Legiferari mass-media dupa 1990 referat






In momentul de fata presa nu beneficiaza, din nefericire de o "lege" a ei, desi dupa 1990 s-au purtat numeroase
discutii in organizatiile jurnalistice s-au redactat mai multe coduri deontologice, publicate, dezbatute, unul dintre ele fiind
adoptat la sfarsitul anului 1991.
Ceea ce exista docamdata se refera la audiovizual "Legea audiovizualului" (1992) si "Legea privind infintarea si
functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si a Societatii Romane de Televiziune" (1994).
O referire directa la presa se face in "Codul Penal", in doua articole ale sale, cel despre insulta (art. 205) si cel despre
calomnie (art.206), asupra carora s-au adus multe discutii in contradictoriu, de catre jurnalisti si organizatii ale acestora siIn comisiile de specialitate ale Parlamentului, in sensul de a li se diminua macar efectele negative pe care le- au at deja
asupra mai multor zeci de jurnalisti chemati in justitie.
In lucrarile de etica si legislatie a presei (intre care, Miruna Runcan, "Introducere in etica si legislatia presei", 1998,
Editura All Educational si Dr. Dumitru Titus Popa, "Dreptul comunicarii" - presa scrisa, vorbita si televizata - Editura
Norma, 1999) sunt abordate problemele de prima insemnatate referitoare la legislatia presei: libertatea presei,
responsabilitatea jurnalistului fata de societate si fata de cetatean, responsabilitatea presei si economia de piata (Miruna
Runcan); raspunderea ziaristului, delictul de presa: infractiunea, tipologia, delicte contra demnitatii, insulta, calomnia, viata
privata, drepul la propria imagine sau categorii de delicte contra unor simboluri si valori nationale si universale (Dr.
Dumitru Titus Popa).
INFRACTIUNI DE PRESA
Orice act de injustitie facut prin presa vis -à-vis de persoane particulare sau institutii si care implica nerespectarea
codului deontologic si a legilor tarii respective se numeste INFRACTIUNE DE PRESA.
Calomnia si insulta sunt infractiuni de presa si fac obiectul celor mai multe procese de presa.
Cel ce se simte lezat trebuie sa aduca in instanta judecatoreasca piblicatia in care a aparut materialul si sa aduca
probe pentru demonstrarea neadevarului lui sau a tendetiozitatii lui.
In cazul calomniei si insultei, sistemul probator se face prin impunerea articolelor nr. 205 si 206 din Codul Penal.
CALOMNIA:
O afirmatie nefondata sau mincinoasa facuta in prezenta unor terti despre o anumita persoana sau institutie, prin careI se aduc acesteia prejudicii morale sau materiale.
In presa calomnia se defineste prin publicarea ei intr-o forma mass-media.
PREJUDICIILE MORALE constau in schimbarea imaginii unei persoane fizice sau institutii ce se produce prin
calomnie. Daca nu este rectificata ea creeaza in fata cititorilor o imagine deformata apersoanei respective ce o face sa
devina incredibila sau blamata de societate.
PREJUDICIILE MATERIALE determina pierderi contractuale pe care o persoana le are din cauza celor publicate
dovedite a fi informatii calomnioase.
Reconcilierea intre parti prevede o prima forma de inchidere a conflictului in momentul publicarii rectificarii in primul
numar sau la prima data a emisiunii urmatoare.
Prin aceasta modalitate se repara cu acceptia partilor daunele/prejuduciile morale
Presa nu are posibilitatea de a repara prejudiciile materiale. Acestea insa pot ajunge in instanta si se repara conform
cerintelor celui lezat.
Dezmintirea publica poate fi considerata de unele parti vatamate drept insuficienta pentru acoperirea ubelor
morale pentru ca numarul de cititori nu e in totalitate identic cu cei ce privesc dezmintirea. Asfel ramane o parte din public
care nu a at acces la dezmintire. In aceste conditii persoana lezata poatef ace apel in instanta pentru desubire
morala in formula materiala.
Cele mai multe procese pentru calomnie au at loc in ultimii ani in Anglia si tarile Americii Latine. Ele s-au solutionat
prin sistem judecatoresc si au condus la retragerea dreptului de exercitare a meseriei de ziarist si daune importante
pentru ziare si posturi TV.
Uneori insa, ziaristii au dovedit ca au dreptate (cazul Watergate).
In interiorul sistemului probator de aparare a ziaristului trebuie sa se regaseasca dole si sursele care au stat la
baza articolului respectiv. In fata instantelor propriei organizatii si a instantei judecatoresti este prevazuta renuntarea la
secretul profesional.
Singura cale de a nu fi adus in fata instantei sub acuzatie de calomnie sau insulta este respectarea adevarului, a
legilor si a deontologiei profesionale.
Art. 205 - INSULTA
Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin alte mijloace, or i prin expunere
la batjocura se pedepseste cu inchisoare de la o luna la trei luni sau cu amenda.
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar
reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Actiunea penala se pune in miscare la gerea prealabila a persoanei vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Art. 206 CALOMNIA
Afirmarea ori imputarea in public a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar
expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretlui public, se pedepseste cuInchisoarea de la trei luni la un an sau amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la gerea prealabila a persoanei vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
MANAGEMENTUL DE PRESA SI MARKETINGUL CULTURAL IN CONTEXT
ROMANESC
Intreaga problematica a sferei economice specifice unei institutii/intreprinderi de presa, a carei schita de concepte si
principii functionale am incercat sa o prezentam anterior, depinde, in cele din urma de management. Ce este acesta, se
stie, cum se concretizeaza el la nivel de conducere (director, editor, redactor-sef sau oricum se mai poate numi creierul
coordonator al unei institutii la nivel individual sau in co-autorat), aceasta nu prea se stie. Se poate sti daca un manager




conduce bine numai la o punere sub lupa a rezultatelor institutiei pe care o conduce, purtatoare a insemnelor: prestigiu,
silitate, renilit ate, credibilitate, profit, perspective. Detinatori ai responsabilitatii de prima si ultima instanta, managerii
pot sa gestioneze eficient economia unei intreprinderi de presa daca au si stiinta conceptului insusita in litera statutului ei
si capacitatea de orientare practica intr-o afacere sau o industrie culturala, in speta: cum este gestionat bugetul, cum sunt
condusi salariatii in sistemul birocratiilor redactionale, cum functioneaza interactiv departamentele institutiei (conceptuale,
de productie, administrative si de distributie), cum este cunoscut si cum raspunde publicul la demersurile mediatice, ce
potential de pericol reprezinta concurenta de piata. In context strain am trecut in revista in aceasta parte a sectiunilor unele
aspecte manageriale, la modul indirect, prin descrierea reliefului mediatic de anvergura din tari europene sau de pe alte
continente, subintelegandu-se, implicit, ca rezultatele cu care sunt devansate, din toate punctele de vedere, unele tari
cum este si Romania, se datoreaza organigramelor cu manageri de excelenta profesionalitate.
Cum stau lucrurile in context romanesc? Ne spun autorii unei cercetari de profil, in Introducere: " Managementul
mass-media din Romania nu este nici ceea ce ar trebui si nici ceea ce ar putea sa fie", opineaza Mihail Dragnea si
Stefania Telehoi, anticipandu-si obiectul cercetarii desfasurate pe trei directii: a) strategia intreprinderii, b) gestionarea
relatiilor umane, c) relatia cu publicul. Respectivele directii sunt analizate conceptual si la scara def initiilor, iar in
practic sunt confruntate cu studii de caz, chestionare si interviuri care conureaza strategii de management de la mariInstitutii din audiovizual si presa scrisa, confirmatoare/infirmatoare ale concluziei sus-anticipate. (cf. ManagementulInstitutiilor de presa din Romania. Teorie, practica si studii de caz.. Collegium, Media. Polirom 1999, volum coordonat de
Paul Marinescu). Autorii, specialisti in presa si cadre didactice din invatamantul jurnalistic de stat, ne prezinta, in sint eza,
reperele teoretice de referinta in stiinta manageriala, cu aplicatii din audiovizual si din presa scrisa, studii de caz siInterviuri cu manageri prestanti, oferindu-ne nu numai o cercetare utila dar si reflexiva - in pofida putinelor exemple, mai
ales din presa scrisa.
Provenind de la verbul "to manage" (= "a conduce", "a administra", carora li se asociaza sinonime de nuante usor
diferite, ca de pilda, "a manui" sau "a se descurca") termenul-concept management se raporteaza cu necesitate unui alt
termen-concept indisolubil legat de problematica economica a mass-media: marketingul cultural. Esenta termenului in
discutie (vb. "to market" = a vinde/a cumpara) ne trimite pe o noua piata a produselor mediatice, "felie" distincta a pietei
duale mai sus comentate, dar cu personalitate, totusi, impunatoare, piata culturala. O distinsa cercetatoare si cadru
didactic universitar la o facultate de jurnalistica, Maria Moldoveanu, semneaza, in calitate de autor, co-autor si
coordonator doua lucrari de certa utilitat e si certa tinuta stiintifica axate pe conceptele de management si marketing,
ambele circumscrise culturii si ambele avand meritul radiografierii realitatilor culturale romanesti contemporane, implicit
conectate la mass-media. Cea dintai cercetare, Maria M oldoveanu, Valeriu Ioan-Franc: Marketing si cultura (1997, Editura
Expert) consacra mai multe module unui triptic de care presa nu poate face abstractie, piata culturala - consum cultural -
politici de marketing cultural in interiorul caruia relevanta statisticilor culturale, pe baza de chestionare/anchete cu referire
la mediile de informare evidentiaza numeroase aspecte de ordin reflexiv pentru cei care conduc presa, managerii. Cea de
a doua lucrare - Maria Moldoveanu (coordonator) Valeriu Ioan-Franc, Romulus Antonescu: Managementul culturii -
universul rural, (Editura Expert, 2.000), abordeaza in toata complexitatea sa conceptul ca atare, pe care il identifica apoiIn realitatile romanesti de astazi, nota bene insa, cele rurale, cel mai adesea ocolite de cerecetatori. In aria acestei
tematici este investigata si mass-media ca alternativa la oferta agentilor culturali traditionali, pe baza unor anchete de
asemenea relevante in definirea consumului cultural.
Cum se interconditioneaza si se completeaza conceptele management si marketing in mass-media romanesti? Dupa
ce s-a produs transferul de proprietate din mainile statului totalitarist in cele ale editorilor privati, presa romaneasca a
parcurs etape de flux si reflux, adesea neclare si controversate, in contextul economiei de piata careia ii devenise
competitor nepregatit in stiinta conducerii si in strategiile comerciale de piata. Editori individuali sau editori-institutii isi
asumasera, in 1998, de exemplu, aparitia a 1995 de titluri, intrate in depozitul legal, realizate de 750 de editori si 1189
edituri (cf. Lector univ. Marian Petcu, Concentrarea media in Romania, A VI - a Sesiune de comunicari stiintifice, Institutul
National de Informatii, 24 martie 2000, p. 74). Diversitatea editoriala in productia informatiei de presa poarta amprenta
unor societati comerciale editoare, care detin aproximativ 50% sau a altor case editoriale, necomerciale, stiintifice, deInvatamant si cultura, administrative etc., pe care noi le-am mentionat anterior (de exemplu, publicatiile Academiei
Romane, care au oscilat pe rastimpul anilor 1990-l998, intre 47 si 83 de titluri, restranse apoi la 38, publicatiile
muzeistice, care au descrescut de la 53 la 13, cele de cercetare, de asemenea, de la 156 la 91, cele universitare, de la
101 la 76 etc. O serie de factori obiectivi, financiari in primul rand, vor fi determinat aceste coborari de titluri si tiraje dar si
faptul ca unele dintre redactii nu vor fi at practica unui management si marketing eficient.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani