REGLEMENTAREA , CALCULUL SI CONTABILIZAREA IMPOZITELOR DIRECTE - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: REGLEMENTAREA , CALCULUL SI CONTABILIZAREA IMPOZITELOR DIRECTE Lucrare diploma

CAP IV REGLEMENTAREA , CALCULUL SI CONTABILIZAREA IMPOZITELOR DIRECTE

CAP I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

CAP II. BAZA DE STUDIU PRIVIND REGLEMENTAREA, CALCULUL SI CONTABILIZAREA UNOR IMPOZITE SI TAXE DATORATE BUGETULUI DE STAT

CAP III. DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIIND DATORIILE FISCALE

CAP IV. REGLEMENTAREA , CALCULUL SI CONTABILIZAREA IMPOZITELOR DIRECTE

CAP V. REGLEMENTAREA , CALCULUL SI CONTABILIZAREA IMPOZITELOR INDIRECTE


4.1. IMPOZITUL PE PROFIT


4.1.1. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND
IMPOZITUL PE PROFIT

Reforma fiscala, componenta a reformei economi



ce si sociale urmareste constituirea unui sistem fiscal coerent, echitabil si eficient pentru a face fata cerintelor tranzitiei la economia de piata. Printre cele mai importante masuri de construire a unui sistem fiscal s-a numarat adoptarea Legii privind impozitul pe profit.
Impozitul pe profit reprezinta sursa certa de alimentare cu venituri a bugetului public în vederea asigurarii mijloacelor financiare pentru îndeplinirea drepturilor cetatenilor cu privire la învatamânt, sanatate, cultura, arta, sport, aparare nationala si ordinea publica, pentru finantari în domeniul infrastructurii.
Impozitul pe profit a fost instituit prin Legea nr. 12/1991 prin care a fost conceput ca un instrument fiscal nou care ajuta la formarea veniturilor bugetului public. În aceasta lege a fost favorizata proliferarea scutirilor de impozit, adica firmele private si cele mixte aproape ca nu au platit impozit.
Tranzitia la economia de piata si dobândirea calitatii de membru asociat al U.E. au impus restructurarea impozitului pe profit. În acest sens a fost adoptata O.G. nr. 70/1994 intrata în vigoare de la data de 1 ianuarie 1995care a adus unele schimbari printre care:
- baza de impozit poate fi corectata în raport de nivelul inflatiei;
- scutirile de impozit au fost eliminate;
- cota de impozit s-a redus de la 45% la 38% si 25% pentru agricultura.
Reglementarea instituita prin O.G. nr. 70/1994 prezinta unele neajunsuri. Gruparea agentilor economici, din punct de vedere fiscal în contribuabili mici si mari numai cu scopul de a aplica metodologii diferite pentru determinarea profitului impozabil era nejustificata. Astfel, fiscalitatea contribuabililor mari crestea, actualizarea la inflatie crea complicatii.
Prin Legea nr. 73/1996 pentru aprobarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit au fost adoptate si unele modificarii si completari ale prevederilor ordonantei respective. Este vorba de renuntarea la gruparea contribuabililor din punct de vedere fiscal în contribuabili mici si mari.
De la republicarea acestei ordonante în Monitorul Oficial nr. 40 din 12 martie 1997 si pâna în 2000 ea a fost modificata si completata prin:
· Legea nr. 105 din 24 iunie 1997
· O.U.G. nr. 83 din 23 decembrie 1997
· Legea nr. 106 din 26 mai 1998 ( pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/1997)
· O.G. nr. 40 din 30 ianuarie 1998
· Legea nr. 249 din 28 decembrie 1998
· Legea nr. 47/1999
· O.G. nr. 217/1999, O.G. nr. 139/2000, O.G. nr. 246/2000.

