1.1. DEFINIREA NOTIUNILOR DE IMPOZITE SI TAXE
Impozitul este cea mai importanta si totodata cea mai veche resursa financiara, originile sale fiind legate de existeanta statului si a banilor.
Etimologic, cuvantul ,,impozit" provine din limba latina de la ,,impositum", care semnifica obligatie publica.
De-a lungul timpului, modul in care a fost si este definit impozitul difera in functie de cum s-a impus si a fost perceput de la o etapa la alta. Asfel, din literatura de specialitate am retinut urmatoarele definitii care certifica pozitia autorilor respectivi in legatura cu notiunea de impozit:
Gaston Jeze considera ca ,,impozitul este in statele moderne o prestatie pecuniara pretinsa cetateniilor cu scopul acoperirii cheltuielilor de interes general".
Louis Trotabas intelege prin impozite ,,procedeul de repartizare a creantelor bugetare intre cetateni, in functie de capacitatea lor contributiva".
Lucien Mehl si Peirre Beltrane definesc impozitul ca ,, o prestatie pecuniara, pretinsa de autoritatea publica de la persoane fizice si morale, dupa capacitatea lor contributive si fara contraprestatie determinata, in principal pentru acoperirea cheltuielilor publice, si in mod accesoriu, cu scopuri interventioniste publice".
Ioan Talpos sintetizeaza urmatoarea definitie: ,,impozitul reprezinta o forma de prelevare silita, la dispozitia statului, fara contraprestatie directa si imediata si cu titlu nerestituibil a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice si/sau juridice in vederea acoperirii unor necesitati publice''.
Cu alte cuvinte, impozitul reprezinta ,,plata baneasca, obligatorie, generala, definita si nereciproca efectuata de persoane fizice si juridice pentru sustinerea cheltuielilor publice, in cuantumul si la termenele stabilite prin lege,fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat''.
Din definitiile impozitului se desprind urmatoarele trasaturi fundamentale:
caracterul general si obligatoriu, rezida din legalitatea acestuia. Articolul 53,alineatul 1 din Constitutia Romaniei prevede: ,,cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozit si taxe la cheltuielile publice'';
caracterul definit si nerambursabil, cu alte cuvinte banii platiti ca impozit nu se vor mai intoarce niciodata la contribuabil;
prevederea silita a impozitului nu presupune o prestatie directa si imediata din partea statului.,,Exista ireversibilitatea impozitului'',dar indirecta,sub forma de utilitati publice pe care le primesc in schimb platitorii si fara a avea la baza o achivalenta;
mobilizarea impozitelor, de catre stat,la buget vizeza realizarea unor actiuni de interes public.
Cuvantul ,,taxa'' isi are originea in limba greaca,unde intalnim ,,taxis'' cu sensul de fixare de impozit.
Taxele sunt plai facute de persoane fizice sau juridice, de regula, pentru serviciile prestate in favoarea acestora de un agent economic, o institutie sau un serviciu de utilitate publica.
Spre deosebire de impozit,texele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un contraserviciu direct si imediat, insa de regula nu se pune semnul egalitatii intre costul serviciului efectuat de catre stat sau institutiile sale si suma perceputa cu titlu de taxa.
1.2. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR
Prin elemente tehnice ale impozitelor intelegem acele notiuni care individualizeaza fiecare impozit (taxa), contribuind la stabilirea marimii impozitului, a faptului care-l generalizeaza si a momentului dotorarii sale. Ele reprezinta insusiri comune tuturor impozitelor si taxelor,iar precizarea lor este necesara atat pentru contribuabil (pentru a sti cat, cui si cand sa plateasca), cat si pentru organele fiscale (care trebuie sa stabileasca,sa preceapa si sa urmareasca incasarea lor).
Elementele impozitului intalnite uzual in teoria practica financiara sunt:
. denumirea impozitului;
. subiectul impozitului (contribuabilul);
. suportatorul impozitului;
. obiectul impunerii;
. sursa impozitului;
. unitatea de impunere;
. cota impozitului;
. asieta fiscala;
. termenul de plata;
Denumirea trebuie sa identifice clar impozitul sau taxa in functie de resursele impozitate,de factorii economici, de obiectul lor si trebuie sa fie in concordanta cu lexicul tarii respective (de exemplu:impozitul pe profil,taxa pe valoarea adaugata etc.)
Subiectul impozitului sau contribuabil este persoana obligata direct (personal),potrivit legii sa suporte plata unui impozit sau taxa, ca urmare a faptului ca poseda bunuri sau realizeaza venituri pentru care legea prevede obligatia platii unui impozit.
Suprotatorul impozitului este prsoana fizica sau juridica din ale carei venituri se suporta efectiv impozitul. In cazul impozitelor directe suportatorul coincide cu subiectul impozitului. In aceasta imprejurare, suportatorul impozitului este consumatorul.
Obiectul impozitului este reprezentat de materia supusa impunerii: un bun, un venit sau o activitate pentru care se doteaza impozite directe sau produsul care face obiectul vanzarii,serviciul prestat,lucrarea executata, bunul importat etc., pentru care se percep impozite indirecte.
Sursa impozitului indica din ce sa plateste impozitul (taxa), adica din venit(salariu, profit,dividende etc.) sau din avere (capital,bunuri mobile sau imobile s.a.).
Unitatea de impunere este unitatea de masura in care se expiria materia supusa impozitarii (de exemplu: unitatea monetara aferenta impozitului pe venit, metru patrat pentru impozitul de cladiri, capacitatea cilindrica a motorului pentru taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica s.a.).
Cota impozitului reprezinta marimea impozitului aferenta unitatii de impunere. Cota de impunere poate fi o suma fixa, cand impozitul aferent afectat unitatii de impunere apare ca o marime invariabila, sau poate procentuala (proportionala, progresiva sau regresiva) si semnifica un procent asupra bazei de impunere.
Asieta fiscala (modul de asezare) reprezinta masurile care se aplica de catre organele fiscale pentru identificarea subiectilor si evaluarea materiei impozabile (stabilerea marimii si a cuantumului impozitelor datorate statului).
Termenul de plata indica data la/pana la care subiectul impozitului trebuie sa-si achite obligatia fata de bugetul de stat.
In legatura cu termenul de plata sunt notiunile de obligatie de plata si exigibilitate.
Obligatia de plata este indatorirea de a varsa impozit la buget, in vreme ce exigibilitatea reprezinta obligatia de platit la scadenta fata de actul legislativ.
In unele lucrari,ca elemente tehnice ale impozitelor sunt prezente si urmatoarele cinci:
autoritatea si beneficiarul impozitului;
posibilitatea impozitului;
facilitatile fiscale;
caile de contestatie sau de atac.
1.3.METODE SI TEHNICI DE IMPUNERE,URMARIRE SI PERCEPERE A IMPOZITELOR SI TAXELOR
In practica fiscala din tara noastra se utilizeaza diverse metode,tehnici si procedee de impunere, care difera in functie de natura impozitului sau a taxei, de statutul juridic al platitorilor, de felul obiectului impozabil,de modul de evaluare a bazei de calcul,de instrumente folosite,precum si necesitatea alimentarii ritmice cu venituri bugetare a bugetului de stat si a bugetelor locale.
Impunerea, din laturile importante ale procesului fiscal,presupune identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice, care detin sau realizeaz un anumit obiect impozabil,evaluarea bazei de calcul a impozitului sau taxei,precum si determinarea corecta a coantumului acestora.
In situatiile in care contribuabili persoane juridice identifica singuri obiectul impozabil,evalueaza baza de calcul si determina obligatia de plata la buget,impunerea imbraca forma de autoimpunere.
Instrumentele impunerii,imbraca forme specifice fiecarei categorii de impozit,fiind difeite in functie de felurile impunerii,si de metode practicate,precum si de categoria platitorilor,persoane fizice sau juridice.
Instrumentele impunerii se intocmesc si se depun de contribuabili la organul fiscal competent in momente diferite in raport cu perioada impunerii,adica anterior,concomitent. sau ulterior perioadei respective.
Toti platitorii,persoane fizice sau juridice,romane sau straine care datoreaza impozite si taxe catre bugetul de stat,si bugetele locale, au obligatia sa intocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi de impunere,denumite generic declaratii de impozite si taxe sau declaratii de impunere.
Declaratia de impunere,unul din instrumentele cele mai des intalnit in practica fiscala, este documentul prin care platitorul informeaza organul fiscal competent cu privire la dobandirea obiectului impozabil si a celorlante elemente de care se tine seama la determinarea bazei de calcul a impozitului si a cuantumului acestuia. In mod concret, prin declaratiile de impunere,platitorul declara:
impozitele si taxele datorate,in cazul in care potrivit legii,obligatia calculului impozitelor si taxelor revin platitorului;
bunurile,si veniturile impozabile,in cazul in care,potrivit legii stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;