Drepturile si obligatiile decurgand din servituti - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Drepturile si obligatiile decurgand din servituti - LUCRARE DE LICENTA

„Dreptul de proprietate si limitele exercitarii sale”
Facultatea de Drept

Definitia dreptului de proprietate si continutul lui
Caracterele ale dreptului de proprietate
Ingradirile dreptului de proprietate – notiune, izvoare
Servitutile (dreptul de servitute)
Servituti stabilite prin fapta omului
Modurile de stabilire a servitutilor
Stabilirea prin destinatia proprietarului
Drepturile si obligatiile decurgand din servituti
Stingerea servitutilor

Drepturile si obligatiile decurgand din servituti

Aceste drepturi si obligatii si mai ales modul în care pot fi exercitate servitutile variaza dupa natura servitutii si dupa modul de stabilire.
În cazul servitutilor naturale sau legale, în genere legea determina limitele servitutilor, si pentru servitutile stabilite prin titlu, dupa cum dispune art. 620 alin. 2, titlul constitutiv determina întinderea lor si modul de a le exercita; daca titlul nu le determina, întinderea si modul exercitarii trebuie sa fie conforme regulilor fixate de lege, pe care le examinam mai jos, precum ti situatiei de fapt a fondurilor. Conventiile ce fixeaza întinderea servitutilor sunt în genere de str



icta interpretare.
Pentru acele servituti dobândite prin prescriptie, modul si limitele servitutii sunt determinate prin însusi felul ti întinderea actelor de folosinta care au condus la prescriptie, conform regulii traditionale: tantum praescriptum quantum possessum. Acest lucru rezulta si din art.641 care dispune ca modul servitutii se poate prescrie ca si servitutea si în acelasi chip. Astfel, daca o persoana a dobândit o servitute de vedere prin faptul ca timp de 30 de ani a avut o fereastra în zidul asezat la limita proprietatii, servitutea sa va fi marginita la acea fereastra, si titularul ei nu va putea deschide doua sau mai multe ferestre1.
În ultimul rând în ceea priveste servitutile stabilite prin destinatia proprietarului, întinderea servitutii este determinata prin starea de fapt a lucrurilor, asa cum a creat-o sau a mentinut-o proprietarul primitiv.

Drepturile si obligatiile proprietarului fondului dominant.
Daca luam în considerare definitia servitutii rezulta faptul ca proprietarul fondului dominant are dreptul sa se foloseasca de servitute, adica sa faca asupra fondului aservit actele de folosinta la care servitutea îi da dreptul. În consecinta, conform art. 630, proprietarul fondului dominant are dreptul sa faca toate lucrarile necesare pentru a se putea sluji de servitute sau pentru a o pastra. Lucrul este natural: daca beneficiarul servitutii nu ar avea dreptul sa faca aceste lucrari, el nu ar putea exercita servitutea în mod util, ceea ce ar echivala cu inexistenta servitutii. Astfel, acel ce dobândeste un drept de trecere asupra fondului vecin, are implicit dreptul de a face lucrarile necesare pentru întretinerea sau construirea unui drum pe fondul vecinului, necesar pentru exercitarea trecerii în î care a fost stabilita.
În ceea ce priveste cheltuielile lucrarilor mai sus mentionate acestea cad în principiu în sarcina exclusiva a titularului servitutii, iar nu în aceea a proprietarului fondului aservit. La aceasta regula sunt doua exceptii, dintre care prima este indicata de însusi art. 631: a) în caz de conventie contrara între parti, intervenita fie în momentul constituirii servitutii, fie chiar ulterior, prin care se convine ca proprietarul fondului aservit va contribui la cheltuieli sau chiar le va suporta în întregime; o asemenea conventie este licita, deoarece ea constituie o simpla agravare a servitutii, si partile sunt libere sa fixeze cum vor vrea întinderea ei; b) în cazul când lucrarile au devenit necesare din culpa proprietarului fondului aservit.
Analizând dispozitiile cuprinse în art. 629 din codul civil rezulta ca servitutea principala poate atrage în favoarea proprietarului fondului dominant, o servitute accesorie, daca aceasta din urma este necesara pentru exercitarea servitutii principale. Art. 629 daca exemplu servitutea de a lua apa din fântâna altuia, care atrage cu sine dreptul accesoriu de a trece peste fondul aservit pentru a ajunge la fântâna, caci astfel servitutea principala nu s-ar putea exercita. Servitutea accesorie nu se poate exercita decât în vederea si în limitele strict indispensabile exercitarii servitutii principale.
Proprietarul fondului dominant nu are dreptul sa exercite servitutea decât in limitele in care a fost stabilita el neputând agrava servitutea în paguba proprietarului fondului aservit, facând-o mai oneroasa , pentru aceasta decât cum a fost stabilita.
Art. 633 analizeaza o alta problema care poate sa apara în legatura cu exercitarea drepturilor decurgând din aceasta stare de servitute. Se pune în discutie ipoteza în care fondul dominant se împarte între mai multi proprietari, se precizeaza in acest sens ca: „servitutea ramâne tot aceeasi pentru fiecare parte, fara ca fondul supus sa se îngreuneze”. În concluzie fiecare dintre proprietari se poate folosi de servitute. În acest sens se ia ca exemplu servitutea de trecere în virtutea careia daca fondul dominant se împarte între mai multi proprietari, fiecare dintre ei va putea trece peste fondul aservit însa toti proprietarii vor trebui sa treaca prin acelasi loc, pentru a nu îngreuna sarcina fondului aservit. Însa si mai mult daca prin împartirea fondului dominant se întâmpla ca servitutea nu mai este folositoare decât pentru unii dintre copartasi si devine inutila pentru altii, este necontestat ca numai primii o vor putea exercita pe viitor.
Trebuie însa sa se observe faptul ca legiuitorul a avut în vedere doar ipoteza împartirii fondului dominant, nu însa si pe aceea a împartirii fondului aservit. Prin urmare, însa în caz de împartire a fondului aservit, servitutea va ramâne neschimbata servitutii, este necesar sa fie grevate toate parcelele fondului dominant. Asa ca daca, pentru exercitarea servitutii, este necesar sa fie grevate toate parcelele fondului



aservit împartit, fiecare parcela va fi lovita de servitute. Astfel, în cazul unei servituti de trecere, daca fondul aservit se împarte în asa mod încât drumul pe care se facea trecerea strabate toate parcelele, atunci fiecare parcela va suporta o servitute de trecere. Daca însa servitutea este de natura a nu se exercita decât pe o parte din fondul aservit, atunci la împartirea acestui fond ea nu va greva decât parcela, sau parcelele ce cuprind acea parte din fondul anterior; astfel, daca drumul pe care se face trecerea cada în întregime într-o singura parcela, sau daca fântâna, din care se ia apa, este asezata intr-o singura parcela, servitutea de trecere sau de luare a apei va greva numai parcela care cuprinde drumul sau fântâna, iar toate celelalte parcele ramân libere.
Regula neagravarii servitutii prin împartirea fondurilor, se aplica de asemenea în toate cazurile când, printr-o înstrainare, se înmultesc proprietarii dominanti.

Drepturile si obligatiile proprietarului aservit
Studiind textul de lege observam ca proprietarul fondului aservit ii revine in fapt o singura obligatie principala, de natura negativa, si anume aceea de a lasa pe proprietarul fondului dominant sa se foloseasca de servitute, abtinându-se de a tulbura in orice mod exercitiul ei. Sanctiunea nerespectarii acestei obligatii consta în faptul ca proprietarul fondului aservit va trebui sa restabileasca lucrurile si locul pe cheltuiala sa, si poate fi tinut si de daune-interese.
Art. 634 reglementeaza însa posibilitatea proprietarului fondului aservit de a crea un anume drept si anume daca servitutea în forma sa initiala a deservit sau îl împiedica sa faca unele reparatii folositoare, proprietarul fondului aservit poate oferi proprietarului fondului dominant un loc ce ar avea aceeasi întrebuintare, iar acesta din urma nu poate refuza.
Daca prin titlu s-a stabilit obligatia pentru el de a face unele cheltuieli pentru folosirea si pastrarea servitutii, de exemplu, de a întretine drumul de trecere, se poate scuti de aceasta sarcina reala, abandonând fondul aservit la dispozitia proprietarului fondului dominant.
Este însa controversata problema daca proprietarul fondului aservit poate renunta în mod valabil la dreptul pe care îl are de a se sustrage obligatiilor sale prin abandonarea fondului sau daca o asemenea renuntare este nula; daca cu alte cuvinte facultatea de abandonare este sau nu de ordine publica1.

Actiunile derivând din servituti
Titularul servitutii are o actiune petitorie reala si imobiliara, numita actiune confesorie de servitute, care corespunde revendicarii si necesita pentru a avea câstig de cauza în instanta, dovada dreptului de servitute.
Jurisprudenta a admis ca titularul dreptului de servitute poate exercita si o actiune posesorie în caz de tulburare adusa posesiei dreptului sau, însa numai în anumite cazuri si cu anumite restrictii. În principiu ea poate fi folosita la refuzarea actiunii posesorii pentru apararea servitutilor neaparente sau necontinue, conform principiului ca aceste servituti nu sunt susceptibile de posesie utila. Actiunea posesorie nu se acorda deci decât pentru servitutile în acelasi timp continue si aparente.
Jurisprudenta mai acorda totusi acest drept în cazul servitutilor stabilite prin titlu, fiindca în acest caz se considera ca servitutea se exercita pe baza unui drept neîndoielnic si prin urmare exercitarea ei este o adevarata posesie.
Pentru a putea exercita o actiune posesorie se cer a fi îndeplinite conditiile generale si anume posesorul trebuie sa exercite servitutea cel putin un an si posesia nu trebuie sa fie viciata.
Pâna acum am prezentat actiunile pe care le are la îndemâna titularul (proprietarul) fondului dominant. În continuare vom arata actiunile pe care le poate întrebuinta titularul fondului aservit.
În primul rând proprietarul fondului asupra caruia cineva pretinde un drept de servitute are o actiune petitorie pentru a înlatura exercitarea servitutii, anume actiunea negatorie, prin care tagaduieste existenta servitutii. Se considera în general ca acel ce exercita actiunea negatorie, nu are nevoie sa dovedeasca direct ca fondul sau este liber de servituti, ci este suficient sa stabileasca ca este proprietar, fiindca odata acest lucru stabilit, proprietatea se prezuma libera de servitute, conform situatiei normale a proprietatii.
În al doilea rând, proprietarul fondului asupra caruia o persoana preti

nde a exercita o servitute, poate porni o actiune posesorie pentru a face sa înceteze tulburarea ce i se aduce.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani