loading...

Continutul educatiei morale - factor al formarii profilului etic referat





Conceptul de continut al educatiei morale, interrelatia lui cu societatea si componentele lui



Continutul educatiei morale il reprezinta sistemul de valori, principii, trasaturi si semnificatii, convingeri, sentimente, deprinderi si obisnuinte etice de natura umanista, patriotica, de munca, disciplina etc, care se constituie ca factor ce formeaza constiinta si conduita etica, profilul moral al personalitatii.
Continutul educatiei morale dezvolta interrelatii active cu societatea, cu caracteristicile si exigentele ei privind formarea profilului etic al personalitatii. Astfel, caracteristicile societatii contemporane, specifice si societatii romanesti, cum sunt: democratia si statul de drept, economia de piata, concurenta loiala si cooperarea interna si internationala, libera circulatie a omului in tara si peste hotarele ei, integrarea europeana si mondializarea etc, precum si progresul stiintifico-tehnic, indeosebi informatizarea, aduc modificari si semnificatii noi continutului educatiei morale, cum ar fi: dezvoltarea democratica a moralei si educatiei morale, integrarea de semnificatii si implicatii noi, ca: toleranta, respectul si cooperarea intre oameni, fara nici o discriminare si convietuirea lor in mod demn, civilizat si constructiv; devotament constient, activ si responsabil fata de munca, patrie si popor etc. Odata perfectionat, in baza noilor caracteristici sociale enumerate, continutul educatiei morale poate contribui la perfectionarea unor componente sociale, cum ar fi democratizarea structurilor si a actelor de decizie, respectul fata de putere, perfectionarea legilor, perfectionarea relatiilor sociale, interumane etc.

Constiinta si conduita etica, profilul etic al personalitatii, integreaza toate componentele continutului educatiei morale.
Continutul educatiei morale cunoaste anumite componente specifice, in interactiune, printre care mentionam: educatia umanista, educatia patriotica, educatia muncii si educatia disciplinei constiente.
Se poate observa ca s-a renuntat la unele denumiri formulate complicat, pleonastic, cum au fost (se mai folosesc inca): educatia in spiritul umanismului, educatia atitudinii fata de munca (prin si pentru munca), educatia in spiritul disciplinei etc, folosindu-se, in locul acestora, denumiri mai concise (la obiect), care se considera benefice pentru perfectionarea limbajului pedagogic.

Educatia umanista



. Conceptul de umanism
Umanismul reprezinta o conceptie (miscare) sociala si culturala europeana, care-si are inceputul in perioada Renasterii (secolul al XIV-lea). El promoveaza ideile de incredere in om si valorile lui, libera dezvoltare a personalitatii si realizarea fericirii omului in timpul vietii. Recunoaste posibilitatile de dezvoltare si perfectionare nelimitate si multidimensionale ale personalitatii umane. Nutreste o conceptie optimista despre om, sustinand ca omul normal poseda astfel de valori si calitati, care demonstreaza ca tot ceea ce s-a produs in lume reprezinta creatii umane. Conceptia optimista a umanismului concorda cu aprecierea elevata a savantului si inventatorului roman H. Coanda, care a afirmat: „Omul ca persoana este un infinit mic, dar prin ceea ce face este infinit de mare".

. Continutul educatiei umaniste
Continutul educatiei umaniste se caracterizeaza printr-o gama variata de trasaturi si semnificatii, astfel:
- incredere deosebita in om, in valorile si capacitatile sale;
- respect, dragoste si grija fata de om;
- respect, dragoste si grija fata de familie, copii, parinti etc, pentru cresterea si educarea copiilor;
- respect si grija fata de cei suferinzi, handicapati, in varsta sau aflati in nevoi;
- cinste, sinceritate, politete, comportare civilizata etc. in relatiile interumane, cu evitarea oricaror forme de jignire fizica sau morala;
- atitudine demna, activa si constienta fata de munca (invatatura), ca instrument productiv, creat si subordonat omului, in folosul lui si al societatii;
- respectarea drepturilor omului, in conformitate cu Constitutia si legile tarii, cu Declaratia universala a drepturilor omului si a altor documente internationale asemanatoare;
- respectarea opiniilor, parerilor, ideilor exprimate de oameni;
- raporturi rationale, echilibrate intre individ si grup, intre interesele individuale si cele publice (generale);
- toleranta, respect si convietuire demna, civilizata si constructiva intre romani si persoanele ce apartin minoritatilor nationale, respectandu-se reciproc cultura, limba, traditiile etc;
- lupta pentru democratie si pentru respectarea ei in toate imprejurarile vietii individuale si sociale;
- asigurarea protectiei minorilor, a ocrotirii sanatatii oamenilor, a protectiei muncii si protectiei si asistentei sociale;
- respect, dragoste si convietuire demna, civilizata, intre oamenii de toate varstele - tineri sau batrani; respect, intelegere si cooperare intre generatii, cu evitarea neintelegerilor si tensiunilor artificiale intre generatia tanara si cea varstnica, avandu-se in vedere ca generatia varstnica, printre care si pensionarii, reprezinta pe cei care prin munca au produs bunuri materiale si spirituale, au o experienta valoroasa si o anumita intelepciune, de care beneficiaza generatia tanara, iar generatia tanara reprezinta forta, entuziasmul, potentialul creativ si
viitorul societatii;
- lupta impotriva oricaror forme de dezumanizare, alienare, nedreptate, favoritism, egoism, subiectivism, acte inumane (distrugeri, crime, violuri, trafic de droguri etc), cu aplicarea insa a constrangerilor pentru cei ce incalca principiile umanismului si a pedepselor pentru cei vinovati, potrivit prevederilor legilor; in acest context, este absolut necesara lupta impotriva dezumanizarii, a degenerarii relatiilor umane sub impulsul egoismului salbatic, pentru a nu se aplica niciodata exprimarea poetului comic latin Plautus (250-l84 i.Hr.) - „homo homini lupus" (omul este lup pentru
om);
- aprecierea corecta si obiectiva a muncii si rezultatelor ei, insotita de recompense materiale, financiare (salarii, pensii, ajutoare etc. corespunzatoare) si morale, care sa ofere placere, satisfactii si un nivel de trai normal si altele.

. Obiectivele educatiei umaniste
Contributia potentialului socioeticoeducativ al continutului educatiei umaniste la formarea profilului moral se face prin proiectarea si finalizarea urmatoarelor obiective:
a) cunoastera continutului educatiei umaniste pe baza de intelegere, a valentelor socioeticoeducative - ca obiectiv cognitiv;
b) formarea convingerilor si sentimentelor umaniste, in concordanta cu valentele socioeticoeducative ale continutului educatiei umaniste - ca obiectiv cognitiv-formativ-afectiv, care, impreuna cu primul obiectiv, formeaza constiinta umanista;
c) formarea deprinderilor si obisnuintelor umaniste, corespunzatoare acelorasi valente eticosocioeducative ale continutului educatiei umaniste si in concordanta cu constiinta umanista - ca obiectiv psihomotor, actionai, care formeaza conduita umanista.
Educatia umanista poate fi realizata prin contributia continuturilor si activitatilor tuturor disciplinelor de invatamant, ale activitatilor didactice si extradidactice, ca si ale celor extrascolare, indeosebi cu caracter social, cum ar fi ajutorarea celor suferinzi, a handicapatilor, a batranilor, a celor aflati in nevoi, a celor vitregiti de calamitati (incendii, cutremure, inundatii etc). Educatia umanista il face pe om mai bun, mai frumos, mai iubitor de oameni, mai civilizat in comportare, mai saritor la inlaturarea necazurilor semenilor, mai devotat muncii, tarii si poporului sau.

Educatia patriotica



. Conceptele de patrie si patriotism
Patria (tara) constituie sistemul de idei, convingeri si sentimente despre mediul geografic, social-economic, cultural, politic etc. in care munceste, traieste si creeaza poporul nostru. Ea cuprinde, de asemenea, limba, obiceiurile, traditiile, datinile, folclorul etc, dezvoltate in convietuirea indelungata (de milenii) a poporului roman, impreuna cu persoanele de alta origine (etnie), care alcatuiesc minoritatile nationale, stabilite pe teritoriul Romaniei, dupa formarea poporului roman recunoscute ca cetateni romani, convietuire realizata prin intelegere, cooperare si activitate constructiva, fara nici o discriminare rasiala, etnica, culturala, religioasa etc.
Patriotismul exprima sistemul de idei, valori, convingeri, stari si trairi afective etc, sub forma unui sentiment complex si profund de dragoste si devotament constient si activ fata de patrie si popor, fata de tarditiile si creatiile acestuia.
Ideile despre patrie si popor au un caracter dinamic, putandu-se innoi si integra noi semnificatii eticosocioeducative in conditiile transformarilor din societatea contemporana, asa cum sunt: dezvoltarea democratiei si statului de drept, libera circulatie a cetatenilor, cooperarea dintre tari si popoare, integrarea europeana si chiar mondiala (globalizarea) etc.
Aceste transformari nu inlatura insa ideile despre patrie si popor, ideile de patriotism, deoarece ele nu pot si nu-si propun sa duca la migrarea in masa a popoarelor, la schimbarea teritoriilor, la desfiintarea tarilor si popoarelor. Tarile si popoarele vor ramane in continuare pe teritoriile lor actuale, manifestandu-si si principalele caracteristici specifice.
Ca atare, ideile de patrie si patriotism, de state nationale, nu s-au demonetizat, ele trebuie in continuare cultivate, desigur avand in vedere si contextul nou al dezvoltarii contemporane a tarilor si popoarelor, a noilor relatii dintre tari si popoare. Pe aceasta baza, educatia patriotica ramane o componenta importanta a educatiei morale, a formarii profilului etic al tuturor cetatenilor ce alcatuiesc poporul roman si locuiesc in Romania, dar si al romanilor ce locuiesc in alte tari, dezvoltand legaturile cu ei, in scopul asigurarii conditiilor pastrarii si folosirii limbii romane, a culturii si traditiilor romanesti etc.
Integrarea europeana si mondializarea sunt fenomene obiective. in contextul circulatiei nestingherite a persoanelor, ele trebuie sa se realizeze intr-un echilibru rational si dinamic intre national si universal, ca o unitate in diversitate. Aceasta presupune pastrarea identitatii si specificului creatiilor si realizarilor popoarelor in toate domeniile si mai ales in cel al culturii, folclorului si traditiilor, care sa se integreze in tezaurul cultural universal si care sa implementeze creatiile si tehnologiile performante in viata tuturor popoarelor, asigurandu-le tuturor progresul si bunastarea la nivelul celui existent in tarile avansate ale lumii. Si educatia trebuie sa se integreze in acest proces obiectiv de europenizare si mondializare, astfel incat nivelul ei, nivelul de pregatire al tinerilor, sa fie relativ asemanatoare cu cel din tarile avansate si aceasta in fiecare tara, asigurandu-se recunoasterea fara discrimnari a diplomelor de studii, astfel incat specialistii care le poseda sa-si poata exercita profesiunea la nivel optim de performanta si eficienta in orice alta tara.

. Continutul educatiei patriotice
Continutul educatiei patriotice se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi si semnificatii:
- dragoste si devotament activ si constient fata de patrie, fata de bogatiile si frumusetile ei, fata de stramosii si eroii ei, fata de popor;
- lupta ferma pentru apararea si dezvoltarea statului nostru national, suveran, independent, unitar si indivizibil, chiar cu sacrificiul suprem, daca tara o va cere;
- respect fata de Constitutia si legile tarii, fata de institutiile statului nostru;
- respect fata de cultura si traditiile, datinile, folclorul poporului nostru etc;
- atitudine demna, constienta si activa fata de invatatura, fata de munca, ca instrumente create de om, subordonate lui, dar folositoare dezvoltarii si prosperitatii individuale si generale;
- demnitate, mandrie nationala si patriotica, fidelitate fata de tara si popor;
- sustinerea realizarilor si a luptei poporului roman pentru democratie, progres social etc, pe plan atat intern, cat si international, pentru o cunoastere veridica a tarii si statului roman, luptand impotriva celor care le denigreaza sau le tradeaza;
- in acest context sociopatriotic elevat si complex, specialistii educati de invatamantul romanesc trebuie sa fie puternic legati de destinele tarii si, folosind experienta si tehnologiile avansate din lume, sa ramana in tara, aducandu-si aportul creativ si faptic la rezolvarea problemelor importante, uneori grele, contribuind la progresul tarii si la bunastarea poporului ei, asa cum au facut-o si o fac cei care se mandresc astazi ca au contribuit si au ridicat tarile lor in randul celor dezvoltate si prospere;
- sustinerea drepturilor persoanelor ce apartin minoritatilor nationale in conformitate cu standardele europene si internationale, cu respectarea limbii, culturii si traditiilor acestora, precum si toleranta reciproca intre toti cetatenii tarii;
- asigurarea drepturilor egale tuturor cetatenilor tarii, fara nici o discriminare, in conformitate cu Constitutia si legile tarii, cu Declaratia universala a drepturilor omului;
- cooperare si intelegere egala si reciproca cu tarile si popoarele vecine Romaniei, cu toate tarile si popoarele lumii, pentru bunastarea si prosperitatea lor;
- lupta sustinuta pentru pace, pentru prevenirea si inlaturarea conflictelor armate, pentru asigurarea linistii pe planeta noastra;
- lupta ferma impotriva manifestarilor de rasism, sovinism, xenofobie, antisemitism, spirit revansard si extremist, impotriva manifestarilor antiromanesti;
- educatie ecologica, insotita de actiuni de protectie a mediului natural si psihosocial, de lupta impotriva poluarii lui si altele.
. Obiectivele educatiei patriotice
Valentele socioetico-educative ale continutului educatiei patriotice se valorifica prin proiectarea si finalizarea urmatoarelor obiective:
a) cunoasterea pe baza de intelegere a ideilor despre patrie si patriotism, ca obiectiv cognitiv;
b) formarea convingerilor si sentimentelor patriotice in concordanta cu valentele socioetico-educative ale continutului educatiei patriotice - ca obiectiv cognitiv-formativ-afectiv, care in interactiune cu primul obiectiv formeaza constiinta patriotica;
c) formarea deprinderilor si obisnuintelor patriotice cu valente si implicatii eticosocioeducative patriotice, concretizate in fapte patriotice - ca obiectiv psiho-motor, actionai, care dezvolta conduita patriotica.
Educarea constiintei si conduitei patriotice se realizeaza prin intermediul disciplinelor de invatamant si al activitatilor didactice, extradidactice, extrascolare si sociale ale tinerilor, cu implicarea tuturor factorilor educativi -familia, scoala, mass-media, unitatile socioeconomice, asociatiile culturale, stiintifice, sportive etc.
Procesul educatiei patriotice este necesar sa fie realizat la toate varstele. El incepe cu educarea sentimentului de dragoste fata de familie si casa parinteasca, continua cu sentimentul de dragoste fata de invatatura si scoala si apoi cu dezvoltarea sentimentului fata de munca si profesie, fata de patrie si popor.
O educatie patriotica aleasa, competenta, densa in continuturi eticosocioeducative, realizata in concordanta cu schimbarile produse in viata societatii si a oamenilor, va forma un om care nu va manifesta indiferenta fata de patrie si popor, nu le va denigra (trada) niciodata, nici in situatia unor neajunsuri si greutati. Un om cu astfel de profil moral va lupta pentru inlaturarea neajunsurilor, fiind preocupat de gasirea solutiilor si mijloacelor de dezvoltare a tarii, a prosperitatii ei materiale si spirituale.
Educatia patriotica isi poate indeplini obiectivele numai daca contribuie la: dezvoltarea relatiilor multiple cu romanii de peste hotarele Romaniei, cu cei din tara-sora si vecina Moldova si cu cei din diaspora; realizarea unitatii spirituale si de neam a tuturor romanilor si conjugarea constienta si activa a inteligentelor, competentelor si eforturilor lor pentru prosperitatea si prestigiul Romaniei si, respectiv, ale romanilor de pretutindeni.

Educatia muncii



. Conceptul de munca si relatia omului cu munca
Munca este o componenta a mediului social formata din teorii, actiuni, tehnici, mijloace si deprinderi practice, care are ca finalitate producerea de bunuri materiale si spirituale necesare dezvoltarii si existentei omului si societatii.

In societatea contemporana democratica, bazata pe economia de piata, munca este subordonata omului, omul fiind agentul principal al crearii si perfectionarii muncii, ca un instrument complex teoretico-actional de producere a bunurilor materiale si spirituale in folosul omului si societatii.
Progresul tehnico-stiintific obiectivat in mecanizare, robotizare, automatizare si indeosebi informatizare, creatie a omului, il ajuta sa-si perfectioneze munca, s-o faca mai productiva si sa-i aduca tot mai multa placere si satisfactie.

. Genuri de munca
a) in functie de implicatiile fortelor psihofizice ale omului exista doua genuri de munca: manuala si intelectuala.
Munca manuala (fizica) este aceea facuta cu mana, cu eforturi fizice.
Ea cuprinde o serie de indeletniciri din domeniile agricol, industrial, de constructii, de birou, casnice etc. Desi progresul tehnico-stiintific va reduce ponderea muncii manuale (fizice), asa cum s-a aratat, ea se va mai mentine la unele activitati.
Munca intelectuala este aceea care apartine mintii, intelectului, intr-o masura importanta. Ea implica antrenarea informatiilor dobandite si a capacitatilor cognitive (intelectuale), asa cum sunt atentia, memoria, gandirea, imaginatia etc. in rezolvarea problemelor, indeplinirea unor activitati profesionale. Ea este specifica anumitor profesii, asa cum sunt cele de inginer, medic, economist, artist, profesor, manager etc. Munca intelectuala va cunoaste o dezvoltare deosebita, datorita progresului telinico-stiintific - mecanizarea, robotizarea, automatizarea, informatizarea etc. Specialistii care lucreaza intr-o masura mare cu mintea alcatuiesc categoria sociala a intelectualitatii.
Este cunoscut ca genul de munca intelectuala nu se instaleaza intr-un „turn de fildes", ci se ancoreaza in realitate, are implicatii practice, contribuie la producerea bunurilor materiale si spirituale.
Mai mult, unele profesii imbina nu numai munca intelectuala cu activitatea practica, ci imbina chiar munca intelectuala cu munca manuala, asa cum sunt profesiile din domeniile chimiei, electronicii, artei, agriculturii, constructiilor, activitatilor casnice etc.
b) In functie de domeniile sociale se pot evidentia alte genuri conventionale de munca, cum sunt cele de: culturala artistica, stiintifica, economica, industriala, agricola, comerciala, pedagogica, sanitara, juridica, sportiva, politica, diplomatica, manageriala etc. in cadrul acestor genuri de munca se pot regasi si genurile ce implica fortele psihofizice umane - munca manuala (munca fizica) si munca intelectuala, cu implicatii si aplicatii practice.
Pornind de la aprecierea obiectiva ca toate genurile de munca isi au locul si importanta lor in existenta si evolutia societatii, este necesar sa se constientizeze de catre toti factorii de conducere ai societatii ca genul de munca stiintifica, bazata pe cercetare, reprezinta unul dintre genurile cele mai importante de munca, care prin aportul lui creativ poate propulsa efectiv si cu forta diversele domenii sociale, intreaga societate, asa cum s-a intamplat in tarile care astazi sunt denumite, pe drept, dezvoltate. Conditiile bune de cercetare si stimularea materiala si morala a cercetatorilor reprezinta o necesitate a reusitei in domeniul cercetarii stiintifice. Ca urmare a acestor genuri de munca, invatamantul de toate gradele trebuie sa se implice, sa prevada timp, continuturi si activitati adecvate, care sa asigure tinerilor pregatirea pentru genurile de munca prezentate, desigur aceasta facandu-se diferentiat, in functie de calificarea ca personal de executie sau ca personal de specialitate sau de cercetare, realizand totodata si educatia muncii, dobandirea unei atitudini corecte fata de fiecare gen de munca, precum si daruirea deplina pentru genul de munca in care s-a realizat calificarea.

. Continutul educatiei muncii
El include urmatoarele trasaturi si semnificatii:
- intelegerea rolului si necesitatii invataturii si a muncii sociale pentru om si societate, considerand ca munca este un instrument creat si perfectionat de om. subordonat lui, in folosul lui si al semenilor sai, care contribuie, prin interventia si conducerea lui de catre om, la dezvoltarea oamenilor si societatii prin intermediul bunurilor materiale si spirituale produse (create);
- drepturi egale la invatatura, la munca pentru toti cetatenii, fara nici o discriminare;
- realizarea unei pregatiri teoretice si practice temeinice, de performanta si eficienta, prin intermediul invataturii (prin studii) a tinerelor generatii;
- spirit de independenta, initiativa si creativitate in munca, insotit de dragoste, respect, devotament si responsabilitate fata de munca;
- organizarea stiintifica a muncii, insotita de disciplina muncii, a unei discipline liber consimtite, constiente;
- protectia, securitatea si igiena muncii;
- competitie loiala, cooperare si intr-ajutorare in munca;
- fundamentarea stiintifica a muncii, evitand pregatirea mestesugareasca;
- protectia minorilor, in sensul de a nu fi folositi in munci daunatoare sanatatii, moralitatii si dezvoltarii normale;
- interzicerea muncii fortate;
- combaterea fenomenului de indiferenta si neangajare in munca;
- lupta impotriva celor ce participa la furtul sau distrugerea produselor muncii, cu aplicarea sanctiunilor (pedepselor) prevazute de lege;
- recompensarea materiala, financiara si morala a celor ce obtin rezultate in munca, in functie de calificare, realizari, importanta sociala a muncii etc, urmarindu-se producerea placerii si satisfactia in munca, a sporirii cantitatii si calitatii muncii;
- desfasurarea unei munci, inclusiv a invataturii, sustinute si eficace, cu respectarea normelor ergonomice, intre care munca rationala, imbinata cu actiunile compensatorii, indeosebi odihna activa si cu evitarea suprasolicitarilor provocatoare de oboseala accentuata, a stimulentelor nocive, cum sunt alcoolul, drogurile si altele.

. Obiectivele educatiei muncii
Potentialul eticosocioeducativ al continutului educatiei muncii, al trasaturilor si semnificatiilor ei se valorifica prin proiectarea si finalizarea urmatoarelor obeictive:
a) cunoasterea, pe baza de intelegere, a continutului muncii si educatiei muncii, a valentelor eticosocioeducative, ale trasaturilor si semnificatiilor lor - ca obiectiv cognitiv;
b) formarea convingerilor si sentimentelor de dragoste si devotament fata de munca, in concordanta cu valentele eticosocioeducative ale continutului educatiei muncii, ale trasaturilor si semnificatiilor lor - ca obiectiv cognitiv-formativ-afectiv, care impreuna cu primul obiectiv formeaza constiinta muncii;
c) formarea deprinderilor si obisnuintelor de munca, care se valorifica in fapte de munca (materiala si spirituala), in stransa legatura cu valentele eticosocioeducative ale continutului educatiei muncii - ca obiectiv psihomotor, actionai, care formeaza conduita muncii.
Finalizarea obiectivelor educatiei muncii in scoala se face prin toate formele de invatatura (activitati didactice si extradidactice), cat si prin formele de activitate extrascolara, printre care se pot mentiona:
- lectii de toate tipurile desfasurate in clasa;
- lucrari practice de laborator, atelier etc;
- practica de specialitate in unitatile economico-sociale de profil;
- consultatii si meditatii, vizite si excursii didactice;
- studiul individual;
- activitati in cercuri pe obiecte sau cercuri tehnico-stiintifice;
- activitati in cluburi cultural-artistice, sportive;
- concursuri profesionale si alte genuri de competitii scolare s.a.
O educatie a muncii, facuta cu competenta, cu continuturi cognitive, actionale si afective dense, elevate, moderne, legate de o pregatire generala si profesionala temeinica a tinerilor, de formare multidimensionala a personalitatii lui, in care au fost prezente eforturile psihofizice constiente, active, responsabile si eficiente ale elevilor (studentilor) aduce in profilul moral al acestora o componenta de mare importanta, care va duce la constientizarea ideii ca tot ceea ce a produs si a acumulat omenirea, toata cultura materiala si spirituala, reprezinta rezultatul muncii omului si ca fara munca, subordonata omului si condusa de acesta, nu se poate realiza dezvoltarea si prosperitatea omului si a societatii.

Educatia disciplinei constiente



. Concept, importanta si genuri de disciplina
Disciplina, in general, reprezinta un sistem de norme, reguli, dispozitii, obiceiuri de comportare si ordine care reglementeaza buna organizare si eficienta vietii, activitatii si convietuirii oamenilor.
Disciplina are un caracter obiectiv, necesar si pozitiv, ea fiind integrata in mod organizat vietii, activitatii si convietuirii oamenilor; viata, activitatea si convietuirea umana exista si actioneaza eficace numai in conditii de disciplina, fiindu-i inadecvata si ineficienta indisciplina, care are caracteristici negative (distructive) ca: dezorganizarea, dezordinea, haosul, anarhia, liberul arbitru (bunul plac) etc.
Disciplina umana nu poate si nu trebuie sa aiba un caracter mecanic, un caracter fortat. Disciplina umana trebuie sa fie o disciplina liber consimtita, de bunavoie, bazata pe intelegerea necesitatii respectarii normelor de ordine, bazata pe convingeri, adica o disciplina constienta.
Disciplina este necesara tuturor domeniilor sociale. Privind sintetic acest adevar, se poate aprecia ca exista trei mari genuri de disciplina;
- disciplina sociala - specifica intregii societati;
- disciplina muncii - specifica tuturor locurilor de munca si tuturor profesiunilor;
- disciplina scolara - specifica tuturor institutiilor de invatamant si activitatilor instructiv-educative.
Continuturile acestor genuri de disciplina - mai ales cele ale disciplinei muncii sunt cuprinse in documente oficiale, indeosebi in Regulamentele de ordine interioara. Continutul disciplinei scolare este cuprins in Regulamentele scolare si universitare (Carta universitara).
Anumite norme, dispozitii etc, indeosebi de disciplina sociala, sunt cuprinse in anumite coduri, asa cum sunt: Codul familiei, Codul civil. Codul penal etc, precum si anumite legi specifice diferitelor domenii sociale.

. Continutul educatiei disciplinei constiente
Continutul educatiei disciplinei constiente include urmatoarele trasaturi si semnificatii:
- intelegerea importantei si necesitatii respectarii de bunavoie, liber consimtit a disciplinei, in spiritul „libertatii ca necesitate inteleasa";
- intelegera normelor de ordine ca pe o disciplina interioara, bazata pe convingeri, mobiluri intrinseci si trairi afective superioare, care produc placere si satisfactie;
- dezvoltarea spiritului de organizare si ordine intelese in viata, munca, inclusiv in invatatura si in convietuirea oamenilor, a tinerilor;
- asigurarea unui caracter umanist si optimist disciplinei constiente, a carei respectare sa se bazeze in cea mai mare masura pe cerinte de disciplina pozitive si in mai mica masura pe interdictii;
- disciplina egala pentru toti cetatenii tarii, fara nici o discriminare;
- respectarea disciplinei sa fie urmata de evaluare etica pozitiva, sub forma de aprobare, cu toate formele ei;
- incalcarea normelor de disciplina sa fie urmata de evaluare etica negativa, sub forma de dezaprobare, cu toate formele prevazute de regulamentele de ordine interioara, ca atare si de regulamentele scolare;
- combaterea oricaror forme de indisciplina (anarhie, haos, dezordine etc), urmate la nevoie (in caz de vinovatie verificata) de sanctiuni, aplicate conform regulamentelor de ordine interioara (scolare);
- evitarea jignirilor fizice si morale;
- respingerea ordinelor, dispozitiilor, interdictiilor etc. ilogice, absurde, inumane;
- interzicerea pedepselor corporale (a bataii etc.) in scoli, conform legii;
- punctualitate, operativitate si initiativa creatoare in respectarea disciplinei;
- regim de viata si munca (invatatura) organizat, ordonat si rational;
- conceperea si respectarea disciplinei ca ideal, mijloc si rezultat al educatiei morale si altele.
Daca o educatie umanista nu trebuie sa se bazeze pe dispozitii, ordine, interdictii si constrangeri ilogice si inumane, precum pedepsele corporale (bataile etc), tot atat de necesar este ca ea sa nu admita stari de indiferenta si de expectativa fata de nici un fel de incalcari, mai ales voite si constiente, ale normelor disciplinare, ale eticii demne si civilizate. in contextul in care s-au folosit cu grija strategiile educatiei umaniste si cei educati, indiferent de varsta, nu s-au straduit sa recepteze si sa inteleaga mesajul educational umanist, atunci in mod firesc si fara rezerve apar ca necesare si strategiile educationale de constrangere, chiar dispozitiile, ordinele, interdictiile si, la nevoie, sanctiunile. O astfel de ipostaza educationala, in mod firesc nedorita, adesea „dureroasa", are nevoie de cateva amendamente si anume: sa elimine orice jigniri fizice sau morale; sa fie pe cat este posibil constientizata; sa se diminueze aplicarea lor sau chiar sa fie inlaturate, in cazul in care ele au avut efect educational pozitiv, iar continuarea actului si relatiile educationale sa se desfasoare ca si cum constrangerile n-au existat. Daca nu s-ar proceda asa, educatia unei generatii ar putea da gres sau s-ar realiza la cote minime.
in scoala de toate gradele, ca de altfel in intreaga viata sociala, disciplina constienta are indisolubile legaturi cu democratia si libertatea. in acest context, democratia si libertatea nu presupun, in nici o situatie, indisciplina, incalcarea regulilor scolare si de convietuire sociala, absenta de la ore, dezinteres fata de invatatura, comportare necivilizata in familie, in scoala sau societate. Din contra, daca sunt intelese, ele presupun, fara nici o indoiala, respectarea regulilor scolare si de convietuire sociala, prezenta la orele didactice, interes si eforturi fata de invatatura si comportare civilizata, demna in scoala, familie si in societate.

. Obiectivele educatiei disciplinei constiente
Continutul educatiei disciplinei constiente poate fi valorificat prin proiectarea si finalizarea urmatoarelor obiective:
a) cunoasterea, pe baza de intelegere, a continutului educatiei disciplinei constiente, a valentelor socioetico-educative a trasaturilor si semnificatiilor ei -ca obiectiv cognitiv;
b) formarea convingerilor si sentimentelor de disciplina constienta, in
concordanta cu valentele socioetico-educative ale continutului educatiei disciplinei constiente - ca obiectiv cognitiv-formativ-afectiv, care in interactiune cu primul obiectiv formeaza constiinta disciplinata;
c) formarea deprinderilor si obisnuintelor de disciplina constienta, in concordanta cu convingerile si sentimentele de disciplina constienta, ca obiectiv psihomotor, actionai, care formeaza conduita disciplinata;
d) formarea autodisciplinei constiente, insotita de capacitati de autoevaluare si autoreglaj etic, ca obiectiv superior complex al constiintei si conduitei disciplinate.
„O scoala (orice institutie, intreaga societate - am adauga noi, I.B.) fara disciplina - spunea J.A. Comenius-Komensky inca in secolul al XVII-lea - este ca o moara fara apa" (Didactica magna, E.D.P., 1970, p. 129), adica nu poate functiona, nu-si poate indeplini misiunea. Desigur, pentru ca disciplina sa dea roade cat mai bune, ea trebuie sa fie, fara nici o indoiala, constienta.
Ca si celelalte componente ale educatiei morale, educarea disciplinei constiente se realizeaza in cadrul tuturor activitatilor didactice, extradidactice si extrascolare, cu implicarea tuturor factorilor educativi.
Omul caracterizat de o disciplina constienta isi desfasoara viata, activitatea si comportarea in mod liber, de buna voie, fiind capabil sa invinga greutatile, respectarea normelor de disciplina aducandu-i placere si satisfactie.
Componentele continutului educatiei morale se afla in interactiune, toate contribuind la educarea constiintei si conduitei morale, la formarea profilului moral al personalitatii oamenilor, care isi vor aduce, fara indoiala, o contributie insemnata la dezvoltarea si prosperitatea societatii, a patriei si poporului nostru.


loading...


Coduri - Postale, caen, cor


Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu





loading...


Cauta referat
Scriitori romani