EMITENT: ADUNAREA GENERALA A ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE
Preambul
Considerānd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii īn lume,
Considerānd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi īn care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvāntului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai īnaltă aspiraţie a oamenilor,
Considerānd că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă īmpotriva tiraniei şi asupririi,
Considerānd că este esenţial a se īncuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti īntre naţiuni,
Considerānd că īn Cartă popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor īn drepturile fundamentale ale omului, īn demnitatea şi īn valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi că au hotărāt să favorizeze progresul social şi īmbunătăţirea condiţiilor de viaţă īn cadrul unei libertăţi mai mari,
Considerānd că statele membre s-au angajat să promoveze īn colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor universală şi efectivă,
Considerānd că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament,
ADUNAREA GENERALĂ proclamă
prezenta DECLARAŢIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, avānd această Declaraţie permanent īn minte, ca prin īnvăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atāt īn sānul popoarelor statelor membre, cāt şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.
ART. 1
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale īn demnitate şi īn drepturi. Ele sunt īnzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele īn spiritul fraternităţii.
ART. 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate īn prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte īmprejurări.
Īn afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii.
ART. 3
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
ART. 4
Nimeni nu va fi ţinut īn sclavie, nici īn servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.
ART. 5
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
ART. 6
Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.
ART. 7
Toţi oamenii sunt egali īn faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală īmpotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi īmpotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
ART. 8
Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente īmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege.
ART. 9
Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat īn mod arbitrar.
ART. 10
Orice persoană are dreptul īn deplină egalitate de a fi audiată īn mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărī fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări īn materie penală īndreptată īmpotriva sa.
ART. 11
1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată pānă cānd vinovăţia sa va fi stabilită īn mod legal īn cursul unui proces public īn care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, īn momentul cānd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decāt aceea care era aplicabilă īn momentul cānd a fost săvārşit actul cu caracter penal.
ART. 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare īn viaţa sa personală, īn familia sa, īn domiciliul lui sau īn corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii īmpotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
ART. 13
1. Orice persoană are dreptul de a circula īn mod liber şi de a-şi alege reşedinţa īn interiorul graniţelor unui stat.
2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni īn ţara sa.
ART. 14
1. Īn caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil īn alte ţări.
2. Acest drept nu poate fi invocat īn caz de urmărire ce rezultă īn mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 15
1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit īn mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
ART. 16
1. Cu īncepere de la īmplinirea vārstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie īn ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a īntemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, īn decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi īncheiată decāt cu consimţămāntul liber şi deplin al viitorilor soţi.
3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
ART. 17
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atāt singură, cāt şi īn asociaţie cu alţii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit īn mod arbitrar de proprietatea sa.
ART. 18
Orice om are dreptul la libertatea gāndirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau īmpreună cu alţii, atāt īn mod public, cāt şi privat, prin īnvăţătură, practici religioase, cult şi īndeplinirea riturilor.
ART. 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspāndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.
ART. 20
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de īntrunire şi de asociere paşnică.
2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.
ART. 21
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.
3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc īn mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmānd o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.
ART. 22
Orice persoană, īn calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este īndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţināndu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.
ART. 23
1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea īmpotriva şomajului.
2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atāt lui, cāt şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul de a īntemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
ART. 24
Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.
ART. 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzānd hrana, īmbrăcămintea, locuinţa, īngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare īn caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrāneţe sau īn celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, īn urma unor īmprejurări independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi īn cadrul căsătorii sau īn afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.
ART. 26
1. Orice persoană are dreptul la īnvăţătură. Īnvăţămāntul trebuie să fie gratuit, cel puţin īn ceea ce priveşte īnvăţămāntul elementar şi general. Īnvăţămāntul elementar trebuie să fie obligatoriu. Īnvăţămāntul tehnic şi profesional trebuie să fie la īndemāna tuturor, iar īnvăţămīntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
2. Īnvăţămāntul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi īntărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze īnţelegerea, toleranţa, prietenia īntre toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
3. Părinţii au dreptul de prioritate īn alegerea felului de īnvăţămānt pentru copiii lor minori.
ART. 27
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte īn mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.
ART. 28
Orice persoană are dreptul la o orānduire socială şi internaţională īn care drepturile şi libertăţile expuse īn prezenta Declaraţie pot fi pe deplin īnfăptuite.
ART. 29
1. Orice persoană are īndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai īn cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
2. Īn exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decāt numai īngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv īn scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale īntr-o societate democratică.
3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi īn nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 30
Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicānd pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvārşi vreun act īndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate īn prezenta Declaraţie.
LEGE Nr. 19 din 9 octombrie 1990
pentru aderarea Romāniei la Convenţia īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ĪN: MONITORUL OFICIAL NR. 112 din 10 octombrie 1990
Parlamentul Romāniei adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Romānia aderă la Convenţia īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984.
Această lege a fost adoptată de Senat īn şedinţa din 11 septembrie 1990.
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BĪRLĂDEANU
Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor īn şedinţa din 25 septembrie 1990.
PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
Īn temeiul art. 82, lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui Romāniei,
promulgăm Legea pentru aderarea Romāniei la Convenţia īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante şi dispunem publicarea sa īn Monitorul Oficial al Romāniei.
PREŞEDINTELE ROMĀNIEI
ION ILIESCU
CONVENŢIE
īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante*)
*) Traducere.
Statele părţi la prezenta convenţie,
considerīnd că, īn conformitate cu principiile proclamate īn Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertăţii, al justiţiei şi al păcii īn lume,
recunoscīnd că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane,
avīnd īn vedere că statele sīnt obligate, īn virtutea cartei, īn special a art. 55, să īncurajeze respectul universal efectiv al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale,
ţinīnd seama de art. 5 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi de art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care, ambele, prevăd că nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,
ţinīnd seama deopotrivă de Declaraţia asupra protecţiei tuturor persoanelor īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de adunarea generală la 9 decembrie 1975,
dorind să sporească eficacitatea luptei īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante īn lumea īntreagă,
au convenit cele ce urmează:
Partea īntīi
ART. 1
1. Īn sensul prezentei convenţii, termenul tortură īnseamnă orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci cīnd o asemenea durere sau astfel de suferinţe sīnt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţămīntul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferinţele rezultīnd exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele.
2. Acest articol nu aduce atingere nici unui instrument internaţional sau legi naţionale care conţine ori poate să conţină dispoziţii de mai largă cuprindere.
ART. 2
1. Fiecare stat parte ia măsuri legislative, administrative, judiciare şi alte măsuri eficace pentru a īmpiedica săvīrşirea de acte de tortură pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia sa.
2. Nici o īmprejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura.
3. Ordinul unui superior sau al unei autorităţi publice nu poate fi invocat pentru a justifica tortura.
ART. 3
1. Nici un stat parte nu va expulza, nu va reīntoarce, nici nu va extrăda o persoană către un alt stat īn care există motive serioase de a crede că acolo ea riscă să fie supusă la tortură.
2. Pentru a stabili dacă există asemenea motive, autorităţile competente vor ţine seama de toate consideraţiile pertinente, inclusiv, dacă este cazul, de existenţa, īn statul vizat, a unui ansamblu de violări sistematice ale drepturilor omului, grave, flagrante sau de proporţii.
ART. 4
1. Fiecare stat parte veghează ca toate actele de tortură să constituie infracţiuni īn raport cu dreptul său penal. Se va proceda tot astfel īn legătură cu tentativa de a săvīrşi tortura sau cu orice act, comis de orice persoană, care constituie complicitate sau participare la actul de tortură.
2. Fiecare stat parte consideră aceste infracţiuni ca fiind pasibile de pedepse corespunzătoare, dată fiind gravitatea lor.
ART. 5
1. Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa de a soluţiona infracţiunile vizate de art. 4, īn următoarele cazuri:
a) cīnd infracţiunea a fost comisă pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia acelui stat ori la bordul aeronavelor sau navelor īnmatriculate īn acel stat;
b) cīnd autorul bănuit al infracţiunii este un resortisant al acelui stat;
c) cīnd victima este un resortisant al acelui stat, iar acesta din urmă consideră că este oportun.
2. Fiecare stat parte ia, de asemenea, măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa cu privire la acele infracţiuni, īn cazul cīnd autorul bănuit al acestora se găseşte pe oricare teritoriu de sub jurisdicţia sa şi de unde acel stat nu īl extrădează conform art. 8 către unul din statele vizate la paragraful 1 al prezentului articol.
3. Prezenta convenţie nu īnlătură nici o competenţă penală exercitată potrivit legilor naţionale.
ART. 6
1. Dacă apreciază că īmprejurările o justifică, după ce a examinat informaţiile de care dispune, fiecare stat parte pe teritoriul căruia se găseşte o persoană bănuită de a fi săvīrşit o infracţiune prevăzută la art. 4 asigură arestarea acestei persoane sau ia orice alte măsuri juridice necesare pentru a-i asigura prezenţa. Acest arest şi aceste măsuri trebuie să fie conforme cu legislaţia acelui stat; ele nu pot fi menţinute decīt pe perioada necesară declanşării urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare.
2. Statul menţionat mai sus procedează imediat la o anchetă preliminară īn vederea stabilirii faptelor.
3. Orice persoană arestată īn aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol poate comunica imediat cu cel mai apropiat reprezentant autorizat al statului a cărui cetăţenie o are sau, dacă este vorba de o persoană apatridă, cu reprezentantul statului unde acesta īşi are īn mod obişnuit reşedinţa.
4. Cīnd un stat a pus sub arest o persoană conform dispoziţiilor prezentului articol, el va anunţa imediat despre această măsură, precum şi despre īmprejurările care au justificat-o, statele vizate la paragraful 1 al art. 5. Statul care procedează la ancheta preliminară prevăzută de paragraful 2 al prezentului articol comunică de urgenţă concluziile sale acelor state şi le face cunoscut dacă īnţelege să-şi exercite competenţa.
ART. 7
1. Statul parte pe teritoriul sub a cărui jurisdicţie este descoperit autorul bănuit al unei infracţiuni vizate de art. 4, dacă nu-l extrădează pe acesta din urmă, supune cazul, īn situaţiile prevăzute de art. 5, autorităţilor sale competente pentru exercitarea acţiunii penale.
2. Aceste autorităţi vor lua decizia īn aceleaşi condiţii ca pentru orice infracţiune de drept comun care are caracter grav potrivit dreptului acestui stat. Īn cazurile prevăzute la paragraful 2 al art. 5, regulile de probaţiune care se aplică urmăririi şi condamnării nu vor fi īn nici un caz mai puţin riguroase decīt cele care se aplică īn cazurile prevăzute la paragraful 1 al art. 5.
3. Orice persoană urmărită pentru vreuna din infracţiunile prevăzute la art. 4 beneficiază de garanţia unui tratament echitabil īn toate stadiile procedurii.
ART. 8
1. Infracţiunile prevăzute de art. 4 sīnt de plin drept cuprinse īn oricare tratat de extrădare īncheiat īntre state părţi. Statele părţi se angajează să cuprindă acele infracţiuni īn orice tratat de extrădare care s-ar īncheia īntre ele.
2. Dacă un stat parte care subordonează extrădarea existenţei unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare de către un alt stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extrădare, el poate considera prezenta convenţie ca reprezentīnd baza juridică a extrădării īn ceea ce priveşte acele infracţiuni. Extrădarea este subordonată celorlalte condiţii prevăzute de către dreptul statului solicitat.
3. Statele părţi care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc acele infracţiuni ca fiind cazuri de extrădare īntre ele īn condiţiile prevăzute de dreptul statului solicitat.
4. Īntre state părţi acele infracţiuni sīnt considerate, īn scopul extrădării, ca fiind comise atīt la locul săvīrşirii lor, cīt şi pe teritoriul sub jurisdicţia statelor obligate să-şi atribuie competenţa īn virtutea paragrafului 1 al art. 5.
ART. 9
1. Statele părţi īşi acordă asistenţa (cooperarea) judiciară reciprocă cea mai larg posibilă īn orice procedură penală referitoare la infracţiunile prevăzute de art. 4, inclusiv īn ceea ce priveşte comunicarea tuturor elementelor de probă de care dispun şi care sīnt necesare procedurii.
2. Statele părţi īşi īndeplinesc obligaţiile care le revin potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, īn conformitate cu orice tratat de cooperare (asistenţă) judiciară care poate exista īntre ele.
ART. 10
1. Fiecare stat parte se va īngriji ca datele şi informaţiile referitoare la interdicţia torturii să facă parte integrantă din programul de instruire a personalului civil sau militar īnsărcinat cu aplicarea legilor, personalului medical, agenţilor autorităţii publice şi altor persoane care pot interveni īn paza, interogatoriul sau tratamentul oricărui individ reţinut, arestat sau īncarcerat sub orice formă.
2. Fiecare stat parte īşi include această interdicţie printre regulile sau restricţiile edictate īn ceea ce priveşte obligaţiile şi atribuţiile unor asemenea persoane.
ART. 11
Fiecare stat parte va exercita o supraveghere sistematică asupra regulilor, instrucţiunilor, metodelor şi practicilor interogatoriului şi asupra dispoziţiilor privind paza şi tratamentul persoanelor reţinute, arestate sau īncarcerate sub orice formă, pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia sa, īn scopul de a evita orice caz de tortură.