin crearea unor servituti reale având ca obiect obligatii personale perpetue au înscris în cod un text expres (art. 686 fr.), pentru a prohibi constituirea unor astfel de servituti. Autorii codului nostru au imitat textul francez în art. 620.
Nu trebuie însa sa ne înselam asupra adevaratei semnificatii a prohibitiei art. 620; regula din acest articol nu înseamna ca o persoana nu se poate obliga fata de alta la îndeplinirea unei prestatii personale pozitive, caci astfel toate obligatiile pozitive ar fi prohibite. Ea înseamna ca o astfel de prestatie nu se poate stabili decât cu titlu de obligatie personala, si deci temporara, iar nu cu titlu de servitute reala, adica perpetua. Între servitutile reale si obligatiile personale, exista aceasta deosebire fundamentala, caci servitutea este legata de fond, în mod activ si pasiv, asa încât se transmite dobânditorilor fondurilor, fie ei cu titlu universal sau particular, dar în schimb nu se transmite mostenitorilor, proprietarilor fondurilor, daca acesti mostenitori nu dobândesc fondurile; obligatia dimpotriva este legata de persoana si o urmeaza, asa încât este independenta de fond si se transmite în mod activ mostenitorilor persoanei.


Exista totusi si exceptii de la regula impusa de art. 620, ele referindu-se la anumite servituti care atrag, în mod complementar obligatia de a executa anumite prestatii pozitive în sarcina proprietarului fondului aservit, el putând fi tinut sa întretina lucrarile necesare exercitiului servitutii. Aceasta obligatie nu contravine regulii deoarece ea nu formeaza obiectul principal al servitutii, ci un simplu accesoriu1.