CONSILIEREA SI ORIENTAREA MINORILOR CU DEVIANTA COMPORTAMENTALA referat






Cauzalitatea si motivatia conduitelor deviante

Cauzele care determina devianta (delincventa juvenila) pot fi impartite in doua categorii: cauze interne individuale si cauze externe sociale.
In prima categorie, cauze interne-individuale sunt incluse:
. particularitatile si structura neuropsihica;
. particularitati ale personalitatii in formare;
. particularitati care s au format sub influenta unor factori externi, mai ales a celor familiali.
Dintre cauzele externe, cele mai importante sunt:
. cauze socio culturale;
. cauze economice;
. cauze socio afective;
. cauze educationale, la nivelul microgrupurilor in care trebuie sa se integreze treptat copilul, incepand cu familia.
Pana in prezent nu s a ajuns la unanimitate de opinii cu privire la ponderea fiecarui tip de cauze in determinarea comportamentului deviant al adolescentilor.
In etiologia deviantei se contureaza un punct de vedere intermediar, perspectiva cauzalitatii multiple sau a factorilor, care concepe delincventa ca rezultat al unui numar mare si variat de factori. Adeptii acestei perspective considera ca fiecare factor are o anumita importanta, deviantii (delincventii) aparand fie la intersectia a doi factori majori, fie sub influenta concertata a 7 8 factori minori. Inclinarea spre devianta si adoptarea comportamentului infractional rezulta din suprapunerea diferitelor cauze pentru fiecare situatie in parte. Simpla insumare sau separare a lor nu poate oferi explicatii in raport cu comportamentul unui minor.
Cauze neuropsihice
. Disfunctii cerebrale: a. retardare neuropsihica; b. stare de hiperexcitabilitate neuronala, consecutiva unei disfunctii in dinamica cerebrala; c. anomalii de tip epileptic cu elemente de focar electrografic.
. Deficiente intelectuale: a. in randul delincventilor, procentajul intarziatilor mintali creste de la cei care au comis delicte usoare la cei care au comis delicte grave sau foarte grave si la recidivisti; b. procentajul infractorilor cu deficiente intelectuale este aproximativ tot atat de ridicat ca si cel al infractorilor cu tulburari emotional afective.
. Tulburari ale afectivitatii: a. nivel insuficient de maturizare afectiva; b. stari de dereglare a afectivitatii (stari de frustrare, instabilitate, ambivalenta si indiferenta afectiva, absenta emotiilor si a inclinatiilor altruiste si simpatetice).
. Tulburari caracteriale: Delincventul minor se caracterizeaza prin imaturitate caracterologica, manifestata prin: a. autocontrol insuficient; b. impulsivitate si agresivitate; c. subestimarea greselilor si a actelor antisociale comise; d. indolenta, indiferenta si dispret fata de munca; e. opozitie si respingere a normelor social juridice si morale; f. tendinte egocentrice; g. exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuinte si tendinte inguste, de nivel redus; h. absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare, de ordin social si a sentimentelor etico morale; i. dorinta realizarii unei vieti usoare, fara munca.
Cauze familiale
Climatul familial poate fi analizat dupa: modul de raportare interpersonala a parintilor, sistemul lor de atitudini fata de diferite norme si valori sociale, modul in care este perceput si considerat copilul, modul de manifestare a autoritatii parintesti, gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor, aparitia unor stari tensionate, modul de aplicare a recompenselor si sanctiunilor, gradul de deschidere si sinceritate a copilului in raport cu parintii.
Tinand seama de acesti indicatori, cercetarile au relevat ca sunt predispozante pentru devianta copiilor urmatoarele aspecte:
. dezorganizarea vietii de familie ca o consecinta a divortului;
. climatul familial conflictual si imoral;
. climatul familial excesiv de permisiv;
. divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a parintilor;
. atitudinea rece sau indiferenta a parintilor;
. atitudinea autocratica sau tiranica a parintilor.
Factori de natura sociala si economica
Intra in categoria factorilor de natura socio economica: crizele politice, economice, sociale si morale marcate de competitivitatea slaba a economiei; prabusirea sistemului de protectie sociala; scaderea nivelului de trai; cresterea ratei somajului; cresterea inflatiei; confuzia sau absenta unor norme si valori; slabirea controlului social; discrepanta dintre scopurile si mijloacele legale de satisfacere a nevoilor personale, determinata de inegalitatea sociala, de diferentele de statut; relaxarea la nivelul politicii penale si vidul legislativ; scaderea prestigiului si autoritatii instantelor de control social; saracia infantila (cu fenomenul "copiii strazii"); coruptia si crima organizata; violenta, agresarea si exploatarea minorilor.
Cauze de natura educationala
1. Esecurile de adaptare si integrare scolara, determinate de:
. randament scolar slab (concretizat in insubordonarea fata de regulile si normele scolare), absenteism, chiul de la ore, repetentie, conduita agresiva in raport cu cadrele didactice si colegii etc.;
. lipsa unui nivel minimal de satisfactie resimtita de elev (motivatii si interese slabe in raport cu viata si activitatea scolara) din cauza aptitudinilor scolare slab dezvoltate.
2. Greselile educatorilor:
. de atitudine si relationare;
. de competenta profesionala;
. de autoritate morala.

Lista cauzelor, factorilor si parghiilor motivationale menite sa elucideze fenomenul deviantei nu s a incheiat. Aceasta poate fi continuata, explorand si alte aspecte ale vietii sociale si analizand cazuistica individuala, in scopul gasirii de solutii pentru prevenirea si combaterea deviantei minorilor.

Masuri de prevenire sau profilaxie a deviantei

Exista o multitudine de opinii printre specialisti cu privire la abordarea inter si multidisciplinara a deviantei. Elaborarea de masuri si aplicarea unor metode de prevenire trebuie sa se faca in echipa, la acest program fiind necesara participarea tuturor instantelor din sistemul social, indiferent de nivelul ierarhic sau de tipul de raspundere al fiecareia.
In functie de cauze, de caracterul specializat, de etapa si de situatiile vizate, din categoria masurilor de prevenire mentionam:
Masuri psiho pedagogice si psiho sociologice
Acestea urmaresc, in urma depistarii si inlaturarii timpurii a unor factori negativi, cultivarea unor relatii interpersonale adecvate pentru realizarea unei insertii socio familiale pozitive.
Pentru aceasta, se impune depistarea de catre serviciile de asistenta sociala si alti factori (consilieri, educatoare, invatatori, profesori, cadre medicale) a conditiilor necorespunzatoare de climat familial sau de grup, inca inainte de conturarea unor simptome ale perturbarilor de socializare a minorilor.
Este vorba, prin urmare, despre:
. socioterapia si psihoterapia familiei, acolo unde este cazul;
. suplinirea familiei, in absenta fizica a acesteia, cand aceasta este incompetenta din punct de vedere educativ;
. testarea si depistarea copiilor care prezinta probleme de adaptare si integrare scolara;
. orientarea scolara si profesionala, prin aplicarea unor metode si procedee diagnostice si formative, pentru dezvoltarea capacitatilor de invatare si aptitudinilor elevilor;
. formarea notiunilor si judecatilor morale, a sentimentelor si obisnuintelor morale, a trasaturilor pozitive de caracter;
. evitarea erorilor de autoritate morala, de atitudine sau de competenta profesionala din partea educatorilor.
Masuri socio profesionale
Acestea decurg din masurile psiho pedagogice si psiho sociale, urmarind prevenirea riscurilor de esec adaptativ prin:
. consilierea in vederea alegerii unei profesiuni in acord cu aptitudinile subiectului;
. sprijinirea plasarii tanarului intr o profesiune potrivita cu interesele, aspiratiile si capacitatile sale;
. realizarea unei reale maturizari sociale si a unei eficiente integrari sociale si profesionale;
. prevenirea oricaror acte de indisciplina in cadrul sau in afara locului de munca;
. impiedicarea abandonarii activitatii utile prestate de tineri, prin masuri luate la locul angajarii.


Masuri medico psihologice si psihiatrice
Aceste masuri sunt orientate in directia depistarii si inlaturarii sau atenuarii unor factori cauzali de natura individuala, organica sau neuropsihica, cu continut patologic, favorizanti, in anumite conditii, ai conduitei deviante. Masurile medico psihologice si psihiatrice presupun:
. depistarea precoce a minorilor cu diferite categorii de tulburari (caracteriale, comportamentale, emotionale, tendinte agresive, tendinte spre psihopatie sau alte boli psihice), incriminate in delincventa juvenila;
. masuri psihopedagogice si diferite forme de tratament medico psihiatric sau psihoterapeutic in vederea prevenirii unor evolutii dizarmonice, antisociale ale personalitatii minorilor;
. masuri de educatie sanitara si psihopedagogice prin care familia este consiliata asupra modului de reactie in raport cu anumite tulburari de conduita ale copiilor;
. internarea cazurilor dificile in vederea diagnozei din punct de psihiatric, endocrinologic, psihologic etc.
Masuri juridico sociale
Aceste masuri permit cresterea gradului de influentare sociala prin popularizarea legilor si prin propaganda juridica, in general.
In domeniul juridic, prevenirea infractiunilor constituie scopul sanctiunii, al pedepsei si unul din obiectivele procesului penal.
Prevenirea generala se realizeaza prin stabilirea in lege a faptelor care constituie infractiuni, membrii societatii fiind informati asupra consecintelor savarsirii unor astfel de fapte, precum si a limitelor legale de sanctionare a acestora.
Prevenirea speciala se realizeaza prin corecta incadrare juridica si prin sanctionarea infractiunii concrete savarsite de o persoana.

Un profil psihologic al personalitatii adolescentului cu comportament
deviant

Perceptia. De la 15 ani, adolescentul deja dobandeste capacitate completa de discriminare a detaliilor. Criza de originalitate va aparea ca efect al erotizarii senzatiilor si perceptiilor (cauzata de explozia hormonala) si l va impinge pe adolescentul nesigur, nepregatit, sa alerge dupa senzatii tari, sa socheze, provocand la randul sau senzatii similare anturajului si parintilor.
Limbajul. Daca evolutia scolara este fireasca, la 17 18 ani subiectul distinge limba uzuala de cea literara si se foloseste de normele conduitei verbale in relatiile sociale, are acces la limbajul stiintific specializat si isi dezvolta chiar un stil personal de exprimare. Adolescentul deviant nu atinge aceste standarde de obicei; el este ostil la dialog, raspunde vag si lacunar, comunica greu si monosilabic. Adera la limbajul argotic pentru a si ascunde, de fapt, abilitatile verbale sarace.
Gandirea. Adolescentul deviant prezinta, de regula, insuficiente de combinatorica abstracta, din cauza intarzierii trecerii la stadiul operatiilor formale. Stagneaza astfel, exersarea gandirii probabiliste, capacitatea de sinteza si sistematizare. Elaborarea mentala si consolidarea structurilor superioare ale gandirii fiind intarziate, el nu poate interpreta totdeauna in mod critic realitatea, constientizand doar partial importanta majora a sferelor vietii si activitatii sociale, el nu si poate formula explicit unele intrebari de esenta asupra locului si menirii propriei persoane. Autoreflexia si autoanaliza - specifice acestei etape - sunt distorsionate.
Imaginatia. Procesul imaginativ il ajuta in mod firesc pe adolescentul normal sa redescopere lumea si sa si contureze un sens al vietii. Adolescentul deviant se caracterizeaza printr o fantezie debordanta, fabulatii si reverii prelungite; penduleaza intre un realism brutal si un idealism extravagant, disimuleaza frecvent, recurge la minciuna de imaginatie (de loisir) pentru a si exprima un "eu ideal".
Memoria. Memoria de lunga durata, care prevaleaza la aceasta varsta, il ajuta pe adolescent sa isi reprezinte mai precis spatiul si timpul, configurandu si reprezentari. El poate retine si reda sase cifre consecutive in ordine inversa, recurgand la diferite tehnici de memorare. Adolescentul deviant inregistreaza cu dificultate aceste performante mnezice. Puternic colorata emotional, memoria afectiva este mai dezvoltata in raport cu cea verbala si motrica. Tulburarile de perceptie spatiala si temporala determina inregistrarea si fixarea incorecta a dimensiunilor spatio temporale. Memoria imediata prevaleaza memoria de durata.
Invatarea. Pe langa actiunea educativa externa, pentru adolescenta este specifica autoeducatia. Adolescentul deviant invata copiind conduitele negative ale celor din anturajul sau poluat moral sau infractional. El inregistreaza performante slabe la obiectele teoretice. Invata sa relativizeze imaginea globala a fenomenelor naturale si sociale.
Motivatia si procesele volitive. Caracteristice pentru adolescentul deviant sunt conflictele motivationale care determina minciuna de justificare (de motivatie, de aparare si cea de vanitate). Nivelul sau de aspiratie este scazut, se amageste, este incapatanat. Slabiciunea controlului voluntar genereaza lasitatea, disimularea, tentatia vicioasa catre alcool, droguri, distractii carora nu le poate rezista. Adora falsii eroi, in lipsa unora reali, demni de elanurile sale.
Deprinderile si obisnuintele. De obicei, adolescentul deviant nu poseda deprinderi igienico sanitare, de comportare civilizata, de planificare si disciplinare a activitatii proprii, de relationare socio afectiva. Deprinderile speciale sunt deficitare: ticuri frecvente in coordonarea miscarilor, gestica si expresie, dificultati in perceperea si aprecierea rapida si precisa a stimulilor, in distingerea culorilor, mirosurilor si gusturilor.
In general, greu educabili, extravertiti, adolescentii devianti prezinta lacune in formarea deprinderilor intelectuale din cauza abandonului scolar. Subiectii introvertiti, provenind din familii viciate, fiind usor conditionabili, achizitioneaza cu usurinta deprinderi si obisnuinte imorale din mediile pe care le frecventeaza. Aceste deprinderi tind sa devina obisnuinte negative (vagabondaj, furt, agresivitate, violenta), transformandu se, prin dependenta, in trebuinte interioare. Lipseste vointa de a li se sustrage.




Procesele afective si sexualitatea. Majoritatea specialistilor admit afectivitatea ca fiind sursa principala a crizei adolescentine. Prin urmare, devianta afectiva reprezinta starea de normalitate a acestei categorii de varsta, raportata la normele sociale acceptate. In drumul sau catre mult ravnita conditie de adult, adolescentul (imatur afectiv) este entuziast, idealist, de multe ori imprudent, chiar irational. Manifesta pudoare, hipersensibilitate, dorinte nelamurite, stari nebuloase, critice, conflictuale. Inchiderea in sine afisata trebuie inteleasa ca expresie a nevoii lui interne de a gasi raspunsuri la problemele care l framanta. Insingurarea ascunde vulnerabilitate, carente afective preluate din pubertate. Este dezorientat, se afla intr o stare de anxietate pe care doreste sa si o ascunda, devenind deseori cinic, zgomotos in mijlocul anturajului/bandei. Trece cu mare usurinta de la sentimentalism excesiv la indiferenta cea mai ingrata. Atitudinile sale contradictorii includ si excentricitatea fata de adulti, in raport cu conformismul fata de colegii de aceeasi varsta. Este critic si intransigent fata de conduita, vorbele si faptele adultilor, doreste sa aiba intotdeauna dreptate si este preocupat sa dobandeasca recunoasterea si respectul acestora. Isi imita colegii de generatie de care are o nevoie imperioasa. Transformarile hormonale explozive genereaza instabilitate psiho motorie, emotivitate labila, agresivitate pasiva manifestata prin accese dese de plans, isterie, minciuna de motivatie (justificare). Resturile de naivitate, neglijenta familiei si lipsa de experienta il pot transforma intr o victima a adultilor corupti, care il tenteaza cu diferite cadouri, ademenindu l la fapte imorale in medii promiscue. Erotismul devine preocuparea dominanta: invadeaza afectul si blocheaza ratiunea. Fetele ating maturizarea sexuala in jurul varstei de 14 ani (cand se instaleaza si ciclul menstrual); baietii se dezvolta sexual gradual pana la 18 ani. Interesul fata de sexul opus guverneaza toate actiunile adolescentului, stimuleaza eforturile sale in celelalte domenii, justificand deseori abaterile de la norma morala sau legala.
Inteligenta. Se remarca la subiectii studiati o polarizare a nivelului intelectual, determinata de cauze multiple: fie un nivel deficitar (cu intelect de limita), fie un nivel ridicat (cu coeficient de inteligenta peste medie sau superior). In perioada actuala, s a constatat o crestere a nivelului de inteligenta a delincventilor minori, oglindita in operarea delictuala dupa strategii complexe - copiind modele din mass media. La aceasta varsta, normalitatea impune o masiva reorganizare intelectuala, care sa conduca in final la formarea conceptiei despre lume si viata. Adolescentul deviant manifesta disonante cognitive profunde, deoarece intelectul sau "se lupta cu angoase si tendinte puternice de opozitie" (U. Schiopu - Criza de originalitate la adolescenti, 1979). Se produce o criza legata de activitatea si disciplinele impuse de scoala, iar autoritatea educatorilor este subminata. Problematizarea in raport cu realitatea se dovedeste greoaie, superficiala, intrucat la adolescentul deviant meditatia asupra valorilor autentice este inlocuita cu acceptarea facila a unor valori false.
Temperamentul. Pendularea intre introversie si extraversie creeaza aparenta instabilitate temperamentala care isi pune amprenta pe toate actele de conduita: impulsivitatea, entuziasmul debordant urmat de inhibitie si apatie prelungita, explozia de energie si de afect, care se consuma ducand la epuizare, indispozitie. Aceste manifestari contradictorii isi au sursa primara in efervescenta transformarilor hormonale si a unor sisteme (circulator, osos, muscular) si dau nastere uneori la conduite deviante, cu aspecte infractionale. In post adolescenta se stabilizeaza trasaturile temperamentale individuale. Se recunoaste unanim extraversia ca predispozanta pentru abaterile de conduita.
Aptitudinile. In plan aptitudinal, adolescentul deviant poseda toata gama de inzestrari: simple complexe, generale specifice. Cultivate inegal sau deloc, acestea se afla in germene si il ajuta sa isi valorifice inclinatiile native, nu rareori in sens negativ, antisocial. Frecvent, adolescentii devianti dovedesc aptitudini sportive, artistice, de integrare in grupul social restrans, in care pot ocupa chiar statutul de lider. Implicarea in anumite genuri de delicte impune antrenarea unor aptitudini cu caracter complex de natura intelectuala, tehnica, mecanica. Posesia acestor aptitudini ii asigura dobandirea independentei, autonomiei personale, prin asumarea de responsabilitati (in plan social, comunitar sau in plan marginal, subgrupal, in cazul deviantei). Fiind deseori lipsit de orientare/consiliere scolara si profesionala adecvata, adolescentul cu probleme de conduita nu constientizeaza posibilitatile lui aptitudinale.
Caracterul. reprezinta portretul psihic global al personalitatii, reflectand relatiile pe care subiectul le intretine cu lumea si valorile dupa care el se conduce. La structurarea caracterului contribuie atat trebuintele, convingerile si sentimentele superioare, cat si conceptia despre lume si viata a subiectului. Gravitatea deviantei caracteriale se deduce, asadar, din rolul pe care formarea atitudinilor il joaca in evolutia personalitatii. Se justifica, de asemenea, importanta prevenirii deviantei, in special la nivel caracterial. Analiza tabloului atitudinilor adolescentului deviant (fata de sine si fata de oameni, fata de munca si fata de valorile sociale) reflecta o imaturitate caracterologica ilustrata prin: autocontrol insuficient; impulsivitate si agresivitate in plan verbal si faptic, simtindu se neglijat si persecutat; subestimarea greselilor si actelor antisociale comise; indolenta, indiferenta si dispret fata de munca, traind pe seama altora ca parazit social; nonconformism acut; respingerea societatii in ansamblu, perceptie falsa asupra rolului sau social actual si viitor, deci dificultati de integrare sociala; indiferenta sau repulsie fata de scoala; inclinat spre laudarosenie si minciuna; carente in a se disciplina; o tinuta neglijenta, neingrijita; dezorientat din cauza rasturnarii valorilor (sociale); confuzia valorilor morale; atitudini uimitoare, deceptionante, ingrijoratoare (care adesea dispar dupa criza); solidaritatea intre membrii grupului; setea de aventura si afirmare pentru a si cuceri faima cu orice pret; lipsa de cultura; succesiune de autoaprecieri contradictorii (supraestimarea alterneaza cu subestimarea); nevoia de autoanaliza pentru a si defini continutul si opinia despre sine; insistenta cautare de modele; permanenta comparare si raportare la altii pentru a si determina masura propriei valori; lipsa de idealuri, frustratie educationala; atitudinea de opozitie fata de universul adultilor.
Consideram ca aceasta derulare de informatii poate oglindi semnificativ personalitatea adolescentilor aflati in deriva si sugera solutii si metode preventive.

Orientarea si consilierea in cariera, strategie de prevenire a delincventei juvenile

Orientarea si consilierea in cariera este o componenta de baza a actiunii educationale, avand finalitate comuna cu aceasta: adaptarea scolara si integrarea profesionala a subiectilor educati. Diferite actiuni de orientare sunt destinate populatiei tinere. Acestea se considera eficiente atunci cand realizeaza o jonctiune echilibrata intre scara profesiilor si scara diferentelor interindividuale. O parte din populatia tanara se incadreaza in categoria adolescentilor predelincventi, cu predispozitii spre abateri si delicte, fapt ce are cauze multiple (de natura psihica, medicala, socio economica, familiala etc.). In cazul acestor copii si tineri, consilierii trebuie sa isi modeleze actiunile in functie de profilul personalitatii predelincvente, pentru a i aduce corectii si a evita esecul integrarii socio profesionale.
Acest tip de personalitate, imatura afectiv si social, greu educabila, cu rezistenta scazuta la frustrare, agresiva, ostila, insubordonata fata de normele scolare si sociale, are nevoie de ajutor din partea comunitatii.

Un posibil plan de actiune

Indiferent de cauze, alunecarea catre comiterea delictelor morale si, ulterior, penale poate fi impiedicata prin aplicarea consecventa a urmatorilor pasi strategici:
1. Initiativa imediata a profesorului diriginte de a contacta consilierul sau psihologul scolar (din cadrul centrului sau cabinetului de asistenta psihopedagogica), parintii (tutorele sau cele mai apropiate rude ale copilului) si pe ceilalti profesori ai clasei; rapiditatea interventiei este salutara in aceste cazuri pentru prevenirea delictului.
2. Psihologul scolar aflat in fata unui subiect problema va stabili cu acesta o relatie de comunicare deschisa, sincera, de respect si intelegere fata de problemele cu care se confrunta minorul.
3. Dupa stabilirea acestei relatii, psihologul va aplica metode si tehnici psihometrice necesare conturarii profilului psihologic si evaluarii tabloului comportamental al cazului:
. observatia, in special cea directionata;
. chestionarele de colectare a informatiilor referitoare la problemele subiectului;
. interviul structurat pe explorarea anumitor aspecte comportamentale;
. testele: inventarele multifazice de personalitate si temperament, chestionarele de interese si de opinie, bateriile generale de aptitudini, exercitiile de clarificare a valorilor;
. probele de stabilire a coeficientului de stres si a gradului de socializare;
. tehnicile proiective (acolo unde este cazul, pentru eventuala interventie medico psihiatrica).
4. Familia va fi informata de catre consilier, profesorul diriginte simultan cu psihologul scolar, pentru a identifica si explora problemele subiectului minor prin colaborare permanenta. Avertizat deja, ca o buna parte din cauzele deviantei copilului sunt provocate de situatia lui familiala, consilierul si profesorii clasei vor avea responsabilitatea de a adapta strategiile didactice in favoarea copilului: de multe ori, climatul familial este deteriorat, ajungand - in extremis - la a fi impropriu dezvoltarii si educarii normale a minorului (prin dezorganizare, deces, imoralitate, precaritate economica etc.). Agentii educativi scolari sunt chemati sa reglementeze in astfel de imprejurari incredintarea legala, plasamentul familial, institutionalizarea sau alte masuri de ocrotire. De obicei insa, chiar si intr un climat familial carentat, solutia recomandabila este aceea de a pastra copilul alaturi de membrii familiei sale.
Agentii educativi scolari trebuie sa gaseasca solutii de mediere, cooperare si convingere a parintilor de a actiona pe aceeasi linie cu scoala pentru a evita confuzia, esecul si conduita devianta a minorului. In acest sens, se pot organiza discutii individuale sau colective cu parintii, cu sau fara participarea copiilor, se pot aplica parintilor chestionare pentru a i ajuta sa isi cunoasca propriii copii si raporturile cu acestia.
5. Profesorii si parintii vor supraveghea anturajul minorului, respectiv relatia cu prietenii, locurile pe care le frecventeaza, modul de folosire a timpului liber.
6. Prin convorbiri cu copilul, consilierul si/sau psihologul scolar au dificila misiune de a l determina sa isi marturiseasca faptele, sa isi invinga complexele si teama, sa inteleaga ca va fi ajutat, iertat, sprijinit.
7. Orientarea si consilierea in cariera pot deveni o strategie eficienta de prevenire a delincventei numai daca este conceputa etapizat, ca o activitate de durata: o data ce cauzele deviantei au fost identificate prin alcatuirea profilului psihologic individual, consilierului scolar ii revin si alte sarcini:
. il va ajuta pe subiect sa isi inteleaga complexele, frustrarile, temerile;
. va incerca sa diminueze agresivitatea, violenta si impulsivitatea subiectului;
. va antrena subiectul in clarificarea valorilor morale, in consolidarea deprinderii de a se autocontrola si autodisciplina (intarirea vointei), depasind astfel, criza de identitate, dobandind incredere in fortele / posibilitatile proprii;
. alaturi de parinti, va depista inclinatiile si aptitudinile subiectului; prin inducerea unei motivatii pozitive, va convinge subiectul de utilitatea activitatilor sale pentru evolutia proprie si pentru societate.
8. In continuare, consilierul scolar, in acord cu clientul sau, va proceda la elaborarea unui plan de dezvoltare vocationala, stabilind ierarhizat scopurile urmarite.
9. Se trece apoi la realizarea acestor scopuri. Fiind vorba de elevi problema, pornim de la premisa ca au fost inlaturate cauzele initiale (prin aplicarea simultana a celorlalte metode de invatamant) si ca devianta a fost deturnata prin prevenirea reiterarii conditiilor care se constituiau ca focare de conflict (anturaj negativ, prilejuri de comitere a delictelor, tentatii si dorinte nesatisfacute etc.).
10. Desi deturnarea motivationala s a produs probabil in aceasta faza, antrenarea in actiuni pentru realizarea scopurilor propuse trebuie mentinuta ca preocupare stabila, dominanta pentru subiect, prin contacte cu specialisti in ocupatia aleasa, vizite si voluntariat in locurile de munca din domeniul respectiv, practica si stagiatura pe perioada vacantelor etc.
Misiunea educatorilor se rasfrange acum si asupra altor beneficiari ai orientarii scolare si profesionale (organizatiile si societatile economice, comerciale, prestatoare de servicii, mass media) care pot contribui la optimizarea actului decizional al tanarului.
Tinem sa accentuam ca aceasta strategie de prevenire a deviantei devine eficienta numai daca se intervine la momentul oportun, conjugat, strict individualizat, oferindu se adolescentilor modele educationale pozitive si realiste.
Desi asistat si dirijat pas cu pas, elevul singur va decide, in final, autoorientandu se, autodeterminandu si in mod activ propriul destin.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani