Sistemul bancar - domeniu specific de exercitare a managementului bancar referat











1.1.Organizarea sistemului financiar-bancar

Organizarea sistemului financiar-bancar se bazeaza pe structura institutionala a spatiului financiar si monetar, centrata pe cele cinci componente: Banca Centrala, bancile, alte institutii de credit, Trezoreria si piata financiara, evidentiind rolul organizatoric si reglementativ al Bancii Centrale, precum si dispunerea concentric-diferentiata a tuturor institutiilor financiare, angajate in realizarea circuitelor monetare si financiare dintr-o economie.
Organizarea sistemului bancar, ca parte componenta a sistemului financiar, se realizeaza pe baza unor principii definitorii specifice economiei de piata:
a) constructia duala a sistemului bancar, in sensul delimitarii institutiilor de reglementare si de coordonare, in particular, Banca Centrala, de entitatile bancare operative;
b) asigurarea autonomiei entitatilor bancare intr-un cadru reglementat la nivel national si international;
c) constituirea unui cadru organizatoric unitar;
d) promovarea diferentierii si specializarii institutiilor bancare;
e) realizarea unei configuratii functionale, in cadrul acesteia avand un rol primordial organismele de credit.
Organismele de credit, cuprinzand ansamblul intermediarilor financiari a caror activitate se circumscribe realizarii "operatiunilor de banca", pot fi grupate in 5 categorii:
a) bancile comerciale, care au vocatie universala;
b) bancile mutuale si cooperatiste, care au anumite restrictii in distribuirea creditelor;
c) case de economisire si organismele locale de credit;
d) societatile bancare care-si procura resursele prin imprumuturi pe piata monetara;
e) institutii financiare specializate, care pot emite bonuri de trezorerie pe termen scurt.
Sistemul financiar cuprinde, in plus, institutii financiare diverse, care nu efectueaza operatiuni de credit, organisme si institutii de plasament pe pietele de capital si, in fine, Trezoreria.
In principiu, toate aceste organisme de credit sunt afiliate la o organizatie (asociatie) profesionala, reprezentativa, prin intermediul careia se executa supravegherea si controlul din partea autoritatii publice.De asemenea, sunt constituite diverse organisme, cu rol de reprezentare sau consultative, care asigura in ansamblul lor coordonarea sistemului de credit, fundamentarea profesionala a politicii monetare, implicarea sistemului bancar in circuitele financiare internationale.
Relatiile de autoritate si functionale din cadrul sistemului financiar-bancar sunt prezentate intr-o abordare clasica, in schema nr. 1.
Organizarea sistemului financiar-bancar este supusa unui continuu proces de adaptare si transformare, de specialitate si diferetiere, de reglementare sau de dereglementare, aceasta evolutie confirmandu-se atat nevoilor interne ale economiei, cat si cerintelor sistemului financiar international.
Organizarea financiara nu este o componenta pasiva a sistemului si structurilor economice, ea manifestandu-si activismul in sensul nevoii de transformare pe directiile necesare de evolutie, dinamizand procesele economice si restructurarile care se impun.

Banca - concept si functiile bancii in economie

O banca poate fi definita ca o institutie care mobilizeaza mijloace banesti disponibile, finanteaza si crediteaza persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte state, in scopul obtinerii de profit.
Din definitie rezulta caracterul complex al rolului pe care banca il are in economie, atat din punct de vedere al serviciilor pe care le efectueaza, cat si din punct de vedere al relatiilor in spatiul geografic.
In principal, o banca indeplineste urmaoarele functii:
1. Functia de depozit consta in:
 efectuarea de operatiuni de depozit la vedere si la termen, in cont, cu numerar si cu titluri, constand in atragerea resurselor banesti de la persoane fizice si juridice, in vederea pastrarii si fructificarii lor;
 efectuarea de operatiuni de depozitare si trezorerie pentru obiecte de valoare aflate in proprietatea persoanelor fizice si juridice.
2. Functia de investitii consta in:
 acordarea de credite in lei si in valuta persoanelor fizice si juridice din tara si strainatate;
 participa in calitate de actionar la infiintarea unor institutii bancare sau nebancare in tara si strainatate;
 achizitioneaza active financiare in nume propriu.
3. Functia comerciala consta in:
 realizarea de incasari si plati, in valuta si in lei, generate de activitati de export, import, prestari de servicii si turism intern si international, operatiuni cu caracter financiar, necomercial si alte operatiuni legate de incasari si plati intre persoane fizice si juridice din tara si strainatate;
 cumpara si vinde, in tara si in strainatate, valuta, efecte de comert exprimate in lei si valuta;
 efectueaza operatii de scontare si rescontare a efectelor de comert;
 efectueaza operatii de schimb valutar si operatii de arbitraj pe pietele monetare internationale pe cont propriu sau in numele clientilor;
 participa la tranzactii externe financiare de plati si de credit, incheie cu banci si institutii financiare straine angajamente si conventii de plati;
 cumpara si vinde, in tara si strainatate, aur si metale pretioase, monede;
 emite efecte de comert, bilete la ordin, cambia sau trate, cecuri in favoarea unor beneficiari din tara si strainatate;
 efectueaza operatiuni de vanzare-cumparare si alte operatiuni cu titluri emise de stat;
 presteaza servicii bancare, expertiza tehnica, economica si financiara a diferitelor proiecte, acorda consultanta si asistenta in probleme de gestiune financiara si evaluare;
 organizeaza lansarea de obligatiuni, asigura mobilizarea imprumuturilor prin emisiunea de obligatiuni, garanteaza emisiunea si plaseaza obligatiunile pe piata secundara.

1.1.2.Organizarea bancii

Organizarea bancii, ca firma comerciala realizand activitati specifice, se concretizeaza in constituirea acesteia ca unitate de decizie, printr-o abordare sistemica a elementelor componente, definite prin variabilele functionale si relationale in cadrul unei structuri apte sa asigure activitatea convergenta, sinergica a elementelor componente.In acest sens, componentele organizatorice ale bancii vor avea un comportament interdependent in cadrul bancii, ca intreg, in perspectiva realizarii obiectivelor si indeplinirii functiilor bancii.
Din punct de vedere organizatoric, banca poate fi tratata intr-o tripla perspectiva:
a) perspectiva iererhica, subcoordonativa, prin care banca este structurata pe nivele iererhice, organizarea vizand atat conducerea bancii, cat si activitatile operationale, executive, care asigura realizarea produselor si seviciilor bancii;
b) perspectiva functionala, prin care banca este organizata conform functiunilor bancii, atributele conducerii fiind atasate diferentiat fiecarei functiuni (productiva, financiara, comerciala, etc.);
c) perspectiva configurationala, prin care banca este organizata pe centre operationale (centrala, sucursala, filiala, agentia, oficiu), in cadrul fiecarui centru realizandu-se selectiv functiunile bancii si atributele conducerii, organizarea in aceasta perspectiva generand reteaua bancara.
Cele trei perspective organizatorice considerate in interdependenta lor constituie arhitectura bancii, evidentiata prin organigrama acesteia, in cadrul carei sunt relevate nivelele organizatorice, centrele operationale, compartimentele functionale, relatiile dintre acestea (de autoritate, de coordonare, de colaborare, de informare, etc.), precum si paramentrii definitorii ai fiecarui element organizatoric (atributii, competente, responsabilitati).


In functie de perspectiva organizatorica considerata, organigrama bancii poate evidentia prioritar o anumita categorie de relatii:
A. Relatiile ierarhice, de subordonare, organizarea centrandu-se pe activitatea de conducere caracterizata prin decizie, coordonare si control.
Conducerea, administrarea si controlul bancii sunt realizate printr-o ierarhie subordonativa a organismelor de conducere, carora le sunt atasati parametri specifici de conducere (atributii, competente, responsabilitati), caracteristica fiind autoritatea de decizie.
Elementele organizatorice ale organigramei ierarhice sunt urmatoarele:
 Adunarea generala a actionarilor;
 Consiliul de Administratie;
 Comitetul de directie sau de conducere;
 Presedintele si vicepresedintele.
La nivelul conducerii bancii sunt constituite organisme specializate care asigura realizarea integrarii si armonizarii unor activitati, orientate pe obiective specificare (Comitetul de risc, Comitetul de credit, Comisia de cenzori, Controlul intern, etc.).
Conducerea curenta a bancii este exercitata de presedinte, vicepresedinte, dar si de sefii diviziilor, departamentelor si directiilor functionale.
Daca presedintele raspunde de desfasurarea, in conditii optime si profitabile, a intregii activitati a bancii, vicepresedintele indeplineste atributii insotite de competente si responsabilitati corespunzatoare, referitoare la coordonarea unor departamente functionale sau centre (unitati) operationale - sucursale, filiale, agentii.
B. Relatiile functionale, organizarea centrandu-se pe activitati specifice bancii, generatoare de produse si servicii, si in acest sens constituindu-se compartimente (birouri, servicii, directii divizii, departamente) care realizeaza operatiuni bancare caracterizate prin omogenitate, interdependenta si finalitate.
In functie de dimensiunile bancii si specialitatea acesteia, activitatile si operatiunile pot fi realizate fie in cadrul unor directii sau divizii, fie, in cazul bancilor mari, detaliate pe departamente, servicii sau birouri.
Organigrama functionala este flexibila si difera de la banca la banca, chiar pentru aceeasi banca ea putandu-se modifica in functie de strategia bancii, de natura si volumul activitatilor desfasurate.
Principalele compartimente functionale din cadrul bancii sunt: de coordonare, de trezorerie, de casierie, de control, de operatiuni comerciale, de creditare, de contabilitate, de informatica, de relatii externe, de organizare, de resurse umane, de dezvoltare, juridic.
Compartimentele functionale la nivelul centralei bancii au atributii in domenii precum:
 elaborarea si avizarea normelor metodologice;
 indrumarea si controlul centrelor (unitatilor) operationale;
 realizarea de studii, analize, evaluari, etc.
C. Relatiile configurationale, organizarea concretizandu-se in reteaua teritoriala a bancii, evidentiind o structura in retea a bancii, in cadrul careia subordonarea este insotita de autonomie, autoritate de responsabilitate.
Structura retelei de unitati a bancii in profil teritorial (national si transnational) este:
 centrala
 sucursala
 filiala (subordonata fie sucursalei, fie centralei)
 agentia (subordonata fie filialei, fie sucursalei)
Centrele operationale (sucursala, filiala, agentia) sunt unitati cu sarcini operative, cu competente si responsabilitati relative limitate, neavand personalitate juridica.Acestea au relatii directe cu clientii din raza de activitate (atat persoane juridice, cat si persoane fizice).
Configuratia in retea a organizarii bancii evidentiaza atat autonomia centrelor operationale, cat si convergenta activitatilor acestora in cadrul bancii ca intreg.
In acest sens, comparativ cu organigrama ierarhica, unde decizia este acordata prin delegare, cu organigrama functionala, unde deriva din specificul activitatilor (competenta profesionala), in cadrul organigramei configurationale competentele decizionale sunt distributive, vizand fie un anumit volum de activitate, fie o anumita dimensiune a responsabilitatii.
In perspectiva configurationala, Centrala are aproape exclusiv atributii de coordonare; treptat, prin deplasarea spre agentii si oficiu, ca centre opartionale exclusiv de executie, atributiile de coordonare se diminueaza.
Perspectiva configurationala evidentiaza rolul major al sucursalei, atat in calitatea sa de coordonator al activitatilor celorlalte unitati operationale, cat si in cea de operator, in sfera creditarii, decontarii, etc., sucursala dispunand, de regula, de o larga autonomie operativa si de gestiune, in cadrul acesteia activitatea bancara desfasurandu-se intr-o structura functionala adecvata dimensiunii teritoriale.
Daca filialele sunt unitati teritoriale operative ale bancii cu o relativa autonomie de gestiune, agentiile si oficiile sunt puncte de lucru ale sucursalelor sau filialelor, direct sobordonate acestora, constituindu-se in scopul apropierii de clienti.
Una dintre activitatile esentiale ale bancii, care reclama o organizare adecvata si eficienta, este activitatea de creditare (de fapt, o functie distincta a bancii).
Conform strategiei si principiilor manageriale, banca stabileste competentele ierarhice, functionale si configurationale in domeniul apropierii, avizarii si acordarii creditelor.
In functie de dimensiunile bancii, de reteaua acesteia, ofiterii de credite realizeaza diferentiat setul de operatiuni implicate in acordarea creditului.
Totodata, in perspectiva configurationala, sunt constituite compartimente sau organisme distincte implicate in diferitele etape ale procesului de creditare, precum: serviciul de credite, comitetul de credit, departamentul de credit, comitet de risc.
Sarcinile si competentele acestor elemente organizatorice vizeaza activitati de analiza, revizuire, rescadentare, indrumare, urmarire si control, informare, etc.
In cadrul organigramei, cele trei perspective organizationale sunt reprezentate prin trei blocuri:
A - Relatiile ierarhice
B - Relatiile functionale
C - Relatiile configurationale
Predominanta unui anumit tip de relatii in fiecare bloc al organigramei nu inseamna eliminarea celorlalte, ansamblul de relatii din fiecare bloc capatand caracteristicile celor predominante.
Blocul C, al relatiilor configurationale, evidentiaza structura in retea a centrelor operationale in profil teritorial, in cadrul fiecarui centru existand relatii ierarhice, de conducere, si functionale, prin compartimentele structurii organizatorice ale fiecarui centru (sucursale, filiale, agentii).
De asemenea, intre blocul C si blocul A sunt manifestate relatii iererhice de autoritate, caracterizate in actele de decizie si coordonare exercitate de elementele organizatorice ale blocului A (de la Adunarea generala pana la vicepresedinte), precum si de elementele organizationale de stat major (Comitetul de risc, Comitetul de credit, etc.).
Pe de alta parte intre blocul C si blocul B sunt manifestate relatii functionale, prin care compartimentele functionale, de specialitate, ale Centralei Bancii indruma, coordoneaza metodologic, analizeaza centrele operationale, teritoriale, care cuprind si acestea, in structura lor organizatorica, compartimente functionale similare Centralei Bancii, insa mult simplificate, in functie de dimensiunile unitatii teritoriale.



loading...






Coduri - Postale, caen, cor


Copyright © Contact | Trimite referat