Evaluarea cunostintelor. Docimologia. Sistemul de credite transferabile referat






Conceptele de evaluare a cunostintelor si de docimologie



a) Se folosesc si alti termeni similari celui de evaluare a cunostintelor, precum: examinare, estimare, verificare (control), apreciere, notare etc.
Etimologic: lai. examen - cantarire, proba, control, verificare si apreciere, examen, examinare; Ir. evaluation - control, verificare, apreciere, estimare si evaluare; engl. examination, -estimation, verification, control, appreciation si aluat ion (asscssment) - examinare, estimare, apreciere, evaluare; lat. concursus - confruntare, intalnire, conflict, competitie.
Evaluarea (examinarea) cunostintelor este actul didactic complex, integrat intregului proces de invatamant, si care asigura evidentierea atat a cantitatii cunostintelor dobandite cat si a calitatii lor, care priveste valoarea (nivelul, performantele si eficienta) acestora la un moment dat - in mod curent, periodic si final, oferind solutii de perfectionare a actului de predare-invatare.
Evaluarea cunostintelor este actul didactic care determina promovarea sau nepromovarea tineretului dintr-o etapa (an sau ciclu) de invatamant in altele, iar in cazul cand ea se realizeaza sub forma de concurs - asigura ocuparea unui loc intr-un grad (profil sau forma) de invatamant sau intr-un loc de munca din domeniul de activitate social-utila, in conformitate cu competenta profesionala. Calitatea, valoarea si eficienta ridicate ale evaluarii implica pricepere, corectitudine, obiectivitate si responsabilitate din partea profesorilor examinatori; de asemenea, necesita eliminarea subiectivitatii in aprecierea celor examinati, deoarece pot exista astfel de situatii care sa determine un plus sau minus in notare de l-3 puncte.

b) Docimologia - stiinta examinarii (evaluarii) cunostintelor.
Pentru fundamentarea stiintifica, pentru ridicarea calitatii si eficientei evaluarii, pentru asigurarea corectitudinii si obiectivitatii acesteia, incepand cu deceniul al 3-lea al secolului al XX-lea (din 1922) s-a declansat o actiune de orientare si cercetare a actului de evaluare, fapt ce a dus la aparitia si dezvoltarea unei stiinte a evaluarii (examinarii), care a fost denumita docimologie. Termenul a fost luat din limba greaca: dokime - proba, cantarire, examen; dokimazo - examinez, mod de examinare; logos - stiinta; s-au folosit si alti termeni din limba greaca: dokimastes - examinator; dokimasrjkos - apt de a examina; dokimastika - ramura a docimologiei, care se ocupa cu pregatirea examinatorilor. Initiatorul docimologiei a fost savantul francez Henri Pieron. in tara noastra au fost mai multi specialisti care s-au ocupat de docimologie. printre care prof. I. Nestor si Acad. prof. Vasile Pavelcu - discipol (student) al lui Henri Pieron s.a."

Docimologia - dupa Vasile Pavelcu - este stiinta examinarii sau stiinta care se ocupa cu studiul examenelor, concursurilor si notarii, a formelor, procedeelor si mijloacelor care asigura aprecierea justa si obiectiva a cunostintelor celor examinati (V. Pavelcu, Principii de docimologie -Introducere in stiinta examinarii, E. D. P., 1968, p. 9-l7).
Evaluarea a fost mult timp considerata ca o metoda de invatamant de control si apreciere a cunostintelor la anumite intervale de timp - semestriale, anuale sau finale (bilant) - la terminarea unui ciclul de studii. Astazi, ea este considerata ca un act didactic complex, integrat intregului proces de invatamant, in cadrul caruia actioneaza principiul feedbackului.

Componentele sau operatiile evaluarii cunostintelor:



Evaluarea implica trei componente sau operatii interdependente (in
Interactiune): a) controlul (verificarea); b) aprecierea si c) notarea.
a) Controlul (verificarea) este operatiunea de constatare de catre profesor sau de calculator a volumului si calitatii cunostintelor teoretice si practice dobandite de elev (student).
b) Aprecierea este operatiunea de estimare (evidentiere) a valorii, nivelului si performantelor cunostintelor (dobandite) de elev (student).
c) Notarea este operatiunea de masurare si validare a rezultatelor pregatirii elevului (studentului), in urma controlului si aprecierii, care se obiectiveaza prin anumite semne (coduri sau simboluri) conventionale, denumite note. Nota reprezinta un indicator sintetic, cantitativ si calitativ, al performantelor obtinute de elevi ca urmare a pregatirii lor.
Notarea stabileste admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat si inscrierea lui pe o anumita treapta a scarii de notare (de la 10-l).
O corecta, obiectiva si completa evaluare necesita si aprecierea capacitatilor intelectuale si, dupa caz, si acelor profesionale, iar la anumite profile de invatamant - artistic, tehnic, de educatie fizica, pedagogic etc. si a aptitudinilor specifice acestora.

Functiile evaluarii



Functiile se refera la sarcinile, obiectivele, rolul si destinatiile evaluarii. Evaluarea realizeaza urmatoarele functii: a) educativa; b) selectiva si cornpe-titionala; c) diagnostica si prognostica; d) cibernetica; e) social-economica.

a) Functia educativa. Este functia cea mai specifica si mai importanta a evaluarii, care urmareste stimularea (dinamizarea) obtinerii de performante superioare in pregatirea elevilor (studentilor), ca urmare a influentelor psihomotivationale si sociale ale rezultatelor ce le obtin prin evaluare. indeplinirea functiei educative necesita constientizarea rezultatelor evaluarii in situatiile succesului, insucce-sului sau mediocritatii scolare; este cunoscut ca succesul scolar bucura, ofera satisfactie, dinamizand sporirea rezultatelor la invatatura; de asemenea, insuccesul scolar supara, determina insatisfactie, dar daca este constientizat, ca fiind corect si obiectiv, si acesta poate dinamiza inlaturarea nereusitei la invatatura.
b) Functia selectiva. Aceasta este functia de competitie care asigura ierarhizarea si clasificarea elevilor (studentilor) sub raport valoric si al performantelor in cadrul grupului. Functia selectiva asigura satisfactia si recompensarea elevilor (studentilor) prin obtinerea de burse, prin obtinerea prin concurs a unui loc intr-un nou profil sau grad superior de invatamant, a unui loc de munca, pe baza de competitie profesionala.
c) Functiile diagnostica si prognostica. Functia diagnostica pe baza de testare evidentiaza valoarea, nivelul si performantele pregatirii elevului (studentului) la un moment dat - semestru, an scolar, terminarea unui ciclu de studii etc.
Functia prognostica - pe baza analizei datelor oferite de diagnoza, in comparatie cu obiectivele si cerintele documentelor scolare (plan de invatamant, programa analitica, manual, predarea profesorului etc), prevede, probabilistic, valoarea, nivelul si performantele pe care ar putea sa le obtina elevul (studentul) in etapa urmatoare de pregatire.
d) Functia cibernetica sau de feedback (de reglaj si autoreglaj). Analizand finalitatile invatamantului - rezultatele pregatirii elevului (studentului), evidentiate de apreciere si notare, deci a iesirilor, din care se stabileste marimea de corectare a intrarilor, se stipuleaza optimizarea procesului de predare-invatare, aplicandu-se principiul feedbackului.
e) Functia social-economica. Aceasta functie se refera si evidentiaza eficienta invatamantului in planul macro-socio-economic, care influenteaza hotararile factorilor de decizie privind dezvoltarea si perfectionarea invatamantului, in functie de valoarea si calitatea „produsului" scolii - „omul pregatit prin studii", care asigura asezarea „omului pregatit la locul potrivit", desigur, pe baza de concurs.

Forme de evaluare



Formele de evaluare determinate de perioada de studiu
Formele de evaluare determinate de perioada de studiu sunt: a) Evaluarea globala initiala sau predictiva, care are ca obiectiv: diagnosticarea nivelului de pregatire la inceputul anului, la inceputul predarii unei discipline, pentru a cunoaste de unde se porneste, ce mai trebuie perfectionat; se folosesc baremuri minimale de obicei; sunt si baremuri medii si de performanta (completare).
b) Evaluarea orala sau scrisa curenta (continua, de progres sau transversala) care are ca obiectiv: asigurarea pregatirii sistematice si continue, pentru realizarea feedbackului pas cu pas; nu se programeaza, nu se anunta dinainte; invatarea zilnica este o indatorire a elevilor.
c) Evaluarea sumativa periodica (intermediara sau diacronica), care are ca obiectiv: verificarea gradului de restructurare a materiei in module informationale mai mari si realizarea feedbackului corespunzator.
d) Evaluarea finala sumativa (de incheiere, de bilant ori cumulativa sau de competenta sumativa sau globala), care are ca obiectiv: verificarea structurarii in sisteme informationale a capacitatii de sinteza privind cunoasterea intregii materii de studiu.
e) Evaluarea formativa: ea se refera atat la evaluarea tuturor componentelor curriculare in parte, cat privite ca sistem; ea urmareste sa evidentieze valoarea, nivelul, fiabilitatea, creativitatea si eficienta, mai intai a cunostintelor, abilitatilor, atitudinilor, capacitatile intelectuale si de specialitate; legat de acestea evidentiaza valoarea feedback-ul, atat pentru profesori, cat si pentru discipoli, pentru discipoli masurandu-se calitatea autocontrolului si autoreglajului invatarii; obiectivele operationale si educative; gradul de implicare in mod independent al discipolilor in calitate de subiecti ai invatarii; gradul de responsabilitate fata de rezultatele invatarii obtinute de discipoli pe parcurs, perioade si in final s.a.
Se apreciaza ca evaluarea formativa stimuleaza dezvoltarea intelectuala, stimuleaza si intareste capacitatile mentale si motivationale ale discipolilor, favorizand obtinerea de performante superioare in invatare si prefigurand, totodata, perspectiva progreselor ulterioare in instruire.

Pentru realizarea evaluarii formative profesorii trebuie sa aiba in vedere anumite conditii, printre care:

- sa aprecieze rezultatele invatarii discipolilor, semnalandu-se greselile, fara a le aplica sanctiuni;
- sa foloseasca notarea cu scop educativ-stimulativ, insotind-o de aprecieri verbale corecte si obiective;
- sa ia in considerare, atat volumul si valitatea informatiilor si abilitatilor obtinute, cat si calitatea capacitatilor intelectuale si de specialitate;
- sa ia in considerare atat rezultatele invatarii finale, cat si cele obtinute pe parcurs - acolo mai ales unde activitatile didactice sunt obligatorii;
- sa ia in considerare si posibilitatile intelectuale latente, modul de expunere personala, spiritul de inventivitate ale discipolilor;
- sa-si perfectioneze continuu continutul si strategiile instruirii, dezvoltand mecanismele de control, autocontrol, autoreglaj, de feedback, in esenta (vezi si: Golu, P.. Golu, I., Psihologia educationala. Editura „Exlanto", Bucuresti, 2002, p. 394-405, Cucos, C, Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2002,_ p. 324 si 372). Reusita scolara anuala se materializeaza prin promovari. in situatia insuccesului scolar anual apar fenomene de: corigente (la una sau mai multe discipline); reexaminari - pana la inceperea noului an scolar sau cu prelungiri pana la anumite date; repetentie - in caz de nereusita (insucces).

Forme de evaluare determinate de procedeele de efectuare

a) Evaluare (ascultare) orala: evaluarea curenta, examene, concursuri; dezavantaje - nu exista baremuri controlabile, putandu-se strecura subiectivitatea, pot aparea inhibitia, intimidarea; nu se pot recorecta raspunsurile -s-ar putea recorecta in cazul in care ar fi inregistrate pe video-casete etc.; avantaje - pentru profesor: poate pune intrebari suplimentare; - pentru elev: i se pot pune intrebari ajutatoare etc.
b) Evaluare scrisa (teze, probe de control, alte lucrari scrise) - avantaje si dezavantaje: elevul (studentul) nu este tracasat, tensionat si poate lucra independent; existand baremuri si punctaje, pot fi mai obiective la corectare; ceea ce scrie ramane; se pot recorecta (poate fi avantaj si dezavantaj pentru elev - student); probele scrise traditionale au numai 2-3 subiecte, ceea ce nu ofera cunoasterea pregatirii intregii materii; se poate copia, in anumite conditii, situatie ce se cere prevenita.
Printre formele de evaluare scrisa, neanuntate, de dimensiuni mai reduse, folosite mai ales in scoli, sunt si extemporalele, care privesc verificarea cunostintelor despre tema predata in lectia precedenta.
Lucrarile scrise ofera posibilitatea evaluarii si realizarii feedbackului pentru toti elevii (studentii), intr-un timp relativ scurt. Probele scrise pot fi revazute si recorectate, pentru asigurarea obiectivitatii, fie din initiativa profesorului, inainte de definitivarea notelor, fie la cererea (contestatia) elevilor sau studentilor, mai ales in unele situatii importante de evaluare cum sunt: admiterile (concursurile), examenele de capacitate, de bacalaureat, de licenta, de diploma etc.
c) Evaluare practica: probe practice de laborator, atelier la disciplinele experimental-aplicative, la anumite profile de invatamant tehnic, medical, economic, pedagogic etc.
d) Evaluare sub forma de examene: are rolul de a asigura promovarea la o disciplina, a unui an scolar (universitar) sau a unui ciclu de invatamant; se pot folosi una sau mai multe dintre modalitatile de evaluare mentionate mai sus: oral, scris si practic, dupa caz.
e) Concursuri: sunt examene de selectie a valorilor, in care se confrunta si se ierarhizeaza competentele in functie de numarul de locuri si de baremuri;
exemple: concursuri de admitere (in licee, in scoli profesionale, in facultate etc); concursuri pentru ocuparea unor posturi (administrative, stiintifice, tehnice, economice, didactice, medicale etc), in care se folosesc forme de evaluare variate; scrise, indeosebi, dar dupa caz, si probe orale si practice.

Alte forme de evaluare a cunostintelor

a) Teste docimologice (grile): (engl. test - proba) sunt modalitati scrise, care contin 50-60 intrebari (chestiuni sau itemuri), la care se dau raspunsuri, determinandu-se cele corecte cu ajutorul grilei.

Raspunsurile pot fi: binare: da sau nu; alegerea din mai multe raspunsuri din care numai unul este corect; construite de elev (student). Avantaje: chestiuni din intreaga materie; baremuri (punctaje si grile), care duc la o corectare mai rapida si mai obiectiva. Dezavantaje: fragmenteaza materia si inlatura verificarea capacitatii de sinteza; se pot cunoaste dinainte - mai ales cele bazate pe grile, ceea ce trebuie evitat.
b) Evaluari sub forma de discutii orale, libere, pe baza unei tematici dinainte stabilite; avantaj: ofera elevului (studentului) posibilitatea de a se exprima degajat; dezavantaj: dificultate in apreciere si notare, neputandu-se realiza baremuri, poate aparea subiectivitatea aprecierii; este necesar sa se inregistreze contributia fiecaruia la discutii, pentru a face o evaluare obiectiva.
c) Evaluari cu ajutorul mijloacelor electronice - calculatoare; pe baza unor programe de evaluare, dispozitivele electronice compara si apreciaza cu note cunostintele; dezavantaj: subiectivitatea se poate mentine, dar se asigura aceeasi exigenta (severitate) si corectitudine pentru toti examinatii, in raport cu programa de evaluare; avantaj: egalitate in apreciere si notare pentru toti examinatii ce au dovedit aceleasi cunostinte; diferentierea (ierarhizarea) valorilor mai obiectiva decat in evaluarea traditionala.
d) Evaluare (corectarea mai ales) de tip „Delphi": evaluare (corectare) in echipa, in general, pentru probele scrise si, dupa caz, practice: avantaje: un grup de evaluatori (de cea. 11 experti) elimina in mare masura subiectivitatea; dezavantaje: dureaza foarte mult timp, mai ales la concursuri cu multi candidati. Metoda „Delphi" ca solutie simplificata aplicata in invatamantul superior: 2 experti (corectori) care evalueaza independent lucrarile scrise (practice);
1 expert (supracorector) - in cazul decalajului mai mare de un punct intre primii
2 corectori; contestatiile adesea duc la obtinerea unei note mai mici, datorita exigentei corectorilor; se pot uneori obtine si note mai mari, dar de ordinul zecimalelor, care uneori nu conteaza prea mult.
e) Evaluare prin media si mijloacele informatice.
Tematicele si probele de verificare pot fi transmise prin mass-media -radio, televiziune, telefon mobil si, mai ales, calculator conectat la Internet. Este necesar sa se gaseasca mijloacele de a asigura corectitudinea si obiectivitatea evaluarii, evitand subiectivitatea.
f) Simularea ca metoda de pregatire a evaluarii cunostintelor. Pentru omologarea unor programe (probe) de evaluare a cunostintelor, mai ales la unele examene de nivel national, cum sunt testele nationale de la terminarea gimnaziului sau de bacalaureat ,precum si pentru acomodarea candidatilor cu examenele, se pot realiza simulari ale acestor examene, eficienta lor fiind data de respectarea continuturilor, a mediului de desfasurare si a criteriilor de apreciere si notare, care sa fie asemanatoare cu ale examenelor reale.

Sisteme conventionale de notare

a) Prin cifre (5-20 trepte): cu 5 trepte - de la l-5, in tarile C.S.I. etc; cu 6 trepte - de la l-6, in Germania, Elvetia, Bulgaria; cu 7 trepte - de la l-7, in Suedia, Norvegia; cu 10 trepte - de Ia l-l0, in Romania, Finlanda si alte tari; cu 13 trepte - de la l-l3, in Danemarca; cu 20 trepte - de la l-20, in Franta si Romania -pentru perfectionarea medicilor; in Romania a fost aplicat sistemul de la l-20 in invatamantul superior inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, notele de promovare fiind de la 12 in sus.
b) Prin calificative: foarte bine, echivalentul notelor de 9 si 10; bine, echivalentul notelor de 7 si 8; suficient (satisfacator), echivalentul notelor de 5 si 6; insuficient (nesatisfacator), echivalentul notelor de la 1 la . in invatamantul primar din Romania se foloseste sistemul de invatare cu calificative.
c) Prin litere (notare literala): 6-7 litere (a - g), in Anglia etc.
d) Prin sistem binar: admis sau respins: se practica la anumite probe la perfectionarea cadrelor didactice (inspectia speciala), la proba practica; in unele concursuri si la unele probe - cum sunt colocviile etc.
e) Cu bile colorate: albe - foarte bine; rosii - suficient; negre - insuficient.
f) Cu aprecieri in limba latina: „Magna cum laude" (cu mare lauda) -pentru foarte bine; „cum laude" (cu lauda) - pentru bine.
g) Cu diploma de merit: la bacalaureat si la absolvirea invatamantului superior etc. in Romania evaluarea se face, de regula, prin sistemul de notare cu zece trepte, de la 10 la . in scoala primara s-a introdus sistemul de notare cu 4 trepte prin calificative.
Sistemele cu un numar redus de trepte (binar, cu bile colorate, cu 4 calificative, cu putine cifre etc.) sunt dificil de convertit in sistemele cu multe trepte (de 10, 13, 20); ele inlatura ierarhizarea mai precisa a valorilor si nu sunt stimulative (competitive) pentru elevi.
h) in sistemul de evaluare se aplica si creditele transferabile, care trebuie recunoscute atat in institutia de invatamant respectiva, cat si in institutiile de invatamant din tara si din strainatate.

Caracteristicile notarii corecte

a) obiectivitate: exactitate, precizie, corectitudine, responsabilitate si competenta docimologica;
b) validitate (valabilitate): nota acordata sa corespunda pozitiei (treptei) ierarhice din sistemul de notare (cu cifre, calificative etc);
c) fidelitate (constanta): nota acordata de un examinator se mentine la oricare alt examinator, daca ar reface evaluarea.

Criterii de evaluare exigenta, corecta si obiectiva

Printre criteriile de notare exigenta, corecta si obiectiva (care sa respecte normele docimologice de notare) mentionam:
a) luarea in consideratie a cantitatii si calitatii cunostintelor dobandite, in comparatie cu cantitatea si calitatea celor prevazute de documentele scolare, de bibliografia recomandata si de predarea profesorului, si in coordonanta cu obiectivele operationale;
b) luarea in consideratie a calitatilor si performantelor capacitatilor intelectuale si profesionale - dupa caz, manifestate in abordarea diversa a problemelor, asa cum sunt calitatile si performantele memoriei, gandirii -indeosebi creative, imaginatiei, spiritul de observatie, spiritului critic etc;
c) luarea in consideratie a greselilor, indeosebi a gravitatii acestora, gravitatea determinandu-se in corelatie cu primul criteriu („a");
d) luarea in consideratie a rezultatelor pregatirii pe parcursul semestrului sau anului scolar, in cazul in care frecventa este obligatorie; desigur, in situatia frecventei facultative acest criteriu nu mai poate fi aplicat;
e) luarea in consideratie a rezultatelor verificarilor (probelor de evaluare) din timpul semestrelor, la extemporale, teze, probe de control etc.




in practica, in unele cazuri, in care un tanar studios si-a perfectat continuu pregatirea, iar la evaluarea finala obtine rezultate foarte bune, este posibil sa nu se mai faca medii aritmetice ale rezultatelor anterioare, ci sa se acorde nota ce i se cuvine la ultima examinare. Asa se procedeaza la practica pedagogica, unde studentii fac eforturi pentru a obtine o pregatire superioara. Se practica si procedeul urmator: daca un tanar studios doreste sa obtina o nota mai mare dupa o examinare programata, se ofera aceasta posibilitate, deoarece este in favoarea cresterii eficientei invatamantului (al invatarii) si al obtinerii unor succese si satisfactii mai mari pentru ei si societate.
f) Continuturi de specialitate pentru evaluare - conform programelor analitice si criterii de exigente de evaluare egale, corecte si obiective. Pe toate treptele invatamantului - de la scoala primara si pana la doctorat inclusiv, la toate genurile de evaluare - admitere, concursuri, examene de licenta sau de diploma, sustinere de teze de doctorat etc si la toate formele de evaluare-orale, scrise, practice, sub forma de discutii etc trebuie respectate, cu strictete, adevarul, cinstea, corectitudinea si obiectivitatea, fara nici o discriminare. Evaluarea trebuie sa convinga de corectitudine si obiectivitate pe toti cei examinati si sa-i ierarhizeze pe acestia in functie de nivelul, calitatea si performantele reale ale pregatirii lor. Evaluarea trebuie sa evite, cu desavarsire, partinirea, influentele (interventiile) si relatiile neprincipiale, deoarece ele viciaza grav calitatea si eficienta evaluarii. De asemenea, evaluarea trebuie sa inlature grava situatie ascunsa, nedreapta si in afara eticii si chiar a legii de a „asigura" dinainte pe candidati de reusita, de ocuparea unor locuri, mai ales la institutiile de invatamant cu locuri limitate, cu consecinta ca unii, chiar foarte pregatiti, poate mult mai bine decat cei carora li s-au „asigurat" locuri dinainte, sa se prezinte la examene fara nici o sansa de reusita, ei fiind practic respinsi pe nedrept inainte de a se prezenta la examen.

Acordarea (stabilirea) notelor

Acordarea (stabilirea) notelor: se pot acorda bonificatii de pana la 50 sutimi; notele finale sa fie note intregi, fara minusuri si plusuri etc.
in functie de criteriile mentionate se acorda (se stabilesc) notele, astfel:
notele de 10 si 9 se acorda atunci cand raportul dintre ceea ce s-a cerut si ceea ce a dat elevul (studentul) este de -------; notele de 8 si 7 se acorda atunci cand
raportul este de ——— ; notele de 6 si 5 se acorda atunci cand raportul este de
1 0,6-0,5 '
Cea mai dificila decizie este atunci cand se da nota 5 (cinci), caci este nota de promovare (in sistemul romanesc) si ca atare stabileste daca a invatat materia la limita. Este o decizie de responsabilitate didactica, etica si sociala. Nota 1 de obicei nu se acorda in procesul de invatamant curent, ci doar pentru copiat (in scoli). in unele cazuri (la concursuri etc.) ea se acorda din oficiu, in favoarea candidatilor. Pentru o cat mai mare obiectivitate in departajarea candidatilor, la unele concursuri se acorda si fractiuni ale notei 1, adica intre 0,25-0,. Exista situatii cand media de promovare este mult mai mare: la bacalaureat: 6 (sase); la definitivat in invatamant: 7 (sapte); la gradul II in invatamant: 8 (opt); la gradul I in invatamant: 9 (noua); la doctorat: 8 (opt) etc.
In invatamantul romanesc notele de nepromovare, de corigenta si repetentie sunt cele intre 4 si 1.

Notarea subiectiva

Fenomene (situatii) extradocimologice ce conduc Ia o notare subiectiva, ce trebuie inlaturate din actul evaluarii:
a) Fenomenul „halo" - remarcat de Ed. Thorndike - SUA, care in engleza inseamna iradiere; in cazul evaluarii inseamna iradiere (influentare) negativa asupra notarii, cum ar fi notele mici la alte discipline, influenteaza negativ acordarea de note mai mici decat le merita la o alta disciplina; notele mai mari la alte discipline influenteaza negativ sa dai note mai mari decat le merita la alta disciplina; amicitia sau antipatia pot influenta la acordarea notelor mai mari (la amicitie) sau mai mici (la antipatie).
b) Fenomenul de contrast: elev (student) bun si elev (student) slab; elev (student) cuminte si elev (student) cu abateri si alte situatii mentionate si la fenomenul „halo". Evaluarea corecta, obiectiva cere: daca elevul bun nu stie, sa i se acorde nota ce o merita; daca elevul slab stie, sa i se acorde nota pe care o merita.
c) Fenomenul „oedipian" (de prezicere, preconceput - asa cum se cunoaste din mitologia greaca ca Oedip si-a omorat tatal, caci acest fapt era prezis de oracol). Este bine sa cunoastem elevii (studentii), dar sa nu preconcepem (prezicem) notele ce le vom da, astfel spunand: x va lua 10, y - va lua 4 etc. Numai situatia concreta, pregatirea dovedita la examinare, cu aplicarea criteriilor de notare corecta, sunt elemente care ne conduc sa dam nota. Prezicerea (preconceperea) unei notari ne denatureaza modul de gandire si actiune docimologica si ne determina la o apreciere si o notare subiective.
d) Fenomenul „de ordine". Notarea poate fi influentata negativ de fenomenul de ordine, astfel ca unii profesori sunt exigenti intr-o anumita parte a zilei (dimineata, la pranz, seara) sau intr-o anumita parte a semestrului sau a anului scolar sau universitar; profesorii trebuie sa dovedeasca constanta in exigentele de evaluare pe tot timpul zilei, semestrului sau anului scolar
(universitar).
e) Stabilirea nivelului mediu al clasei ca punct de referinta in evaluare denatureaza conceptia docimologica si duce la subiectivitate. in evaluare se porneste de la nivelul cel mai inalt al programei si in functie de acesta se fac haremurile de verificare, apreciere si notare, aceasta asigurand o ierarhizare obiectiva a elevilor pe scara de notare.
f) Referitor la raportul dintre evaluarea cunostintelor si comportarea elevilor (studentilor). La stabilirea notelor pentru cunostinte nu se iau in considerare faptele comportamentale ale elevilor (studentilor), decat numai in cazul copiatului (furtului de cunostinte), cand, asa cum s-a aratat, se acorda nota 1 (unu) in scoli sau se declara repetent- in invatamantul superior. Pentru comportare exista nota la purtare - in scoli, si sanctiuni in scoli si facultati -conform prevederilor regulamentelor scolare si cartei universitare.
g) Evitarea „furtului" de cunostinte. in invatamantul cu frecventa si in cel cu frecventa redusa, in mod corect nu se admite „furtul" de cunostinte (copiatul, suflatul etc), el putand fi evitat, dupa caz, constatat si sanctionat, datorita evaluarii directe, fata in fata a profesorului cu examinatul. Aceasta cerinta trebuie indeplinita si in invatamantul la distanta. Datorita faptului ca evaluarea, cu exceptia examenului de licenta (diploma), se face la distanta prin lucrari scrise, faxuri, Internet etc, nu se poate controla „furtul de cunostinte", mai ales fenomenul ca pentru studentul cursant sa ii faca lucrarile de verificare o alta persoana. Trebuie, deci, gasite solutiile pedagogice de evitare a acestui fenomen. Printre aceste solutii ar putea fi luate in considerare urmatoarele: verificari directe (fata in fata) la anumite intervale si verificare „fata in fata" la distanta, in sensul ca prin media sa se vada si sa se auda cei doi parteneri: profesorul si examinatorul, cu conditia ca profesorul sa aiba fotografia examinatului pentru a nu aparea fenomenul de substituire cu o alta persoana a celui examinat. Evaluarea directa numai la examenul de licenta (diploma) este insuficienta, caci candidatul poate sa nu reuseasca, dar sa obtina un certificat de absolvire si foaia matricola fara sa cunoastem daca s-a pregatit personal sau a „invatat" altul pentru el.
h) Respectarea deontologiei didactice. Subiectivitatea evaluarii este fenomenul negativ care incalca normele etice si docimologice, ea putand inversa valorile, asezand pe cei nepregatiti inaintea celor pregatiti, vitregindu-i astfel pe ultimii. Subiectivitatea poate duce la demobilizare, la traume psihice pentru cei vitregiti, dezinformand si societatea. Subiectivitatea evaluarii poate aparea din nepricepere docimologica, dar si ca urmare a unor relatii personale neprincipiale, a unor avantaje materiale, nemeritate, care pot descalifica examinatorul. Legea invatamantului ar fi necesar sa aiba prevederi specifice de sanctionare, fara rezerve, a celor care incalca deontologia docimologica, aceasta incalcare consi-derandu-se o infractiune.

Categorii probabile de profesori examinatori



In mod conventional, profesorii examinatori s-ar putea clasifica in trei categorii: in functie de pregatirea docimologica, dupa gradul de exigenta si dupa atitudinea si comportamentul docimologic.

in functie de pregatirea docimologica
De pregatirea examinatorilor se ocupa ramura docimologiei - dokimastika. Profesorii pot sa se afle in una dintre ipostazele docimologice: a) examinatori investiti datorita functiei didactice (dokimastes), dar fara sa dovedeasca calitati docimologice - de obicei acestia nu au pregatire pe aceasta linie si b) examinatori investiti datorita functiei didactice obtinute, dar care se dovedesc apti pentru examinare (dokimastikos), de obicei acestia au pregatire (experienta pozitiva) in domeniu, dovedind calitati de: specialist, pedagog, psiholog, deontolog si, indeosebi, de docimolog.

Dupa gradul de exigenta in notare
a) Examinatori foarte severi sau foarte exigenti, la care notele mici predomina, asa cum se observa in curba de distributie din figura 6.
Deci, multe note mici si foarte putine note mari; exagerarea docimologica nu este buna, caci poate tensiona si duce la demobilizare. Asemenea curba de distributie ar putea aparea doar la un colectiv scolar selectionat, in care rezultatele au fost si au ramas foarte slabe.
b) Examinatori normal-exigenti, la care curba de distributie a notelor poate avea alura din figura 7.
Este asa-numita curba a lui Gauss, izvorata dintr-un colectiv scolar neomogen, cu note la toate nivelurile, conform realitatii rezultatelor scolare ale elevilor si studentilor. Este o distributie fireasca a notelor.
c) Examinatori indulgenti. Notele date de acestia conduc la o curba de distributie cu alura din figura . La acestia predomina notele mari.

a) Examinatori amorfi, indiferenti, reci. Acestia se caracterizeaza prin: ignorarea trairilor interioare ale examinatilor; neimplicarea afectiva in actul evaluarii, neinteresandu-i daca elevul ia o nota mica sau mare. Nu este corecta o asemenea atitudine. Educatorul trebuie sa se implice, sa sufere cand un elev (student) ia o nota mica si sa se bucure cand un alt elev (student) ia o nota buna, fiindca este parte la procesul de invatamant (proces bilateral, biunivoc).
b) Examinatori egocentrici, autoritaristi. Acestia nu sunt parteneri ai actului didactic si se manifesta astfel: vor sa se afirme, sa domine, sa se faca respectati cu orice pret, sa ajunga de temut chiar, creand, uneori, tensiuni negative si conflicte bazate pe banuieli (suspiciuni), pe tracasari, amenintari si chiar invective adresate examinatilor; ei vor sa se stie despre ei ca sunt cei mai severi, din generatie in generatie, astfel facandu-se afirmatii de genul: daca treci la aceasta, atunci poti termina cu bine scoala sau facultatea. Nu trebuie sa avem astfel de atitudini si comportamente egocentrice si autoritariste, caci denaturam desfasurarea si rezultatele evaluarii, iar uneori indepartam tinerii de o anumita disciplina de invatamant, ii demobilizam sau le formam repulsie.
c) Examinatori de tip uman, optimisti: se implica in actul examinarii, traind si ei rezultatele acestuia (tristetea sau bucuria, dupa caz); ei nu uita etapa cand au fost si ei elevi (studenti), retranspunandu-se in aceasta ipostaza, fiind mereu tineri - indeosebi spiritual, ceea ce-i face sa inteleaga corect tinerii; sunt optimisti si au incredere in posibilitatile intelectuale si practice ale acestora; atunci cand acesta dovedeste pregatire buna si foarte buna, se bucura, il felicita si-i ureaza noi succese; atunci cand dovedeste o pregatire mai slaba, considera aceasta un incident, il incurajeaza, il sprijina si ii doreste sa depaseasca momentul dificil, avand incredere ca va obtine rezultate bune, daca va invata serios; examinarea se desfasoara intr-un climat exigent, dar destins, fara tensiuni si tracasari; vocea, intensitatea ei, mimica si pantomimica favorizeaza desfasurarea normala, optimista a examinarii; la unele neclaritati, dificultati ale elevilor (studentilor) manifesta intelegere, rabdare, iar la nevoie asigura sprijin, fara a deveni indulgent, fara a face rabat, mentinand exigenta normala; asemenea examinatori asigura un feedback normal, un reglaj si autoreglaj corespunzatoare. Astfel de examinatori sa tindem sa devenim.

Autoevaluarea (autocontrolul si autoaprecierea)



Evaluarea obiectiva, corecta, responsabila, competenta trebuie sa dezvolte (formeze) capacitatile elevilor (studentilor) de autoevaluare (de
autocontrol si autoapreciere). Acest deziderat se realizeaza atunci cand elevii (studentii) sunt constienti de cantitatea si calitatea cunostintelor lor, de nivelul performantelor obtinute, de capacitatile intelectuale si profesionale, dupa caz, dovedite la evaluare. Evaluarea trebuie sa fie insotita de fenomenul de feedback, care, dupa caz, sa asigure corectiile necesare.
De aceea, inainte de acordarea notelor este necesar sa se omologheze ceea ce este mediocru si ceea ce este gresit, nesatisfacator in raspunsurile lor scrise, orale sau practice- dupa caz. Nu se recomanda ca profesorul sa se targuiasca cu elevul (studentul) asupra notei ce i se va acorda. Se poate, insa, solicita propunerea grupului scolar (uneori chiar a elevului) privind nota ce ar trebui acordata. Aceasta poate constitui un „exercitiu" de autocontrol, autoapreciere si autonotare. Desigur, profesorul este investit sa acorde nota, sa manifeste rolul dirijor si responsabil irr'actul evaluarii. Numai astfel elevii (si studentii) pot constientiza rezultatul pregatirii lor. Obiectivitatea, validitatea si intelegerea corectitudinii la acordarea notelor dezvolta capacitatea de autoevaluare, de autoreglaj.
„Aprecierea facuta de profesor si interiorizata prin explicatii acoperitoare de catre elev (student) - remarca acad. Vasilc Pavelcu - devine autoapreciere, importanta acesteia creste prin efectele asupra () efortului elevului. Nota profesorului are functia de control, iar controlul admis si interiorizat de elev devine autocontrol." (Vasile Pavelcu, Principii de docimologie. Introducere in stiinta examinarii, E.D.P., Bucuresti, 1968, pagina 48).
Se pot elabora si modele de autoevaluare si, indeosebi, de autonotare, care sa aiba la baza anumite probe de evaluare si baremuri de corectare standardizate.
Evaluarea cunostintelor teoretico-aplicative si a calitatilor personalitatii celor examinati (elevi, studenti, cursanti) devine performanta, competitiva si eficienta, atunci cand notarea este justa, obiectiva, competitiva si echitabila in toate situatiile in care se manifesta. Astfel, o nota de zece acordata de oricare profesor examinator la o anumita disciplina, din oricare scoala (facultate sau colegiu), indiferent de localitate - municipiu, oras, comuna sau sat - este relativ egala ca performanta, calitate si competitivitate cu aceeasi nota de zece acordata de oricare profesor, la aceeasi disciplina de studiu si acelasi grad (profil) de invatamant de prestigiu pe tara, in care, prin traditie, nu s-a facut niciodata rabat la exigenta si unde s-au respectat creativ caracteristicile si criteriile notarii corecte si obiective. O astfel de evaluare a cunostintelor si calitatilor personalitatii poate fi luata in considerare la admiterea intr-un grad superior de invatamant, poate oferi sanse relativ egale la un concurs profesional si poate sa asigure recunoasterea, fara retineri, a diplomelor de studiu, pe plan intern si international. Genul acesta de evaluare trebuie sa se regaseasca si in sistemul de credite transferabile. in acest context, si autoevaluarea poate dobandi valente superioare, devenind un act eficient de autoreglaj, de autodepasire si de autoperfec-tionare pentru tineri.
Evaluarea nu trebuie sa fie un act strain (sau secret) procesului de predare-invatare, in nici o forma de invatamant - cu frecventa, cu frecventa redusa sau la distanta. in acest sens, elevii (studentii, cursantii, in general) trebuie familiarizati din timp cu continutul si exigentele evaluarii, prin exercitii pregatitoare, prin simulari evaluative, asemanatoare actului evaluativ real, precum si prin oferirea tematicii de evaluare inainte de examinare. in acest mod tineretul studios se va pregati din timp, reusind sa-si dezvolte si capacitatile de autoevaluare, de manifestare a autodepasirii pe baza feedbackului didactic.

Sistemul de credite transferabile

In scopul asigurarii cooperarii si transparentei interuniversitare europene, a ridicarii cautatii invatamantului in beneficiul universitatilor si studentilor, a recunoasterii studiilor si diplomelor, a mobilitatii interuniversitare, astfel ca studentii si profesorii sa se deplaseze, fara bariere, in cadrul universitatilor europene, s-a creat un sistem special de evaluare academica, denumit „European Credit Transfer System" (Sistemul european de credite transferabile).
Sistemul de credite transferabile se caracterizeaza, in principal, prin urmatoarele:
- disciplina de invatamant, cu durata de un semestru, reprezinta unitatea de baza a alcatuirii programului de studiu;
- creditele sunt valori numerice alocate fiecarei discipline de invatamant pe un semestru, ele apreciind cantitatea de munca, in general;
- numarul de credite alocat unei discipline nu se confunda cu numarul de ore didactice, ci creditele reprezinta o masura (o marime) relativa care evidentiaza ponderea studiului necesar fiecarei discipline din incarcarea totala a unui semestru sau a unui an universitar in institutia de invatamant care aloca aceste credite;
- creditele nu inlocuiesc nota obtinuta de student la finalizarea disciplinei de invatamant prin examinare si nici nu masoara calitatea invatarii, numarul de credite alocat fiind integral realizat numai daca studentul obtine nota de promovare a disciplinei respective de cel putin 5 (cinci) - desigur, in sistemul romanesc de notare de la l-l0;
- pentru promovarea unui an universitar, studentul trebuie sa obtina un numar de cel putin 60 credite, adica circa 30 credite pe semestru; pentru absolvirea unei facultati cu durata de scolarizare de 4 ani (8 semestre), studentul trebuie sa obtina un numar de cel putin 240 de credite;
- la inceputul fiecarui an universitar, studentul depune optiune pentru disciplinele de invatamant pe care doreste sa le studieze in acel an, alegerea facand-o pe baza prevederilor planului de invatamant, din modulele de discipline: obligatorii, optionale, facultative si liber alese, avand grija sa poata promova disciplinele alese;
- perioada de scolarizare este alcatuita din doua cicluri; astfel, pentru o facultate cu durata de scolarizare de 4 ani (8 semestre), ciclul I cuprinde semestrele l-4, iar ciclul al Il-lea cuprinde semestrele 5-8; trecerea de la ciclul I la ciclul al II-lea se face numai daca studentul a obtinut integral numarul de credite pentru disciplinele obligatorii prevazute in planul de invatamant si numai daca a obtinut media generala ponderata de cel putin 6 (sase);
- studentul poate amana studierea unei discipline pentru anul universitar urmator, fara sa fie obligat sa repete anul;
- in ciclul al II-lea este obligatorie obtinerea mediei anuale ponderate de minimum 6 (sase) pentru disciplinele alese in fiecare an universitar;
- in cazul in care studentul nu obtine media anuala ponderata de minimum 6 (sase), in anul universitar urmator el isi va desfasura activitatea didactica pe baza unui program de studiu supravegheat de Consiliul profesoral al facultatii, iar in situatia in care nu va indeplini nici acest program supravegheat, studentul va fi exmatriculat;
- promovarea unei discipline se poate face in cel mult doua din cele trei sesiuni de examinare; nepromovarea in cele doua sesiuni duce la neobtinerea numarului de credite alocat disciplinei, necesitand refacerea integrala a disciplinei in unul din semestrele urmatoare in care este prevazuta disciplina in programul facultatii, cu eventualitatea reducerii cu maximum 50% a unor activitati didactice
cu frecventa;
- studentul poate realiza in avans un numar de maximum 120 de credite, cu reducerea duratei de scolarizare de cel mult un an; de asemenea, studentul poate studia discipline liber alese pentru a obtine credite peste numarul de credite
obligatoriu stabilit;
- creditele se pot acumula pentru anumite module de discipline in vederea
obtinerii unei specializari suplimentare;
- creditele se pot transfera in semestrele urmatoare sau/si intre specializari, grade si profiluri diferite, cu conditia existentei unui continut de specialitate care sa permita acest transfer;
- creditele se pot transfera de la o institutie de invatamant la alta pe discipline, grupuri de discipline sau pe perioade compacte de studiu pe baza acordului stabilit intre institutiile de invatamant interesate, atat in tara, cat si in strainatate.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani