Antidinasticismul referat







Desi istoricii xenofilocrati nu mentioneaza in scrierile lor manifestarile antidinastice si antihohenzollerniste, astfele de manifestari au existat in Romania dinastica si vom mentiona cateva dintre cele mai reprezentative manifestari antixenocratice.

Cea mai cunoscuta si mai ampla miscare antidinastica de tip revolutionar din Romania a avut loc in august 1870 si, desi initial trebuia sa se declanseze concomitent in mai multe orase, acea miscare antidinastica s-a declansat numai la Ploiesti, fiind cunoscuta in istoria Romaniei ca „Republica de la Ploiesti” .

Carol I si politicienii xenofilocrati, obedienti Hohenzollernilor, au fost teribil de panicati de aceasta manifestare revolutionara antidinastica si de aceea Carol a ordonat autoritatilor centrale sa intervina brutal impotriva revolutionarilor, cu efective ale armatei, pentru a linisti „spiritele ratacite” ale romanilor, asa ca revolutia anitdinastica de la Ploiesti a fost repede inabusita, ramanand fara urmari practice antidinastice.

Desi in toata perioada existentei dinastiei de Hohenzollern in Romania nu au mai avut loc astfel de manifestari revolutionare, antidinasticismul romanilor s-a manifestat permanent, printr-o rezistenta antidinastica prezenta mereu in presa vremii, desi autoritatile sanctionau foarte dur aceste manifestari antidinastice si, deseori, autorii pamfletelor sau articolelor antidinastice ajungeau dupa gratii.

Istoricii xenofilocrati, obedienti Hohenzollernilor, nu relateaza niciodata despre manifestarile antidinastice ale romanilor care au trait in acele vremuri, ignorand antidinasticismul romanilor, care a fost prezent in toata perioada existentei dinastiei prusace a Hohenzollernilor si s-a manifestat fie ca discursuri in parlament, fie ca pamflete si articole publicate in presa timpului si chiar si ca manifestare revolutionara antidinastica : Republica de la Ploiesti. Pentru a ilustra andinasticismul romanilor, trebuie sa evidentiem ca inca de la 1866 au fost romani lucizi, politicieni sau oameni de cultura, care s-au manifestat ca antidinastici si, desi demersurile lor nu au avut ecoul scontat in randurile politicienilor xenofilocrati, aceste demersuri trebuie mentionate pentru a evidentia ca solutia dinasticismului si a domnului strain nu a fost agreata niciodata de romanii patrioti.

Trebuie sa mentionam ca atunci cand s-a hotarat transformarea Adunarii Legislative a Romaniei in Adunare Constituanta, unele personalitati politice ale vremii s-au opus vehement domniilor straine si de tip dinastic in Romania si, in acest sens, este edificator discursul lui I.E. Radulescu, rostit in Adunarea Constituanta din 1866, din care redam cateva pasaje :

„ Cestiunea de la ordinea zilei este una din cele mai insemnate si mai vitale pentru natiune; ne aflam intr-o Constituanta ; se vorbeste de o constitutiune si de un domn pentru Romania. Natiunea, sau mai bine, cei ce au putut {pucistii - n.a.}au facut o rasturnare, careia apoi i s-a dat numele de revolutiune. „

[ . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . ]

„ Voiti a aduce domn strain si dinastie? Acestea sant niste inovatiuni in legile si obiceiurile tarii noastre. Sa inovam, insa in bine, nu in rau. Sa nu introducem aceea ce ar trebui neancetat combatut {dinastia straina - n.a. }, caci va fi germene a unei revolutiuni. Voiti a urca pe tronul tarii pe un strain caruia sa-i dati tara mostenire din tata in fiu ? Nu va jucati cu viata si viitorul unei natiuni.Ea nu poate fi mostenire decat a ei insasi. Parintii nu mai sint liberi a-si instraina libertatea fiilor lor.”

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„ Permiteti-mi ca sa incep mai intai cu dinastia, si in combaterea ce-i voi face ma voi servi de fapte si voi arata ca ea este nu numai un rau, ci si o absurditate. Voi stabili mai intai patru punte principale, pe care apoi le voi dezvolta la rand.

. Dinastia la noi este contra traditiunilor ;

. Dinastiile au cauzat totdeauna suferinte si necazuri natiunilor ;

. Dinastia este o uzurpare a proprietatii nationale ;

. Dinastia este contra principiilor si aspiratiilor catre care tinteste lumea moderna. „



Desi in discursul sau I.E. Radulescu a sustinut cu argumete imbatabile ca dinastia in general, si dinastia xenocrata in special, reprezinta cel mai mare rau pe care il pot face politicienii propriei tari, Adunarea Constituanta, formata din politicieni anticuzisti { a invalidat alegerea lui Kogalniceanu si s-a opus admiterii cuzistilor in adunare }, a elaborat o constitutie antinationala, care legaliza alienarea demnitatii nationale prin xenocratie, atribuindu-i lui Carol drepturi faraonice, precum dreptul acordat unui individ de a lasa o tara -Romania – mostenire progeniturilor sale, dar si dreptul aberant, acordat prusacului Carol, de a dispune dupa bunul sau plac de viitorul natiunii romane. La fel de absurda era si prevederea constitutionala, care ii acorda lui Carol dreptul absolut de veto; drept care i-a permis lui Carol sa devina practic dictatorul si legiuitorul suprem al Romaniei, el opunandu-se „constitutional” tuturor legilor care i-ar fi limitat prerogativele, sau care erau in contradictie cu vointa sa, Carol devenind astfel un dictator „constitutional”, care considera ca vointa sa reprezenta constitutia Romaniei ! Si prusacul Carol s-a comportat ca atare, si a transmis si urmasilor sai ignobili aceleasi aberante prerogative dinastice, care aserveau practic un popor - poporul roman - unei nesatioase familii prusace, care a descoperit in Romania o oportunitate rarisima, de a se imbogati prin exploatarea unui popor intreg ; oportunitate oferita cu lejeritate lui Carol si urmasilor sai de catre xenofilocratii politicieni ai monstruoasei coalitii criminale de la 1866 care, practic, au oferit nesatiosilor prusaci nu numai avutia tarii, ci si viitorul urmasilor si al urmasilor urmasilor romanilor .

Evident, discursul lui I.E. Radulescu a ramas fara urmari practice, majoritatea xenofilocrata liberalo-conservatoare hotarand atunci nu numai viitorul sumbru al generatiei lor, ci si viitorul generatiilor urmatoare de romani, intrucat Carol I a dobandit prin acea constitutie xenocrata dreptul suveran de a dispune dupa voia sa de avutiile si de viitorul unei natiuni obidite. Astfel, Carol a devenit de fapt varful celei mai retrograde clase sociale si politice din Romania acelor timpuri ; clasa sociala criminala, care a terorizat poporul roman cat timp a existat dinastia de Hohenzollern in Romania.



Antidinasticismul prin cultura a fost prezent mereu, dar a fost si sanctionat deosebit de dur uneori, caci unii temerari oameni de litere, care au scris pamflete sau articole antidinastice, au ajuns chiar si dupa gratii { B.P.Hasdeu, Al. Macedonski, N.D.Cocea etc. } fiind prigoniti de autoritati. Din aceasta cauza, multi carturari eminenti, antidinastici convinsi, publicau in presa timpului pamflete, articole sau caricaturi, insa fie semnau cu pseudonime, fie nu semnau acele pamflete, pentru a nu suporta rigorile legilor.

Au existat si manifestari antidinastice fatise, insa acestea fie sant denigrate de istoricii xenofilocrati, fie sant omise, pentru a crea falsa impresie ca in timpul dinastiei de Hohenzollern in Romania nu exista opozitie andinastica. Eludarea adevarului istoric este o practica des folosita de istoricii xenofilocrati, obedienti Hohenzollernilor, dar, in ciuda acestor practici imunde ale acestor falsificatori ai istoriei Romaniei, adevarurile despre crimele comise de regii Romaniei si de politicienii obedienti dinastiei de Hohenzollern sant cunoscute si nu pot fi sterse din adevarata istorie a Romanei.

Iata cum era prezentata monarhia nemteasca din Romania, in “Facla „ din martie 1912 { una dintre publicatiile antidinastice, care era condusa de N.D.Cocea }, in articolul „Regele, complice al asasinilor.Palatul, gazda de hoti.” : „Sub regele Carol s-a injghebat si intarit cea mai lacoma si nemilostiva oligarhie bugetara. Sub regele Carol s-au ferecat lanturile incatusarii a sase milioane de robi. Sub regele Carol au izbucnit patru rascoale taranesti. Sub regele Carol satele au fost bombardate, 11.000 de tarani asasinati. Sub regele Carol s-a infrant avantul tarii spre democratie. Sub regele Carol s-au intinat sufletele, s-au pangarit caracterele, s-au sfaramat vointele, s-au domesticit rarele firi darze. Sub regele Carol, tara a fost data pesches Germaniei.”

Indignarea autorului a fost amplificata de faptul ca regele Carol ordonase ca orice urmarire in justitie a criminalilor care au ordonat, coordonat si executat asasinarea taranilor rasculati in 1907 sa inceteze imediat, mai ales ca printre cei care cereau condamnarea criminalilor erau si voci care sustineau ca principalul criminal, vinovat de genocidul taranesc din 1907, era chiar Carol I.

Tot in 1912, in pamfletul „M.S.” N.D.Cocea scria : „ Dupa cei patruzeci si cinci de ani de domnie ai regelui Carol, santem astazi tara sifilisului, a pelagrei, a rascoalelor cronice si-a foamei permanente.Santem poporul castrat de idealuri si cu aripile avanturilor frante.Santem asternutul in care s-au incuibat si furnica plosnite marunte, plosnite nenumarate, plosnite bratieniste si takiste.

Santem patria regelui Carol I. „

Iata cum este descrisa “personalitatea “ lui Carol I si de catre de un politician roman monarhist :



“Mare ar fi regele Carol daca am putea spune ca lui ii datoreste Romania independenta […]. Cand insa stiut este ca la independenta a fost dus de Ion Bratianu, ca se temea la 1877 sa ia armele impotriva Turciei, ca a incins coroana de otel numai fiindca a avut intelepciunea in cele din urma sa se supuie staruintelor sfetnicilor sai, este greu sa apari ca autorul independentei, oricat de mult ai incerca mai tarziu sa cercetezi adevarul istoric in memorii cu iscusinti ticluite. “



“[…]curios este ca ceea ce s-a facut, nu numai ca nu s-a facut din imboldul, dar se poate spune ca s-a facut impotriva regelui Carol. Organizarea economica pe baze nationale a tarii a combatut-o fiindca, in loc sa vada intr-insa una din temeliile asezamantului nostru de stat, a vazut un instrument de putere in mainile unui partid, a carui suprematie ii incurca micile socoteli. “



“De altfel, cine vrea sa inteleaga psihologia regelui si lipsa de orizont a conceptiilor sale, nu are decat sa priveasca Castelul Peles. In loc sa-l inalte pe un loc deschis, l-a asezat intr-o vale nu cu totul fara orizont, dar cu orizont restrans.

…………………………………………………………………………………………………

Cine a spus ca o casa este oglinda sufletului celui care a cladit-o nu s-a inselat. Ii placea mai mult intunericul decat lumina, mediocritatea decat adevarata maretie. Toata mentalitatea regelui Carol e exteriorizata in Castelul de pe poalele Bucegilor."



I.G. Duca : “ Amintiri politice”





Dupa cum se vede, autorii descriau in culori sumbre realitatile monarhiei nemtesti din Romania si evidentiau clar ca, dincolo de fastul regalist, de festivismul necuvenit, afisat de autoritati, regele Carol era departe de a fi acel erou civilizator, dorit de romani, fiind un individ lipsit de scrupule, care urmarea numai realizarea telurilor sale personale, ignobile, fiind total nepasator fata de nevoile reale ale poporului roman. Mentionand ca si clica politicianista din jurul lui Carol era la fel de vinovata ca si regele, unii autori evidentiau ca marasmul socio-relational si economic, generat poporului roman de monarhia de Hohenzollern, se generalizase in Romania, coruptia politicienilor acelor timpuri afectand grav existenta majoritatii romanilor, periclitand chiar si indepedenta Romaniei.

Este necesar sa mentionam ca printre numerosii autori antidinastici se regasesc si numele unor celebritati ale culturii romanesti, dintre care amintim cateva : Cezar Bolliac, M.Eminescu, B.P.Hasdeu, Al. Macedonski, Bacalbasa { Constantin si Anton } Al.Vlahuta, I.L.Caragiale, G.Cosbuc etc.

In toate pamflete antidinastice, autorii faceau portretul real al lui Carol I , scotandu-i in evidenta : caracterul perfid ; perversitatea si dispretul constant al regelui fata de cultura si valorile romanesti; lacomia proverbiala si nesatioasa foame de inavutire; aroganta regelui fata de politicienii romani etc.

Cele mai reprezentative pamflete antimonarhice au fost grupate de Al. Hanta in volumul „AURI SACRA FAMES” { Blestemata foame de aur }publicat de editura MINERVA in 1972.


loading...







Coduri - Postale, caen, cor


Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu



loading...



Cauta referat
Scriitori romani