Contabilitatea studiază structura şi schimbările în structura patrimoniului. După cum am văzut şi mai sus, patrimoniul este alcătuit din drepturi, obligaţii şi bunuri.Din punct de vedere contabil, drepturile se referă la sume care trebuiesc încasate, obligaţiile la sume care trebuiesc plătite, iar bunurile la obiecte sau servicii achiziţionate de către firmă. Aceste drepturi (sume ce trebuiesc încasate), obligaţii (sume ce trebuiesc plătite) sau bunuri sunt de mai multe tipuri.






Ca urmare a acestui fapt, se impune o împărţire a elementelor patrimoniale (sume de plătit, sume de încasat şi bunuri) în mai multe categorii. Aceste “categorii” sunt de fapt conturile contabile. Un cont poate să reprezinte astfel o categorie de cheltuială, o categorie de venit sau o categorie de bun .
Conturile sunt de două tipuri: de activ şi de pasiv . Privit din punct de vedere concret material, patrimoniul poartă denumirea de active , iar din punct de vedere abstract poartă denumirea de pasive. Noţiunea de active este rezultatul faptului că elementele patrimoniale participă nemijlocit în cadrul proceselor economice (clădirile adăpostesc oameni sau utilaje, mijloacele de transport transportă oameni sau bunuri,[..] etc), deci au un rol activ în cadrul acestor procese. În schimb pasivele nu participă nemijlocit în cadrul proceselor economice, deci au un rol pasiv .
Fiecare cont înregistrează creşterile sau scăderile valorilor drepturilor, obligaţiilor sau bunurilor pe care le reprezintă. Spre exemplu, contul cu numărul 5311 reprezintă Casa în lei (adică încasările care se fac în numerar sau plăţile care se fac din numerar). În contul 5311 se înregistrează toate încasările şi toate plăţile care se fac în numerar. Pentru a reflecta creşterile şi scăderile sumelor din cont se folosesc două noţiuni : credit şi debit. Aceste noţiuni au interpretări diferite în funcţie de tipul contului (dacă este de activ sau de pasiv).






Debitul este partea din stânga a oricărui cont. Creditul este partea din dreapta a oricărui cont. Orice operaţie presupune înregsitrarea aceleiaşi sume atât în debit cât şi în credit, iar produsul final al oricărei activităţi contabile lunare (balanţa ) sau anuale (bilanţul) trebuie să reflecte egalitatea între cele două părţi ale contului. Această egalitate reflectă tocmai înregsitrarea tuturor mişcărilor patrimoniale în contabilitate, adică a tuturor bunurilor şi serviciilor achiziţionate, a bunurilor şi serviciilor comercializate, a plăţilor efectuate sau încasate pentru respectivele bunuri, a achitării obligaţilor faţă de terţi (angajaţi, acţionari, instituţii ale statului,etc ).