Metoda de pregatire a strategiei de lucru referat







Textul lui Kant care ilustreaza metoda de pregatire
Ne vom folosi de un text al lui Kant pentru a sustine etapele muncii pregatitoare si a pune la punct marile linii ale metodei
Supunandu-ne, o dat mai mult, unei metode - o cale pentru atingerea adevarului -, am putea sa elucidam sensul textelor. Cateva randuri din Kant ne vor oferi un punct de plecare:
"Aceasta problema este cea mai dificila; este si cea care va fi rezolvata la urma de specia umana. Dificultatea care sare in ochi indata ce se concepe simpla idee a acestor sarcini este urmatoarea: omul este un animal care, din momentul in care traieste printre alti indivizi din specia lui, are nevoie de un stapan. Caci el abuzeaza cu siguranta de libertatea lui in raport cu semenii sai; si, desi, ca faptura inzestrata cu judecata, el doreste o lege care sa limiteze libertatea tuturor, inclinatia lui animalica spre egoism il incita totusi sa-si rezerve pe cat posibil un regim de exceptie pentru el insusi. Ii trebuie deci un stapan care sa-i infranga vointa particulara si sa-l forteze sa se supuna unei vointe universal valabile, gratie careia fiecare sa poata fi liber. Dar unde va gasi el acest stapan? Nicaieri altundeva decat in specia umana. Or, acest stapan, la randul sau, este ca si el un animal care are nevoie de un stapan. Oricum am lua-o, nu concepem cu adevarat cum si-ar putea el procura, pentru a stabili justitia publica, un conducator drept prin el insusi: fie ca alege in acest scop o persoana unica, fie ca se adreseaza unei elite de persoane alese din sanul unei societati. Caci fiecare dintre ele va abuza mereu de libertate, daca nu are pe nimeni deasupra ei pentru a-si impune siesi autoritatea legilor".
Iata care este aceasta problema, asa cum a enuntat-o Kant in propozitia precedenta: "problema esentiala pentru specia umana, aceea pe care natura il constrange pe om s-o rezolve, este realizarea unei societati civile care sa administreze dreptul in mod universal".
Pregatirea comentariului
Prima operatie rezida in lectura atenta a textului. In cursul acestui lecturi, se va schita, apoi se va afirma pregatirea propriu-zisa, care consta:
. in a dezvalui miscarea si progresivitatea textului, inlantuirea lui, ceea ce putem numi "structura dinamica" a randurilor, pe calea studiului formei gramaticale si a analizei conceptuale riguroase;
. in a desprinde, plecand de la aceste analize: tema textului; ideea generala sau teza; problematica si problema; miza.
Aceasta munca presupune o stapanire reala a tezaurului filosofic. Textul de comentat se inscrie, intr-adevar, intr-un context precis. In particular, pentru a fi bine condusa, analiza conceptuala implica stapanirea unor cunostinte filosofice globale. Chiar daca, in anumite cazuri, comentariul de text nu cere o cunoastere precisa, nu este mai putin adevarat ca stapanirea culturii filosofice constituie un suport puternic in intreaga cercetare.
Structura gramaticala.
. Ordine si gramatica. Daca gramatica desemneaza stadiul elementelor constitutive ale unei limbi (sunete, forme, procedee), nu e nimic paradoxal in faptul de a recurge mai intai, pentru a structura un text, la analiza formelor gramaticale: acestea din urma reprezinta tot atatea structuri logice, ele trimit la insesi bazele si fundamentale gandirii si, in aceste conditii, structura gramaticala reflecta itinerarul reflexiv al ganditorului. Ne aflam in fata unor instrumente logice in care se manifesta si se exprima activitatea intelectuala a spiritului. Astfel, termenii de legatura reclama o atentie cu totul speciala: adverbe si locutiuni diverse sunt semnificative. La fel, punctuatia articuleaza gandirea. Pentru a intelege un text, dispunem aici de tot atatea elemente de analiza foarte dinamice si revelatorii. O data in plus, comentariul este oglinda disertatiei. Intr-adevar, in cazul disertatiei, arta de a lega frazele sau paragrafele reprezinta o parte constitutiva a metodei. Pentru a diserta, trebuie sa stii sa te folosesti de conjunctii alese in mod constient. Termenii de legatura au un sens precis pe care orice student trebuie sa-l stapaneasca: ei exprima ordinea. Invers, trebuie sa analizati, in comentariu, particulele gramaticale in masura in care ele manifesta o legatura intre idei. Particulele gramaticale in masura in care ele manifesta o legatura intre idei. Particulele "deci", "in consecinta", astfel", care scandeaza demonstratia sau argumentatia, marcheaza inlantuirea propozitiilor sau argumentelor si traduc modul de organizare a ideilor.
. Exemplu. In textul lui Kant, cursivele si instrumentele gramaticale indica bine ordinea gandirii. Totul, in prezentare, exprima si manifesta o demonstratie foarte riguroasa.
Prima faza ("Aceasta problema [.] specia umana") este tiparita in cursive; suntem aici in fata unei propozitii care va prilejui o explicitare in text. Problema va fi in acelasi timp explicitata si integrata intr-o demonstratie riguroasa. Sa distingem bine problema lui Kant, exprimata la inceputul textului, viitoarea noastra problema, nascuta din problematica. Orice confuzie trebuie exclusa.
"Caci", conjunctie de coordonare care introduce o explicatie ("caci el abuzeaza"), si "deci", conjunctie care ingaduie marcarea consecintei ("ii trebuie deci"), fac vizibila o structura logica precisa: ne aflam in fata unei argumentatii si a unei demonstratii care duc la o prima concluzie pe care "deci" o semnaleaza. Gandirea este deopotriva ritmata de conjunctia "dar" ("dar de unde"), ca si de "or" ("or, acest stapan") si, din nou, de conjunctia "caci" ("caci fiecare dintre ele"). Primul "dar", in particular ("dar unde va gasi"), ne semnaleaza o evolutie importanta in rationament: sub un anumit unghi, ceea ce purcede va fi pus sub semnul intrebarii. In cazul foarte special al textului nostru, termenii gramaticali semnaleaza ritmuri logice, demonstratii si concluzii. Ar fi absurd sa nu profitam de ei. Dar intrucat intrebuintarea unor structuri gramaticale nu este complet suficienta, instrumentul semnificatiei va juca, evident, un rol primordial.
Structura prima a textului degajata prin studiu gramatical
Munca efectuata prin intermediul analizei gramaticale permite obtinerea acestui rezultat, cu totul provizoriu, al unei structuri constituite din propozitia ("aceasta problema [.] umana") care enunta problema, si o demonstratie in doua parti:
. "Dificultatea [.] sa poata fi libera": prima parte a demonstratiei.
. "Dar [.] legilor": a doua parte a demonstratiei.
Studiul conceptual precis: punerea in evidenta a inaintarii si a structurii dinamice
. Concepte esentiale. Analiza conceptuala precisa va oferi cheia "bucatii" prezentate reflectiei. Sa purcedem la studiul nucleelor semantice esentiale: nu la definirea tuturor termenilor fara exceptie - ceea ce ne-ar conduce la poantilism si la fragmentarea absoluta, la explodarea reflectiei -, ci la definirea conceptelor fundamentale. Pe aceasta cale (conjugata cu analiza gramaticala), reusim sa observam si sa descriem dinamismul gandirii, dar si sa le descoperim, dincolo de tema, ideea generala, problematica si problema subiacente (cea pe care o vom dezvalui, nu cea exprimata de Kant).




Sa alegem deci termenii fundamentali, a caror importanta este efectiva si care joaca un rol dificil. Numarul lor variaza, evident, cu fragmentul studiat. Dar cum sa-i reperam? Fara indoiala, intelegerea are un rol de jucat, dar, o data mai mult, "cultura" ne vine in ajutor. Gratie ei, studentul este in masura sa observe ideile sau notiunile cu adevarat purtatoare de sens. Va trebui sa ne consacram termenilor care tin de filozofie, verificand faptul ca ei joaca un rol decisiv in text. Vom cerceta apoi alti termeni importanti nefilosofici (bineinteles, aceasta regula constituie o indicatie de metoda foarte supla). Iata lista acestor termeni: problema, om, animal, stapan, libertate, faptura inzestrata cu judecata, lege, egoism, vointa particulara, vointa universal valabila, fiinta libera, justitie publica.
Trebuie atunci sa treceti de la termeni la concepte, adica de la expresii sau de la cuvinte inca generale si prost delimitate, foarte adesea polisemice, la acceptiuni filosofice precise, valabile si juste in interiorul textului, si nu doar in cadrul general al gandirii autorului. Tocmai aici sarcina devine extrem de complexa si dificila caci la acelasi autor, termeni importanti sunt adesea purtatori ai mai multor sensuri. Efortul de delimitare precisa a sensului conceptelor va juca deci, in cercetare, un rol central.
. Structura dinamica a textului. Combinarea analizei gramaticale (care a condus la o prima structurare) si a studiului conceptual tocmai efectuat trebuie sa conduca la evidentierea unei organizari in parti, organizare nu statica, ci dinamica si exprimand o inaintare.
Problema si miza
Pe calea chestionarii textului si a ideii generale vom face sa survina problema, aporia centrala a textului. Se impune, in sfarsit, descoperirea mizei sau a mizelor, descoperire a carei formulare ca comanda calitatea analizei reflexive ulterioare; ce ne face textul sa castigam? Care este importanta sa?
Partea reflexiva
Partea reflexiva subliniaza, in acest caz precis, importanta intrebarii si a problemei analizate.
Pregatirea comentariului de text: modul de intrebuintare
I. Analiza formelor gramaticale sau generale
1. Prezentarea generala a textului (paragrafe etc.)
2. Termeni sau expresii de legatura
3. Formule, expresii, concepte subliniate de autor (in cursive, groase etc.)
4. punctuatie semnificativa
5. structura prima
II. Studiu conceptual
1. Reperarea termenilor esentiali
2. Definirea termenilor si conceptelor (in cadrul textului)
3. Structura dinamica:
- partile;
- inaintarea rationamentului si argumentarii.
III. Tema si teza
1. Tema
2. Teza (sau idee directoare).
IV. Problema si miza (x)
1. Chestionare
2. Problema
3. Miza (x)
V. Parte reflexiva
1. Situarea textului in istoria ideilor
2. importanta filosofica a problemei (si a eventualei solutii a autorului). Studiul sistematic al insemnatatii fragmentului
3. Eventual, comentarii diverse.
Reguli privind redactarea
Fidelitatea fata de text este regula fundamentala care trebuie sa calauzeasca redactarea: se cere sa dezvaluiti semnificatiile explicite sau implicite ale randurilor studiate, fara sa introduceti vreodata, in analize, o forma sau un exces de subiectivitate. Redactarea comentariului se poate desfasura in patru momente:
. Introducerea (primul moment) situeaza textul in opera autorului: ea resitueaza fragmentul in contextul sau filosofic, daca acest lucru este posibil. Aceasta operatie reclama cunostinte filosofice solide. Introducerea formuleaza deopotriva tema, dar si teza (ideea directoare care organizeaza textul), ca si problema subiacenta pasajului - fara a aduce vreo solutie. In sfarsit, ea ofera planul scurt al textului.
In pofida acestui continut dens, introducerea trebuie sa se limiteze la acest minim strict.
. Explicarea textului (al doilea moment) da la iveala implicitul pe care il contine fragmentul propus prin intermediul unei explicitari a termenilor, deveniti astfel concepte riguroase si precise. Agatandu-se sistematic de definitii - pe care le considera drept suporturile si bazele demersului sau analitic si sintetic -, studentul dobandeste calauze solide si ramane fixat de text, in deplina siguranta (ca si in cazul disertatiei, digresiunea reprezinta o amenintare constanta).
Aceasta explicare analitica nu este suficienta: ocupati-va de relatiile existente intre termenii care se cheama unul pe altul; acest ansamblu se exprima prin inaintarea gandirii autorului. Uitarea acestei dimensiuni sintetice v-ar expune pericolului fragmentarii si ar rapi travaliului vostru hermetic orice sens real. Cand treceti la redactarea comentariului, este preferabil sa explorati textul in ordinea in care se prezinta diferitele structuri. Ordinea ratiunilor (autorului) desemneaza in general desfasurarea logica pe care trebuie s-o respectati.
Explicitarea analitica si sintetica a textului, fidela ordinii gandirii, se poate efectua prin intermediul unui recurs la termeni, concepte sau propozitii prezente in doctrina autorului. Aveti grija ca nu cumva conceptele, aparute in doctrina si imprumutate in mod sistematic de la aceasta, sa nu dauneze in nici un fel specificitatii randurilor si problematicii specifice a textului, hic et nunc: generalul nu trebuie sa ameninte elucidarea particulara. Daca este folositor, uneori, sa resituati termenii sau propozitiile in contextul ideilor autorului, adaptarea teoriilor trebuie sa fie (ca si in disertatie) foarte supla. Trebuie sa proscrieti orice rezumat al doctrinei.
Apar astfel, progresiv, elemente susceptibile de a fi dezvoltate in studiul reflexiv.
. Studiul reflexiv (al treilea moment), desi nu este obligatoriu, va permite sa efectuati un bilant privind solutiile aduse problemei filosofice principale. Studentul se va apleca asupra importantei acestor solutii si va explica mizele si contributiile fecunde; el va putea deopotriva sa prezinte o critica si sa sublinieze astfel anumite dificultati sau contradictii ale textului, dificultati care in general nu au sens decat sub raport istoric.
. Concluzia (al patrulea moment) desprinde pe scurt natura solutiei aduse problemei esentiale. Acest al patrulea moment poate, eventual, sa fuzioneze cu al treilea.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani