4.1. Lubrifianti interni
In cazul in care rasina se prelucreaza prin turmare prin presare, injectie si in particular prin laminare urmata de formare este dezavantajos sa se aplice agentul de demulare pe matrita la fiecare piesa sau la un anumit numar de piese. Acest inconvenient poate fi evitat prin utilizare lubrifiantilor interni. Astfel liniile de prelucrare automata pot fi operate in mod similarcu acelea pentru prelucrarea termoplastelor. In cazul in care se foloseste o matrita noua este recomandabil sa se unga matrita cu un agent de demulare extern pana cand se se formeaza o grosime suficienta de lubrifiant in matrita. Dupa aceea nu mai este necesara aplicarea de agent de demulare.
Lubrifiantii interni tipici utilizati sunt sapunurile metalice bazate pe acid stearic. De exemplu stearat de zinc si stearat de aluminiu. Se introduce de obicei 2-6% fata de rasina. O cantitate prea mare poate creea probleme daca piesa trebuie sa fie vopsita dupa formare.
4.2. Aditivi tixotropici
La formarea prin contact, atat la depunerea manuala cat si la sprayere, una din problemele majore scurgerea rasinii de pe suprafetele inclinate sau verticale. Aceasta rezulta la variatii considerabile ale raportului rasina/sticla si poate duce la laminate prea bogate sau prea sarace in rasina. Deci, in cazul in care apar astfel de variatii, pot sa apara diferente considerabile in proprietatile mecanice ale laminatului.
Cea mai eficienta cale de a elimina aceasta problema este de face rasina tixotropa. In acest caz rasina ramane prelucrabila si doar umezeste armatura fara sa curga de pe suprafetele verticale. Astfel se poate obtine un laminat omogen.
O serie de producatori de poliesteri ofera rasini tixotrope din aceasta cauza. De asemenea se gasesc si paste tixotrope destinate introducerii in alte rasini sau de a produce un anumit nivel de tixotropie.
Unul din cei mai utilizati agenti tixotropi este silica aerogel sau silica coloidala. Acesta are particule foarte mici in jur de 0,015 µm si are o suprafata foarte mare. In general un adaos de 2% de agent este de ajuns pentru a produce tixotropia. Se poate utiliza atat la rasinile poliesterice cat si la cele epoxidice cu aceeasi eficienta, in orice caz introducerea unei mici cantitati de apa sau glicol este necesara pentru a mentine efectul.
La rasinile epoxidice, adausul unei mici cantitati (0,5%) de acetat de trietanolamina, de alcool polihidric sau apa se utilizeaza pentru a imbunatati tixotropia cand se utilizeaza ca agent tixotropic silica.
Alti agenti tixotropici utilizati la rasinile poliesterice sunt ulei de castor hidrogenat si argile bentonitice modificate cu amine alifatice cu catene lungi. In mod siguri si alte umpluturi fin divizate produc un anumit grad de tixotropie rasinilor, dar acestea trebuie adaugate in cantitati mult mai mari decat de silice si se poate modifica reactivitatea la rasinile poliesterice. Exemple de astfel de umpluturi sunt caolina si diferiti oxizi de metale.
4.3. Umpluturi ignifugante
In afara de compusii clorurati si bromurati se pot introduce diferite materiale anorganice atat singure cat si in combinatie cu compusi organici halogenati pentru ignifugarea rasinilor. Acestea sunt trioxidul de antimoniu (cel mai utilizat), hidroxidul de aluminiu si o serie de borati si fosfati.
La rasinile poliesterice aditivii ignifuganti sunt inglobati la fabricarea rasinii pentru a se obtine un echilibru intre proprietatile ignifugante si cele de reticulare. Aceasta balanta a proprietatilor este de obicei posibila la utilizarea a mai multor aditivi ignifuganti si poate fi realizata dupa o munca intensa de cercetare.
Ignifugarea poate fi apoi marita prin adaugarea de umpluturi inerte in sistem si prin reducerea cotinutului de rasina din laminat.
La rasinile poliesterice, compusii clorurati sunt cei mai utilizati, in timp ce cei bromurati favorizeaza rasinile epoxidice. (Este recomandabil sa nu se utilizeze compusii clorurati in sistemele utilizate in aplicatii electrice, doar rasini epoxidice bromurate).
Trioxidul de antimoniu
Este o pudra alba, densa utilizata impreuna cu o rasina halogenata pentru a produce rezistenta la foc. Se poate utiliza doar in cazul in care sunt acceptate laminatele opace. Se folosesc atat la rasinile epoxidice cat si la cele poliesterice. In prezenta focului trioxidul de antimoniu reactioneaza cu halogenul prezent in rasina si formeaza clorura sau bromura de antimoniu volatila care stinge focul prin consumarea hidrogenului.
Hidroxidul de aluminiu
Este o pudra alba utilizata pentru a produce rezistenta la foc. Actioneaza prin descompunerea in alumina si apa la temperaturi peste 200°C si vaporii de apa sting focul. Se cunoaste de asemenea sub denumirea de trihidrat de alumina.
4.4. Pigmenti si coloranti
Rasinile poliesterice si epoxidice pot fi colorate cu coloranti sau pigmenti transparenti. Colorantii trebuie sa fie compatibili cu sistemul si sa nu reactioneze cu catalizatorul peroxidic in cazul rasinilor poliesterice, sau cu agentul de intarire aminic si anhidridic in cazul rasinilor epoxidice.
Colorantii transparenti se dizolva intr-un solvent potrivit, cum ar fi stiren sau dibutilftalat si apoi se adauga in rasina. Se introduc in proportie de 0,01-0,2%.
Pigmentii se gasesc sub forma de pudra sau de dispersii in rasini poliesterice, rasini epoxidice sau plastifianti ftalati. Multi producatori prefera sa foloseasca paste preamestecate de pigmenti pentru ca acestea pot fi amestecate cu rasina fara echipamente speciale de dispersare. Daca pigmentii nu sunt bine amestecati in rasina - sau in particular in geluri - colorarea va fi neuniforma si pot aparea dungi.
Pastele de pigmenti se prepara prin dispersarea pudrei de pigment intr-o rasina sau plastifiant utilizand o moara valturi, moara cu bile, dispersor de mare viteza sau alt tip de utilaj folosit in industria vopselelor. Pastele se introduc in proportie de 0,2-10% in functie de pigment si de intensitatea dorita.
Unii pigmenti utilizati la rasinile poliesterice pot avea efect de accelerare sau de inhibare a reticularii. De aceea cand se utilizeaza un nou pigment, este indicat sa se incerce ce fel de efect are si la ce nivel de accelerare se poate ajunge. Pigmentii au doar foarte rar efecte de accelerare sau de inhibare a intaririi rasinilor epoxidice.
Se gasesc o varietate foarte mare de paste de pigmenti. Aceasta include pastele de pigmenti destinate sa reproduca culorile din British Standard Colour Chart. Pentru a reproduce o culoare, trebuie luata in considerare culoarea rasinii care va fi colorata si efectul intaririi asupra culorii. Reproducerile de culoare trebuie facute perasina intarita si nu pe cea lichida.
Nu toate pastele de pigmenti sunt compatibile cu toate rasinile pentru care sunt destinate. De accea trebuie incercata compatibilitatea pe scara larga.
Este de asemenea posibil sa se incorporeze pigmenti perlati si pigmenti din fulgi metalici, pentru a se obtine un efect decorativ. Acestia se disperseaza cu ajutorul morilor cu bile pentru ca efectul decorativ sa se pastreze. Pigmentii perlati se utilizeaza mult la poliesteri.
4.5. Stabilizatori UV
In cazul in care produsele din poliesteri sau straturile translucide sunt utilizate in exterior este important sa nu se decoloreze la expunerea indelungata la lumina soarelui. Principala cauza a decolorarii este expunerea la lumina UV care cauzeaza degradarea rasinii. Pentru a evita aceasta se introduce 1% stabilizator UV. Stabilizatorii UV sunt derivati ai hidroxibenzofenonei ca de exemplu 2-hidroxi-4-metoxibenzofenona, fenilsalicilat si acid acetilsalicilic.
Acesti compusi se pot introduce in combinatie cu trietil fosfit and uleiuri epoxidate.
4.6. Agenti de cuplare
Agentii de cuplare se aplica pe armaturile de sticla pentru a imbunatati legarea matricii rasinoase de sticla. Astfel se maresc proprietatile mecanice ale compozitelor imersate in fluid. Daca nu se utilizeaza agenti de cuplare, lichidele - in particular apa - inconjoara fibrele de sticla slabind sau distrugand legatura intre rasina si sticla. Astfel se reduc proprietatile mecanice ale laminatului. La aplicarea agentului de cuplare pe sticla, pierderea in rezistenta la imersiune poate fi considerabil redusa. Agentii de cuplare se pot de asemenea folosi impreuna cu umputuri. Un exemplu este acoperirea sferelor de sticla (Ballotini) cu agenti de cuplare pentru a imbunatati legarea lor de rasina. In alte cazuri au fost adaugati agenti de cuplare silanici in rasina pentru a actiona asupra umpluturii prezente. Acesta este insa un mod mai putin eficient de utilizare a agentilor de cuplare. Recent s-a aratat ca agentii de cuplare silanici dau rezultate foarte bune daca sunt aplicati pe hidroxidul de aluminiu (trihidrat de alumina)
utilizat ca umplutura ignifuga. In acest caz agentii de cuplare reduc vascozitatea sistemului continand trihidrat de alumina tratatasi astfel e posibila introducerea de cantitati mai mari de umplutura, crescand astfel rezistenta la foc. Agentii de cuplare silanici pot fi de asemenea aplicati pe alte umpluturi, ca de exemplu argile, pentru a creste cantitatea de umplutura care se poate introduce. Se aplica de obicei 0,5-1% silan.
Agentii de cuplare utilizati cel mai des la armaturi de sticla sunt silanii. Se gasesc o serie de agenti de cuplare silanici unii dintre ei sunt prezentati mai jos.
Viniltrietoxisilan
Metiltrietoxisilan
Metiltrimetoxisilan
Viniltris(2-metoxietoxi)silan
*-Metacriloxipropiltrimetoxilan
*-Aminopropiltrietoxilan
Alti agenti de cuplare utilizati pentru a imbunatati legarea rasinii de umplutura sunt compusii organo-titanati. Acestea se introduc in cantitati de 0,5-1% in functie de umplutura si permit introducerea unei cantitati mai mari de umplutura decat in alte cazuri. Se utilizeaza in principal in combinatie cu umpluturile argiloase, dar dau rezultate bune cu majoritatea umpluturilor anorganice. O serie de agenti de cuplare utilizati in poliesteri si rasini epoxidice sunt prezentati in continuare.
Compus organo-titanic Utilizare
Tetra-isopropil di(dioctilposfofito)titanate Rasini epoxi intarite cu amine.
Tetra-octiloxititanum di(dilaurilfosfite) Rasini epoxi intarite cu amine.
Tetra-(2,2-dialiloximetil-1-butena)oxititanum di(ditridecil)fosfit Rasini epoxi intarite cu amine/amide.
Titanium di(dipirofosfat)oxiacetat Rasini epoxi intarite cu amine.
Isopropiltridodecilbenzensulfonil titanat Poliester.
Aceasta clasa de aditivi au rolul cel mai important la realizarea materialelor compozite deoarece actioneza ca promotori de aderenta la interfata polimer - ranforsant generand o crestere a fortei de aderenta la interfata si implicit imbunatatirea proprietatilor fizico - mecanice ale compozitului.
