Organigrama unei redactii referat






Munca in presa se bazeaza pe o specializare accentuata, care afecteaza atat lumea jurnalistilor, cat si pe aceea a celorlalti specialisti implicati in producerea materialelor de presa: tehnicieni, manageri, graficieni, ingineri, specialisti in marketing sau in distributie etc. La randul lor, jurnalistii sunt specializati in functie fie de caracteristicile media (presa scrisa, radio, televiziune, agentii de presa), fie de domeniul in care lucreaza (economic, social, sport, cultura), fie de tipul de activitate pe care o presteaza (cautare si culegere de informatii sau analiza materialelor redactate si organizarea publicarii lor).
O publicatie sau un post alatura, in procesul producerii mesajelor, oameni proveniti din cele mai diverse profesii, in mare, se pot distinge trei campuri profesionale : campul jurnalistic propriu-zis (cunoscut sub numele generic de "redactie"), campul managerial (care ii grupeaza pe cei ce administreaza sau finanteaza procesul de productie si difuzare) si campul tehnic (unde intra specialistii ce asigura realizarea materiala a produsului).
Redactia este organizata in sectii (sau departamente): acestea pot fi tematice (economic, politic, social, cultura, sport), zonale (interne, regionale, metropolitane, internationale) sau profesionale (jurnalistice, foto, grafica, montaj, imagine etc.).
Orice redactie, fie ea din presa scrisa sau din audiovizual, are o structura piramidala: la varful piramidei se afla echipa de conducere, care ia deciziile referitoare la strategia publicatiei sau a postului (director, redactor-sef, redactori-sefi adjuncti, secretar de redactie), iar la baza ei se afla jurnalistii (reporteri, corespondenti, redactori - vezi C. J. Bertrand, 1996, p. 241 ; R. Hiebert et alii, 1991, pp. 93-94). intre aceste doua niveluri, avand functia de a media, se afla echipa editorilor - adica sefii de sectii ori de departamente, de rubrici, de pagini sau de suplimente. Ei au doua misiuni esentiale : a) de a le transmite jurnalistilor directiile generale stabilite de conducerea institutiei de presa si de a cauta solutii pentru a le transpune in practica ; b) de a propune spre publicare si de a sustine materialele realizate de jurnalisti. Editorii functioneaza ca un releu de legatura intre diferitele subsisteme ale unei redactii si ca un filtru ce selecteaza informatia, pe diferitele trasee pe care ea circula:
- din afara redactiei (agentii de presa, colaboratori, birouri de presa, alte media, corespondenti, surse oficiale) catre interiorul ei;
- de la o sectie la alta;
- de la jurnalisti la conducere;
- din redactie catre exterior (raspunsuri la invitatii, reactii la scrisorile ori la sesizarile publicului, luari de pozitie in cazul unor acuze formulate la adresa unor materiale publicate).
Aceasta functie de filtrare a informatiei este atat de importanta, incat in bibliografia de specialitate editorii sunt numiti "pazitori de porti" (gate-keepers): "Majoritatea deciziilor in mass-media se refera la publicarea sau la nepublicarea unui material (ori, intr-o faza pre¬mergatoare, la abordarea sau la neabordarea lui de catre redactie), in acest proces, «pazitorii de porti» ar avea un rol analog releelor din circuitele electronice: ei dau drumul sa treaca sau, din contra, opresc fluxul de informatii" (M. Coman, 1996, p. 85).
Activitatea editorilor permite realizarea zilnica a produsului mediatic, prin eliminarea materialelor de prisos, prin planificarea muncii in vederea redactarii materialelor solicitate de conducere, prin corectarea si ameliorarea textelor primite, prin conceperea structurii unitatilor care compun un ziar sau o revista (rubrici, pagini tematice, suplimente) sau un program din audiovizual (emisiuni).In redactii sosesc zilnic numeroase informatii, in valuri succesive, niciodata egale: in unele momente exista prea putine materiale si evenimente, in altele fluxul este atat de mare, incat redactia nu poate procesa si ingloba toate datele in materialele ce vor fi tiparite sau difuzate pe post. Pentru a face fata presiunilor inerente activitatii cotidiene, editorii au dezvoltat o seama de rutine, legate indeosebi de tehnicile de selectare a informatiilor. Numeroase cercetari de sociologie a redactiilor (sociology of news production) au aratat ca deciziile luate de editori "nu sunt spontane, bazate exclusiv pe intuitie, fler ori rationamente sofisticate ; din contra, procesul decizional este profund influentat de constrangerile organizationale, de cultura profesionala si de experienta redactorilor" (idem, p. 82).
Pentru specialistii in relatii publice, intelegerea modului in care functioneaza presa este de o importanta cruciala: pentru a reusi sa-si plaseze in conditii optime mesajele lor, ei trebuie sa cunoasca ritmul in care se lucreaza intr-o redactie si sarcinile specifice fiecarui specialist de acolo.




Ritmul de lucru este dictat de caracteristicile produsului mediatic : un saptamanal sau un lunar beneficiaza de o perioada de elaborare mai lenta, in timp ce buletinul de stiri care se difuzeaza din ora in ora cere o maxima concentrare de eforturi, intr-un interval limitat. Structura produsului se decide in sedintele de sumar: posturile din audiovizual sau marile cotidiene pot organiza mai multe sedinte intr-o zi, in timp ce publicatiile saptamanale sau lunare le convoaca mult mai rar. La aceste sedinte de sumar se defineste componenta paginilor (sau a emisiunilor) care vor fi tiparite sau difuzate in intervalul imediat urmator si se atribuie sarcinile pentru diverse materiale jurnalistice (programate in viitorul apropiat sau urmarite in perspectiva). Cu aceasta ocazie, se face un inventar al materialelor existente in stocul redactiei, se planifica numerele sau emisiunile de a doua zi si se stabilesc subiectele sau evenimentele care vor face obiectul unor investigatii viitoare.
Editorii pledeaza in favoarea materialelor sau subiectelor din sfera de preocupari a sectiei lor, incercand sa le propuna, in numar cat mai mare, spre publicare; deoarece spatiul tipografic sau timpul de emisie e limitat, fiecare editor incearca sa convinga conducerea ca materialul sau este mai interesant, mai atractiv, mai important pentru public, in aceste confruntari, editorii care au dovedit si in trecut justetea pro¬punerilor lor obtin, in baza prestigiului deja castigat, mai mult spatiu ori timp sau o pozitie mai favorabila (in pagina intai sau in deschiderea buletinului de stiri, de exemplu) pentru materialele propuse de ei.
Editorul este deci partenerul privilegiat al reprezentantului unui birou de presa: el e cel care decide daca o informatie merita sa fie retinuta, preluata, investigata si, in final, publicata. Pe masa editorului poposesc articolele scrise de jurnalisti, stirile de la agentiile de presa, scrisorile sau articolele de la colaboratori, documentele oficiale si -inevitabil - comunicatele de presa, invitatiile, dosarele, casetele sau celelalte materiale elaborate de specialistii in relatii publice. Editorul trebuie sa evalueze, intr-o prima instanta, care dintre ele intereseaza redactia si, apoi, cum vor fi tratate cele deja alese: vor fi publicate ca atare, fara mari modificari, vor fi date la rescriere sau vor face subiectul unei documentari pentru care va fi convocat un anumit jurnalist din acea sectie. Pentru ca editorul este filtrul prin care trece orice informatie trimisa catre o redactie, specialistul in relatii publice trebuie sa creeze relatii privilegiate cu editorii de la publicatiile ori de la posturile prin care doreste sa transmita informatii publicului sau.
Jurnalistii primesc diverse sarcini de la editori; chiar daca gasesc singuri un subiect pe care il considera interesant, ei se consulta cu editorul, pentru a nu risca sa investeasca timp, energie, bani intr-un produs ce nu va fi utilizat de redactia in care lucreaza. Cea mai impor¬tanta activitate a jurnalistilor este cautarea si verificarea informatiei; de aceea, ei trebuie sa se deplaseze in locuri apropiate sau indepartate, pentru a consulta diferite surse (oficiale: reprezentanti ai politicului, legislativului, administratiei, politiei etc., sau neoficiale: oamenii, in calitatea lor de persoane particulare, neimplicate institutional), pentru a verifica, in arhive, biblioteci sau alte banci de date, informatiile primite sau pentru a asista la diverse evenimente.
Putine dintre acestea sunt evenimente neprevazute (accidente, cataclisme, confruntari); cea mai mare parte constituie asa-numitele "evenimente de rutina" : discursuri ale liderilor politici, conferinte de presa, vizite, deschideri de expozitii, santiere, obiective turistice ori edilitare etc. Jurnalistii viseaza sa abordeze cat mai multe subiecte neprevazute, deoarece acestea sunt nu numai atractive prin ineditul lor, dar constituie si o sursa a succesului profesional, uneori chiar a gloriei, atunci cand asigura exclusivitatea si permit realizarea unei lovituri de presa (scoop). Totusi, in munca lor de zi cu zi, ei se lovesc mai mult de evenimentele de rutina si de reprezentantii birourilor de presa. Acestia trebuie sa stie sa castige increderea jurnalistilor printr-un comportament profesionist, in consens cu exigentele profesionale ale practicienilor presei. Aceasta implica nu numai cunoasterea sistemului mass-media si a actorilor sai, ci si stapanirea instrumentelor de lucru ale jurnalistilor: scriitura jurnalistica, modul de definire a unei informatii de interes, criteriile si exigentele morale specifice profesiei.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani