Aspectele teoretice generale ale analizei economico-financiare a intreprinderii referat







1.1.Definirea, continutul Analizei Financiare
Analiza financiara ca fiind un studiu metodic al situatiei si evolutiei unei intreprinderi privind structura sa financiara si rentabilitatea, pornind de la bilant, contul de rezultat si de la toate celelalte informatii oferite de intreprindere sau care pot fi obtinute referitor la intreprindere si viitorul sau.
Parte componenta a analizei economico-financiare, analiza financiara este inclusa in categoria analizelor cu scop special, care a aparut si s-a dezvoltat mai ales in ultimii 20 de ani si se afla intr-o evolutie permanenta. Printre factorii care au impus si stimulat dezvoltarea si perfectionarea analizei financiare pot fi amintiti: dezvoltarea societatilor anonime pe actiuni; cresterea rolului bancilor si institutiilor financiare in economie.
Daca primele analize financiare efectuate de catre actionarii societatilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursarii imprumuturilor acordate de banci, indiferent de evolutia situatiei financiare a intreprinderii, criteriul principal de acordare a creditelor ramanea doar situatia patrimoniala a intreprinderii. Analiza financiara se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea intreprinderii.
In cazul in care se punea problema maximizarii profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic si contabil pentru profit erau foarte diferite, iar metodele contabile conduceau la rezultate variabile in functie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite.
Acest mod de abordare s-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordare moderna a analizei financiare, care tinde sa devina un sistem de tratare a informatiei apt sa ofere managerului datele necesare adoptarii deciziilor financiare. Rolul acestei discipline a crescut, in sensul ca ea nu se limiteaza numai la date financiare, dar integreaza date economice si bursiere, iar rezultatele analizei sunt integrate in modele financiare necesare elaborarii previziunilor. Evolutia analizei financiare in ultimii ani este datorata mai multor cauze:
1. Tendinta de concentrare a intreprinderilor a condus la dezvoltarea investitiilor de talie mare, a caror rentabilitate se intinde pe mai multi ani, ceea ce a impus bancilor si institutiilor financiare elaborarea si folosirea unor metode de analiza mai perfectionate in vederea acordarii sau refuzului unor credite.
2. Imposibilitatea bancilor de a cere garantii pentru a-si acoperi riscul de non-plata le-a obligat sa puna la punct analize ale riscului economic si financiar, deoarece notiunea de lichiditate a devenit insuficienta pentru angajamentele pe termen lung.
3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finantare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare si a costului capitalului, indiferent de provenienta lui.
4. Constrangerile politicii creditului, ratele inalte ale dobanzii, inflatia, variatiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale intreprinderii.
5. Dezvoltarea internationala a societatilor a condus la cautarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparatii intre situatiile financiare si contabile ale diferitelor tari.
Evolutia analizei financiare vizeaza adaptarea obiectivelor sale cerintelor diversilor utilizatori in functie de aspectele specifice domeniului de interes.
Principalii utilizatori ai analizei situatiilor financiare sunt: gestionarii, actionarii actuali si potentiali, creditorii, personalul intreprinderii, organele fiscale, analistii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea intreprinderii, cumpararea sau vanzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achizitia totala sau partiala a intreprinderii.
Finalitatea analizei financiare se concretizeaza in diagnosticuli financiar, parte distincta a diagnosticului economico-financiar, orientata in special spre functiunea financiar-contabila a intreprinderii. Efectuata in interiorul intreprinderii - analiza interna - sau din exterior de catre organisme specializate, financiar-bancare, sau de specialisti independenti (analisti financiari) - analiza externa - conduce la diagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diversilor utilizatori.
Analiza economico-financiara confera procesului decizional al conducerii un continut profund stiintific, corespunzator situatiei conjuncturale din fiecare etapa, bazat pe luarea in considerare a factorilor interni si externi, a impactului progresului tehnico-stiintific asupra dezvoltarii economice, a tendintelor cantitative si calitative asupra cererii de consum productiv si neproductiv.Analiza presupune descompunerea unui fenomen in elementele sale simple (inclusiv determinarea relatiilor structural-functionale si a celor cauza-efect), sinteza consta in examinarea.
