loading...

Grupul scolar - factor socioeducativ referat





Grupul scolar. Concept si tipuri



. Conceptul de grup scolar
Grupul scolar este o comuniune sociala de persoane (elevi sau studenti) cu o structura si coordonare manageriala unitare, constituita in baza unor interese si obiective comune. Grupurile scolare si studentesti sunt comuniuni sociale de dezvoltare a esentei umane, a individului ca fiinta sociala (asociat, coleg, prieten, partener etc), comuniuni in care se manifesta un sistem de relatii sociale si interpersonale, o imbinare a intereselor publice cu cele personale. Activitatile comune ce caracterizeaza grupul scolar privesc realizarea unor obiective educative care contribuie la pregatirea si dezvoltarea personalitatii si profesionalitatii fiecarui elev sau student, avand ca demersuri comune invatarea scolara, pregatirea pentru o profesie, actiuni comune de munca si creatie in cadrul unor activitati didactice si extradidactice teoretice si practice, de competitie loiala la invatatura, sport, activitate cultural-artistica, cercetarea stiintifica, etc. acestea din urma mai ales in invatamantul superior. Grupul scolar asigura cooperarea si competitia loiala intre tineri.
Clasa de elevi reprezinta grupul scolar primar (de baza) in invatamantul preuniversitar. Subgrupa si grupa de studenti si intr-o anumita masura anul de studiu reprezinta structuri de grupuri educationale universitare.

. Tipurile de grupuri scolare
Tipologia grupurilor scolare poate fi stabilita atat dupa marimea lor, cat si in functie de caracterul organizarii - formal sau informai.

2.. Din punctul de vedere al marimii, grupurile scolare pot fi:
a) grupuri scolare mici (microgrupuri scolare), asa cum sunt clasele de elevi, sau grupele (subgrupele) de studenti si
b) grupuri scolare mari, ca ansambluri de grupuri scolare mici, asa cum sunt: scolile, facultatile si universitatile.
De avut in vedere ca pentru grupurile sociale exista o alta clasificare in functie de marime, ceea ce determina urmatoarele tipuri:
a) grupuri sociale mici (microgrupurile sociale) - cum sunt: echipele de munca, familia, clasele de elevi, grupele de studenti etc;
b) grupuri sociale mediane (mijlocii) - cum sunt: institutiile diverse, societatile comerciale diverse, scolile, facultatile, universitatile etc;
c) grup social mare (macrogrupul social) - reprezentat de societate, ca un ansamblu coerent al grupurilor sociale mici si mediane.

2.. Din punct de vedere al caracterului organizarii, grupurile scolare, ca si cele sociale in general, pot fi:
a) grupuri scolare formale, institutionaUzate, legale, organizate pe baza unor reglementari oficiale - asa cum sunt clasele de elevi, grupele de studenti, scolile, facultatile, universitatile etc. Acestea sunt cele mai numeroase, ele fiind legate de activitatea educationala de baza in invatamantul din Romania;
b) grupuri (grupari) scolare informale, spontane, neinstitutionalizate,
care se constituie ca aglomerari temporare, incidentale, de elevi sau studenti, bazate pe unele situatii neasteptate, dar care-i atrag pe tineri, potrivindu-se cu anumite interese individuale pozitive ale acestora, cum ar fi: obtinerea unui teren de joaca, realizarea unui spectacol cultural-artistic, ajutorarea unor colegi sau cetateni in pericol etc. Pot aparea insa si grupari (grupuri) scolare informale cu interese negative, cum sunt: banda sau clica de raufacatori, care se bazeaza pe anumite „interese si obiective" antisociale, organizate in scopuri de razbunare, distrugeri, furturi sau alte actiuni negative etc. In cadrul grupurilor informale se intalneste si „gasca de prieteni", cu interese si preocupari social-„inofen-sive", dar care, fara o constientizare a caracterului intereselor si preocuparilor, pot duce la situatii de degradare a intereselor, la abaterea elevilor (studentilor) de la obiectivele pozitive ale grupului scolar. Cunoasterea caracterului pozitiv sau negativ al obiectivelor si preocuparilor grupurilor scolare informale reprezinta o necesitate a stimularii a ceea ce are tendinta pozitiva si a diminuarii sau inlaturarii a aceea ce are tendinta negativa, antisociala.

Caracteristicile esentiale ale grupurilor scolare



Grupurile scolare, ca grupuri sociale abordate in viziunea psihosociope-dagogica, au urmatoarele caracteristici esentiale: 1) marimea; 2) compozitia; 3) structura; 4) interesele si obiectivele comune; 5) un sistem de relatii sociale si interpersonale; 6) capacitate de creativitate si 7) sintalitate.

Marimea (volumul) grupului scolar
Ea priveste numarul de elevi (studenti) pe care-l cuprinde grupul scolar.
El este stabilit prin anumite reglementari: la 25-30 persoane pentru clasa de elevi, la 7-l4 persoane pentru subgrupa de studenti si la 25-30 persoane pentru grupele de studenti. Grupurile scolare si studentesti trebuie sa respecte numarul de persoane mentionat, pentru ca numai astfel se pot asigura conditiile psihosocioeducationale favorabile activitatii eficiente ale membrilor sai.

Compozitia grupului scolar
Ea este formata din elevi (studenti) de varsta relativ asemanatoare si de pregatire relativ egala, atestata prin studii similare absolvite, cu interese si obiective comune, acestea fiind conditii psihosociopedagogice necesare unor relatii sociale si interpersonale normale si unor activitati didactice si educative eficiente. Desigur, aceasta relativa unitate (omogenitate) de varsta, pregatire, obiective generale, este insotita si de anumite diferentieri individuale ale membrilor grupului scolar, printre care se pot mentiona: ierarhizari in pregatire, evidentiate de note (slabi, buni, foarte buni, exceptionali), aptitudini, interese si inclinatii diferite, trasaturi cognitive, afective, temperamentale, caracteriale si de vointa diferite, potential de creativitate diferit etc. De asemenea, de mentionat diferentierile de sex, prin cuprinderea in grupul scolar a baietilor si fetelor, ca urmare a invatamantului mixt, precum si unele diferentieri de viata si trai, datorate conditiilor materiale diferite ale parintilor etc. Toate aceste deosebiri si altele existente trebuie cunoscute si luate in considerare in viata si activitatile psihosocioeducative, gasind solutiile optime de rezolvare a problemelor ce le implica unitatea in diversitate a grupului scolar, care cere imbinarea metodologiei cooperarii si intrajutorarii intre membrii grupului scolar, cu metodologia tratarii individuale si diferentiate a acestora, in care poate fi dezvoltata competitia loiala intre elevi (studenti).

Structura grupului scolar
Asa cum s-a precizat, clasa de elevi reprezinta o structura formala, insti-tutionalizata, formata din 25-30 elevi. De asemenea, clasa de elevi si grupurile studentesti au anumite substructuri de coordonare. in acest cadru este nucleul managerial, ales in mod liber, democratic, care are in componenta un lider (sef de clasa, sef de grupa sau sef de an) si anumiti responsabili permanenti sau temporari pentru coordonarea anumitor resoarte sau activitati. In plus, clasa de elevi, deci grupul scolar de baza din invatamantul preuniversitar, are un profesor diriginte. intre nucleul managerial scolar, membrii grupului (elevi sau studenti) si grupul scolar in ansamblu, precum si intre profesorul diriginte si grupul scolar in ansamblu se stabilesc relatii de coordonare, de subordonare, precum si de emulatie (competitie) loiala, relatii care dinamizeaza independenta, initiativa si creativitatea substructurilor. in structura grupului scolar pot aparea si se pot manifesta, asa cum s-a mai precizat, si anumite substructuri informale, nondirective, liber constituite, bazate indeosebi pe relatii interpersonale, structuri ce trebuie luate in considerare de toti factorii educativi.

Interese si obiective comune ale grupului scolar
Constituirea si functionarea grupului scolar se bazeaza in primul rand pe interese si obiective comune, legate de invatatura, de formarea personalitatii integrale si a profesionalitatii elevate si eficiente, ca baza a formarii unui grup scolar unitar, inchegat. Desigur, interesele si obiectivele comune nu implica respingerea intereselor si obiectivelor personale ale membrilor grupului scolar (ale elevilor sau studentilor), ci ele presupun crearea conditiilor si pentru rezolvarea intereselor si obiectivelor personale, care au efecte benefice pentru ridicarea calitatii si eficientei activitatii si comportamentului intregului grup scolar.

Un sistem de relatii sociale si interpersonale
a) Relatiile sociale sunt legaturile ce se stabilesc intre elevi (studenti) si grupul scolar, avand la baza interesele si obiectivele, sensurile, mobilurile si actiunile comune, care determina apartenenta elevilor (studentilor) la grupul scolar din care fac parte. Pe baza relatiilor sociale se dezvolta opinia publica unica, coeziunea si unitatea grupului scolar.
b) Relatiile interpersonale sunt legaturi ce se realizeaza in campul social al grupului scolar intre o anumita persoana si alte persoane, acestea devenind parteneri (interlocutori) ai persoanei respective, fapt ce presupune constiinta relatiilor si reciprocitatea partenerilor. Relatiile interpersonale, luand in considerare interesele si obiectivele comune, relatiile sociale determinate, se manifesta ca legaturi competitionale loiale, care asigura realizarea aspiratiilor individuale ale fiecarui elev (student), realizare care vine in sprijinul cresterii calitatii realizarilor grupului scolar.
Relatiile intre membrii grupului pot fi: relatii de coordonare, relatii de subordonare inteleasa, relatii de cooperare si intrajutorare. in viata si activitatea grupului se manifesta in interactiune atat raspunderea colectiva determinata de obiectivele comune ale grupului, cat si raspunderea personala (individuala) fata de sarcinile incredintate pentru a fi indeplinite.
c) Relatiile profesor-elev si profesor-grup scolar. Ca urmare al statusului de rol conducator al profesorului in procesul de invatamant si mai ales al statusului de profesor diriginte al clasei de elevi, se dezvolta un gen de relatii speciale intre profesor si elevi, intre profesor si grupul scolar (clasa de elevi). Acest gen de relatii are calitatile urmatoare: de indrumare, intelegere, sprijin si exigenta fata de elevi si grupul scolar, in ceea ce priveste indeplinirea obiectivelor comune ale grupului scolar. Avand in vedere necesitatea considerarii elevilor si ca subiecti ai actului psihosocioeducativ, ca propriii lor educatori, relatia profesor-elevi si profesor-grup capata si caracter de consilierat, de cooperare si ajutor reciproc, asigurandu-se dezvoltarea spiritului de independenta si initiativa responsabila si creativa al nucleului managerial, al elevilor si al grupului scolar in ansamblul sau.

Capacitate de creativitate in grup
Exista aprecieri ca emiterea de idei, solutii etc. noi, originale in grup (de catre grup) este superioara contributiei creative a unei persoane sau unui numar restrans de persoane, caci inteligenta si competitia in colectiv se manifesta ca vectori de stimulare a creativitatii membrilor grupului. Exista insa pareri ce denota neincredere in capacitatea de creativitate in grup, motivandu-se prin faptul ca starea de conformitate la standardizare, gandirea in aceeasi directie, teama fata de prestigiul anumitor persoane creative etc. nu sunt favorabile manifestarii creativitatii in grup. Desigur, este bine sa analizam cu atentie cele doua ipostaze.
De retinut faptul ca in anumite grupuri sociale, inclusiv scolare, atunci cand sunt prezenti o serie de parametrii valorosi, cum sunt: nivelul ridicat de pregatire si existenta unor calitati individuale (aptitudini, inclinatii si potential creativ etc), o atmosfera de emulatie (competitie loiala), de apreciere obiectiva a personalitatii membrilor grupului etc, in grup se poate manifesta capacitatea de creativitate.
Initierea si folosirea brainstorming-ului, ca metoda de creativitate in grup, este o dovada de incredere in capacitatea creativa a grupului. Aceasta, cu atat mai mult cu cat in etapa contemporana rezolvarea problemelor cere un aport inter- si pluridisciplinar, deci o contributie a inteligentei si creativitatii de grup. Desigur, aceasta trebuie imbinata cu creativitatea individuala, care adesea a avut si poate avea contributie deosebit de valoroasa, chiar de revolutionare a stiintei si practicii sociale.

Sintalitatea grupului scolar
(gr. syn - impreuna; engl. syntality - personalitate distincta a grupului in raport cu alie grupuri).
Sintalitatea este o caracteristica importanta ce reprezinta performante masurate ale unui grup scolar care a ajuns sa se manifeste ca un tot unitar, elevat, valoros si eficient, ca si cum ar fi o singura persoana, deci analog cu personalitatea distincta a unui anumit individ. Sintalitatea prezinta o deosebita importanta pentru educarea in si pentru grup. A vorbi de sintalitate inseamna ca grupul scolar a ajuns sa fie definit prin anumite proprietati psihosocioeducative: consens, unitate si conformitate, dar si dinamism, coeziune, capacitate de autoorga-nizare (autoconducere), autocontrol si autoevaluare etc, insotite de feedback, toate acestea evidentiindu-i o personalitate distincta (sintalitate) in raport cu alte grupuri scolare. Sintalitatea are interferente directe cu sociabilitatea - care este o caracteristica a individului ce traieste si actioneaza in grup, exprimand capacitatea individului, ca fiinta sociabila, de a fi deschis comunicarii si interactiunii cu membrii grupului, de a stabili relatii mutuale (de reciprocitate), de a se transpune in situatia celorlalti, realizand relatii cu cat mai multe persoane din grup si, in unele cazuri, cu toti membrii grupului scolar. Interactiunea dintre sintalitate si sociabilitate exprima obiectivarea imbinarii relatiilor sociale cu cele interpersonale.

Caracterul democratic al vietii si activitatii grupului scolar
In conditiile societatii civile democratice si ale statului de drept, intreaga viata si activitate, relatiile si conducerea grupului trebuie sa aiba un caracter democratic. Acesta presupune: drepturi si sanse egale de pregatire si educare, precum si libertate de gandire, opinie si initiativa creatoare a membrilor grupului scolar; participare constienta si activa, insotita de competitie loiala in indeplinirea obiectivelor comune si a aspiratiilor individuale; raspundere fata de grup pentru indeplinirea obiectivelor comune si raspundere individuala pentru sarcinile ce revin fiecarui membru al grupului scolar; comportare civilizata, demna, intre membrii grupului scolar; stil de conducere democratic, bazat pe raporturi optime de interactiune intre lideri, membrii grupului si educatori, pe cooperare, solidaritate, colegialitate, respect si ajutor reciproc, consilierat, pe discutarea problemelor si luarea deciziilor in grup etc, dar si pe exigenta si autoexigenta, pe autoconducere si autoevaluare.

Modalitati de studiere si cunoastere a grupurilor scolare.



Pentru studierea si cunoasterea grupurilor scolare se foloseste un sistem de metode, procedee si tehnici psihosociometrice, printre care le prezentam pe cele mai importante: 1) testul sociometric; 2) psihodrama; 3) sociodrama; 4) sociograma; 5) sociomatricea; 6) organigrama; 7) experimentul psihosocial; 8) observatia psihosociala; 9) ancheta psihosociala (chestionarul) si 10) aprecierea obiectiva a personalitatii

. Testul sociometric
Este o metoda fundamentala de studiere si cunoastere a grupului scolar, care presupune:
a) determinarea locului ce-l ocupa individul in cadrul relatiilor interper-sonale din grup (apreciat, popular, izolat, respins, ignorat etc);
b) detectarea structurii psihosociale globale a grupului, cu eventualele lui substructuri, centre de influenta, grade de coeziune, capacitate de autoconducere etc. Pe baza datelor testului se intocmesc sociograma, sociomatricea etc, care ajuta la reorganizarea grupului scolar, conform cu imaginea psihosociala rezultata din test. Testul sociometric poate evita plasarea membrilor grupului scolar intr-o situatie standardizata (sablonarda) si poate inlatura teama fata de aplicarea testului, daca a fost precedata de o ancheta sociologica. Valoarea si eficienta gnoseologica si psihosocioeducativa ale testului sociometric sunt asigurate de acuratetea aplicarii lui si de folosirea concomitenta si a altor metode de studiere a grupului scolar, cum ar fi testele de personalitate, scarile de aptitudini, evaluarea obiectiva a personalitatii si altele.

. Psihodrama
(gr. psyche - suflet, psihic si drama- actiune, indeosebi simulata).
Este o metoda sociometrica sub forma de joc dramatic (de rol), initiata de psihosociologul american de origine romana J. L. Moreno. Ea are ca obiectiv studierea grupului si psihoterapia lui, prin efectele catarsice (gr. katharsis - purificare, eliberare) ale jocului dramatic (teatral sau de rol). Ea consta din interpretarea libera de catre membrii grupului scolar a unor roluri, stimulandu-i sa traiasca rolul jucat si prin acesta sa-si elibereze („descarce") tendintele si gandurile inhibate (refulate), care tensionau inconstientul lor, realizand o optimizare a vietii, relatiilor sociale si interpersonale, si, dupa caz, ameliorarea sau vindecarea unor tulburari nervoase sau psihice.

. Sociodrama
(lat. socius - asociat, aliat si gr. drama - actiune simulata).
Este o modalitate sociometrica pentru studierea si psihoterapia grupului scolar, care consta dintr-o improvizare a unui scenariu social, pe o tema data, in care fiecare subiect primeste un rol social, a carui traire poate constientiza cauzele unor tensiuni si ajuta astfel la formularea unor masuri terapeutice, la imbunatatirea interrelatiilor stabilite in grup. Ca tehnica de desfasurare se aseamana cu psihodrama.

. Sociograma
(lat. socius-asociat, aliat si gr. gramma- text scris, scrisoare, inscriptie).
Este o modalitate de prezentare a rezultatelor obtinute prin metodele sociometrice, indeosebi prin testul sociometric aplicat unui grup scolar (clasa de elev) sub forma grafica (un fel „harta") a intereselor si obiectivelor comune, interactiunea persoanelor in grup, gradul de coeziune si apartenenta la grup, a configuratiei relatiilor preferentiale, care ne permit sa evidentiem tipologia retelelor si substructurilor simpatetice ale grupului (perechi, triunghiuri, lanturi etc), care sunt liderii grupului si care sunt izolatii din punct de vedere preferential. Se pot alcatui sociograme individuale si sociograme colective. Se pot alcatui sociograme distincte pentru reprocitati (pozitive si negative), pentru atitudini opuse (atractie-respingere), pentru alegeri si respingeri unilaterale etc

. Sociomatricea (matricea sociometrica)
Este o modalitate complexa de studiere si cunoastere a grupului scolar, care, pornind de la rezultatele testului sociometric, inscrie subiectii (membrii grupului scolar) intr-un tabel cu doua intrari, trccandu-se in dreptul fiecaruia pe orizontala - alegerile si respingerile emise, iar pe verticala - alegerile si respingerile primite. Se citeste sociomatricea, care evidentiaza datele nodale (de intersectie) ale sistemului preferential (reciprocitatile pozitive si negative si opozitiile de sentimente). Se face calculul unor indicatori sociometrici, care ofera informatii asupra statusului sociometric al fiecarui membru al grupului scolar, ca rezultat al jocului atractiilor si respingerilor „ghicite" de subiect, asupra expansiunii afective percepute (indicator de transparenta sociala), rezultat din „ghicirea" de catre subiect a partenerilor, care se cred atrasi sau respinsi, asupra disonantei sociometrice a grupului, asupra coeficientului de coeziune a grupului, si, la sfarsit, se stabilesc sociograma si indicatorii sociometrici.

. Organigrama
Este o modalitate de prezentare grafica schematica a organizarii, subordonarii si relatiilor ce se manifesta in grupul scolar, evidentiind obiectivele, eventualele subgrupuri, articulatiile inter si intranivelare, statusurile si rolurile membrilor grupului scolar si altele.

. Experimentul psihosocial
Este metoda psihosociometrica prin care se provoaca fenomenele psiho-socioeducative ce se studiaza si se doresc optimizate intr-un grup scolar. El
presupune stabilirea unei ipoteze, a unui program de investigare, a unor grupuri scolare experimentale si martor, a unei metodologii de cercetare etc. Experimentul psihosocial isi poate completa investigatiile si cu alte metode si tehnici, cum sunt observatia, convorbirea, ancheta (chestionarul) etc.

. Observatia psihosociala
Este metoda de cunoastere, fara nici o modificare, a fenomenelor psihoso-cioeducative dintr-un grup scolar. Ea poate fi o observare directa, de participare la desfasurarea proceselor in grup, sau poate fi o observare indirecta, care implica cercetarea produselor membrilor grupului scolar sau o observare „discreta", facuta de la „distanta".

. Ancheta psihosociala (chestionarul)
(lat. quaestio - cautare. intrebare).
Este o modalitate ce implica anumite intrebari sau imagini grafice, denumite itemuri, cu functie de stimuli intelectuali, afectivi etc, ce se insereaza pe un formular, la care subiectii (membrii grupului scolar) dau raspunsuri -scrise, verbale, inregistrate pe benzi magnetice sau casete video etc. Raspunsurile sunt analizate pe baza de grila sau alte sisteme de evaluare, stabilindu-se anumiti coeficienti, indicatori, tabele, diagrame etc, care interpretate ofera informatii despre fenomenele psihosocioeducative investigate.

. Aprecierea obiectiva a personalitatii
Este o metoda initiata de eminentul psiholog roman Gheorghe Zapan. Ea se foloseste atat pentru studierea si cunoasterea performantelor membrilor grupului scolar, cat si a trasaturilor lor de personalitate. Ea se
bazeaza pe cunoasterea reciproca a membrilor grupului scolar si pe realizarea unei perceptii sociale, cat mai adecvate si exacte. Metoda considera ca aprecierea in sine este un act subiectiv, un proces care parcurge trei etape de activitate cognitiva a individului:
a) observarea comportamentelor celuilalt (celorlalti);
b) evaluarea lor, folosind judecata analitica si comparatia sociala;
c) obiectivarea deciziei rezultate cu privire la notele definitorii ale persoanei cercetate.
Tehnica aprecierii obiective consta in parcurgerea a trei momente:
a) corelarea aprecierilor emise asupra performantelor proprii, ca si a celorlalti, inainte de aplicarea unor probe;
b) efectuarea de aprecieri privind rezultatele probelor aplicate si ierarhizarea indivizilor pe baza acestor rezultate;
c) corelarea celor doua ierarhii (a si b), cu ierarhia reala a rezultatelor obtinute. Cu cat ierarhia exprima mai veridic si exact insusirile existente, cu atat ea devine mai obiectiva. De remarcat faptul ca tehnica aprecierii reciproce a persoanelor, cu respectarea metodologiei prezentate, educa subiectii ce alcatuiesc grupul scolar pentru o apreciere obiectiva, contribuind, in acelasi timp, la educarea capacitatii de autoapreciere.

Dinamica formarii si educarii grupului scolar



Un grup scolar viabil si eficient este o comuniune functionala, astfel incat fenomenele psihosociale care se manifesta si se consolideaza in cadrul lui dovedesc fluiditati si interactiune, in contextul unei continue modificari si transformari calitative. De aceea, se poate vorbi si de o dinamica a formarii si educarii grupului scolar. Aceasta dinamica cunoaste trei etape interdependente: 1) a grupului neomogen; 2) a inchegarii nucleului managerial; 3) a grupului scolar inchegat, omogen si unitar.

. Etapa grupului scolar neomogen, neunitar
Este etapa inceputului de existenta a grupului scolar, care se prezinta neunitar, fara interactiuni cu fenomenele psihosociale sau intre persoanele ce alcatuiesc grupul. Este etapa in care se alege nucleul managerial al grupului (liderul - seful clasei de elevi sau grupei de studenti si alti responsabili ai unor sectoare de activitate ale grupului). Se stabilesc interesele, obiectivele, continuturile, modalitatile si finalitatile comune ale grupului, se initiaza si incep sa se manifeste relatiile interpersonale etc. Desi multi elevi (studenti) au castigat o anumita experienta in cadrul unor grupuri scolare, corespunzatoare claselor ce le-au absolvit (cu exceptia elevilor din clasa intai), totusi datorita structurii, intereselor si obiectivelor noi ale grupului pe care l-au format, atat activitatea nucleului managerial, cat si activitatea membrilor grupului dovedesc o anumita timiditate si o eficienta limitata. In asemenea conditii, un rol important in indrumarea nucleului managerial si al membrilor grupului scolar il au cadrele didactice, dirigintele clasei de elevi. Toate indrumarile acestora trebuie facute in asa fel incat ele sa fie receptate in mod constient de liderii si membrii grupului, integrand indrumarile primite drept componente ale propriei lor personalitati, ale personalitatii specifice grupului. Pentru ca nucleul managerial si membrii grupului sa obtina o experienta mai bogata, sunt benefice discutiile si schimburile de experienta cu alte nuclee manageriale si grupuri scolare, care sunt intr-o etapa mai avansata de formare si educare. Pot fi realizate si unele simulari, cum sunt psihodrama, sociodrama etc, care pot oferi informatii si pot contribui la formarea si educarea psihosociala a nucleului managerial, a membrilor grupului, a grupului scolar in ansamblul sau.

. Etapa inchegarii nucleului managerial
in aceasta etapa, nucleul managerial se implica si actioneaza tot mai mult in viata grupului, devenind un nucleu coordonator responsabil, capabil sa antreneze prin forte proprii la realizarea obiectivelor grupului scolar pe cea mai mare parte a membrilor sai. In aceasta perioada, profesorii si indeosebi profesorul diriginte continua sa-si exercite rolul de indrumatori, dar intr-o ipostaza calitativ noua, in sensul ca indrumarile, sfaturile lor sunt transmise in mare masura nucleului managerial, care le recepteaza, le interiorizeaza si le transmite membrilor grupului ca pe propriile Iui indrumari. O astfel de calitate a nucleului managerial si antrenarea unui numar tot mai mare de membri la indeplinirea obiectivelor grupului scolar evidentiaza trecerea grupului scolar intr-o etapa calitativ superioara.

. Etapa grupului scolar omogen, inchegat si unitar
Este etapa cand, sub coordonarea nucleului managerial si impreuna cu acesta, aproape toti membrii grupului scolar participa activ, constient si responsabil Ia indeplinirea obiectivelor comune ale acestuia. In acest context se manifesta o opinie publica unica a grupului scolar, ca urmare a realizarii coeziunii si unitatii psihosociale si educative a intregii comuniuni scolare. Aceasta perioada este marcata de relatii mutuale, grupul scolar fiind in masura sa asigure satisfacerea atat a intereselor si obiectivelor comune, cat si a intereselor si aspiratiilor fiecarui membru al grupului in parte. De asemenea, grupul manifesta functii psihosociale si educative superioare, cum sunt cele de autoconducere si de autodisciplina, de autocontrol si evaluare, fenomenul de feedback fiind prezent atat la nivelul fiecarui membru al grupului scolar, cat si al grupului ca tot unitar. Aceste calitati evidentiaza faptul ca grupul scolar a devenit un factor educativ, putandu-se aprecia ca educatia se face in mare masura in grup si prin grup.

Factorii si modalitatile formarii si educarii grupului scolar



. Factorii
Factorii, ca vectori (forte) psihoeducativi, care sprijina formarea si educarea grupului scolar sunt, in general, cei cunoscuti si anume: familia, scolile, facultatile, universitatile, fundatiile, asociatiile etc. scolare si studentesti, institutiile extrascolare, mass-media etc. si toti cei care, intr-o masura mai mare sau mai mica, integreaza intre obiectivele (preocuparile) lor si o dimensiune educativa, asa cum sunt societatile comerciale si de alta natura, care sunt beneficiarii invatamantului, care vor integra in activitatea socialii ti la absolventii scolilor si facultatilor. Desigur, factorii educativi de baza raman in continuare: familia, scolile si facultatile, parintii si respectiv cadrele didactice. Trebuie avut in vedere faptul ca si grupurile scolare si grupurile studentesti devin ele insele factori educativi.

. Strategiile formarii si educarii grupului scolar
Strategiile, care reprezinta caile, mijloacele, procedeele si tehnicile psihosocioeducative de formare si educare ale grupului scolar sunt, de asemenea, cele intalnite la educarea tinerei generatii in general si la studierea grupului scolar in special. Printre acestea, fara a le delimita, pot fi mentionate: psihodrama, sociodrama, jocurile sociale, simularea, aprecierea obiectiva a personalitatii; observatia, experimentul, ancheta (chestionarul), testele, conversatia, studiul de caz, lucrul in grup (echipa) sau cooperarea, simpozionul, masa rotunda, referatele-dezbatere, creativitatea in grup (brainstorming-ul), convingerea, exemplul, aprecierea morala, adunarile grupului, concursurile si competitiile diverse etc.

Metodele si formele de educare trebuie sa foloseasca atat la indeplinirea obiectivelor comune ale grupului, cat si ale aspiratiilor individuale ale membrilor sai. Ele trebuie sa se adapteze atat particularitatilor de varsta ale elevilor din grup, cat si la particularitatile lor individuale, asigurandu-le o tratare individuala si diferentiata. in ce priveste particularitatile individuale, trebuie acordata o atentie deosebita elevilor supradotati, a celor ce-si intrec colegii de varsta si pregatire sub raport intelectual indeosebi, printr-un coeficient de inteligenta cu mult peste suta si sub raportul aptitudinilor deosebite, spre a le asigura o dezvoltare de performanta ridicata. Printre masurile care sa contribuie la dezvoltarea elevilor supradotati se pot mentiona, asa cum s-a mai precizat: orientarea elevilor spre acele scoli si sectii care corespund cel mai bine aptitudinilor lor deosebite -matematica, fizica, chimie, informatica etc, oferirea in planul de invatamant a unor discipline optionale, antrenarea lor in cercuri pe obiecte si in concursuri, olimpiade, competitii diverse, care sa-i determine in valorificarea potentialului psihofiziologic deosebit, in dinamizarea independentei si initiativei lor creatoare etc, considerandu-i pe elevii supradotati fondul de aur al progresului tarii. Elevilor supradotati care obtin rezultate de performanta deosebite trebuie sa li se acorde o recompensare corespunzatoare - diplome, medalii, recompense materiale, promovarea a doi ani de studii intr-un an calendaristic, intrarea fara concurs de admitere in invatamantul superior etc.

Conditii ale formarii si educarii grupului scolar
Succesul in formarea si educarea elevata si eficienta a grupului scolar implica si respectarea unor conditii, printre care se pot mentiona:
- asigurarea unui regim de viata si activitate rational, dinamic si adecvat fiecarei etape de dezvoltare a grupului;
- stabilirea unor interese si obiective comune si individuale, ca si a unor relatii sociale si interpersonale valoroase, in concordanta cu exigentele societatii democratice, acceptate si constientizate de membrii grupului scolar;
- stabilirea unor perspective mai apropiate si mai indepartate, in stransa legatura cu obiectivele comune si individuale, care sa dinamizeze viata si activitatea grupului si membrilor sai spre o dezvoltare calitativ superioara continua;
- realizarea unui stil de viata si munca optimist, capabil sa determine elevii sa lupte pentru invingerea dificultatilor de orice natura ce ar aparea in viata grupului si a lor personala;
- realizarea unei comportari civilizate, demne, in grup si in relatiile interin-dividuale, care sa le ofere si capacitatile de a preveni sau de a inlatura eventualele abateri;
- dezvoltarea unor relatii democratice in activitatea de conducere a grupului, intre grup, membrii sai si cadrele didactice, profesorul diriginte indeosebi, care sa stimuleze cooperarea, ajutorul si respectul reciproc, competitia loiala etc. in interesul grupului si al membrilor sai;
- dinamizarea independentei si initiativei creatoare in vederea obtinerii unor rezultate de performanta de catre grupul scolar si de catre fiecare membru al sau;
- folosirea celor mai adecvate si valoroase strategii psihosocioeducative in viata, in activitatea si in comportamentul grupului scolar, care sa contribuie atat la cunoasterea fenomenelor psihosocioeducative din grup, cat si la formarea si educarea elevata si eficienta a grupului, in spiritul celor mai inalte exigente psihosocioeducative si altele.

Grupul studentesc in comparatie cu grupul scolar



Este de sublimat faptul ca problematica dezbatuta pana aici a privit indeosebi grupul scolar. Despre grupul studentesc s-au facut doar unele trimiteri, fara a le dezvolta conform specificului acestuia. Se considera ca ar fi binevenita o succinta comparatie intre cele doua grupuri educationale (scolar si studentesc), evidentiindu-se unele asemanari si deosebiri, care, eventual, sa ofere factorilor educativi din invatamantul superior si grupului studentesc insusi doua posibilitati:
a) de extrapolare creatoare a datelor privitoare la grupul scolar, pentru studiere si educarea grupului studentesc, datorita asemanarilor;
b) de gasire a unor date si solutii noi, specifice studierii si educarii grupului studentesc, datorita deosebirilor.
a) Asemanari intre cele doua grupuri educationale (scolar si studentesc): marime relativ aceeasi (relativ acelasi numar de membri); nuclee manageriale relativ asemanatoare (lideri de clasa si respectiv - lideri de grupa si an, la care se adauga un anumit numar de responsabili permanenti sau temporari ai diverselor sectoare de activitate din fiecare grup), reprezentanti in organele de conducere ale institutiilor de invatamant din care fac parte - scoala si respectiv facultatea si universitatea, cu mentiunea ca numarul reprezentantilor grupului studentesc este mai mare decat cel al grupului scolar; obiective relativ comune legate de invatatura si formarea profesionalitatii, desigur la niveluri mai ridicate in grupul studentesc; relatii didactice de indrumare, sprijin si exigenta etc. Toate acestea si altele atesta posibilitatea extrapolarii creative a unor solutii ce privesc grupul scolar pentru studierea si educarea grupului studentesc.
b) Deosebiri care separa cele doua grupuri educationale si care dau note distincte grupului studentesc: elevii au varsta mai mica incadrata intre copilarie si adolescenta, cu anumite particularitati psihosocioeducative, in timp ce studentii au o varsta mai mare, incadrata in varsta adultilor, cu particularitati psihosocioeducationale deosebite; elevii au o personalitate in formare, in timp ce studentii au o personalitate conturata, matura; grupul scolar are o indrumare nemijlocita din partea profesorului diriginte, justificata de statusul membrilor lui in formare, in timp ce grupul studentesc nu are o astfel de indrumare, el beneficiind, in virtutea autonomiei universitate, de autoconducere; desi grupului scolar si membrilor sai li se dezvolta calitati de autocon-ducere, de subiecti ai educatiei, grupul studentesc se bazeaza, asa cum am aratat, numai pe autoconducere si membrii sai sunt tratati, in masura considerabila, ca subiecti ai educatiei, ca propriii lor educatori; desi si in grupul scolar, concomitent cu manifestarea relatiilor de indrumare, sprijin si exigenta, se dezvolta si relatii psihosociale si educationale de cooperare, ajutor reciproc si consilierat, in grupul studentesc relatiile psihosocioeducationale sunt, in cea mai mare masura, de cooperare, ajutor reciproc si consilierat; indrumarea si relatiile psihosociale si educationale din grupul scolar se statueaza intre oficial si neoficial, in timp ce indrumarea si relatiile psihosociale si educationale din grupul studentesc se situeaza, in cea mai mare masura, in sfera neoficialului, ele fiind receptate si interiorizate prin constientizare ca necesare, atat din partea nucleului managerial, cat si al membrilor grupului studentesc; este de avut in vedere si faptul ca membrii grupului scolar au relatii stranse si reglementate cu parintii, cu familia, in timp ce membrii grupului studentesc nu mai au o relatie oficiala cu parintii, cu familia, decat intr-un cadru temporar neoficial, cum ar fi in timpul vacantelor, in familie, in timpul eventualelor vizite ale unor parinti la facultate si, uneori, prin corespondenta dintre facultate si parinti (desigur, o relatie discreta, de la om la om, cu parintii ar fi benefica si pentru studenti). In ceea ce priveste relatia profesori-studenti sau grup studentesc, ea trebuie sa fie o legatura discreta, apropiata, umana si „neoficiala", bazata pe intelegere, sprijin, consilierat, pe cooperare, aceasta fara ca sa se inlature indrumarile si exigentele didactice. Relatia profesor-student trebuie sa dinamizeze grupul studentesc la autoconducere, independenta si initiativa, autocontrol si autoevaluare in indeplinirea obiectivelor comune si in perfectionarea personalitatii si profesionalitatii, manifestandu-se activ fenomenul de feedback. Toate acestea si alte deosebiri necesita o abordare dinamica si creatoare a problemelor studierii, formarii si educarii grupului studentesc, abordare care sa se faca in spiritul psihologiei sociale, al sociologiei educationale si al pedagogiei, in concordanta cu orientarile si exigentele societatii civile, ale democratiei si ale statului de drept.




Coduri - Postale, caen, cor


Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu







Cauta referat
Scriitori romani