Logo referatelecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Inteligenta ca aptitudine generala implicata în însusirea matematicii - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Inteligenta ca aptitudine generala implicata în însusirea matematicii Lucrare de licenta

Specificul cognitiv al matematicii ca disciplina scolara
A. Inteligenta ca aptitudine generala implicata în însusirea matematicii
B. Aptitudinea si inteligenta matematica
C. Atitudinea elevilor fata de matematica
D. Alti factori care influenteaza atitudinea elevilor fata de matematica

A. Inteligenta ca aptitudine generala implicata în însusirea matematicii

A devenit aproape un truism faptul ca, în timpul scolii un elev este cotat
drept mai mult/ putin inteligent în functie de rezultatele pe care le obtine la matematica. Cu toate acestea, fostii elevi care în scoala aveau rezultate mediocre sau slabe la matematica, devenind adulti, constata ca pot învata acum lucruri care atunci, pe vremea când erau elevi, li se pareau dificile. În scoala vom întâlni departajarea (adesea nesustinuta de vreun test psihologic care sa confirme supozitiile) între elevii "buni" la materiile "exacte" si cei "buni" la disciplinele "umane". Hudson ( , p.134) propune distinctia între gândirea convergenta si cea divergenta (prima centrata pe o concentrare stricta asupra unei probleme si pe cautarea raspunsului corect în timp ce a doua presupune o maniera mai libera, cu posibilitatea gasirii unei multitudini de solutii); studiile efectuate arata ca, de obicei, elevii caracterizati prin gândirea de tip convergent au rezultate mai bune la materiile stiintifice.



De multe ori cele doua tipuri de gândire au în spatele lor alti factori (ce tin de caracteristicile psiho- individuale) si care determina performantele -concretizate, la nivelul adolescentilor, în note scolare- factori care cel mai des sunt observati manifest sub forma inteligentei si a aptitudinilor, a înzestrarii pentru matematica.


Este dificil de masurat ponderea influentei pe care o are nivelul inteligentei în însusirea matematicii întrucât aceasta actioneaza dupa modul în care o mobilizeaza si o orienteaza factorii emotivi- activi ai personalitatii. Singura, inteligenta nu garanteaza succesul si nici prognozarea rezultatelor scolare ale unui elev întrucât exista o interdependenta între factorii de natura intelectuala si factorii de personalitate (de ordin afectiv- motivational, atitudinal, etc.).

Cercetarile au aratat ca rezultatele slabe obtinute la matematica, de un elev dotat intelectual, se datoreaza de obicei dificultatilor de ordin caracterial, lipsei de motivatie, relatiei conflictuale elev- profesor, conditiilor nefavorabile din familie, interesului scazut pentru succesul scolar, sentimentului scazut al propriei valori, atitudinii de dezaprobare din partea colegilor de clasa, dezaprobarea severa a parintilor, etc. Rezultatele bune pe care le obtine un elev la matematica nu exprima aptitudinile sale „pure” pentru acest domeniu ci eficienta scolara a acestor aptitudini, conditionata de interese, motivatie, perseverenta,

stabilitate emotionala, de atitudinea sa fata de matematica si, mai ales, de stabilirea unor conexiuni bune între toate acestea. De-a lungul timpului – si în functie de context – inteligenta a fost definita ca acea capacitate de adaptare la situatii problematice noi, ca instrument al cunoasterii si al reusitei, ca modalitate de abstractizare, combinare, sinteza, ori capacitatea de a dobândi noi deprinderi. Întrucât toate actele de inteligenta presupun, laolalta, rezolvarea de probleme, putem considera ca, sub aspect functional, inteligenta reprezinta „aptitudinea generala orientata catre adaptarea la situatiile problematice noi” ( , p. 127) iar cel mai util criteriu de recunoastere a inteligentei este activitatea intelectuala. Inteligenta utilizeaza procesele psihice (în special cele de tip cognitiv) pentru a realiza o adaptare flexibila la mediu; gândirea devine astfel cel mai important instrument al inteligentei iar operatiile ei dau posibilitate elevului de a descoperi noi relatii, sa desprinda din obiecte si fenomene, de a releva constantul din variabil, de a îmbina noile informatii cu cele achizitionate anterior.


În ceea ce priveste corelatele inteligentei, nu s-au constatat diferente semnificative legate de sexul subiectilor (cf. 30, p.633).