IMPOZITE SI TAXE-NOTIUNI GENERALE referat







1.1. DEFINIREA NOTIUNILOR DE IMPOZITE SI TAXE

Impozitul este cea mai importanta si totodata cea mai veche resursa financiara, originile sale fiind legate de existeanta statului si a banilor.
Etimologic, cuvantul ,,impozit" provine din limba latina de la ,,impositum", care semnifica obligatie publica.
De-a lungul timpului, modul in care a fost si este definit impozitul difera in functie de cum s-a impus si a fost perceput de la o etapa la alta. Asfel, din literatura de specialitate am retinut urmatoarele definitii care certifica pozitia autorilor respectivi in legatura cu notiunea de impozit:
Gaston Jeze considera ca ,,impozitul este in statele moderne o prestatie pecuniara pretinsa cetateniilor cu scopul acoperirii cheltuielilor de interes general".
Louis Trotabas intelege prin impozite ,,procedeul de repartizare a creantelor bugetare intre cetateni, in functie de capacitatea lor contributiva".
Lucien Mehl si Peirre Beltrane definesc impozitul ca ,, o prestatie pecuniara, pretinsa de autoritatea publica de la persoane fizice si morale, dupa capacitatea lor contributive si fara contraprestatie determinata, in principal pentru acoperirea cheltuielilor publice, si in mod accesoriu, cu scopuri interventioniste publice".
Ioan Talpos sintetizeaza urmatoarea definitie: ,,impozitul reprezinta o forma de prelevare silita, la dispozitia statului, fara contraprestatie directa si imediata si cu titlu nerestituibil a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice si/sau juridice in vederea acoperirii unor necesitati publice''.
Cu alte cuvinte, impozitul reprezinta ,,plata baneasca, obligatorie, generala, definita si nereciproca efectuata de persoane fizice si juridice pentru sustinerea cheltuielilor publice, in cuantumul si la termenele stabilite prin lege,fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat''.
Din definitiile impozitului se desprind urmatoarele trasaturi fundamentale:
caracterul general si obligatoriu, rezida din legalitatea acestuia. Articolul 53,alineatul 1 din Constitutia Romaniei prevede: ,,cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozit si taxe la cheltuielile publice'';
caracterul definit si nerambursabil, cu alte cuvinte banii platiti ca impozit nu se vor mai intoarce niciodata la contribuabil;
prevederea silita a impozitului nu presupune o prestatie directa si imediata din partea statului.,,Exista ireversibilitatea impozitului'',dar indirecta,sub forma de utilitati publice pe care le primesc in schimb platitorii si fara a avea la baza o achivalenta;
mobilizarea impozitelor, de catre stat,la buget vizeza realizarea unor actiuni de interes public.
Cuvantul ,,taxa'' isi are originea in limba greaca,unde intalnim ,,taxis'' cu sensul de fixare de impozit.
Taxele sunt plai facute de persoane fizice sau juridice, de regula, pentru serviciile prestate in favoarea acestora de un agent economic, o institutie sau un serviciu de utilitate publica.
Spre deosebire de impozit,texele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un contraserviciu direct si imediat, insa de regula nu se pune semnul egalitatii intre costul serviciului efectuat de catre stat sau institutiile sale si suma perceputa cu titlu de taxa.



1.2. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR


Prin elemente tehnice ale impozitelor intelegem acele notiuni care individualizeaza fiecare impozit (taxa), contribuind la stabilirea marimii impozitului, a faptului care-l generalizeaza si a momentului dotorarii sale. Ele reprezinta insusiri comune tuturor impozitelor si taxelor,iar precizarea lor este necesara atat pentru contribuabil (pentru a sti cat, cui si cand sa plateasca), cat si pentru organele fiscale (care trebuie sa stabileasca,sa preceapa si sa urmareasca incasarea lor).
Elementele impozitului intalnite uzual in teoria practica financiara sunt:
. denumirea impozitului;
. subiectul impozitului (contribuabilul);
. suportatorul impozitului;
. obiectul impunerii;
. sursa impozitului;
. unitatea de impunere;
. cota impozitului;
. asieta fiscala;
. termenul de plata;
Denumirea trebuie sa identifice clar impozitul sau taxa in functie de resursele impozitate,de factorii economici, de obiectul lor si trebuie sa fie in concordanta cu lexicul tarii respective (de exemplu:impozitul pe profil,taxa pe valoarea adaugata etc.)
Subiectul impozitului sau contribuabil este persoana obligata direct (personal),potrivit legii sa suporte plata unui impozit sau taxa, ca urmare a faptului ca poseda bunuri sau realizeaza venituri pentru care legea prevede obligatia platii unui impozit.
Suprotatorul impozitului este prsoana fizica sau juridica din ale carei venituri se suporta efectiv impozitul. In cazul impozitelor directe suportatorul coincide cu subiectul impozitului. In aceasta imprejurare, suportatorul impozitului este consumatorul.
Obiectul impozitului este reprezentat de materia supusa impunerii: un bun, un venit sau o activitate pentru care se doteaza impozite directe sau produsul care face obiectul vanzarii,serviciul prestat,lucrarea executata, bunul importat etc., pentru care se percep impozite indirecte.
Sursa impozitului indica din ce sa plateste impozitul (taxa), adica din venit(salariu, profit,dividende etc.) sau din avere (capital,bunuri mobile sau imobile s.a.).

Unitatea de impunere este unitatea de masura in care se expiria materia supusa impozitarii (de exemplu: unitatea monetara aferenta impozitului pe venit, metru patrat pentru impozitul de cladiri, capacitatea cilindrica a motorului pentru taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica s.a.).
Cota impozitului reprezinta marimea impozitului aferenta unitatii de impunere. Cota de impunere poate fi o suma fixa, cand impozitul aferent afectat unitatii de impunere apare ca o marime invariabila, sau poate procentuala (proportionala, progresiva sau regresiva) si semnifica un procent asupra bazei de impunere.
Asieta fiscala (modul de asezare) reprezinta masurile care se aplica de catre organele fiscale pentru identificarea subiectilor si evaluarea materiei impozabile (stabilerea marimii si a cuantumului impozitelor datorate statului).
Termenul de plata indica data la/pana la care subiectul impozitului trebuie sa-si achite obligatia fata de bugetul de stat.
In legatura cu termenul de plata sunt notiunile de obligatie de plata si exigibilitate.
Obligatia de plata este indatorirea de a varsa impozit la buget, in vreme ce exigibilitatea reprezinta obligatia de platit la scadenta fata de actul legislativ.
In unele lucrari,ca elemente tehnice ale impozitelor sunt prezente si urmatoarele cinci:
 autoritatea si beneficiarul impozitului;
 posibilitatea impozitului;
 facilitatile fiscale;
 caile de contestatie sau de atac.



1.3.METODE SI TEHNICI DE IMPUNERE,URMARIRE SI PERCEPERE A IMPOZITELOR SI TAXELOR



In practica fiscala din tara noastra se utilizeaza diverse metode,tehnici si procedee de impunere, care difera in functie de natura impozitului sau a taxei, de statutul juridic al platitorilor, de felul obiectului impozabil,de modul de evaluare a bazei de calcul,de instrumente folosite,precum si necesitatea alimentarii ritmice cu venituri bugetare a bugetului de stat si a bugetelor locale.
Impunerea, din laturile importante ale procesului fiscal,presupune identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice, care detin sau realizeaz un anumit obiect impozabil,evaluarea bazei de calcul a impozitului sau taxei,precum si determinarea corecta a coantumului acestora.
In situatiile in care contribuabili persoane juridice identifica singuri obiectul impozabil,evalueaza baza de calcul si determina obligatia de plata la buget,impunerea imbraca forma de autoimpunere.
Instrumentele impunerii,imbraca forme specifice fiecarei categorii de impozit,fiind difeite in functie de felurile impunerii,si de metode practicate,precum si de categoria platitorilor,persoane fizice sau juridice.
Instrumentele impunerii se intocmesc si se depun de contribuabili la organul fiscal competent in momente diferite in raport cu perioada impunerii,adica anterior,concomitent. sau ulterior perioadei respective.
Toti platitorii,persoane fizice sau juridice,romane sau straine care datoreaza impozite si taxe catre bugetul de stat,si bugetele locale, au obligatia sa intocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi de impunere,denumite generic declaratii de impozite si taxe sau declaratii de impunere.
Declaratia de impunere,unul din instrumentele cele mai des intalnit in practica fiscala, este documentul prin care platitorul informeaza organul fiscal competent cu privire la dobandirea obiectului impozabil si a celorlante elemente de care se tine seama la determinarea bazei de calcul a impozitului si a cuantumului acestuia. In mod concret, prin declaratiile de impunere,platitorul declara:
 impozitele si taxele datorate,in cazul in care potrivit legii,obligatia calculului impozitelor si taxelor revin platitorului;
 bunurile,si veniturile impozabile,in cazul in care,potrivit legii stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;




 impozitele colectate prin stopaj la sursa,in care platitorul are obligatia de a calcula, retine si varsa impozite si taxe.
Instintarea de plata si deciziile de impunere sunt,de asemenea instrumente ale impunerii.
Urmarirea si perceperea impozitelor si taxelor reprezinta o alta latura deosebit de importanta a procesului fiscal,fara de care activitatea fiscala nu ar avea finalitate.

Activitatea de urmarire a impozitelor si taxelor se desfasoara de catre aparatul fiscal,sau dupa caz de catre serviciile de specialitate ale autoritatii administratiei publice locale si are in vedere depistarea contribuabililor platitori,supravegherea si indrumarea permanenta a acestora in scopul achitarii integrale si la termen a obligatiilor ce le revin fata de buget,precum si organizarea evidentei debitelor, in cazurile prevazute de legesi a sumelor incasate.
Perceperea impozitelor si taxelor presupuneincasarea efectiva a sumelor datorate de platitori si inregistrarea lor,in final,in conturile bugetare deschise la trezoreria publica sau la banci,cu care ocazie are loc si stingerea obligatiei fiscale.
In practica fiscala in tara noastra perceperea se realizeaza pe mai multe cai sau metode de percepere,dintre care retinem:
o calculul si varsarea directa;
o stopajul la sursa;
o impunerea si debitarea;
o aplicarea si anularea la timbre fiscale mobile.
Metoda calcularii si varsarii directe presupune determinarea impozitelor si taxelor,precum si varsarea sumelor datoarte bugetelor la termenele legale de plata de catre contribuabilii insisi in baza prevederilor legale cu caracter fiscal.
In cazul perceperii prin stopaj la sursa obligatia calcularii si retinerii la termen a impozitului catre bugetul statului revine platitorului de venit.Aceasta metoda se aplica in cazul impozitului pe venitul din salarii,a impozitului pe veniturile din dividende din dobanzi,din transferul dreptului pe proprietate asupra valorilor imobiliare,din pensii,din jocuri de noroc si alte venituri pentru care venitul este final.
In cazul metodei de percepere prin impunere si debitare interventia organelor fiscale de impunere in procesul impunerii este mai evidenta.Aceasta metoda se aplica pentru anumite impozite si taxe,cum sunt impozitul pe cladiri,impozitul pe teren, taxe asupra mijloacelor de transport,impozitul pe veniturile din cedarea folosintei bunurilor,impoziturile pe veniturile din activitati independente desfasurate in mod individual etc.
O situatie aparte intervine in cazul impozitelor taxei de timbru,cand perceperea obligatiilor fiscale se face prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile.Aceasta modalitate de percepere se aplica persoanelor fizice si juridice,pentru acte si fapte cu caracter jurisdictional,cat si pentru actele si serviciile notariale.





1.4.CARACTERIZAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE SI CLASIFICAREA LOR




Cadrul legislativ al impozitelor si taxelor locale,instituit in acord cu prevederile Constitutiei Romaniei si al Legii administratiei publice locale,realizeaza o revizuire a intregului cadru legislativ existent pana in iunie 1994,in concordanta cu principiile constitutionale ale autonomiei locale si descentralizarii serviciilor locale.
Astfel, in Constitutia Romaniei,in materie de impozite si taxe se precizeaza "impozitele, taxele si orice alte venituri ale impozitelor de stat si ale bugetului asiguarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", in timp ce "impozitele si taxele locale se stabilesc de catre cosiliile locale sau judetene, in limitele si conditiile legii". In acest sens,sunt de remarcat prevederile generale exprese ale Legii nr.522/2002(pentru aprobarea ordonantei Guvernului nr.36/2002 privind impozitele si taxele locale),referitoare la destinatia acestora si la competentele consiliilor locale sau,judetene dupa caz,de a majora anual cu pana la 50% impozitele si taxele locale,in functie de conditiile locale specifice zonei.
In legatura cu impozitele si taxele locale merita evidentiate doua aspecte principale:
 coantumul acestora nu se fundamenteaza,de regula,pe valoarea reala a bunurilor care fac obiectul impunerii,ci pe valori inferioare ale acesteia,stabilite in general dupa anumite criterii,sau norme de evaluare,ale bazei impozabile si care se revizuiesc periodic;
 alimenteaza integral bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.
Impozitele si taxele locale constitue venituri ale bugetelor locale,ale unitatilor administrativ-teritoriale (comune,orase,municipii,sectoare ale municipului Bucuresti si ale judetelor)iar resursele financiare constituite din impozitele si taxele locale se utilizeaza pentru cheltuielile publice ale caror finantare se asigura de la bugetele locale.


Contribuabilii de impozite si taxe locale pot fi grupati in doua categorii,respectiv:
a)persoane fizice si asimilate acestora,(contribuabili care desfasoara activitati economice pe baza liberei initiative )
b)persoane juridice,respectiv acele entitati reprezentate de persoane fizice,inregistrate legal ce au un patrimoniu distinct in scopul desfasurarii unei activitati.
Impozitele si taxele locale datorate de contribuabili sunt:
 impozitul pe cladiri;
 impozitul si taxe pe termen;
 taxa asupra mijoacelor de transport;
 taxa pentru eliberarea certificatelor,avizelor si autorizatiilor;
 taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate;
 impozitul pe spectacole;
 taxa hoteliera;
 alte impozitesi taxe locale































1.5.Autonomie locala


In perioada de dupa 1989 tarile Europei Centrale si de Est au suferit schimbari fundamentale care au schimbat vietile lor sociale si politice.In acest proces de transformare se observa printre altele,abandonarea principilui centralismului in favoarea descentralizarii,adoptarea principiului separarii puterilor in stat.
In acest proces al schimbarilor se produc o serie de modificarin filozofia administrativa si a furnizarii de servicii sociale.Statul nu mai e principalul furnizor de servicii,el are doar rolul de a coordona activitatea unor agenti care vor lucra directin comunitate.Statul este cel care formuleaza strategia si urmareste aplicarea ei,insa nu mai intervine direct.El isi stabileste criteriile de performanta ce trebuie indeplinite de catre cei care vor furniza respectivul serviciu.In plus se deleagaa o serie de responsabilitati la nivel local si in ceea ce priveste asigurarea fondurilor pentru a se acorda anumite beneficii cetatenilor,resursele financiare nu vor mai veni exclusiv de la nivel local si in ceea ce priveste asigurare afondurilor pentru a acorda anumite beneficii cetatenilor.
Fundamentarea si consacrarea constitutionala a principiului descentralizarii puterii administrative de la nivelul Guvernului central la nivelul colectivitatii locale, existenta in unitatile teritorial-administrative,a unor consilii locale alese care sa aiba organe executive responsabile in fata comunitatii,infiintarea unor forme de participare directa a cetattenilor la luarea celor mai importante decizii,reglementarea clara a competentelor responsabilitatilor ce revin colectivitatilor locale,consultarea acestora in luarea deciziilor ce le privesc,protetia limitelor lor teritoriale,adecvarea structurilor si mijloacelor administrative la misiunile care le incumba,asigurarea resurselor financiare necesare colectivitatilor locale,dreptul de asociere si protectie legala sunt elemente esentiale ale unei reale autonomii locale.
O reala autonomie locala nu poate exista fara asigurarea resurselor financiare necesare autoritatilor,colectivitatilor locale intr-o proportie corespunzatoare competentelor si responsabilitatilor care le sunt coferite prin lege.Aceasta implica descentralizarea sistemului veniturilor si cheltuielilor publice,prelevarea directa,de catre autoriatilor locale nu numai a impozitelor si taxelor locale,ci si a unei cote-parti din celelate impozite si taxe stabilite la nivel central.
Legea privind finantele, publice locale stabileste normele privind formarea, administrarea,utilizarea si controlul resurselor financiare,ale unitatilor administrativ- teritoriale si ale institutiilor si serviciilor publice de interes local.
Potrivit legii,resursele financiare locale sunt constituite din impozite taxe si alte venituri fiscale,venituri nefiscale,venituri din capital cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,cote aditionale la unele venituri,ale bugetului de stat si ale bugetelor locale,transferuri cu destinatie speciala.
Autonomia locala permite ca fundamentarea,dimensionarea si repartizarea cheltuielilor publice locale,pe destinatii si ordonatori de credite sa se efectueze in concordanta cu atributiile care revin autoritatilor administratiei publice locale si prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor in interesul comunitatii respective.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani