PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICA
Asezarea geografica si limitele
In cadrul limitelor Carpatilor Orientali, masivul cristalin, inalt al Muntilor Rodnei face parte din grupa nordica a acestora, cunoscuta sub numele de Carpatii Maramuresului si Bucovinei.
Muntii Rodnei corespund ariei de maxima dezvoltare a cristalinului, ei reprezentand unitatea cea mai importanta, nu numai din cuprinsul muntilor cristalini, ci din intregul lant al Orientalilor, Fiind singurii munti alpini din aceasta ramura carpatica. Se intind pe un spatiu vast, de peste 1 000 km2 si prezinta aspectul unui masiv impunator corespunzand unui horst dezvoltat asimetric, cu flancul nordic abrupt (spre Depresiunea Maramuresului), iar cu cel sudic, prelungit pana in valea Somesului Mare.
Limita nordica si nord-estica este data de falia Dragos Voda, marcand contactul cristalinului Rodnei cu depozitele sedimentare ale Depresiunii Maramuresului. Cursul superior al Viseului separa Muntii Rodnei de cei ai Maramuresului, a caror legatura stransa se realizeaza, totusi, in Pasul Prislop (1 416 m alt.). Intre acest pas si Casele Rotunda, limita intre aceiasi munti este constituita de raul Bistrita Aurie.
In vest, limita se suprapune, in general, liniei de afundare a cristalinului sub depozitele flisului, in lungul careia s-a grefat valea Salautei, intre Pasul Setref (826 m alt) , si localitatea Cosbuc. Mai catre nord aceasta limita este continuata de Valea Carelor, afluent al Izei. Salauta separa Muntii Rodnei de cei ai Tiblesului.
Catre est, fata de Muntii Suhardului, limita poate fi urmarita in lungul paraielor Rotunda si Preluci, precum si al Somesului Mare (pana in dreptul localitatii Valea Mare). Legatura intre cele doua subunitati montane se face in Pasul Rotunda (1 277 m alt.).
In sud, limita fata de Muntii Bargaului se urmareste in lungul Somesului Mare, pana in dreptul comunei Anies. In continuare, limita sudica este data de o denivelare accentuata datorata unei falii (numita falia Rodnei), evidenta intre localitatile Parva si Rodna. De aici catre vest, o linie conventionala trasata catre localitatea Cosbuc, constituie, in prelungirea faliei mentionate, limita fata de Dealurile Nasaudului.
Alcatuirea geologica
Masivul cristalin al Rodnei constituie un horst, ridicat intre bazinul sedimentar al Bargaului si bazinul Maramuresului. Masa principala de roci a acestor munti o alcatuiesc sisturile cristaline. In comparatie cu acestea, rocile sedimentare si cele eruptive noi sunt prezente intr-un procent mai scazut. Sisturile cristaline apartin la trei serii: Seria mezometamorfica de Bretila, Seria epimetamorfica de Repedea si Seria mezometamorfica de Rebra. Ultima dintre ele incaleca peste precedentele alcatuind Panza de Rodna.
Seria de Bretila are o raspandire foarte larga in acesti munti, peste ea repauzand celelalte doua serii. Ea este, in ansamblu, sedimentar-vulcanogena si cuprinde o stiva groasa de roci, reprezentate prin micasisturi si paragnaise in care se afla intercalate diferite alte roci: amfibolite si serpentinite. Deosebit de caracteristice seriei sunt intercalatiile stratiforme si lenticulare de gnaise oculare asociate adesea cu amfibolite si gnaise fine. albe. cuarto-feldspatice.
Seria de Repedea cuprinde formatiunile epimetamorfice din Muntii Rodnei reprezentate prin sisturi sericito-cloritoase, sisturi verzi tufogene, metaconglomerate, cuartite, sisturi grafitoase, calcare si dolomite
Seria de Rebra este constituita dintr-o stiva groasa de roci cristaline, in partea inferioara a seriei predomina calcarele si amfibolitele, in timp ce partea superioara este constituita din micasisturi.
Rocile sedimentare
Masa cristalina a Rodnei este inconjurata de un brau aproape concentric de depozite sedimentare de varsta cretacica si paleogena. Astfel rocile de varsta paleogena sunt reprezentate prin gresii, marno-argile, menilite, sisturi bituminoase (Strate de Borsa), de varsta oligocena si, de asemenea, prin flisul marno-grezos si sisturile bituminoase (Strate de Valea Carelor), tot de varsta oligocena, in ceea ce priveste eocenul, acesta este reprezentat prin conglomerate, calcare, marne, marno-argile (flis). Sedimentarul care inconjoara cristalinul este cutat.
Rocile eruptive, in afara celor vechi mai sunt prezente in spatiul Muntilor Rodnei si o serie de roci eruptive neogene (in special pe rama sudica). Semnalam prezenta dacitelor si, in special, a andezitelor, dispuse sub forma unor dykuri si silluri.
Relieful
Muntii Rodnei constituie una dintre cele mai reprezentative unitati ale Carpatilor Romanesti, fiind singurul perimetru muntos din Carpatii Orientali, care prezinta caractere alpine.
Aspectul reliefului (modelat in cea mai mare parte in roci cristaline) reflecta puternic structura geologica, caci Muntii Rodnei ne apar ca un horst asimetric, cu flancul nordic, scurt si abrupt (de peste 1 000 m) si cu cel sudic, prelung si puternic fragmentat de o retea hidrografica bine dezvoltata.
Asimetria aceasta scoate in evidenta succesiunea de culmi desprinse de o parte si de alta a culmii centrale, care prezinta doua noduri orohidrografice impresionante: Pietrosu (in vest) si Ineu (in est). Sub aceste denumiri sunt cunoscute si doua dintre cele mai importante compartimente ale Muntilor Rodnei.
Pietrosu este compartimentul cel mai important, fiind delimitat de Tarnita Batranei, in vest si de Curmatura Galatului, in est. Constituit din sisturi sericito-cloritoase, filite, benzi de amfibolite (pe versantul sudic), si benzi de calcare (pe cel nordic), el este acoperit, in buna parte, cu depozite glaciare si grohotisuri. Morfologic este alcatuit din trei ramuri principale, ale caror altitudini depasesc frecvent 2 000 m. Cel mai inalt varf este Pietrosu-2 303 m alt.
Ineul, compartimentul estic al Muntilor Rodnei, este un adevarat nod orografic din care culmile muntoase se rasfira in toate directiile. Este alcatuit din roci cristaline puternic metamorfozate (micasisturi, paragnaise cu amfibolite, sisturi epimetamorfice, sisturi sericito-grafitoase, calcare) acoperite si eie cu depozite glaciare si grohotisuri. Culmineaza in varful Ineu -2 279 m alt., avand aspectul unui con imens.
Se poate separa si un al treilea compartiment, situat in vestul culmii principale - Batrana-alcatuit din formatiuni sedimentare de varsta cretacica (gresii, marno-argile, sisturi bituminoase, roci flisoide marno-grezoase, petice de calcare). Prezinta un relief nivelat la inaltimi de 1 600-l 700 m-Platforma Batrana, dominate de varful Batrana-l 710 m).
Formele de relief glaciar ocupa in spatiul Muntilor Rodnei un loc mult mai important decat celelalte tipuri de relief, in cuaternar, acesti munti au fost acoperiti de ghetari in doua perioade, in prima dintre ele, au luat nastere puternici ghetari de vale. Ei sunt cei care au dat amprenta alpina actuala a Muntilor Rodnei. Muntele era acoperit atunci cu zapezi permanente de la 1 500 m altitudine. Ghetarii de vale coborau mult mai jos de aceasta altitudine, pe unele vai chiar pana la 1 2S0 m. Acum au fost sculptate de catre ghetari marile circuri si crestele alpine din jurul Pietrosului si Ineului. In cea de a doua perioada, nu s-au produs decat lentile de gheata, de tipul firnurilor. Acestea au sculptat pitorestile circuri glaciare, situate in partea superioara a marilor circuri si vai glaciare.
Formele de relief periglaciar. Fenomenele periglaciare s-au manifestat atat in timpul perioadelor glaciare (in zona inconjuratoare ghetarilor) cat si dupa aceea, dar se produc si astazi, in timpul iernii. Aceste fenomene (ce actioneaza in special asupra crestelor si abrupturilor) maresc aspectul de detaliu alpin al culmilor inalte. Relieful periglaciar este reprezentat prin campuri de blocuri, potcoave nivale, trene de grohotisuri, terasete inierbate, musuroaie inierbate, culoare de avalanse etc.
Formele de relief carstic. Formele carstice legate de prezenta calcarelor sunt relativ putin dezvoltate datorita si masei mai reduse a acestor roci. Formele care predomina sunt cele de Suprafata lapiezuri, doline etc.), dar apar si forme de adancime (pesteri, cursuri subterane).
In spatiul Muntilor Rodnd pot fi intalnite urmatoarele tipuri de carst: carst in calcare sedi-mentare puternic tectonizate (Pestera de la Izvorul Tausoarelor); carst in calcare cristaline dolomitice (Pestera Laptelui); carst in calcare cristaline marmoreene (Pestera Baia lui Schneider); carst de contact geologic intre cristalin si sedimentar (Pestera de la Izvorul Albastru al Izei).
Pestera de la Izvorul Tausoarelor se deschide in versantul stang al Izvorului Tausoarelor, la o altitudine de 950 m. Ea este dezvoltata in calcare eocene si prezinta o morfogeneza prin excelenta tectonica. Lungimea totala este de circa 16 km, iar adancimea de -360 m.
Pestera Jgheabul lui Zalion este dezvoltata in lungul unei diaclaze stramte aflate1 in calcarele eocene din sud-vestul Muntilor Rodnei. Galeriile sale totalizeaza 2 121 m si are o denivelare de-226 m.
Alaturi de Pestera de la Izvorul Tausoarelor aceasta alcatuieste Complexul carstic Tausoare-Zalion cu resurgenta in izbucul Izvorul Rece din valea Telcisor.
Pestera de la Izvorul Albastru al Izei se afla pe versantul nordic al Seii Batrana la o altitudine de circa 1 300 m. Patrunsa aici in subteran, apa coboara o diferenta de nivel de circa 300 m pana la resurgenta de la Izvorul Albastru al Izei. Reteaua subterana s-a format la contactul sedimentarului (calcar eocen) cu cristalinul (sisturi sericito-cloritoase). Pestera are o lungime de peste 2,5 km si o adancime de-l 70 m.
Pestera Baia lui Schneider este dezvoltata in calcare cristaline. Situata la peste 1 500 m alt., pestera are o lungime de circa 400 m.
In cadrul ei se remarca prezenta cristalelor de aragonit si a excentricelor de calcit.
Grota Zanelor se afla la obarsia Rebrii. Pestera este modelata alternativ in calcare, cristaline si marne. Reteaua subterana are o lungime de 4 269 m (Viehman Iosif, 1988) si o denivelare de -l10 m. Este considerata pestera cu coeficientul de ramificatie cel mai mare din tara.
Culmea principala a Muntilor Rodnd se desfasoara pe circa 45 km, incepand din Pasul Setref (826 m alt.), in vest si pana in Pasul Rotunda (1 277 m alt.), in est. Cu o directie generala aproximativ vest-est, ea se constituie in cumpana de ape intre bazinele Somesului, Bistritei si Tisei. Avand ca punct de plecare Pasul Setref, ea se orienteaza mai intai catre sud-est, primul varf mai important fiind Posiusiu (1 031 m). De aici catre nord-est se desfasoara Culmea Fagetelului. Dupa ce face un cot pronuntat catre sud-vest, creste in altitudine si atinge in Muncelu Raios -l 703 m. Pe aliniamentul culmii trebuie mentionata in continuare Obcina Pietrii. Totodata este de semnalat existenta Pasului Pietrii (1 196 m alt.) aflat la obarsia vailor Iza si Stramba (afluent al Salautei). Continuand catre sudvest, culmea salta din nou in altitudine: varful Batrana-1710 m. Dupa o abatere catre nord-est, ea capata o directie clara estica. Se remarca in continuare prezenta Seii, Poienii, Podului si, in final, a Muntelui Batranei. Nu departe, se afla Varful Gropilor 2 063 m, urmat apoi de Varful Buhaescu Mare -2 119 m, din care se desprinde catre nord culmea care face legatura cu varful Pietrosu. Dincolo de Buhaescu Mare, catre sud-est, culmea principala scade in altitudine in Tarnita "La Cruce" pentru a ajunge din nou la peste 2 000 m (2 055 m in Varful Obarsia Rebrii) Pe masura ce se orienteaza catre sud, culmea este punctata de varfurile Cormaia -2 033 m si Repede -2 074 m. Curand, ne indreptam spre est. Se depasesc pe rand punctul "La Carti", Saua "Intre Izvoare", Tarnita Negoieselor si varful Negoiasa-2 049 m. Dincolo de acesta din urma se afla Tarnita Barsanului, directia culmii modificandu-se catre nord-est. Impozant se ridica la 2 188 m, varful Pusdrele. De acum, directia estica devine predominanta. Principalele varfuri sunt Laptele Mare-2 167 m si Galatu -2 048 m.
Dupa Curmatura Galatului se intinde Muntele Cimpoiesului (1 931 m). Urmatorul varf important este Gargalau-2 158 m, aflat dincolo de saua cu acelasi nume. De acum culmea se orienteaza clar catre sud si in lungul ei se inalta varfurile Claii - 2 117 m, La Cepi -2 102 m si Omului -2 135 m. Incepand din acest varf, pe o directie est-sud-est se remarca prezenta varfului Cisia-2 039 m, a Tarnita lui Putredu si a Varfului Coasta Neteda -2 060 m. Coasta Neteda, portiune importanta a culmii Rodnei, face trecerea spre cel de-al doilea varf ca altitudine al acestor munti: Ineu -2 279 m. Separat de acesta prin Saua Ineut, catre est, se inalta varful Ineut -2 222 m. In continuare, culmea principala continua catre nord-est cu Muntele Gaja (Gagea) sau Prelucile Gagii, cu varfurile sale Gaja (Gagii)-l 847 m si Dosu Gaja (Gagii)-1 856 m. Ultimul varf mai important este Nichitasu, dincolo de care culmea ia sfarsit in Pasul Rotunda.
Din aceasta culme principala, se desprind culmi secundare, unele cu lungimi apreciabile (catre sud) sau altele mai scurte (catre nord, nord-est sau vest). Dintre acestea mentionam pe cele care se desprind din:
- Varful Buhaescu Mare, catre nord, culme stancoasa aflata la peste 2 000 m altitudine, in lungul careia se inalta varfurile Rebra -2 225 m si Pietrosu-2 303 m. Din aceasta se desprinde catre nord-est o culme stancoasa si ea, dominata de Varful Piatra Alba-2 034 m si o alta spre nord-vest, Culmea Hotarului. Din aceasta din urma se separa, spre nord, doua veritabile custuri alpine: Turnul Rosu si Piciorul Mosului.
- Varful Batrana spre sud, intre vaile Stramba, Guset si Rebrisoara Mare, o culme dominata de varfurile Nedeii-l 596 m si Muncelului-l 607 m. Continuata cu Obcina Muncelului, ea coboara la confluenta Rebrd cu Rebrisoara Mare. Tot din varful Batrana, dar spre nord, printre Izvorul Batranei si Iza se desprinde o culme alcatuita din Preluca sub Maguri -1 441 m, Magura Mare -1 599 m si Dealul Sterp, sfarsind la confluenta Vaii lui Dragos cu Viseul.
- Varful Cormaia catre sud-vest, o culme importanta coboara sub 1 800 m pentru a urca apoi la peste 2 000 m. Ea include varfurile Tapului- 2 024 m, Pietros-2 004 m, Paltinului-l 787 m. Detunata -1 752 m si Craiului -1 659 m, ea coborand prin Dealul Jgheabul Rapa la confluenta Cormaiei cu Molidisu.
- Varful Repede catre sud, printre vaile Aniesului Mic si Cormaiei se desprinde culmea dominata de varfurile Nedeia Strajii-l 857 m, Jneapanului -1 788 m si Mires-l 748 m. Creste apoi in altitudine, varful Laptele Mare si varful Rabla avand 1 931 m si respectiv 1 902 m. In acest ultim varf, ea se ramifica: o ramura se continua catre sud-vest (Muntele Pietrelor), iar o alta catre sud-est prin Muntele Poienilor-1 657 m si Varful Nedeia Taranului-1 857 m. Aceasta din urma se imparte si ea la randul d intr-o culme ce urmeaza o directie sud-vestica coborand catre Muntele Cucului-l 671 m si Barledele -1 138 m (sfarsind la confluenta Cormaia cu Valea Vinului), iar cea de a doua, dominata de varfurile Muncelului-l 625 m, Prelucii-l 402 m, Cornu Arsitei-1 232 m, terminandu-se la confluenta Cormaia cu Valea Plesei.
- Varful Negoiasa Mare se desprinde spre sud-est culmea ce separa vaile Aniesului Mare si Mic, al carei varf principal este Mihaiasa-1 804 m.
- Varful Pusdrele spre nord, printre paraiele Negoiescu si Repede, se afla culmea dominata de Varful Fetei - 1 815 m si Piatra Negoiescului - 1 365 m, ce coboara la confluenta Viseu.ui cu Paraul Repede.
- Varful Galatu spre nord, porneste culmea ce cuprinde Paltinisul-1 773 m, Buza Muntelui -l 663 m si Dealul Prisacii.
- Varful Gargalau spre nord-est, intre Paraul Putred si Bistrita Aurie se desprinde o culme aflata la 1 700 m altitudine, ce coboara la confluenta lor prin Piciorul Oncu.
- Varful Gargalau spre nord-est si nord, culmea ce continua spre Poiana Stiol, apoi Varful Stiol -1 611 m si coboara spre Pasul Prislop, racordandu-se cu Culmea Prislop din Muntii Maramuresului. Din aceasta se desprinde spre nord-vest o alta: Culmea Runcu-Stiol, care ia sfarsit la confluenta Viseului cu Zanoaga.
- Varful Omului spre sud-sud-est, coboara Coasta Taului, aflata la altitudini de 1 800 m intre Paraul Lazilor si Izvorul Galatu. Ulterior, ea creste in altitudine in varful Corongis (stancos)- 1 987 m, apoi continua cu Muntele Scorusetului catre varful Seaca-1 121 m si Valea Aniesului Mic Din varful Corongis, catre sud, intre Izvorul Rosu si Anies se afla culmea dominata de varfurile Paltinisului-l 705 m, Capatanii- 1 254 m, Fantanelelor- 1 701 m, Cetatuii-759 m. Ea ia sfarsit la confluenta Aniesului cu Somesul Mare.
- Varful Coasta Neteda catre nord-est, porneste o culme care coboara la 1 700 m altitudine si creste din nou in inaltime atingand in Varful Tomnaticul Mare (Bila) -1 966 m si in Tomnaticul-l 640 m (cu o importanta zona de stancarie), alungita intre vaile Bilei si Putredului.
- Varful Ineu spre sud-sud-vest, o culme aflata la peste 2 000 m, separa Izvorul Bailor de Cobasel si continua cu Muntele Curatel spre Capul Benesului -1 587 m. Dupa ce se orienteaza catre sudvest ea scade altitudinal - Varful Lazului-994 m. Tot din Ineu, dar spre nord-est, intre vaile Lalei si Bilei, porneste culmea Piciorul Plescutei (creasta) cu altitudini de peste 2 000 m, continuata cu Muncelutu.-l 768 m si Varful Plescutei -1 571 m. Ia sfarsit la Gura Lalei
- Varful Ineut spre sud-est, o creasta cu aspect stancos include Varful Rosu-2 113 m si separa vaile Gagea si Cobasel. Paralel cu valea acestuia din urma, ea continua spre sud, dominata fiind de varfurile Cobasel-1 835 m si Stanistea-l 478 m. Culmea se termina la confluenta Somesului Mare cu Cobaselul.
Alta culme importanta este cea care porneste din Varful Nedeii spre est si sud-est. Ea este jalonata de varfurile Tomnaticu-l 374 m, Cocozisului, de Obcina Frumusica si cea a Telcisorului. Dincolo de Varful Chicerei-l 056 m si Dealul Stanistii - 711 m ea coboara la confluenta Telcisorului cu Salauta, precum si aceea care se afla paralel cu paraul Rebra. Ea este dominata de varfurile Capu Muntelui-l 560 m, Caldarusei-l 627 m, Barlea-l 620 m si Poclacilor-l 254 m.
Reteaua hidrografica
Muntii Rodnei prezinta o retea hidrografica bine dezvoltata, in cea mai mare parte a ei cu caracter permanent si dispunand de debite bosate de apa. Raurile de pe versantul nordic sunt, in general, mai scurte, prezentand pante accentuate, in timp ce raurile de pe versantul sudic sunt mai lungi, au un numar important de afluenti si schimbari numeroase de directie.
Viseu! isi aduna apele atat din Muntii Rodnei, cat si din cei ai Maramuresului. O serie de izvoare se afla chiar sub Pasul Prislop (paraul Iancu).
Mai catre vest, Viseul primeste apele paraului Fantana, care izvoraste de sub culmea principala a Muntilor Rodnei, strangand laolalta apele Paltinisului, Cimpoiesei si Zanoagei. Pe aceasta din urma se remarca prezenta Cascadei Cailor (Piatra Rea). Alti afluenti ai Viseului sunt: paraul Negoiescu (S=12 km2, L = 6 km) aparut din unirea apelor Negoiescului Mic si Mare, pornit la drum de sub Varful Pusdrele, Paraul Repede (S=42 km2, L = 10 km) are izvoare numeroase in zona inalta. Curge printr-una dintre cele mai frumoase vai ale acestor munti, adanca si presarata cu numeroase cascade, isi trage apele din lacurile Buhaescului. Paraul Pietrosu (S = 12 km2, L=7 km) porneste de sub Curmatura Pietrosului, strabatand caldarile glaciare de pe versantul nordic al Muntilor Rodnei. Cu apele limpezite in Iezerul Pietrosului curge apoi catre nord printr-o vale adanca si presarata cu cascade, sapata intre Piciorul Mosului si Piciorul Pietrei Albe.
Spre Siret isi poarta apele Bistrita Aurie. Ea isi are obarsia in Iezerul Bistritei aflat in caldarea nordica a Gargalaului. Afluenti importanti ai Bistritei Aurii sunt Bila (S=22 km2, L = 10 km) si Lala (S = 21 km2, L = 10km). Bila izvoraste de sub varful Ineu si curge aproape paralel cu Lala si ea cu izvoarele tot sub acelasi varf, dar cu ape primenite in Lacul Lala Mare. Prima se varsa in Bistrita Aurie in punctul Sesuri, iar a doua la Gura Lalei.
Somesul Mare primeste din spatiul Muntilor Rodnei o serie de afluenti importanti: paraiele Nichitas, Gaja si Blazna. In dreptul localitatii Sant, se varsa in Somesul Mare, Cobaselul (S=20 km2, L = 19 km) izvorand de sub varfurile semete Ineut si Rosu. La Rodna isi aduce prinosul de ape Izvorul Baii sau Valea Vinului, ape stranse laolalta sub varfurile Corongisului, Omului, Cisiei si Coastei Netede prin obarsiile Izvorului Rosu, dar si de sub Ineu prin Paraul Bailor.
Aniesul (S = 139 km2, L = 20 km), parau important pornit la drum de sub culmea principala a muntilor, ia nastere din unirea Aniesului Mic si Aniesului Mare. Are un bazin hidrografic superior bine dezvoltat strangand cununa bogata de afluenti ca: Izvorul Cepelor, Izvorul Lazilor si Izvorul Laptelui.
Cormaia (S = 103 km2, L=22 km) izvoraste de sub varfurile Cormaia. Nedeia Strajii si Repede sapandu-si una dintre cele mai pitoresti vai de pe versantul sudic al Muntilor Rodnei.
Borcutul, este un rau mai mic care curge pe rama sudica a muntilor. In valea sa se intilnesc numeroase izvoare minerale.
Una dintre cele mai importante si mai mari artere hidrografice ce strabate atat Muntii Rodnei, cat si Dealurile Nasaudului, este Rebra (S = 203 km2, L=43 km). Ea izvoraste de sub varful Obarsia Rebrii, sub numele de paraul Guset. Strabate o vale cu numeroase cascade, cu aspect de veritabil defileu. Mai jos de localitatea Parva, cunoaste un cot pronuntat catre vest, dupa care se indreapta brusc catre sud. Trece prin localitatea Rebra si se varsa in Somesul Mare avale de satul Rebrisoara.
Gersa (L = 24 km) isi are izvoarele sub Picioru Negru si Capul Muntelui. Are un traseu sinuos pana mai jos de satul Gersa II, de unde se indreapta direct catre sud-vest, apele sale poposind in Somesul Mare, tot in comuna Rebrisoara.
Un alt mare afluent al Somesului Mare este Salauta (L=41 km). Ea aduna apele afluentilor veniti atat din Muntii Tibles, cat si din Muntii Rodnei. Pornita de sub culmile ce domina Pasul Setref ea culege apele paraielor Fundoaia, Repede si Stramba.
Cel mai mare afluent ramane, insa, Telcisorul, rau cu izvoare bogate. El curge catre sud-vest, strabate localitatile Telcisor si Telciu, varsandu-se in Somesul Mare la sud de Salva.
Muntii Rodnei adapostesc si o serie de lacuri, in majoritatea lor de origine glaciara. Sunt raspandite in special pe flancul nordic, la altitudini cuprinse intre 1 800 si 1 950 m, fiind in majoritate lacuri instalate in spatele unor depozite morenice (lacuri de baraj morenic), aflate in vai sau in caldari glaciare.
Cele mai mari si mai adanci sunt situate in jurul varfurilor Pietrosu, Ineu si Rebra. Lacul Lala Mare este cel mai extins ca suprafata -5 637,5 m. In timp ce Lacul Buhaescu II este cel mai adanc-5,2 m.
Cele mai cunoscute si frumoase lacuri (iezere sau tauri) sunt: Iezerul Pietrosului (3450 m2 ca suprafata si o adancime maxima de 2,1 m); Iezerele Buhaescului (in numar de patru), Lacul Repedea (aflat la obarsia Izvorului Repede), lacurile din Valea Negoiescului (in numar de sapte, risipite in caldarea de sub varful Pusdrele), lacurile din Valea Piatra Rea (sase la numar, insumand o suprafata de circa 184 m), aflate deasupra pragului glaciar, pe stanga si pe dreapta paraului, in spatele unor depozite morenice, Iezerul Bistritei (aflat la izvoarele Bistritei Aurii, pe flancul nordic al varfului Gargalau si avand o adancime maxima de 2 m); Lacul Lala Mica (cu o adancime de circa 40 cm) adapostit sub varful Ineu, in caldarea superioara aflata la obarsia paraului Lala; Lacul Lala Mare, cel mai mare si mai frumos dintre lacurile din Muntii Rodnei, se afla la obarsia aceluiasi parau al Lalei, fiind strajuit de varful Ineut.
In afara de acestea, mai exista o serie de lacuri mai mici, unele si de origine nivala, cu existenta efemera sau in curs de colmatare: Lacul La Carti, aflat pe versantul estic al Varfului Repede; Lacul Cimpoiesului (Lacul Cailor), amplasat in sudul Muntelui Cailor; Taul Corongisului, de pe versantul estic al. varfului Corongis; Lacul de sub Ineu (in caldarea Bilei), etc. Taul Muced, aflat la obarsia Izei, este un lac de alunecare cu o adancime de 1,5 m.
In Muntii Rodnei semnalam prezenta a numeroase izvoare. Totodata, in afara izvoarelor obisnuite, dulci, mai apar si o serie de izvoare minerale, in legatura cu liniile de falie, de diferitele formatiuni petrografice si contactului dintre ele sau cu activitatile postvulcanice. Sunt mai numeroase pe flancul sudic al Muntilor Rodnei, acolo unde, in raza localitatilor Parva, Sflngeorz-Bai, Anies, Rodna, Sant, Valea Vinului, apar ape bicarbonatate si carbogazoase. Ele sunt intalnite si pe flancul nordic, acolo unde pe valea Fantanii sunt semnalate ape minerale carbogazoase. Catre nord-est, in zona Pasului Prislop exista Izvorul Barjabei, iar pe Valea Stramba, in apropiere de Romuli, izvoarele minerale de la Zavoaiele Borcutului.
Conditiile climatice
Pozitia geografica, dispunerea culmii principale pe o directie aproximativa vest-est ca si masivitatea, situeaza Muntii Rodnei in zona cu climat continental-moderat, supus influentelor baltice si oceanice. Influentele oceanice se resimt preponderent in valorile ridicate ale nebulozitatii si precipitatiilor, indeosebi pe versantii cu expunere nordica si nord-vestica. La acestea se mai adauga conditiile locale legate de altitudine, configuratia reliefului, expozitie, etc.
Pe cele mai mari inaltimi (la peste 2 200 m altitudine), temperatura medie anuala a aerului este in jur de - 2°C in caldarile glaciare si pe vaile mai adapostite, valorile acesteia sunt de circa - 1,5°C. La statia meteorologica Iezer aflata la 1 770 m alt., temperatura medie anuala oscileaza in jurul valorii de 0°, iar la altitudini de 1 700-1 800 m ea se mentine in jur de 2°C. Sub aceste altitudini, la nivelul culmilor ce se desprind catre nord si sud din culmea principala, valorile temperaturii medii anuale sunt cuprinse intre 2° si 4°C. Spre periferia masivului, corespunzator fatadelor: sudica, nordica si vestica, temperaturile medii anuale sunt cuprinse intre 4° si 6°C. La poalele Muntilor Rodnei valorile sunt de circa 6°C, in nord si 7°C, in sud.
Cea mai rece luna este ianuarie, valorile medii ajung la - 7,5°--9,5°C in zona inalta, iar catre poale la -3,5°, in sud si 4°C, in nord. Temperatura minima absoluta inregistrata la Statia meteorologica Iezer a fost de -29° (5 februarie 1965).
Luna cea mai calda este iulie. La peste 2 000 m altitudine, temperatura medie este cuprinsa intre 3° si 5°. Odata cu scaderea altitudinii valorile acesteia sunt cuprinse intre 8° si 10°C. Catre marginea spatiului montan, temperaturile medii anuale sunt de 13 - 15°C, iar la poale sunt cuprinse intre 15 si 17°C (mentinandu-se diferenta de circa 1° intre cele doua fatade: nordica si sudica).
Temperatura maxima absoluta inregistrata la Statia Iezer a fost de 23,4° (28 iunie 1969).
Precipitatiile atmosferice au o repartitie neuniforma, in functie de altitudine, expozitie, etc.
Situandu-se in calea maselor de aer vestice, Muntii Rodnei primesc cantitati ridicate de precipitatii atmosferice. Acestea totalizeaza anual - in medie - 1 200 - 1 400 mm. Spre exemplu, la Statia Iezer se inregistreaza o medie de 1 327,1 mm.
Daca culmile si varfurile cele mai inalte primesc aceste Cantitati ridicate, catre marginea muntilor cantitatile scad la 1 000 mm si chiar sub 800 mm la poalele sudice si nordice ale Muntilor Rodnei (Rodna -918 mm, Borsa -725,5 mm).
Cantitatile maxime cazute in 24 de ore oscileaza intre 30 si 80 mm cele mai mari valori inregistrandu-se la Statia Iezer in 29 iulie 1966-80,8 mm.
In sezonul cald (aprilie-septembrie) cad 60-70% din cantitatile anuale (816,2 mm la Statia Iezer, 571,3 mm la Rodna, 504 mm la Borsa). Luna cea mai ploioasa este iunie, cand se inregistreaza 184,4 mm la Statia Iezer, 115 mm la Rodna si 112 mm la Borsa, dar aceste cantitati scad treptat pana la inceputul toamnei.
In sezonul rece (octombrie - martie), cantitatile de precipitatii sunt mai reduse: 510,9 mm la Statia Iezer, 346,7 mm la Rodna si 221,5 mm la Borsa. Luna cu valorile cele mai scazute este februarie (44,2 mm la Rodna) sau martie (Statia Iezer -76,6 mm si Borsa -29,8 mm). In perioada rece a anului, precipitatiile cad mai ales sub forma de zapada. Numarul zilelor cu ninsoare creste de la est la vest, respectiv de la 40 la 70, iar grosimea stratului de zapada depaseste 90 cm. In zona inalta a Muntilor Rodnei, ninsoarea poate sa se produca in tot timpul anului. In medie, prima zi cu strat de zapada este semnalata in prima decada a lunii noiembrie. In zona inalta, iar in zonele cu altitudini de peste 800 m, incepand din a doua decada a aceleiasi luni. La Statia Iezer stratul de zapada poate sa apara incepand cu a treia decada a lunii septembrie, dar in special cu prima decada a acestei luni. Aici stratul de zapada se mentine pana in prima decada a lunii iunie. Numarul de zile cu strat de zapada in zona inalta se mentine intre 160 si 200 de zile, iar in restul teritoriului intre 90 si 160 de zile. Grosimea medie decadala a stratului de zapada este cuprinsa intre 30 si 80 cm.
In cazul Statiei Iezer, grosimile medii decadale cele mai ridicate se inregistreaza in luna martie (47,5, 49,9 si respectiv 55,4 cm). De la 1 500 m altitudine in sus, inghetul este posibil in orice zi a anului. Numarul zilelor cu inghet este de circa 200 anual.
Pe inaltimi, vantul bate tot timpul anului cu viteze medii de peste 4 m/s.
In circa 10 - 25% din cazuri sunt frecvente vanturile tari de peste 15 m/s.
In zanoage si in vaile adapostite, vitezele scad sau este dominant calmul. Pentru spatiul Muntilor Rodnei sunt dominante vanturile dinspre nord-vest si mai putin cele de nord-est. La Statia Iezer frecvente sunt vanturile de sud-vest (19,5%) si nord-est (16%), datorita situarii ei intr-o caldare glaciara - cu viteze intre 4 si 6 m/s. Tot aici, calmul atmosferic reprezinta 16,3% din cazuri.
Din observatiile meteorologice si din informatiile obtinute de la localnici s-au putut trage urmatoarele concluzii: vanturile din est prevestesc o vreme frumoasa; cele din nord si nord-est: o vreme friguroasa, iar cele din vest si nord-vest: ploaie.
Un alt fenomen care trebuie mentionat este ceata. La Statia Iezer numarul zilelor cu ceata este de circa 173 anual.
Vegetatia si fauna
Muntii Rodnei dispun de o cuvertura vegetala bogata si variata, in care pot fi intalnite elementele unei numeroase faune specifice Carpatilor. Ea reflecta particularitatile reliefului (masivitate, altitudine, dispunerea in trepte, tipul modelarii), dispunandu-se in etaje de vegetatie, ce cuprind asociatii comune intregului lant carpatic, dar si azonal in functie de alte particularitati locale (conditii topoclimatice, de roca, de sol, s.a.).
Cele doua etaje de vegetatie specifice sunt: al padurilor si al pajistilor montane. Etajul padurilor este cel mai extins. El cuprinde in principal conifere, ce urca pana la 1 750 m alt. si coboara pana la 1 100 m alt. Dintre acestea este dominant molidul (Picta abies), alaturi de care apare (tn amestec) si bradul (Abies alba). Al doilea subetaj cuprinde padurile de fagi (Fagus silvatica), care urca pana la 1 300-1 400 m alt. (pe versantul vestic).
Dincolo de limita superioara a padurii, se intind tufarisuri de jneapan (Pinus mugo), ienupar (Juniperus communis, ssp. nana), afin (Vaccinium myrtillus, Vaccinium gaultherioides), merisor (Vac-cinium vitis-idaea).
Etajul pajistilor montane are si el o dezvoltare apreciabila in Muntii Rodnei. Acestea sunt alcatuite din asociatii de parusca (Festuca supina), paius rosu (Festuca rubra), iarba campului (Agrostis rupestris) si rugina (Juncus trifidus).
In cadrul golului alpin si subalpin (golului de munte), apare binecunoscutul smardar (Rhododendron kotschyi), atat de cautat de turisti pentru culorile (roz, rosu si chiar si alb) si mirosul sau deosebit de placut.
Tot aici, in cadrul covorului multicolor cu nuante de alb, galben, rosu, violet sau albastru, mai pot fi intalnite: bulbucul de munte (Trollius europaeus) - monument al naturii, ghintura galbena (Gentiana lutea) si ea ocrotita, vulturica Hieracim transsihanicum), clopotelul de munte (Campanula carpatica), garofita (Dianthus glacilisj, argintica (Veronica baumgartenii), degetarutul (Soldanella carpatica) s.a.
Alaturi de vegetatia zonala, exista in Muntii Rodnei si o vegetatie azonala cu extensiuni reduse, alteori cu exemplare rare, izolate, cum sunt: zftmbrul (Pinus cembra) - relict glaciar, prezent la limita superioara a padurii; zada sau laricele (Larix decidua); tisa (Taxus baccata); mesteacanul pitic (Betula nana).
O mentiune aparte trebuie facuta pentru prezenta (in special pe terenurile calcaroase) a florii de colt (Leontopodium alpinum) numita si albumita, planta monument al naturii si care se cere protejata in mod special.
Si in ceea ce priveste fauna se poate vorbi in cazul Muntilor Rodnei de o bogatie si o varietate deosebita. Dintre animalele de importanta cinegetica amintim: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus montanus), capriorul (Capraolus capreolus), mistretul (Sus scrofa), ierunca (Tetrastes bonasia). Dintre rapitoare, amintim prezenta rasului (Lynx lynx) - animal ocrotit, a vulpii (Canis vulpes) sau a jderului (Martes martes). Din randul pasarilor, cele mai reprezentative specii (unele declarate monumente ale naturii) sunt: cocosul de munte (Tetrao urogallus), cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix), acvila de munte (Aquila crysaetos) etc.
Pentru peisajul faunistic al Muntilor Rodnei, trebuie semnalata prezenta caprei negre (Rupi capra rupicapra) si a marmotei (Marmota marmota), ambele animale ocrotite prin lege, ca monumente ale naturii.
Reteaua hidrografica densa a masivului a permis si dezvoltarea unei ihtiofaune bogate. Pot fi intalniti astfel: lipanul (Thymallus thymallus), pastravul (Sal mo trutta far io) - pentru care in bazinul Viseului a fost creata o zona speciala de protectie, boisteanul (Phoxinus phoxinus) etc.
Rezervatiile naturale
Rezervatia naturala complexa "Pietrosul Mare" se afla in partea nord-vestica a Muntilor Rodnei. A fost infiintata in anul 1932 si are o Suprafata de 3 300 ha, precum si o zona stiintifica de protectie absoluta. Ea se desfasoara pe un larg ecart altimetric (de la circa 750 m la 2 303 m), include in arealul ei reliefuri apartinand diferitelor cicluri de modelare (in special glaciar si periglaciar), precum si portiuni din principalele etaje de vegetatie ale Muntilor Rodnei, adapostind un mare numar de endemisme si raritati floristice.
In rezervatie sunt prezente o serie de specii rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene. Dintre acestea, pot fi amintite: gusa porumbelului (Polyschemone nivalis), soparlita (Veronica baumgartenii), mierea ursului (Pulmonar ia filarszkiana), ghintura (Gentiana lutea), floarea de colt (Leontopodiurn alpinum), etc. Ca endemisme rodnene mai pot fi mentionate Saussurea porci si crucea pamantului (Heracleum carpaticum). Dintre briofite (muschi) apare si o specie rara arctica-boreala: Aulacomnium turgidum). O serie de plante ocrotite pot fi intalnite atat in golul alpin (smftrdarul), cit si la limita superioara a padurii: zimbrul (Pinus cembra) si exemplare rare de tisa (Taxus baccata).
Dintre animalele ocrotite, In cadrul rezervatiei se intalnesc: ursul, rasul, capra neagra, marmota, acvila de stanca, cocosul de munte, cocosul de mesteacan, ciuful pitic sa.
Rezervatia naturala "Izvorul albastru al Izei" este situata in partea estica a Muntilor Rodnei, in apropierea localitatilor Sacel si Moisei. Denumirea acestei rezervatii geologice si peisagistice (declarata in anul 1977), cu o suprafata de 100 ha, provine de la nuanta verzui-albastruie a izvorului carstic ce constituie unul dintre afluentii de obarsie ai raului Iza. Perimetrul rezervatiei se gaseste pe versantul sudic al Muntelui Magura. Puternicul izbuc iese dintr-un grup de stanci calcaroase, curgand apoi spre sud-sud-vest pe o suprafata structurala. Aici la 1 040 m alt. iese la lumina apa care patrunde in subteran printr-un aven situat la circa 1 270 m alt.
Rezervatia naturala Bila-Lala (1 000 ha) poarta numele a doua rauri cu izvoarele sub Vf. Ineu, care curg paralei in partea de nord-est a Muntilor Rodnei si ale caror vai reprezinta principala suprafata a rezervatiei. In perimetrul acesteia se remarca larga dezvoltare a reliefului glaciar (custuri, circuri si vai glaciare, morene etc), prezenta unor elemente apartinand retelei hidrografice deosebit de pitoresti (cascade, lacuri glaciare) si a unor elemente apartinand florei si faunei acestor munti: tisa, zambrul si cocosul de mesteacan.
Limita sudica a rezervatiei este reprezentata de culmea principala a Muntilor Rodnei (in lungul careia se aliniaza varfurile: Ineu, Ineut, Rosu), iar in nord-estul ei curge Bistrita Aurie. De altfel, accesul principal in rezervatie se face pornind din valea acestui rau, precum si din Pasul Rotunda si din localitatile Sant si Rodna.
Rezervatia naturala "Pestera de la Izvorul Tausoarelor*1 aflata in bazinul superior al paraului Gersa, a fost declarata monument al naturii in principal datorita prezentei Cristalelor de gips (anthodite) si a unor fosile cu importanta stiintifica descoperite in cadrul ei (insecte, crustacei, lilieci). Este accesibila din localitatea Rebrisoara, pe valea raului Gersa.