SUBIECTII IMPUNERII ÎN CADRUL IMOZITULUI PE PROFIT

În functie de forma de organizare, de sursa impozabila, rezidenta si sediul sau, dupa caz, Legea nr. 73/1996 grupeaza subiectii impunerii impozitului pe profit în patru categorii, dupa cum urmeaza:
a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atât din România cât si din strainatate;
b) persoanele juridice straine, care desfasoara activitati printr-un sediu permanent în România pentru profitul impozabil aferent acestui sediu permanent;
c) persoane juridice si fizice straine care desfasoara activitati în România ca partener într-o asociere ce nu da nastere unei persoane juridica , pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfasurata în România;
d) asocierea dintre persoane fizice române si persoane juridice române care nu dau nastere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în românia cât si în strainatate . În acest caz, impozitul datorat se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica.
Legea nr. 73/1996 prevede în mod expres ca fiind exceptate de la plata impozitului pe profit :
- trezoreria statului pentru operatiunile din fondurile publice, derulate prin contul general al trezoreriei;
- institutiile publice pentru fondurile publice constituite;
- organizatiile de nevazatori si invalizi, constituite potrivit Legii 21/1994 pentru persoanele juridice;
- asociatiile de binefacere
- cooperativele care functioneaza ca unitati protejate , special organizate potrivit legii;
- unitatile apartinând cultelor religioase pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult

BAZA IMPOZABILA

Baza de impunere, ca suma asupra careia se aplica cota de impunere pentru a se stabili impozitul datorat de contribuabil, o constituie profitul impozabil
Profitul impozabil se determina ca diferenta între veniturile din livrarea bunurilor mobile a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, serviciile prestate si lucrarile executate, inclusiv din câstigurile din orice sursa, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile. În ceea ce priveste livrarile de bunuri mobile si vânzarea de bunuri imobile în baza unui contract cu plata în rate, precum si în cazul contractelor de leasing, valoarea ratelor scadente se înregistreaza la venituri impozabile, la termenele prevazute în contract. Cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate si a bunurilor imobile vândute în baza unui contract cu plata în rate, precum si în cazul contractelor de leasing sunt deductibile la data efectuarii lor.
Sunt stabilite concret cheltuielile pentru care nu se admite deducerea, si anume:
a) impozitul pe profit datorat si impozitul pe venit realizat în strainatate; b) amenzile si penalitatile datorate catre autoritatile române sau straine ; c) cheltuielile de protocol ce depasesc limita prevazuta de lege ( de 1 %)
d) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor peste limita legala, cu exceptia celor create de banci în limita a 2 % din soldul creditelor acordate si a fondului de rezerva , a rezervelor tehnice ale societatilor de asigurare si reasigurare create conform prevederilor în vigoare, precum si a fondului de rezerva în limita a 5% din profitul contabil anual, pâna ce acesta atinge a cincea parte din capitalul social;
e) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate si neimputabile, T.V.A. aferenta acestor cheltuieli, T.V.A. aferenta bunurilor altele decât cele din productia proprie acordate salariatilor, precum si T.V.A. nedeductibila, aferenta cheltuielilor de protocol care depasesc cota de 1%.
f) cheltuielile de delegare, de detasare si de deplasare care depasesc plafoanele pentru salariatii institutiilor publice si ai regiilor autonome cu specific deosebit;
g) cheltuielile ce reprezinta ratele în situatia cumpararii de bunuri mobile si imobile în baza unui contract cu plata în rate;
h) discount-urile, remizele sau alte reduceri de pret acordate clientilor, în cazul în care acestea nu sunt distinct înscrise în documente de vânzare sau nu sunt prevazute în contracte încheiate; i) cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporabile si circulante ale contribuabilului; j) orice cheltuieli facute în favoarea actionarilor sau asociatilor; k) cheltuielile cu perisabilitatea peste limitele legale; l) sumele angajate în favoarea partenerului contractual sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit la nivelul contractului de asociere în participatiune; m) cheltuielile de conducere si administratie înregistrate de un sediu permanent care apartine unei persoane fizice sau juridice indiferent daca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte, care depasesc 3% din veniturile totale realizate în România; n) cheltuielile înregistrate în contabilitate în baza unor documente care nu îndeplinesc conditiile de document justificativ; o) alte cheltuieli care nu sunt aferente realizarii veniturilor. Cheltuielile cu sponsorizarea sunt deductibile în limita cotei prevazute de O.G. nr. 36/1998 . Astfel persoanele fizice si juridice române beneficiaza de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizarilor, dar nu mai mult de :
- 10% din baza impozabila pentru sponsorizari în domeniul cultura arta, învatamânt, sanatate, asistenta si servicii sociale, protectia mediului; - 8% din baza impozabila pentru sponsorizari în domeniile: educatie drepturile omului, stiinta si cercetare, filantropie, sport în afara fotbalului; - 5% din baza impozabila pentru sponsorizari în domeniul religios, social si comunitar, fotbalul.
Potrivit alin.1 din Ordonanta de Urgenta nr. 217/1999, privind impozitul pe profit, veniturile neimpozabile sunt:
- dividendele primite de la o alta persoana juridica româna;
- diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare ca urmare a încorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune; - veniturile respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creantelor, dupa caz ca urmare a transferului de actiuni sau de partii sociale de la F.P.S., conform conventiilor; - rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum si veniturile realizate din anularea provizioanelor pentru care nu s-au acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.
Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe si se include în cheltuielile de exploatare.
Profitul impozabil si impozitul pe profit se calculeaza si se evidentiaza lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. Aceasta regula a fost prevazuta, în forma initiala a O.G. 70/1994, pentru contribuabili mici, dar prin Legea 73/1996 a fost generalizata pentru totii contribuabilii.
Pierderea anuala declarata de contribuabil se recupereaza din profitul impozabil lunar obtinut în exercitiile fiscale urmatoare, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute în urmatorii 5 ani.

COTA DE IMPUNERE

Impozitul se calculeaza prin aplicarea asupra masei profitului a urmatoarelor cote de impozit:
a) 25% cota normala
b) 80% în cazul BNR aplicata asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva potrivit Legii;
c) o cota aditionala de impozit de 25% pentru cei care obtin din activitatea barurilor de noapte si a cluburilor de noapte. Cota se aplica asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activitati în volumul total al veniturilor;
d) orice majorare a capitalului social, efectuata prin încorporarea rezervelor, precum si a profiturilor, cu exceptia rezervelor legale si a diferentelor din reevaluarea patrimoniului, se impoziteaza cu o cota de 10%

FACILITATII FISCALE ( REDUCERI , SCUTIRI )
PRIVIIND IMPOZITUL PE PROFIT

Potrivit ordonantei privind impozitul pe profit, aceste se reduce proportional cu ponderea persoanelor considerate, potrivit legii, handicapate sub aspectul capacitatii lor fizice si intelectuale, pentru contribuabilul cu un numar de peste 250 de salariati care a creat locuri de munca protejate, special organizate si are angajati cel putin 3% persoane handicapate. Aceasta reducere se calculeaza lunar.
Contribuabili care achizitioneaza începând cu data de 1 ianuarie 2000 echipamente tehnologice si mijloace de transport, cu exceptia autoturismelor, beneficiaza de o deducere, din profitul impozabil aferent exercitiului, a unei cote de 10% din pretul de achizitie al acestora.
În anul 2000 contribuabili care sau încadrat în prevederile prezentate anterior beneficiaza lunar, pâna la sfârsitul anului , de o bonificatie de 5% pentru fiecare obligatie achitata în termen legal. Veniturile înregistrate sunt deductibile la determinarea profitului impozabil.

PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT

Contribuabili sunt obligati sa plateasca trimestrial impozitul pe profit pâna la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia BNR si a societatilor bancare care fac plata lunar, pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul. BNR si societatile bancare au obligatia sa plateasca în contul impozitului pe profit pe luna decembrie a fiecarui an fiscal o suma egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiasi an pâna la data de 25 ianuarie inclusiv, a anului urmator, urmând ca regularizarea sa se faca pe baza datelor definitive din bilantul contabil. Ceilalti contribuabili au obligatia sa plateasca în contul impozitului pe profit pe trimestrul IV pâna la data de 25 ianuarie a anului urmator o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe lunile octombrie si noiembrie, iar pe luna decembrie se adauga o suma echivalenta cu impozitul pe luna noiembrie, regularizarea facându-se pe baza datelor definitiva din bilantul contabil.
Plata impozitului se face în lei de catre contribuabili la data si locul stabilite în înstiintarea primita de la organul fiscal.


DREPTURILE SI OBLIGATIILE PLATITORULUI DE IMPOZIT PE PROFIT

Platitorii de impozit pe profit au dreptul:
- sa beneficieze de aplicarea corecta echitabila a prevederilor legale care reglementeaza modul de asezare, de calcul si de plata a acestui impozit
- de a beneficia de scutiri si de reduceri în toate cazurile si în cuantumul prevazut de lege. - sa depuna contestatie , când se considera nedreptatiti prin aplicarea necorespunzatoare de catre organele de control a prevederilor legale privind impozitul pe profit, prin care sa solicite anularea sau reducerea sumelor de plata consemnate în actele de control, precum si a majorarilor de întârziere corespunzatoare. Contestatiile trebuie depuse în termen de 30 de zile de la înregistrarea actului de constatare la Directiile Generale ale Finantelor Publice Judetene si a municipiului Bucuresti, iar daca decizia acestor organe nu e satisfacatoare agentul economic are dreptul sa depuna contestatie la Ministerul Finantelor.
- compensarea sumelor platite în plus la o anumita scadenta cu sumele pe care le au de platit la scadentele ulterioare
- dreptul de cerere de restituire a sumelor în cazul în care compensarea nu asigura recuperarea într-un timp convenabil a diferentelor platite în plus la buget. Ca obligatii, platitorul impozitului pe profit trebuie sa:
- calculeze si sa verse la termen sumele cuvenite bugetului; - puna la dispozitia organelor de control documentele privind calculul si varsarea la buget a impozitului pe profit; - sa depuna la organele financiare teritoriale documentele de informare a acestora, ca de exemplu: · Situatia rezultatelor financiare si a obligatiilor fiscale ·Declaratia privind impozitul pe profit pentru persoanele juridice ·Bilantul contabil ·Contul de profit si pierdere


4.1.2. REGULI CONTABILE SI FISCALE PRIVIND IMPOZITAREA PROFITULUI


Pentru impozitarea profitului trebuie pornit de la realitatea ca nu în toate cazurile principiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente în totalitate cu principiile impunerii fiscale. De aceea trebuie facuta distinctie între rezultatul contabil si rezultatul fiscal.
Rezultatul contabil reprezinta suma globala a profitului sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit regulilor fiscale si în functie de care se calculeaza volumul impozitelor exigibile.
Relatia dintre cele doua marimi poate fi definita principal astfel:

REZULTATUL = REZULTATUL +/- DIFERENTELE +/- DIFERENTELE
FISCAL CONTABIL PERMANENTE TEMPORALE

Diferentele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal:
-cheltuieli nedeductibile din punct d

e vedere fiscal, pentru care nedeductibilitatea este definitiva;
- venituri pe care fiscul renunta definitiv sa le impoziteze, datorita faptului ca ele provin din rezultate deja impozitate;
- degrevarile fiscale acordate în scopul încurajarii anumitor actiuni economice promovate de stat.
Diferentele temporale sunt elemente reintegrabile în rezultatul fiscal al exercitiului dar care vor fi deduse ulterior sau elemente care sunt deduse din rezultatul exercitiului dar care vor fi impozitate ulterior.
Aceste diferente se explica prin decalajul între exercitiul în care se includ anumite elemente de cheltuieli si venituri în calculul rezultatului fiscal si exercitiul în care se includ în rezultatul contabil. Ele se investesc într-un exercitiu si se absorb ca urmare a unuia sau mai multor exercitii viitoare. Diferentele temporale genereaza impozite amânate. De asemenea, provizioanele reglementate se înscriu în sfera impozitelor amânate.
Prezenta diferentele temporale impune folosirea a doua metode de impozitare a rezultatului:
- metoda impozitului exigibil; - metoda impozitului amânat.
Metoda impozitului exigibil – cheltuiala contabila a exercitiului aste egala cu suma impozitelor exigibile.
Metoda impozitului amânat se regaseste la rândul sau în urmatoarele structuri contabile:
· Diferente temporare sau impozitul reportat, potrivit careia cheltuiala fiscala a firmei cuprinde:
- volumul impozitelor exigibile;
- incidenta diferentelor temporare provenite din anterioare sau reportate asupra exercitiilor viitoare;
- ajustarea soldurilor de impozit reportate. Impozitele amânate pot fi active sau pasive.
· Provizioanele reglementate care au fost constituite pentru a beneficia de dispozitiile fiscale de favoare, la care se cunoaste data reintegrarii în rezultat de o maniera precisa. Impozitele amânate sunt pasive.
În sistemul de contabilitate din România, se utilizeaza numai metoda impozitelor exigibile, cu recunoasterea numai a diferentelor permanente. Desi sunt prezente subventiile pentru investitii, nu se contabilizeaza implicatia lor fiscala.

IMPOZITUL PE SALARII

4.2.1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND
IMPOZITUL PE SALARII


Pâna la data de 1 aprilie 1991 s-a aplicat impozitul pe fondul total de retribuire al unitatilor socialiste de stat, introdus în 1977 si datorat de unitatile de stat, cooperatiste si obstesti
Trecerea la economia de piata a impus adoptarea unui sistem de impozitare a salariilor mai flexibil si care tine seama de puterea contributiva a fiecarui subiect impozabil.
Impozitul pe salarii a fost introdus în 1991 cu cote progresive cuprinse între 6% si 45%, pe transe de venit. În 1993 au fost aduse numeroase modificari si completari legii privind impozitul pe salarii, iar aceasta a fost republicata. În anii 1994 si apoi în 1995, legea a fost din nou modificata.
Impozitul pe salarii constituie o sursa importanta pentru bugetul de stat. Astfel, spre exemplu în bugetul de stat pe 1991, impozitul pe salarii a reprezentat 58,5% din impozite directe.
Printre actele normative ce reglementeaza impozitul pe salarii se retin: Legea 33/1991 publicata în M.O. 70/1991, Legea nr. 35/1993 publicata în M.O. 131/1993. La aceste legii s-au adus modificari prin ordonante si legi: Legea 46/1994 publicata în M.O. 177/1994, O.G. 17/1995 publicata în M.O. 186/1995.
Obiect al impozitului pe salarii îl reprezinta veniturile sub forma de salarii si alte drepturi salariale realizate de catre persoane fizice române sau straine pe teritoriul României. Salariul cuprinde: salariul de baza, adaosurile la salariul de baza, sporurile la salariul de baza. Salariul de baza nu poate fi mai mic decât salariul de baza minim pe tara aprobat pentru programul normal de munca.
Potrivit prevederilor legale se considera salarii realizate pe teritoriul României salariile:
- primite de catre salariati de la persoane fizice sau juridice care au domiciliul în tara;
- primite din strainatate de catre persoane române.
În cadrul veniturilor sub forma de salariu care constituie obiect al impozitului pe salarii se numara: salarii de orice fel; sporuri si indemnizatii de orice fel; recompensele si premiile; sumele primite pentru concediu de odihna; orice alte câstiguri în bani sau în natura primite ca plata a muncii lor, de la persoane fizice sau juridice; sumele platite salariatilor sub forma de indexare sau compensare. Ca urmare a cresterii preturilor si tarifelor; câstigurile salariatilor zilieri sau temporali; onorariile încasate de avocati prin barouri; drepturile cuvenite medicilor si personalului sanitar din policlinicile cu plata; câstigurile obtinute din colaborarii de orice natura; drepturile cuvenite pentru inventii si inovatii.
Subiectul impozitului pe salarii îl constituie persoanele fizice române sau straine care realizeaza venituri sub forma de salarii si alte drepturi salariale pe teritoriul României.
Sunt scutiti de al plata impozitului pe salarii urmatoarele categorii de persoane:
- corespondentii de presa straina, pentru salariile pe care le primesc, sub conditia reciprocitatii;
- elevii, studentii, doctoranzii pentru burse;
- veteranii de razboi, vaduvele de razboi si vaduvele necasatorite ale veteranilor de razboi;
- urmasii eroilor martiri ai Revolutiei, precum si detinatorilor titlurilor de luptator pentru victoria Revolutiei române din decembrie 1989;
-invalizii de gradul 1sau 2, precum si persoanele handicapate de gradul 1 sau 2 da invaliditate, daca invaliditatea îi împiedica în exercitarea profesiei sau functiei.
Baza impozabila o reprezinta venitul lunar impozabil, care cuprinde totalitatea sumelor brute primite în cursul unei luni sub forma de salarii si alte drepturi salariale, indiferent de perioada la care se refera.
Exista situatii când anumite drepturi salariale se impoziteaza separat de celelalte drepturi acordate în luna în care are loc plata acestora. Aceste sume se refera la:
Sumele reprezentând premiul anual acordat , potrivit legii, personalului din institutiile publice si din regiile autonome la care salariile sunt stabilite prin Hotarâre Guvernamentala;
Sumele reprezentând premiul anual acordat, de catre ceilalti platitori de salarii , care nu constituie fond de participare la profit;
Sumele reprezentând fond de participare la profit acordate dupa aprobarea bilantului contabil.

Nu se includ în baza de calcul si deci nu se impoziteaza urmatoarele categorii de venituri:
- sumele platite în baza contractelor de munca, cu ocazia mutarii sau transferarii în interesul serviciului a unui salariat într-o alta localitate;
- indemnizatiile de instalare ce se acorda o singura data la încadrarea într-o alta localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate dupa absolvirea studiilor;
- sumele platite sub forma de diurna de deplasare în tara sau în strainatate pâna la nivelul stabilit prin H.G., pentru personalul angajat în institutiile publice;
- ajutoarele sociale si alte ajutoare care se aplica potrivit legii din Bugetul Asigurarilor Sociale de Stat;
- pensii de orice fel
- alocatii, indemnizatii sau orice alte sume de aceasta natura acordate persoanelor cu copii;
- alimentatia de protectie acordata potrivit legii;
-sumele reprezentând contributia pentru pensia suplimentara si cea pentru ajutorul de somaj, stabilite conform legii.
Cotele de impunere sunt progresive pe transe de venit începând cu 18% pentru venituri lunare de pâna la 1.061.000 lei si ajungând pâna la 40%.
Exemplu de calculare a impozitului pe salarii.
VENIT LUNAR BRUT IMPOZIT
Pâna la 1.061.000 18%
1.061.001 – 2.603.000 190.980 + 23% pentru ce depaseste 1.061.000
2.603.001 – 4.416.000 545.640 + 28% pentru ce depaseste 2.603.000
4.416.001 – 5.785.000 977.680 + 34% pentru ce depaseste 4.416.000
Peste 5.785.000 1.534.940 + 40% pentru ce depaseste 5.785.000
Calculul si plata impozitului pe salarii . Elementele de calcul a impozitului pe salarii, adica veniturile constituite ca transe asupra carora se aplica cotele de impozit progresive sunt urmatoarele:
Salariul brut de baza
+ indemnizatiile de conducere si alte sporuri acordate pentru conducere
+ indexarile de salarii si compensarea cresterilor de preturi
+ sporuri si adaosuri
+ salariul în natura
= salariul brut
- contributia personalului la pensia suplimentara ( 5% )
- contributia personalului la fondul de somaj ( 1% )
- contributia personalului la fondul asigurarilor sociale de sanatate ( 7% )
- cheltuieli profesionale (15%* deducerea personala de baza )
= venit net
- deducerea personala de baza
- deducerea suplimentara
= venit baza de calcul
- impozit calculat si retinut
= salariul net
Caracteristic acestui impozit este modul de percepere adica prin metoda „ stocajului la sursa ”, respectiv prin retinerea de catre persoana fizica sau juridica platitoare a salariului si varsarea lui la bugetul statului. Calculul impozitului se face lunar si se retine tot lunar din sumele cuvenite subiectului impunerii, la a doua chenzina. În cazul în care platitorul are cont bancar, impozitul se retine si se varsa la bugetul statului o data cu ridicarea sumelor ce reprezinta cea de a doua chenzina.
Impozitul pe salarii retinut în plus se restituie salariatilor respectivi de platitorul acestora în termen de 30 de zile de la data constatarii plusului. Restituirea sumelor retinute în plus se poate face pe o perioada de 3 ani în urma de la data retinerii. Impozitul pe salarii neretinut la timp sau în cuantumul legal se retine de platitorul venitului de la salariatii respectivi, pe o perioada de trei ani în urma de la data constatarii. Retinerea se poate face în rate egale, în cel mult 12 luni de la data constatarii neretinerilor
În cazul în care impozitul pe salarii nu mai poate fi recuperat de la salariatul în cauza acesta se suporta de platitorul salariului. Acest fapt reprezinta o masura de protejare a statului împotriva neglijentei sau uneori, poate, relei credinte a platitorilor de salarii.
Pentru nevarsarea la timp a impozitul pe salarii se aplica o majorare care va fi corectata cu rata medie anuala a dobânzii pe piata interbancara, la care se pot adauga cel mult 20 de puncte procentuale.
Constatarea , controlul, urmarirea si încasarea a impozitelor precum si a majorarilor de întârziere se efectueaza de catre organele teritoriale ale Ministerului de Finante.

4.3. IMPOZITUL PE DIVIDENTE


Dividendul reprezinta o cota din profitul societatilor pe actiuni, care se revine unui asociat proportional cu numarul actiunilor detinute.
Dividendul poate fi astfel considerat drept cauza a contractului de asociere întrucât intentia asociatiilor de a coopera exista în vederea obtinerii unui câstig si împartirea acestuia; iar dividendul reprezinta tocmai acest câstig concretizat al fiecarui asociat, obtinut în urma desfasurari unei activitatii profitabile.
Reglementarea actuala a impozitului pe dividende este data de O.G. nr.26 din 18 august 1995 care abroga Legea nr. 40/1992, modificata si aprobata prin Legea nr. 101/1995.
Obiectul impozitului pe dividende îl reprezinta profiturile realizate de o societate comerciala si împartite între asociati sau actionari sub forma de dividende. Ele se pot distribui sub diferite forme: plata în numerar, plata în natura, alocari de noi actiuni ale societatii. Distribuirea si plata anuala variaza în functie de profitul net si de politica de distributie a societatii.
La societatile cu capital integral sau majoritar de stat, dividendele ce urmeaza a fi supuse impozitarii se determina astfel: din profitul dupa plata impozitului pe profit se deduce
a) fondul de participare al salariatilor la profit în cota de 10%;
b) cota de participare a managerului la profit;
c) sumele pentru constituirea resurselor proprii de finantare.
Daca ,capitalul social este integral sau majoritar privat, dividendele se distribuie din beneficiul net al întreprinderii.
Subiectul impozitului pe dividende îl reprezinta asociatii sau actionarii carora le-au fost distribuite dividende din beneficiul net al întreprinderii în conformitate cu prevederile din contractul de societate sau în lipsa de prevedere , în proportie cu cota de participare la capitalul social. Platitorii impozitului pe dividende sunt societatile comerciale, conform articolului 3 din O.G. nr. 26/1995, în care se specifica , obligativitatea retinerii si varsarii impozitului pe dividende revine persoanelor juridice.
Conform O:G: nr. 26/1995, cuantumul venitului datorat de catre debitori , se calculeaza pe baza unei cote procentuale proportionale de 10% din suma dividendelor.
Plata impozitului pe dividende se face în lei. Este folosita metoda stopajului la sursa , asociatiilor sau actionarilor fiindu-le distribuite dividendele în cuantum net. Pentru plata impozitului pe dividende nu este prevazut un termen fix o perioada sau un termen limita, ci este specificat ca plata impozitului se va face o data cu plata dividendelor catre asociatii.
În cazul în care dividendele au fost doar distribuite , fara a fi platite efectiv actionarilor, pâna la sfârsitul anului atunci termenul de plata a impozitului pe dividende este pâna la 31 decembrie a anului respectiv. Dupa aceasta data se platesc majorarile de întârziere. Cota de majorare va fi corectata cu rata medie a dobânzii pe piata interbancara. Termenul de prescriptie este de 5 ani de la data la care trebuie platit impozitul. Termenul de prescriptie privind cererile de compensare sau restituirea impozitului pe dividende platit în plus peste suma datorata se prescrie într-un termen de 5 ani de la data la care a fost platit impozitul.
Înlesniri, drepturi – debitorii si platitori impozitului pe dividende se bucura de o serie de avantaje consacrate legislativ:
Ø Au dreptul de a plati impozitul pe dividende oricând pâna la data de 31 decembrie.
Ø Plata impozitului pe dividende se face în lei.
Ø Are dreptul de a li se respecta secretul documentelor si a operatiilor la de catre organele fiscale.
Ø Are dreptul de a opune prescriptia în cazul trecerii unui interval mai mare de 5 ani de la data la care trebuie calculat si varsat impozitul.
Ø Are dreptul de a cere restituirea sau compensarea, în termen de 5 ani de la data platii, sumele platite în plus
Ø Are dreptul , în cazul în care impunerea facuta de un organ fiscal este incorecta, de a face cerere de revizuire la organele fiscale si de a se adresa, pe scara ierarhica, pâna la Ministerul Finantelor
Legea prevede , pentru debitorii impozitului pe dividende mai multe obligatii:
- de a respecta prevederile legale privind modul de stabilire a dividendelor;
- au obligatia de plata a impozitului pe dividende în cuantumul si la termenele prevazute de lege;
- au obligatia de a prezenta organelor toate informatiile si documentele necesare în determinarea exacta a obligatilor fiscale;
- au obligatia de a se supune a executarii silite.