Continutul procesului de analiza economico-financiara
Starea unei intreprinderi poate sa se incadreze intr-una dintre cele trei categorii de mai jos, functie de care obiectivele AEF difera.
a. Intreprinderi in dificultate, obiectivele AEF sunt: asigurarea informatiilor privind cauzele care au determinat pierderea, evidentierea posibilitatilor de remediere (daca exista sanse de remediere ale companiei) si a masuririlor de remediere.
b. Intreprinderi cu performante normale, AEF trebuie sa ofere informatii care sa asigure mentinerea starii de performanta (sau chair de imbunatatire)
c. Intreprinderi cu performante superioare, AEF trebuie sa identifice cauzele si ce masuri se pot lua pentru asigurarea continuitatii de performanta superioara.

AEF presupune utilizarea unui anumit ansamblu de metode, tehnici, in sensul caracterizarii activitatii unei intreprinderi.
Termenii utilizati in procesul de AEF sunt:
FENOMEN: cuprinde un rezultat, un indicator care constituie obiectul analizei financiare.
ELEMENT COMPONENT: este parte identificata in structura fenomenului.
FACTOR DE INFLUENTA: este forta motrica care prin modalitatea de actiune influenteaza evolutia fenomenului.
CAUZA: caracterizeaza starea de conjunctura care a favorizat o anumita dimensiune sau evolutie a fenomenului.
Continutul procesului de AEF este marcat de parcurgerea urmatoarelor etape:
1. Delimitarea fenomenului economic
2. Identificarea elementelor componente si a factorilor de influenta
3. Stabilirea relatiilor de cauzalitate existente intre:
a. factorii de influenta,
b. intre factori si elementele componente precum si
c. intre factori si fenomen
4. Cuantificarea influentelor modificarilor factorilor asupra variatiei factorilor.
5. Delimitarea modului de actiune a fiecarui factor in parte si a impactului asupra fenomenului economic.
6. Stabilirea masurilor privind modul de derulare a activitatii in perioada viitoare astfel incat fenomenul sa inregistreze un rezultat optim
1.2. Criteriile si tipurile analizei economico-financiare
Diversitatea activitatilor desfasurate de catre o intreprindere si varietatea situatiilor intalnite privind continutul, nivelul si caracteristicile performantelor economico-financiare ale acesteia, reclama necesitatea utilizarii mai multor tipuri de analiza, care pot fi structurate dupa mai multe criterii:
1. In functie de raportul dintre momentul in care se efectueaza analiza si momentul desfasurarii fenomenului, distingem:
Analiza post-factum, post-operativa sau analiza activitatii, constituie un instrument de "supraveghere si reglare" a modului de functionare a unei intreprinderi, ceea ce presupune cercetarea rezultatelor acesteia potrivit relatiilor cauzal-functionale si implicit relevarea gradului de realizare a obiectivelor programate.
Analiza post-factum isi dovedeste utilitatea in activitatea practica a intreprinderii prin aceea ca furnizeaza informatii privind incadrarea sau neincadrarea rezultatului obtinut in limitele estimate ca fiind normale (inclusiv in nivelurile programate). Aprecierea in sine nu poate fi considerata ca fiind si suficienta, daca nu sunt luate in considerare si masurile menite a contribui la remedierea unor situatii nefavorabile pentru intreprindere. Analiza activitatii priveste prezentul si trecutul, in timp ce analiza previzionala priveste viitorul. Daca separam prezentul de trecut, se poate crea o noua categorie si anume analiza concomitenta sau curenta. Acest tip de analiza consta in sectionarea unui fenomen si presupune urmarirea sa pe fragmente, cu conditia mentinerii unitatii fenomenului. Raportarea analizei la fiecare fragment urmarit, indiferent de fractiunea de timp considerata, readuce in actualitate tipul de analiza post-factum. Ca tip de analiza post-factum care se poate imbina si cu analiza prospectiva mentionam analiza diagnostic, care permite aprecieri asupra performantelor economicofinanciare ale unei intreprinderi, asupra unei structuri de tipul functiilor acesteia, asupra centrelor de responsabilitate sau a unui segment al activitatii intreprinderii.
Analiza previzionala sau prospectiva, presupune determinarea evolutiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetarii factorilor (a relatiilor de cauzalitate), a actiunii lor in perspectiva (inclusiv cu luarea in considerare si a altor factori decit cei cunoscuti).
Analiza previzionala constituie o etapa premergatoare in elaborarea strategiei activitatii economico-financiare a intreprinderii. Ea este utilizata de catre centrele de decizie pentru stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse in perioada viitoare. In conditiile economiei de piata angajarea unei investitii solicita in mod obligatoriu elaborarea de scenarii prin care se prefigureaza rezultatele viitoare ale realizarii acesteia.
Intre cele doua tipuri de analiza, analiza post-factum si analiza previzionala, exista o serie de particularitati generate de faptul ca analiza activitatii se bazeaza pe variabile cunoscute, in timp ce analiza previzionala se bazeaza pe variabile presupuse.
2. Din punct de vedere al urmaririi insusirilor esentiale sau al determinarilor cantitative ale fenomenelor, deosebim:
Analiza calitativa, urmareste esenta fenomenului, insusirile sale esentiale, factorii care sunt de aceeasi natura cu fenomenul analizat.
In procesul de analiza, potrivit principiului descompunerii in trepte, se trece de la o esenta mai putin profunda catre alta mai profunda, avindi loc un proces de purificare prin tercerea de la factori calitativi mai putin puri catre factori mai puri. Rolul analizei calitative consta in elaborarea modelelor de analiza in care sunt surprinse elementele esentiale ale fenomenului.
Analiza cantitativa presupune cercetarea fenomenului prin determinari comensurative exprimate prin greutate , volum, suprafata, numar, durata. In determinarea modificarii fenomenelor si masurarea influentei factorilor asupra fenomenelor analizate, sunt utilizate metodele matematice. Subliniem primatul analizei calitative, care prin modelarea proceselor economice creaza premisele aplicarii metodelor matematice in analiza variabilelor unui fenomen economico-financiar.
3. Dupa nivelul la care se desfasoara analiza, distingem:
Analiza microeconomica cerceteaza fenomenele economico-financiare la nivelul intreprinderii sau al compartimentelor functionale din cadrul structurii sale organizatorice. Acest tip de analiza centrata la scara intreprinderii, vizeaza relevarea comportamentului acesteia privind realizarea produselor, lucrarilor si prestarilor de servicii, potrivit obiectului de activitate, in raport cu obligatiile asumate prin contarctele incheiate cu beneficiarii, performantele economico-financiare realizate etc.
Analiza mezoeconomica studiaza fenomenele si procesele la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate in scopul evidentierii pozitiei firmei pe piata, a capacitatii concurentiale a acesteia.
Analiza macroeconomica presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei nationale sau al economiei mondiale (conjunctura interna si internationala, legislatie si reglementari, factori demografici, de cultura si credinta, nivel de dezvoltare, probleme sociale, factori climaterici), operind preponderent cu marimi globale sau agregate ca de exemplu produs national brut, produs intern brut.
4. Dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor, distingem:
Analiza statica studiaza fenomenele, precum si elementele si factorii care influenteaza asupra acestora la un moment dat, relevind pe baza relatiilor existente intre acestea, o anumita pozitie a fenomenului supus analizei. Notiunea de static este legata de modul de efectuare a analizei si nu de natura fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
Analiza dinamica cerceteaza fenomenele economice in miscare, relevand pozitia lor intr-un sir de momente. Evidentierea legaturii dintre diferitele pozitii successive ale fenomenelor economice se face pe baza cercetarii factorilor care au determinat aceste schimbari.
5. Dupa orizontul de timp pe care se cerceteaza fenomenul, distingem:
Analiza pe termen scurt serveste managementului intreprinderii pentru conducerea operativa a activitatii pe perioade de timp de pana la un an de zile. Acest tip de analiza opereaza preponderent cu modele de tip determinist.
Analiza pe termen lung opereaza cu date care depasesc termenul de un an, utilizind in acest scop modele de tip statistic sau stocastic. In tarile cu economie de piata, se opereaza frecvent, la nivel microeconomic cu modele in care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani.
6. Dupa criteriile de studiere a fenomenelor, distingem:
Analiza tehnico-economica imbina caracterul tehnic cu cel economic.
Actiunea de crestere a productiei fizice este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de specialisti cu cunostinte tehnice si economice (in mod similar, pot fi tratate si actiunile care vizeaza la nivel de produs reducerea costului sau cele privind cresterea rentabilitatii pe produs).
Analiza economico-financiara trateaza corelatiile dintre activitatea economica (de exploatare) si cea financiara (analiza riscului financiar trebuie corelata cu analiza riscului de exploatare).
Analiza financiara vizeaza cu predilectie fluxurile financiare care se formeaza la nivelul intreprinderii, modul de gestionare si plasare a capitalului.
7. In functie de pozitia analistului, distingem:
Analiza interna are un caracter parctic, facilitatea efectuarii acesteia rezida din faptul ca analistul are o pozitie privilegiata deoarece beneficiaza de o serie de informatii despre intreprinderea analizata. Pe baza acestor informatii, putem detecta starile de dezechilibru din diferite domenii ale activitatii intreprinderii, precum si cauzele acestora, stabilind totodata masurile care se impun in vederea remedierii.
Elaborarea acestor analize serveste pentru cunoasterea starii de fapt reflectata prin nivelul performantelor economico-financiare, exercitarea pe aceasta baza a controlului privind modul de realizare a sarcinilor programate si pentru fundamentarea activitatii viitoare. Diferitele categorii de utilizatori folosesc informatiile financiare, precum si alte informatii oferite de evidenta contabila, statistica si operativa a intreprinderii in vederea diagnosticarii activitatii acesteia, iar pe aceasta baza sa-si poata fundamenta deciziile economice si financiare.
Analiza externa se efectueaza de partenerii externi. In fundamentarea deciziilor lor, partenerii externi ai intreprinderii se bazeaza pe informatiile furnizate de analiza financiara (diagnosticul financiar extern). Exemplul clasic il constituie procedura utilizata de banci pentru studierea cererilor intreprinderilor privind acordarea de credite, care urmaresc capacitatea acestora de a-si achita obligatiile. Activitatea agentilor economici este influentata de o mare diversitate de factori organizatorici, manageriali, economico-financiari, legislativi, tehnici, psihologici si de alta natura. Cunoasterea factorilor care au influentat starea economico-financiara si respectiv, gradul lor de influena asupra rezultatelor finale reprezinta elemente definitorii ale scopului analizei.




Studiul concret al factorilor de influenta care au determinat un anumit nivel al rezultatelor economico-financiare obtinute de un agent economic se realizeaza de regula, in trepte succesive, pornind de la analiza factorilor cu influenta directa si continuind cu analiza factorilor cu influenta indirecta. Astfel se asigura o aprofundera a analizei factorilor de influenta, ca premisa esentiala a diagnosticarii starii functionale inregistrate la un moment dat.
Factorii care explica rezultatele economico-financiare pot fi grupati dupa mai multe criterii, astfel:
a) Dupa continutul (natura) lor, distingem urmatoarele categorii de factori: tehnici, tehnologici, organizatorici, economici, social-politici, demografici, psihologici, biologici, naturali. Analiza tuturor categoriilor de factori este absolut necesara in abordarea fenomenelor economice, deoarece conexiunile care exista intre acestia se reflecta in rezultatele activitatii economico-financiare.
b) Dupa caracterul lor in cadrul unei relatii cauzale, distingem:
-factori cantitativi, care sunt purtatorii materiali ai celor calitativi, reprezentand conditia preliminara si indispensabila a actiunii acestora;
-factori calitativi, care sunt de aceeasi natura cu fenomenul analizat, deosebindu-se de acesta prin gradul de extensie;
-factori de structura, care intervin in situatia in care rezultatul analizat se refera la marimi agregate (compuse din mai multe elemente). De regula, factorii de structura sunt continuti de factorii cantitativi, dar actioneaza prin intermediul celor calitativi (ei reprezinta raporturile dintre componentele fenomenului analizat). Utilitatea teoretico-practica a acestei grupari este conditionata de cunoasterea procesului de formare a fenomenului analizat cit si a modului de combinare a factorilor care influenteaza asupra acestuia.
c) Dupa modul cum actioneaza, deosebim:
-factori cu actiune directa, sunt acei factori care isi exercita nemijlocit influenta asupra fenomenului analizat;
-factori cu actiune indirecta (factori de gradul 2, 3, , n), sunt cei care actioneaza asupra fenomenului analizat prin intermediul primei categorii.
d) In functie de efortul propriu al intreprinderii, distingem:
-factori dependenti de efortul propriu, sunt acei factori care isi au originea in eforturile depuse de intreprindere privind utilizarea eficienta a patrimoniului sau;
-factori independenti de efortul propriu, sunt in principal proveniti din mediul in care intreprinderea isi desfasoara activitatea.
e) Dupa gradul de sintetizare, distingem:
-factori simpli, sun cei care nu mai pot fi descompusi avind in vedere sfera de desfasurare a analizei;
-factori complecsi, sunt cei care sunt determinati de o serie de alti factori simpli sau complecsi, dar cu un grad redus de complexitate.
f) Dupa izvorul actiunii lor, distingem:
-factori interni (endogeni), care isi au originea in interiorul intreprinderii (organizarea interna a productiei, ritmicitatea productiei, calitatea productiei);
-factori externi (exogeni), care isi au originea in mediul exterior intreprinderii (modificarea cursului de schimb, inflatia, concurenta, nivelul dobanzii).
g) Dupa stadiul circuitului economic, se disting factori specifici aprovizionarii, productiei si vanzarii productiei.
h) Dupa posibilitatile de previziune, distingem:
-factori previzibili (certi sau determinabili), care actioneaza in cadrul unor procese controlabile, fara a implica anumite riscuri;
-factori imprevizibili (aleatori), sunt cei acre actioneaza necontrolat ca urmare a unor abateri de la desfasurarea normala a proceselor economice sub impulsul unor factori exteriori necontrolabili (piata externa, fortele naturii).
i) Dupa intensitatea actiunii lor, distingem:
-factori dominanti (cheie) a caror influenta este hotaratoare in obtinerea rezultatelor. In teoria economica se utilizeaza notiunea de "factori cheie ai succesului" in analiza portofoliului de produse si a mediului concurential. Acesti factori diferentiaza firmele intre ele din punct de vedere al performantelor realizate intr-un mediu concurential dat;
-factori secundari a caror influenta nu este decisiva in obtinerea rezultatelor.
Criteriile de clasificare ale factorilor nu au caracter limitativ, cele mentionate avand insa o deosebita utilitate practica in analiza economico-financiara.
1.3. Metodele folosite in analiza economico-financiara.
Metodele folosite in AEF pot fi grupate in 3 mari categorii:
1. Metode cantitative
2. Metode calitative
3. Alte metode si tehnici
In cadrul metodelor cantitative putem mentiona:
. metode iterarii (metode substitutiei, metoda de analiza factoriala)
. metoda balantelor
. metoda ratelor
. metoda stocurilor
Metoda iterarii: Se foloseste atunci cind intre factorii care influienteaza un fenomen exista de tip produs si/sau raport.
Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea urmatoarelor ETAPE:
A. delimitarea fenomenului economic
B. delimitarea factorilor de influienta si stabilirea ordinii de analiza a acestora
C. determinarea variatiei fenomenului
D. determinarea influentelor modificarilor factorilor asupra influentei fen
E. verificarea
F. elaborarea concluziilor cu privire la evolutia fenomenului sub incidenta factorilor de influenta.
G. elaborarea masurilor cu privire la modul de derulare a activitatii in perioada viitoare astfel incat valoarea fenomenului sa fie optima.
Metoda balantelor: Metoda balantiera sau metoda input-output este folosita in analiza economica in situatia in care intre elementele fenomenului analizat exista relatii de suma si/sau diferenta, ea dovedindu-si utilitatea in elaborarea programelor privind activitatea curenta si de perspectiva a intreprinderilor. Prin aplicarea metodei balantiere se urmareste asigurarea unor proportii, a unui echilibru intre resursele si necesitatile din diferite domenii de activitate.
Metoda ratelor: Constituie un instrument operational in procesul de analiza si evaluare interna a intreprinderii, servind totodata si scopului analizei financiare externe. Analiza financiara pe baza ratelor este un perimetru in care mai mult nu inseamna neaparat mai bine, deoarece utilizarea unui numar mai mare de rate nu determina implicit o crestere a relevantei analizei. In diagnosticul economico-financiar al intreprinderii pot fi utilizate urmatoarele categorii operationale de rate ale potentialului si echilibrului financiar:
 ratele de lichiditate si solvabilitate, exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile de plata pe termen scurt, cu o perioada de maturitate mica;
 ratele de echilibru financiar evidentiaza anumite proportionalitati care se stabilesc in cadrul si intre diferite fluxuri financiare;
 ratele de gestiune, masoara eficienta cu care intreprinderea isi utilizeaza activele de care dispune;
 ratele privind managementul datoriei, explica in ce masura intreprinderea este finantata prin credite;
 ratele de rentabilitate, masoara eficacitatea echipei manageriale, asa cum rezulta ea din veniturile obtinute si din rentabilitatea investitiilor.
In cadrul metodelor calitative putem mentiona- se bazeaza in mare masura pe abstractia stiintifica si au ca obiect de baza stabilirea elementelor si relatiilor lor structurale, a factorilor si cauzelor care explica fenomenul, a relatiilor de conditionare dintre fiecare factor si fenomenul studiat, precum si dintre factorii care actioneaza. Principalele metode calitative care formeaza metodologia de diagnosticare a activitatii economico-financiare a intreprinderii, este format din:
1. Diviziunea sau descompunerea rezultatelor. Rezultatele activitatii economico-financiare a intreprinderilor sunt reflectate cu ajutorul unor indicatori care se divid si se descompun pentru a asigura profunzimea studierii acestora, a constitui un suport concret al diagnozei fenomenelor petrecute in activitatea intreprinderii, a se localiza rezultatele si cauzele lor in timp si spatiu. Diviziunea si descompunerea rezultatelor, precum si a abaterilor acestora sunt de mai multe feluri si anume:
 diviziunea dupa timpul de formare al rezultatelor, permite evidentierea abaterilor de la tendinta generala de desfasurare in timp a fenomenului, de la ritmicitatea proiectata pentru un anumit indicator (de exemplu, asigurarea cu materii prime si materiale la intervale optime, realizarea productiei si distributiei pe decade, luni, trimestre);
 diviziunea dupa locul de formare al rezultatelor, decurge in mod necesar din functia analizei de semnalare a locurilor unde efectul obtinut nu corespunde conditiilor create, unde exista posibilitati de imbunatatire a activitatii, unde se inregistreaza atat rezultate bune cat si deficiente (disfunctionalitati). Practic, aceasta presupune necesitatea stabilirii concrete a compartimentelor functionale unde s-au inregistrat rezultate pozitive sau negative si determinarea contributiei pe care fiecare dintre acestea si-au adus-o la modificarea generala a rezultatului;
 diviziunea pe parti sau elemente componente, permite aprofundarea laturilor esentiale ale formarii si dezvoltarii fenomenelor economico-financiare. Aceasta metoda constituie o conditie pregatitoare stabilirii legaturilor factorial-cauzale ce se reflecta in starea si miscarea fenomenului.
2. Gruparea. In procesul de analiza a fenomenelor aceasta metoda are un rol deosebit si consta in separarea colectivitatii cercetate in categorii omogene de unitati, dupa variatia uneia sau a mai multor caracteristici. Alegerea caracteristicilor de grupare se face in functie de scopul cercetarii, de esenta fenomenului studiat si presupune o analiza multilaterala a acestuia.
Importanta alegerii caracteristicii de grupare deriva din rolul pe care aceasta il are in separarea tipurilor calitative conturate in cadrul colectivitatii cercetate.
Criteriile dupa care se alcatuiesc gruparile difera dupa continut, forma de exprimare si variatia caracteristicii de grupare.
3. Comparatia. Orice rezultat al activitatii intreprinderii se analizeaza si apreciaza prin prisma unui criteriu de referinta. Performantele economico-financiare ale intreprinderii pot fi analizate si apreciate, nu prin ele insele, ci in raport de o baza de comparatie, stabilind nivelurile, proportiile si ritmurile de dezvoltare ale acestora.
In cadrul oricarei intreprinderi se utilizeaza mai multe categorii de comparatii:
 comparatii in timp, care se efectueaza intre valoarea efectiva a fenomenului sau informatia de stare si valoarea de referinta, considerata ca baza de comparatie, in diferite momente ale evolutiei;
 comparatii in spatiu, care pot fi efectuate intre rezultatele centrelor de responsabilitate din cadrul intreprinderii, precum si intre rezultatele obtinute de intreprinderea analizata cu cele ale altor intreprinderi cu activitate similara;
 comparatii mixte, reprezentind acele comparatii care se bazeaza pe ambele criterii (timp si spatiu);
 comparatii in functie de un nivel prestabilit (programe, norme, standarde, valori de normalitate stabilite de institutii specializate);
 comparatii cu caracter special, care se realizeaza pe baza altor criterii decit cele mai sus mentionate.
Cele mai frecvente comparatii de acest tip privesc determinarea eficientei unor masuri sau solutii tehnico-economice (compararea variantelor in vederea alegerii variantei optime).
Conditia esentiala care determina caracterul stiintific al comparatiei, o constituie asigurarea comparabilitatii datelor, atit din punct de vedere al omogenitatii continutului, cit si al modului de exprimare intr-un etalon unic care sa fie determinat dupa o metodologie unitara.
Analiza economico-financiara realizeaza, prin ea insusi, in procesul conducerii o serie de functii:
a) functia informationala, asigura valorificarea datelor furnizate de intregul sistem de evidenta economica, in scopul informarii centrelor de decizie asupra modului de realizare a performantelor economico-financiare, precum si a cauzelor care au generat eventuale dereglari, in vederea reglarii lor in perioada urmatoare, pozitionarea unor stari comparativ cu standardele normative, niveluri ale concurentei pe diferite piete. Informarea curenta a centrelor de decizie cu privire la situatia economico-financiara a agentului economic prezinta o importanta operationala deosebita cu cit aceasta este realizata mai corect si mai operativ.
b) functia de evaluare a potentialului tehnico-economic al intreprinderii, desi definita ca avind caracter autonom, rolul sau consta in a transpune in practica cerintele functiei anterior prezentate. Aceasta functie capata contur si se materializeaza prin cele doua laturi ale sale, care se individualizeaza si intrepatrunde intr-un proces simbiotic: diagnostic si respective reglare, in acceptiunea de echilibrare a functionarii sistemului intreprinderii.
Diagnosticul, subscris functiei de evaluare, presupune reflectarea modului de valorificare a potentialului tehnico-economic al intreprinderii, in acceptiunea de "potential" circumscris in nivelele maxime sau minime ordonate de sistemul de conducere al acesteia.
c) functia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienta, reprezinta o cerinta obiectiva a desfasurarii activitatii iin oricare domeniu al vietii economico-sociale. In structurile decizionale ale intreprinderii, prezinta interes modul de desfasurare al oricarei activitati in scopul satisfacerii unor nevoi sociale. Este cunoscut faptul ca oricare ar fi aceasta activitate, ea presupune, pe de o parte, un efort economic, iar, pe de alta parte, este generatoare de efecte.
Nimeni nu este dispus a investi fara a obtine o eficienta scontata a respectivei investitii. Decizia in acest domeniu se bazeaza pe calculul economic de eficienta, care presupune punerea alternativa in balanta a eforturilor necesare pentru obtinerea unor efecte sau viceversa, vizind dupa caz minimizarea eforturilor, luind in considerare caracterul limitat al resurselor sau maximizarea efectelor. Efortul presupune consumul de resurse, care in ultima instanta inseamna timp de munca, iar efectele sunt reprezentate de functiile utile omului si societatii.
d) functia de reflectare a gestionarii eficiente a patrimoniului si de evaluare a performantelor managementului se realizeaza cu ajutorul contabilitatii. Contabilitatea reprezinta un bun universal, ea fiind temeiul cunoasterii prezentului in economie, dar si un consilier indispensabil al viitorului.
Etapele analizei financiare
Efecturea unei analize financiare ample care sa conduca la un diagnostic financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape:
1) Etapa preliminara
Pentru a avea o prima reprezentare schematica a intreprinderii se vor prezenta informatii privind: sectorul de activitate; evolutia cifrei de afaceri in ultimii 4-5 ani; rentabilitatea (rata cresterii beneficiului brut si net, rata rentabilitatii capitalurilor investite si a capitalurilor proprii) riscurile, indatorarea totala si datoriilor pe termen scurt in pasivul bilantului, s.a.
2) Examinarea situatiei financiare










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani