Definirea si obiectivul comentariului de text referat






Comentariul de text consta in a pune in evidenta problematica si problema constitutive ale textului (care presupun, bineinteles, intelegerea temei si tezei autorului). Este vorba de a clarifica problema continuta in text patrunzand tema si teza, apoi de a degaja organizarea conceptuala si, in sfarsit, de a proceda, eventual, la un studiu reflexiv asupra randurilor propuse. Fara sa fie ceruta, aceasta parte reflexiva este, totusi, de dorit.. concluzia efectueaza un bilant rapid.
Problematica, probleme, tema, teza
Problematica si problema
Determinarea problematicii reprezinta elementul decisiv al demersului care opereaza in comentariu. If metodologia disertatiei, problematica ne-a aparut ca nucleul adevaratei abordari filosofice. Reamintim ca problematica desemneaza aporia centrala, enigma decisiva ridicata de un titlu sau de un text. In fata textului filosofic propus, nu este deloc de mirare ca sarcina fundamentala este punerea in lumina a problematicii si problemei: trebuie recurs la chestionarea textului, astfel incat sa se parvina la intrebarea radicala care se inscrie in el si il organizeaza. Aceasta problema trebuie, asadar sa fie desprinsa, caci nu poate fi decelata imediat: asa cum problema nu se confunda, intr-o disertatie, cu intrebare pusa (in cazul in care titlul este enuntat sub forma de intrebare), la fel, in comentariul de text, trebuie sa aduci la lumina, prin efort propriu, intrebarea fundamentala pe care filosoful a pus-o implicit si uneori a rezolvat-o.
Comentariul de text trebuie sa se consacre descoperirii problematicii si problemei si s-o exprime, de preferinta, in introducere. Dar aceasta descoperire a problematicii presupune ea insasi intelegerea temei si tezei.
Tema si teza (sau idee generala)
Operatia de punere in evidenta a problematicii nu este, de fapt, posibila decat in masura in care au fost identificate tema textului si teza pe care el o dezvolta (in general exprimabila prin ceea ce se numeste idee generala). Problema desemneaza deja obiectul unei cautari savante si al unui demers aprofundat, cautare care presupune intelegerea temei si a tezei fragmentului. Trebuie, asadar, mai intai, sa identificam tema despre care este vorba, nu doar in forma ei generala (tema de istorie, arta etc.), ci evident, sub un unghi precis, de exemplu, dreptul cetateanului la opozitie, intr-un text de filozofie politica al lui Rousseau (Contractul social), specificitatea cunoasterii omenesti in raport cu formele care o prefigureaza la animal, intr-un text de Aristotel (Metafizica). Pe scurt, trebuie inteles, in mod determinat, despre ce vorbesc exact autorul sau filosoful. In acest domeniu, generalitatile nu-si au locul si este necesar sa te apleci asupra textului in configuratia lui precisa pentru a circumscrie bine tema. Dar tema nu se confunda defel cu teza, adica ce anume vrea sa demonstreze ganditorul in acel fragment. Teza nu trebuie in nici un fel sa fie identificata cu conceptia globala a filosofului. Este vorba de a determina pozitia filosofului in acel text, ce anume a vrut el sa demonstreze intr-un context precis, ceea ce se expliciteaza in general prin ideea generala, adica propozitia globala si directoare, continutul filosofic fundamental al textului. Asadar, a comenta un text inseamna a-i preciza teza (determinata) sustinuta de autor.
Teza este ireductibila la o doctrina generala, ori la elemente banale sau prea cunoscute:
"Candidatii sunt prea inclinati sa regaseasca lucruri cunoscute in textul propus. Ei nu manifesta nici o distantare reflexiva, nici o mirare in fata tezei clar enuntate de autor. Unii se multumesc cu o prima interpretare pripita care banalizeaza textul, in timp ce ar trebui s-o puna la proba textului."
"Mai mult decat absenta pregatirii, este de regretat conceptia privind pregatirea. Studiului detaliat al textelor considerate in continutul lor precis si in demersul lor exact, numerosi candidati ii substituie, de fapt, cunostinte generale. Textul este atunci interpretat in mod eronat sau luat ca pretext pentru a replasa cateva elemente dintr-un rezumat al doctrinei autorului."
In rezumat, teza si ideea directoare desemneaza elemente ireductibile, care poseda un continut precis, iar nu, propriu-zis, cunostinte generale. Aceasta delimitare a continutului comentariului reaminteste chiar cerinta oricarei disertatii, care nu trebuie sa se piarda in generalitati.
Organizarea conceptuala. Comentariul de text desemneaza punerea in evidenta a unei organizari conceptuale.
O organizare
Obiectivul consta in a explicita demersul organic al textului, in a-i descoperi articularea, organizarea interna, notiune absolut centrala. Nu trebuie sa fragmentati textul, sa-l divizati si sa intelegi structura prin intermediul unor elemente disecate fara nici o legatura intre ele. Important este sa explicitati o inaintare si o miscare, sa puneti in evidenta o legatura veritabila, iar nu sa va multumiti cu o faramitare. A diserta inseamna a construi legaturi si a te supune unei organizari riguroase; la fel, comentariul de text urmareste sa faca vizibila inlantuirea intre ele a elementelor reflectiei. Punerea in evidenta a unei constructii si a itinerar - iata ce trebuie sa caute candidatii. Toate juriile subliniaza necesitatea acestui demers organic. Extragem dintr-un raport: "multi candidati decupeaza textul care le este incredintat fara nici o preocupare pentru constructie, ordine interioara, inaintare naturala. Ei fragmenteaza astfel comentariul lor in diviziuni atat de separate incat unitatea textului este distrusa si miscarea de gandire care se exprima in el este stopata. Studiul compozitiei trebuie sa puna in valoarea unitatea peisajului, raportul diferitelor parti intre ele, si cu ansamblul, astfel este un rit raufacator".
O explicitare a conceptelor fundamentale
A pune in evidenta demersul organic al textului inseamna mai intai a defini conceptele fundamentale care domina aceasta organizare. Reamintim si aici cerintele juriilor:
"Se cuvine (.) sa chestionati lexicul textului, sa definiti notiunile care opereaza in text, sa fiti atenti la semnificatiile pe care le iau ele in context, altfel gandirea autorului este simplificata si cel mai adesea falsificata".




"Daca mersul argumentatiei (este vorba de un text din Gorgias, 503d- 504e) nu a fost, in general, inteles, acest lucru se datoreaza mai ales faptului ca cei care au participat la concursul de admitere nu au stiut sa desprinda jocul foarte precis al conceptelor care structureaza ansamblul".
Finalitatea comentariului este deci lipsita de ambiguitate: este vorba de a degaja si explicita conceptele fundamentale ale textului, care ii comanda miscarea si organizarea. O data in plus, comentariul apare ca oglinda disertatiei. A duce la bun sfarsit disertatia inseamna a opera abstract si conceptual, a considera ca orice exemplu se limiteaza sa ilustreze un concept sau o demonstratie abstracta. La fel, comentariul urmareste sa desprinda concepte de baza care au o semnificatie particulara si detin o functie precisa in text. Evident, nu este suficient sa afirmi acest rol major al cutarui sau cutarui concept; trebuie subliniata - urmand axa analizata mai sus - inlantuirea unui concept cu altul.
Pe de alta parte, pare a se impune aici o regula de metoda: orice explicatie a conceptelor filosofice trebuie sa se margineasca si la epoca istorica si la continutul precis al conceptului sau notiunii la autorul respectiv, fara a practica de-a lungul secolelor o incalecare sau un "salt" istoric. Daca explicati "pentru-sine"-le hegelian, nu faceti o confuzie cu conceptul sartrian; limitati-va la un anumit nivel istoric, fara a opera nici o depasire, chiar daca un text "anunta" evolutia viitoare a gandirii si ideilor. Nu tine doar de intelepciune faptul de a se defini, la Hegel, pentru-sine-le ca fiinta intru cat, prin constiinta, se opune obiectului si revine la sine si, la Sartre, fiinta care isi este siesi propria ei lipsa de fiinta. Definitiile fiecarui text au deci un sens istoric si specific si nici o interpretare prin concepte ulterioare nu are legitimitate.
Comentariul deprinde articularea conceptelor sau ideilor unele in raport cu celelalte si se mentine strict in campul istoric si cultural al epocii considerate. Este vorba de a exprima jocul foarte precis al conceptelor care organizeaza ansamblul, fara nici un decalaj istoric, si de a intelege conceptul in cadrul timpului sau.
Problema si solutia ei istorica
Fara indoiala, este necesar, mai intai, sa se evalueze corect importanta raspunsului dat, masurand distanta fata de alte solutii sau perspective, mult mai putin euristice la epoca avuta in vedere. Este ceea ce ne sugereaza raportul unui juriu: "A comenta un text inseamna a identifica perspectiva textului, problematica lui, (.) si, de asemenea, a produce o reflectie riguroasa, organizata, consistenta care se straduieste sa masoare distantele fata de alte perspective, daca acestea se dovedesc necesare, fara a uita vreodata textul si fara a inceta sa te sprijini pe el".
Asadar, studiul reflexiv ia ca punct de plecare problema ridicata, si anume aporia fundamentala, intrebarea intrebarii care constituie insusi orizontul textului. Cu alte cuvinte, fragmentul propus are in general drept finalitate sa "rezolve" dificultatile intalnite, fie in campul gandirii si al ideilor, fie in cel al istoriei sau al politicii. Plecand de la definirea problemei ridicate de text, pare deci posibila punerea in evidenta a validitatii filosofice a solutiei aduse, indeosebi prin comparatia cu alte solutii sau perspective, mai putin bogate sau mai putin euristice. Unei probleme, date intr-o epoca determinata, si formate prin concepte deopotriva istorice, ganditorul ii aduce o solutie care apartine timpului sau si poate fi aprofundata in studiul reflexiv al textului.
Trebuie sa ne ferim a proceda prin simplificari si generalitati abuzive. Intr-un anume extras filosofic, problema determinata si circumscrisa conduce la o solutie care este si ea bine specificata. Acest studiu privind importanta unei solutii istorice presupune, in plus, o buna cunoastere a textelor filosofice si a istoriei gandirii. Aici cultura si chiar eruditia isi reiau drepturile, intrucat orice interpretare a interesului unui text implica, pentru a fi dusa la bun sfarsit, o cunoastere aprofundata. Cititi mult si bine, acesta ramane, pentru studenti, imperativul absolut.
Eventuala critica a textului propus
Un fragment nu este niciodata fals in absolut. El raspunde nevoilor unei epoci si a unui curent de gandire. In consecinta, este ingaduit sa nu aderi la tezele unui ganditor si sa le "critici", dar a critica inseamna, a emite o judecata care face sa reiasa anumite echivocuri sau contradictii ale unui text, pe care evolutia istorica le-a facut mai clare, si a incerca sa depasesti aceste contradictii integrandu-le intr-un punct de vedere sintetic si global. Nu este, asadar, defel vorba de a critica intr-o miscare pur negativa, ci de a recunoaste in acelasi timp validitatea filosofica a textului, anumite dificultati intalnite de autor si integrarea lor necesara intr-un principiu superior. A critica nu inseamna a distruge, ci a intelege; nu inseamna a denunta in absolut absurditatile sau incoerentele, ci a integra anumite dificultatii sau "aporii" in sanul unei sinteze comprehensive. A distruge inseamna a ramane la litera textului, la aparenta lui prima, in timp ce a intelege inseamna a merge la spiritul textului si la continutul lui adevarat. Distrugerea este dogmatica, adevarata critica filosofica este intelegerea problematicii interne si evaluarea echilibrata a importantei raspunsului adus.
In aceasta privinta, judecatile juriilor par neschimbate: "Trebuie cu adevarat sa reamintim - citim intr-un raport - ca o critica, in filozofie, nu are sens si pertinenta decat daca in prealabil s-a depus un efort de a patrunde, si pe cat posibil de a stapani, gandirea altcuiva?"
Concluzia comentariului
Scopul concluziei, ca si in cazul disertatiei, este de a face un scurt bilant, indicand interesul demonstratiei ganditorului. Se intelege, nu exista regula absoluta in acest domeniu: daca partea reflexiva este foarte dezvoltata, concluzia se poate integra in ea. O concluzie separata pare totusi de dorit: ea inchide dezbaterea cu precizie si claritate si are deci o functie retorica si pedagogica a carei importanta nu trebuie subestimata.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani