CARIA DINTILOR PERMANENTI LA COPII




La unii copii se depisteaza ca dintii permanenti incomplet erupti deja sunt afectati prin carie. Evolutia rapida a cariei se explica prin faptul ca smaltul in primul an dupa eruperea dintelui este insuficient mineralizat, contine mai putine elemente minerale, dar mai multe organice, avand o rezistenta slaba catre carie. Caria florida, rampanta este explicata prin mineralizarea insuficienta a tesuturilor dure dupa eruperea dintelui. in afara de aceasta, aparitia cariei dentare este favorizata de actiunea mai multor factori: anomalii dento-maxilare, igiena bucala nesatisfacatoare, surplusul glucidelor, caria dintilor temporari etc.
In fisurile dentare, care dupa cum se stie, in primii ani dupa eruperea dintilor permanenti sunt bine exprimate, are loc retentia alimentelor, ceea ce creeaza conditii vitale favorabile germenilor. Aceasta explica frecventa inalta a cariei fisurale in timpul apropiat dupa eruperea dintelui. Ulterior incepe sa creasca frecventa cariei aproximale.
Atentie deosebita trebuie acordata primilor molari permanenti, care sunt denumiti "cheia ocluziei". Molarii de 6 ani sunt primii dinti permanenti ce erup, fiind supusi un timp mai indeiungat actiunii factorilor locali cariogeni. De asemenea, ei au eel mai indeiungat termen de mineralizare secundara. Din dintii permanenti la copii eel mai frecvent este afectat molarul de 6 ani, denumit de Kiinzel (1988) ,,copilul problema" al stomatologiei infantile. Leziunile incipiente ale cariei sunt greu de depistat in fisurile adanci si slab mineralizate ale suprafetei ocluzale. Suprafata masticatorie ramane vulnerabila intre varsta de 7-9 ani, iar ulterior localizarea cariei la acest nivel scade o data cu abraziunea suprafetei ocluzale. Dupa varsta de 9 ani devin vulnerabile suprafetele meziale ale primului molar, deoarece el contacteaza cu al doilea molar temporar, care foarte frecvent este afectat prin carie sau prezinta mobilitate fiziologica. in afara de retentia alimentara dintre acesti dinti, trebuie mentionat gradul de mineralizare incomplet al smaltului din regiunea coletului suprafetelor de contact al primului molar. Dintre toti dintii permanenti primul molar permanent inscrie cea mai inalta frecventa de afectiuni pulpare, cu sau fara complicatii apicale. Din aceste considerente el necesita o supraveghere permanenta, concretizata prin aplicarea unor masuri profilactice, prin depistarea precoce si obturarea oportuna a defectelor carioase.
Urmatorii dinti cariati sunt incisivii superiori permanenti, care sunt mai frecvent afectati dupa varsta de 7-9 ani. Localizarea cariei este predominant simetrica pe suprafetele de contact si in foramen caecum pe suprafata palatinala. La copiii cu igiena orala deficitara, cu respiratie orala este frecvent afectata regiunea pregingivala a suprafetelor vestibulare ale incisivilor superiori permanenti.
Dupa varsta de 11 -13 ani defectele carioase se depisteaza la premolari pe suprafetele ocluzale, apoi ele apar pe suprafetele de contact, in special in cazul afectarii suprafetei meziale a primului molar sau suprafetei distale a caninului.
Caninii sunt relativ mai rezistenti la carie, insa ei pot fi afectati mai ales in perioada posteruptiva dupa varsta de 13-14 ani.
Suprafata ocluzala a molarului doi permanent este afectata de la 11-12 ani, apoi urmata de lezarea suprafetei meziale si a regiunii coletului, in special in cazul periajului deficitar din zona laterala a arcadelor dentare.
in cazul gradului I de activitate a cariei (carioactivitate redusa) cavitatea carioasa are dentina pigmentata, marginile ei sunt rotunjite, dentina alterata este uscata si dura la sondare. Dupa preparare planseul si peretii cavitatii carioase pot fi pigmentate, dure, slab dureroase la sondare. Fisurile pigmentate se deschid foarte greu la preparare. Macule albe nu sunt caracteristice. Indicele igienic este jos, chiar si la copii care nu ingrijesc cavitatea bucala regulat. Rata cariei este foarte joasa.
La copiii cu gradul III de activitate a cariei (activitate carioasa sporita): cavitatile cariate au margini ascutite, cu cantitati insemnate de dentina ramolita si deschisa. Peretii cavitatii chiar si dupa preparare sunt moi si rau se usuca. Fisurile pigmentate sunt inselatoare: dupa deschiderea lor se depisteaza o cavitate carioasa voluminoasa cu dentina ramolita. Este caracteristica prezenta multor macule cretoase, suprafata carora este rugoasa si moale, frecvent ducand la aparitia defectului in cazul prepararii mecanice. Este caracteristica multiplicitatea afectarii dintilor, a unor grupe de dinti, chiar si a dintilor considerati mai rezistenti (caninii si incisivii inferiori). Deseori apare caria secundara. Evolutia cariei este rapida, progresiva, frecvent ducand la complicatii (pulpite, parodontite apicale, fracturi coronare etc.). Rata cariei este mare: 4-5 dinti pe an.

Tratamentul cariei dentare
Tratamentul cariei dentare la copii este o problema nu numai medicala, dar si sociala. Tratamentul rational si oportun al cariei dentare asigura pe deplin functia de masticatie si previne formarea proceselor inflamatorii odontogene, adica este un element al profilaxiei secundare.
Conceptiile actuale prevad o atitudine individuala catre tratamentul cariei dentare la copii.
Tactica tratamentului este in functie de:
1. Intensitatea procesului carios (gradele I, II, III de activitate).
2. Profunzimea afectarii tesuturilor dure (incipienta, superficiala, medie si profunda).
3. Localizarea afectarii.
4. Perioada de dezvoltare a dintelui.
5. Rezistenta organismului copilului, statusul imunologic si patologia generala.
6. Varsta copilului, particularitatile psihologice etc.
Tratamentul cariei prevede folosirea complexa a obturarii cavitatilor carioase si a metodelor care maresc rezistenta tesuturilor dure ale dintelui (endogen si exogen), igiena cavitatii bucale, alimentatia rationala etc.
In cazul cariei de gradul I de activitate (carioactivitate redusa) nu este necesar intregul complex de masuri curative. Tratamentul se limiteaza la obturarea cavitatilor cariate, igiena cavitatii bucale. Examinarea de dispensar si sanarea cavitatii bucale se efectueaza o data pe an.
in cazul cariei de gradul II de activitate (carioactivitate medie), in afara de obturarea cavitatilor carioase si igiena cavitatii bucale, sunt indicate remedii de profilaxie locala si generala. Examinarea de dispensar si sanarea sunt efectuate de 2 ori pe an.
ia cazul cariei de gradul III de activitate (carioactivitate sporita) este indicat tot complexul de masuri enumerat mai sus, iar examinarea, sanarea si masurile profilactice sunt efectuate nu mai rar de 3 ori pe an.
Tratamentul cariei incipiente (maculoase) a dintilor temporari si celor permanenti consta din realizarea terapiei patogenice locale, care este orientata spre marirea rezistentei tesuturilor dure dentare.
Tratamentul cariei incipiente include terapia de remineralizare, care este mai eficienta in perioada de formare dentara. Esenta terapiei de remineralizare consta in compensarea elementelor minerale pierdute in urma demineralizarii. Principala conditie a terapiei de remineralizare este pastrarea integritatii matricei organice a smaltului.
Inainte de realizarea terapiei de remineralizare trebuie inlaturate depunerile dentare, iar dintii supusi tratamentului - izolati si uscati.
Pentru remineralizare sunt indicate fluoruri (sol. fluorura de sodiu 1-2%; sol. fluorura de staniu 2-10%), aminofluoruri (sol. Fluoramini 1%; Elmex Fluid, Elmex Fluorid Gelee, Wybert); lacuri cu fluor (fluorlac; Fluor-Protector, Vivadent; Duraphat, Rhone Poulenc Rorer); preparatele de calciu (sol. gluconat de calciu 10%, sol. glicerofosfat de calciu 2,5%) etc.
Pentru marirea eficientei terapiei de remineralizare se recomanda: prelucrarea smaltului cu solutii diluate de acizi inaintea aplicarii preparatelor remineralizante; micsorarea pH-lui solutiei de remineralizare (micsorarea concentratiei solutiei remineralizante mareste schimbul de ioni in cristalele de hidroxiapatite); marirea temperaturii solutiei (ridicarea temperaturii cu 1°C sporeste precipitarea mineralelor cu 1%); electroforeza (amplifica schimbul de ioni).
Durata curei de remineralizare este in functie de evolutia clinica a focarului de demineralizare. In cazul evolutiei lente a demineralizarii sunt suficiente 10 sedinte, iar in caz de evolutie rapida - mai mult de 10 sedinte.
Monitorizarea terapiei de remineralizare se realizeaza prin metode clinice (disparitia maculei carioase, aparitia stralucirii suprafetei dentare) si, de asemenea, cu metode paraclinice (colorimetrica: cu albastru de metilen 1%; transiluminare).
Pentru profilaxia si tratamentul cariei incipiente se utilizeaza laserul heliu-neon, care poate amplifica actiunea preparatelor cariostatice, micsora solubilitatea si permeabilitatea smaltului, mari densitatea stratului superficial al smaltului, activa sistemele enzimatice ale pulpei etc. Razele laserului sunt orientate intre ecuator si coletul dintelui timp de 2-3 sec, pe suprafetele orala si vestibulara consecutiv. Durata unei cure constituie 60-90 sec. La gradul I de activitate a cariei sunt indicate 5 sedinte (zilnic), la gradul II - 2 cure a cate 10 sedinte, iar la gradul III - 3 cure a cate 10 sedinte.
De mentionat ca terapia de remineralizare va fi eficienta numai atunci cand igiena cavitatii bucale va fi satisfacatoare si regulata, cand se vor indica copiilor endogen preparatele Ca, F, P etc., vitamine (A, gr.B, C, D), cand acestia vor respecta regimul alimentar (multe proteine, vitamine, componente minerale si reducerea consumului glucidelor) etc.
in cazul cariei superficiale, ca regula, nu se necesita tratament operator, este suficienta slefuirea sectorului afectat cu obtinerea unei suprafete netede si aplicarea terapiei de remineralizare.
Metoda impregnarii tesuturilor dure dentare este folosita pe larg in tratamentul cariei superficiale, iar in unele cazuri si al cariei medii a dintilor temporari, in special in perioada resorbtiei radiculare.
Ea consta din doua etape: slefuirea si impregnarea tesuturilor dure dentare.
1. Slefuirea suprafetelor afectate (mai ales a suprafetelor aproximale si in regiunea coletului), a marginilor defectelor carioase si a fisurilor se efectueaza cu pietre sau discuri. in afara de aceasta, tesuturile alterate pot fi inlaturate cu freze sau cu excavatorul.
2. Impregnarea se efectueaza dupa izolarea dintelui, prepararea si uscarea suprafetelor afectate. Pe timpuri se folosea metoda de ,,argintare" cu sol. nitrat de argint 4-30%, care ulterior era redusa cu sol. hidrohinon 4% timp de 1-2 min (pentru sedimentarea sarurilor de argint insolubile pe suprafetele decalcinate ale tesuturilor dure dentare). in prezent in acest scop sunt aplicate preparatele fluorului (lacuri sau geluri).
Tratamentul cariei medii in dintii temporari si permanenti consta in prepararea cavitatii carioase si obturarea ei, restituind forma anatomica, functia etc.
Tratamentul operator al cariei dintilor temporari
Principalele etape ale pregatirii cavitatilor carioase:
1. Inlaturarea dureni.
2. Deschiderea cavitatii carioase.
3. inlaturarea dentinei afectate (necrotomia).
4. Largirea profilactica: la dintii temporari si permanenti practic nu se efectueaza.
5. Formarea cavitatn carioase.
6. Prelucrarea margimlor cavitatn carioase (finisarea peretilor).


Principii generate de pregatire a cavitatilor carioase
In timpul pregatirii cavitatii carioase trebuie sa tinem cont de faptul ca copilul oboseste mai repede, este agitat, cu toate ca interventiile curative sunt indolore sau sunt efectuate sub anestezie locala.
Folosirea turbinei prezinta riscul traumarii tesuturilor moi, daca pacientul se misca brusc. in dintii temporari si permanenti tineri la prepararea cavitatilor cu turbina se recomanda numai deschiderea cavitatii carioase (in limitele smaltului) pentru evitarea complicatiilor (deschidere accidentala, combustie pulpara etc.).
inaintea prepararii cavitatii carioase este recomandata aplicarea anesteziei lo¬cale, in cazul copiilor mici, agitati, cu carie multipla este indicata anestezia generala (narcoza). Folosirea aspiratorului de saliva, dispozitivelor pentru indepartarea limbii (pe arcada inferioara) usureaza lucrul. in acest scop poate fi cu succes folosita si oglinda stomatologica. Pentru izolarea dintelui sau unei grupe de dinti poate fi aplicata diga (rubberdamul, cofferdamul), in special la copii cu o varsta mai mare de 4-5 ani.

-






Variante clasice de pregatire a cavitatilor la dintii temporari.

La prepararea cavitatilor de clasa I dupa Black in dintii temporari si permanenti la copii apare necesitatea in extinderea cavitatilor cariate cu includerea tuturor fisurilor si a gropitelor, atat carioase, cat si intacte, in scopul preventiei situatiei cariogene. in asemenea cazuri cavitatea carioasa are o forma iregulara, ceea ce asigura o fixare buna. in cazul prezentei unor straturi suflcient de groase intre cavitatile cariate pe suprafata masticatorie, ele se prepara izolat, pentru a nu slabi coroana dentara. Peretii cavitatilor trebuie sa fie paraleli sau slab conici. Fundul cavitatilor superficiale si medii trebuie sa fie plat, iar la cavitatile profunde - concav.
Conturul cavitatii formate depinde de topografia si extinderea procesului carios. Are o importanta practica deosebita inlaturarea tesurului cariat inainte de etapa formarii cavitatii.




Conturul intern al cavitatii de clasa I pe dinti temporari (dupa Mathewson):
2 - Extensia preventiva include y santurile si gropitele;
3 - Conturul cavitatii este paralel cu creasta marginala;
4 - Largirea cavitatii preparate cu 1/3 din latimea suprafetei ocluzale.



Conturul intern al cavitatii de clasa I pe dinti temporari (dupa Mathewson):
1. dentina se penetreaza cu o profunzime de 0,5-1 mm;
2. unghiurile interne se rotunjesc, peretii trebuie sa fie slab convergent^ spre suprafata ocluzala;
3. peretele pulpar se rotunjeste usor.



Ca particularitate la prepararea cavitatilor aproximale (clasa II Black) a molarilor temporari este crearea cavitatilor suplimentare pe suprafata ocluzala, ce vor asigura retentie suplimentarapentru obturatie. In cazul cand lipseste dintele vecin si raman cantitati suficiente de tesuturi deasupra cavitatii aproximale, cand cavitatea este situata sub ecuator, este recomandata formarea cavitatii fara extindere pe suprafata masticatorie.




Prepararea cavitatii de clasa II pe dintii temporari (dupa Mathewsori).

Datorita particularitatilor anatomice prepararea cavitatilor aproximale si regiunii pregingivale ale dintilor frontali temporari (clasele III, IV, V Black) prezinta dificultati evidente. Spre deosebire de dintii permanenti, prepararea cavitatilor de clasa III poate fi efectuata si de pe suprafata vestibulara. Aceasta favorizeaza vizibilitatea, prepararea calitativa a cavitatii si creeaza premise pentru o fixare mai buna a obturatiei, ceea ce compenseaza aspectul estetic.
La dintii temporari cavitatile de clasa IV nu se prepara. Se recomanda slefuirea suprafetelor de contact cu aplicarea fluorizarii topice. in cazuri avansate sunt indicate coronite de invelis prefabricate din mase plastice.
Cavitatile de clasa V se prepara clasic, in unele cazuri formand cavitati circulare. Profunzimea cavitatii nu trebuie sa depaseasca 1,5 mm. Obligatoriu se recomanda inlaturarea tuturor sectoarelor demineralizate.
In timpul prepararii cavitatilor carioase trebuie respectate urmatoarele conditii:
1. Straturile profunde ale dentinei ramolite se indeparteaza cu precautie, pentru a evita deschiderea accidentala a pulpei.
2. La carii profunde pe planseul cavitatii carioase poate fi lasata dentina pigmentata.
3. in cazurile prezentei unor cantitati mari de dentina ramolita se efectueaza terapia de remineralizare (3-5 cure de remterapie cu sol. fluorura de sodiu etc.), sau obturarea tardiva a cavitatii carioase: dupa efecruarea deschiderii si necrotomiei cavitatii, se aplica preparate pe baza de hidroxid de calciu, zinc-eugenol timp de 3-6 saptamani sub pansament provizoriu. Numai dupa stoparea procesului (dupa remineralizarea tesuturilor dure si formarea unui strat de dentina tertiara) se realizeaza formarea cavitatii si obturarea ei definitiva.
4. Prelucrarea medicamentoasa se efectueaza cu preparate medicamentoase, care nu irita pulpa (sunt contraindicate alcoolul, eterul s.a.). Alegerea preparatelor medicamentoase se face tinand cont de apropierea pulpei, de stratul subtire de dentina cu canalicule largi, comparativ mai putin curbate, ceea ce creeaza conditii pentru difundarea usoara a lor in pulpa. Ele nu trebuie sa posede proprietati citotoxice si necesita incalzire pana la temperatura corpului. De asemenea, aerul cu care se usuca cavitatile cariate trebuie sa fie cald.
Hipersalivatia, vecinatatea gingiei, greutatile de uscare a campului operator fac dificila obturarea cavitatilor cariate la copii. De aceea in practica pedodontica sunt utilizate diferite tipuri de aspiratoare si ecrane salivare, dispozitive pentru izolare (mini diga, diga etc.).
in cazul cariei medii pe planseul si partial pe peretii cavitatii se recomanda aplicarea unei baze de ciment:
fosfat: Fosfat ciment, Fosfat ciment cu argint, Lactodont, Visfat, Dioxivisfat, Unifas (Rusia); Argil, Infantid, Adhesor (Spofa Dental), Poscal (Vovo) etc.;
policarboxilat: Aquaiox, Carboco (Vovo); Adhesor Carbofine (Spofa Den¬tal); Durelon (ESPE); Carboxylatzement Bayer (Bayer); Carbchem (PSP); Poly Carb (DCL); BoxuiOKop (CroMa) etc.;
ionomer: Ionobond, Aqua Ionobond, Ionoseal (Vovo); Base Line (Dentsply); Vitrebond (3M) etc.
In cavitati medii superficiale (in apropierea jonctiunii amelo-dentinare) izolarea obturatiei se face cu lacuri pe baza de rasini (Amalgam Liner, Thermoline (Vovo), Evicrol-Varnish (Spofa Dental) etc.
Cavitatile carioase ale dintilor temporari se recomanda a fi obturate cu cimenturi ionomerice, materiale compomere si amalgame, iar ale dintilor permanenti - cu cimenturi ionomerice, compomere, compozite (de ultimele generatii) si, mai rar, cu amalgame.
Materialele folosite pentru obturarea cavitatilor cariate la copii:

1) Cimenturi:
. Glassionomeri: Ionofil, Ionofil Molar AC; Aqua Ionofil, Aqua Ionofil Plus, Argion, Argion Molar AC (Vovo); Fugi II, Fugi IX (GC); Ketac-Fil, Cheilon-Fil, Photac-Fil, Ketac-Molar (ESPE); ChemFil, Chemfil Supe¬rior, Chem FlexT (Dentsply); Vitremer (3M); Cavitan (Spofa Dental) etc.
2) Amalgame:
. de argint: Titin slow (Kerr), Vivacap, Amalcap plus (Vivadent), Dispersalloy (De Try), Septalloy (Septodont) etc.;
. de galiu: FajuiofleHT (Rusia); de cupru, aur - actual nu se produc.
3) Compomeri: Dyract (Dentsply); Glasiosite (Vovo); Elane (Kerr) etc.
4) Masele plastice, cimenturile silicate si compozitele nu se recomanda pentru obturarea cavitatilor dintilor temporari, deoarece ulterior apar complicatii. Aceste materiale pot fi utilizate pentru obturarea cavitatilor dintilor temporari devitalizati.
Compozitele fotopolimere din ultimele generatii cu sisteme adezive umplute pot fi folosite pentru obturarea cavitatilor dintilor temporari si permanenti, insa la aplicarea lor apare necesitatea izolarii perfecte a campului operator, respectarii stricte a etapelor si necesita un timp relativ mai indelungat de obturare. Din aceasta cauza, in special la copiii de varsta prescolara, obturarea cavitatilor cariate ale dintilor temporari cu compozite este limitata.
Pana nu demult cavitatile cariate erau preparate dupa anumite reguli ce nu tineau cont de actiunea ionilor de fluor. In absenta materialelor adezive de restaurare era necesara indepartarea intregului smalt nesustinut, indiferent de localizarea leziunii, indepartarea structurilor dentare integre pentru a crea spatiu materialului de restaurare; se incalca astfel principiul conservarii structurii dentare sanatoase.
Reproducerea morfologiei initiale a dintelui cu orice material plastic de restaurare la copii este dificila, insa o data cu aparitia adeziunii de smalt si dentina pe termen lung s-a deschis calea spre o reevaluare a prepararii cavitatilor. Desi materialele disponibile nu sunt deocamdata perfecte, ele pot fi utilizate pentru restaurarea leziunilor mici si pentiu restaurarea cariilor de dimensiuni moderate.
Reproducerea morfologiei dentare printr-o obturatie cu material plastic depinde in intregime de indemanarea medicului, iar longevitatea restaurarilor cu materiale compozite a cavitatilor preparate traditional este in medie 10 ani. Datorita actiunii ionilor de fluor este posibila limitarea dimensiunilor cavitatii prin pastrarea unei parti din smaltul si dentina demineralizate, oferind posibilitatea de remineralizare. Mentinerea tesuturilor dintelui conduce la o crestere a longevitatii restaurarilor si, prin urmare, este mai rara necesitatea interventiilor de inlocuire a acestora (Mount G. J., 1999).
Modificarea intelegerii rolului fluorului in procesele de demineralizare-remineralizare si aparitia materialelor restaurative au permis o reevaluare a clasificarii cavitatilor carioase propusa de G.V.Black. Desi principiile nu sunt in intregime invechite, regulile de preparare a cavitatilor au necesitat reevaluare, avand ca obiectiv conservarea structurii dentare sanatoase.

Clasificarea cariei dentare (G. J. Mount, 1999)
I. Dupa localizare
Clasa 1 - in santuri, fisuri sau defecte de smalt pe suprafetele ocluzale sau alte
suprafete netede.
Clasa 2 - proximal imediat sub punctele de contact interdentare. Clasa 3 - in treimea cervicala a coroanei sau, dupa retragerea gingivala, pe
radacina dezgolita.
Clasificarea urmareste localizarea cariilor, iar apoi dimensionarea acestora in functie de extinderea ieziunii.
Clasificarea este valabila atat pentru dintii frontali cat si laterali.
II. Dupa dimensiuni
Dimensiunea 1 - afectare minima a dentinei, cand nu mai este suficienta doar remineralizarea.
Dimensiunea 2 - afectare moderata a dentinei. Dupa prepararea cavitatii smaltul restant este integru, bine sprijinit de dentina. Dintele este suficient de rezistent pentru a sustine restaurarea.
Dimensiunea 3 - cavitatea este largita. Structura dentara restanta este afectata, cuspizii pot fi fracturati sau pot ceda sub presiunea ocluzala. Cavitatea trebuie largita pentru ca restaurarea sa poata sustine structura dentara restanta.
Dimensiunea 4 - carii extinse cu pierderea unei parti mari din volumul dintelui.

Cavitatea de dimensiunile 1 este o leziune noua, iar materialele adezive de restaurare sunt cele mai potrivite in acest caz. Cavitatea de dimensiunele 2, 3, 4 poate fi o leziune noua ce a evoluat fara ca pacientul sa se prezinte la tratament, sau o restaurare veche ce trebuie inlocuita. in ambele cazuri se recomanda aceleasi principii de preparare a cavitatilor. Alegerea celui mai potrivit material de restaurare se face in functie de proprietatile lui: rezistenta la fracturare si indoire; rezistenta la abraziune etc.
Utilizarea compozitelor este limitata de contractia lor de priza (auto sau fotopolimerizabile), de prezenta sau absenta unui smalt rezistent care ar putea realiza o adeziune prin gravare acida.
Principalul dezavantaj al amalgamului este aspectul nefizionomic, desi proprietatile fizice sunt de obicei satisfacatoare pentru toate situatiile.
Glasionomerii realizeaza o adeziune excelenta atat la smalt cat si la dentina,
au un aspect fizionomic satisfacator, dar le lipseste rezistenta necesara restaurarii marginilor de smalt sau suprafetelor ocluzale (Mount G. J., 1999).
Datorita absentei materialelor adezive de restaurare in clasificarea lui Black n-au fost incluse leziunile de dimensiunea 1 in clasa I si clasa II. Trebuie facuta o distinctie clara intre restaurarea unei leziuni noi si inlocuirea unei restaurari compromise. In cazul unor carii noi, cu o evolutie activa, cavitatea trebuie preparata foarte conservator, fund posibila remineralizarea smaltului si dentinei. Marginile trebuie extinse numai pana la nivelul suprafetelor netede capabile de remineralizare, excluzand ,,extensia preventiva". Este rationala pastrarea contactului proximal interdentar, forma cavitatii fiind dictata doar de cavitatea insasi.
In cazul inlocuirii obturatiilor incorecte, cavitatea este deja preparata, fiind deseori mai extinsa decat trebuie. Pentru aceste restaurari majoritatea principiilor lui Black raman valabile, deoarece structura dentara nu poate fi inlocuita.
Pentru obturarea unei cavitati, precum si pentru inlocuirea unei restaurari incorecte, trebuie luate in considerare limitele proprietatilor fizice ale structurii dentare remanente si ale materialelor de restaurare. O restaurare mica poate fi bine sustinuta de structura dentara restanta, mai ales prin materialele adezive de restaurare. Pe masura ce cavitatea se mareste, dintele devine tot mai subred, pana se ajunge la un punct cand restaurarea trebuie plasata astfel incat materialul de restaurare insusi va sprijini structura dentara restanta. In acest caz trebuie modificata prepararea cavitatii si selectat materialul de restaurare (Mount G. J., Ngo H., 2001).
Este recomandabil a folosi tehnica ART (atraumatic restorative treatment), in special pentru dintii temporari si permanenti tineri. Tratamentul restaurativ atraumatic consta din indepartarea tesuturilor dentare demineralizate numai cu instrumentar de mana, urmata de obturarea eroziunilor si fisurilor locale adiacente cu materiale adezive. Aceasta minima interventie este relativ nedureroasa si porneste de la premisa pastrarii intacte a substantei dure dentare sanatoase oriunde acest lucru este posibil, fara a sacrifica tesut dentar in scopul mentinerii formei de rezistenta a obturatiei ulterioare. Reconstituirea leziunii preparate si obturarea fisurilor se realizeaza cu glassionomeri de ultima generatie: Fugi IX (GC); Chem FlexT (Dentsply); Ketac-Molar (ESPE). ART a devenit una dintre modalitatile de tratament accesibile si eficiente a cariilor dentare la copii (Frencken J.et al., 1997, 1999) (vezi plansa color, fig. 6.10).
La caria profunda este obligatorie aplicarea pe planseul cavitatii a preparatelor pe baza de hidroxid de calciu sau zinc-eugenol, iar apoi se aplica materialul izolator si obturatia defmitiva. Se aplica un film subtire de preparat pe baza de hidroxid de calciu cu priza rapida numai pe fundul cavitatii in regiunea proiectiei cornului pul-par, ceea ce este suficient pentru actiunea curativa si nu va influenta adeziunea obturatiei permanente.
Preparatele pe baza de hidroxid de calciu folosite in tratamentul cariei dentare: Calmecin, Calcin (Rusia); Calxil (Otto); Dycal (De Trey); Life (Kerr); Reocap (Vivadent); Calcimol LC, Calcicur (Voco) etc.
Hidroxidul de calciu are proprietati odontotrope, faciliteaza formarea dentinei tertiare iregulare. Proprietatile bacteriostatice si bactericide ale hidroxidului de calciu stabilizeaza procesul carios. In plus, ionii de calciu favorizeaza condensarea membranelor celulare din pulpa si micsoreaza excitarea elementelor nervoase, creeaza un mediu alcalin, micsoreaza permeabilitatea capilarelor, due la refluxul exsudatului si la suprimarea procesului inflamator.
Preparatele pe baza de zinc-eugenol actioneaza direct asupra germenilor patogeni, asupra metabolismului lor- sigilandu-le in canaliculele dentinare, stopand difuziunea produselor toxice si prevenind propagarea procesului carios. Preparate pe baza de zinc-eugenol: Cavitec (Kerr); Eugespad (SPAD); Kalsogen Plus (De Trey); Zinkoxid-Eugenol Spezialpaste (Speiko) etc.
in cazul unor defecte multiple in dinte, unor defecte voluminoase se recomanda restaurarea dintelui cu inele sau coroane prefabricate sau confectionate in laborator. Pentru dintii laterali sunt indicate coroane metalice prefabricate cu grosimea de 0,1-0,2 mm, iar pentru dintii frontali - coroane prefabricate din mase plastice sau compozit. Pentru adaptarea corecta a acestor coroane pe dinti sunt necesare preparari minime ale tesuturilor dure dentare: de obicei se prepara suprafetele de contact si cea ocluzala in limitele smaltului. Fixarea coroanelor adaptate se recomanda cu cimenturi ionomence.

Tratamentul general al cariei
dentare (terapia patogenica)

Tratamentul general patogenic al cariei presupune normalizarea proceselor metabolice, in primul rand majorarea rezistentei nespecifice a organismului, rezistentei organismului fata de actiunea factorilor generali patogeni. Tratamentul general patogenic consta din terapia bolilor somatice ale organismului care conditioneaza progresarea procesului carios, alimentatia rationala, respectarea regimului zilei, depistarea si inlaturarea (sau diminuarea actiunii) factorilor ce reduc rezistenta organismului, indicarea tratamentului individual in caz de necesitate.
Tratamentul general al cariei dentare cuprinde un complex de masuri:
1. Actiunea asupra factorului cauzal principal (microorganisme, tratamentul bolilor somatice).
2. Evitarea situatiei cariogene din organism.
3. Stimularea reactivitatii (capacitatii imunobiologice) organismului.
4. Marirea rezistentei tesuturilor dure dentare la actiunea factorilor cariogeni. Cauzele cele mai frecvente de reducere a reactivitatii imunobiologice a
organismului la copii sunt bolile de etiologie alergico-infectioasa, de raceala, gastrointestinale, metabolice etc. Principala veriga in terapia patogenica a cariei la copii este profilaxia formarii focarelor de infectie si de intoxicatie ale organismului copilului, depistarea si tratamentul oportun al patologiei de sistem la diferiti specialisti (pediatru, endocrinolog, neurolog etc.).
Un rol deosebit in majorarea rezistentei organismului, in reglarea metabolismului, in restabilirea functiilor sistemelor organismului si in ameliorarea proceselor de mineralizare a dintilor revine alimentatiei rationale. Organismul copilului este foarte sensibil fata de deficitul alimentar. Dieta trebuie sa fie echilibrata si individualizata nu numai caloric, dar si in continutul proteinelor, lipidelor, glucidelor, substantelor minerale si vitaminelor.
Alimentatia completa presupune consumul zilnic in medie a 80-100 g proteine, 400-500 g glucide, 80-100 g lipide (inclusiv 10% uleiuri vegetale), circa 0,1 g vitamine, 20 g saruri minerale (circa 10 g sare de bucatarie).
Caria dentara este insotita de reducerea unor macro- si microelemente (calciul, fosforul, fierul, manganul etc.) in tesuturile dure dentare, de aceea este necesara introducerea suplimentara a acestora in organism. Pentru formarea tesutului osos si dentar copiii zilnic au nevoie de ioni de calciu, fosfor si fluor. in conformitate cu standardele nationale si Internationale necesitatea nictimerala in calciu este de 400-1000 g. La nou-nascut este o cantitate mare de tesut cartilaginos, iar organismul sau contine 20-30 g calciu achizitionat de la mama. Necesitatea in calciu la nou-nascut este de 3 ori mai mare comparativ cu fatal, iar la sugar acest indice creste si mai mult.
In perioada graviditatii, lactatiei si adolescentei necesitatea organismului in calciu se mareste cu 0,4-0,5 g. Cantitati sporite de calciu contin laptele si produsele lac-tate, galbenusul de ou, legumele, nucile, pestele, fasolea etc.
Fosforul stimuleaza cresterea si dezvoltarea oaselor si favorizeaza hemopoieza. Necesitatea zilnica in fosfor a organismului este de 1,5-2 g. Fosforul se gaseste in cantitati relativ mai mari in carne, peste si legume.
Una din metodele de profilaxie endogena a cariei dentare este fluorarea apei potabile, laptelui, sarii de bucatarie, painii etc. (in cazul unei concentratii mai joase de 0,5 mg/1 in apa potabila din reteaua publica).
In alimentatia copiilor sunt necesare proteine de provenienta animala (carne, peste, oua, branza) si vegetala (fasole, mazare etc.). Aceste produse contin si o cantitate suficienta de aminoacizi. La copiii de varsta scolara proteinele de origine animala trebuie sa constituie 50-60% din cantitatea totala de proteine.
Copiilor este recomandata alimentatia bogata in vitaminele A, B,, B6, D, C. Produsele alimentare nu trebuie sa fie supuse unei prelucrari termice indelungate.
Surplusul de hidrati de carbon din alimente favorizeaza aparitia cariei dentare. Are importanta nu numai cantitatea, dar si frecventa consumului lor. Cu cat mai frecvent se consuma glucidele, cu atat mai mult raman pe suprafata dentara, cu atat mai mare este posibilitatea formarii acizilor ce pot duce la demineralizarea smaltului (Miihlmann K., 1981; Silverstone N., 1981). Consumul dulciurilor trebuie admis doar la masa principala urmata de igiena orala. intre mese dulciurile trebuie interzise. Ca forme de administrare a hidratilor de carbon se vor limita cele lipicioase (bomboane, caramele, biscuiti etc.) si unele bauturi (pH-ul variind de la 2,0 pana la 6,3) ce sunt consumate frecvent si in cantitati mari, in special de adolescenti, pot provoca eroziuni ale tesuturilor dure si carie (sucuri cu adaos de zahar; sucuri naturale de mere, portocale, lamaie, Coca-Cola, ape minerale cu bioxid de carbon etc.).
Tratamentul general (endogen) al cariei dentare la copii presupune administrarea unor preparate medicamentoase.
Din preparatele medicamentoase care contin calciu pot fi indicate:
1. gluconat de calciu, cate 0,3-0,5 g (o pastila) de 3 ori pe zi.
in functie de varsta se administreaza: pana la 1 an - 0,5 g; la 2-4 ani - 1 g; la 5-6 ani - 1,5 g; la 7-9 ani - 1,5-2 g; la 10-14 ani - 2-3 g.
2. glicerofosfat de calciu, cate 0,25-0,5 g de 3-5 ori pe zi.
3. lactat de calciu, cate 0,5-1 g de 2-3 ori pe zi.
Din preparatele ce contin fosfor se administreza:
1. glicerofosfat de calciu, cate 3 g de 3 ori pe zi, sau in granule, lA lingurita de 2-3 ori pe zi.
2. fitina sau geofitina, cate 0,25 g (o pastila) de 3 ori pe zi.
in tratamentul general al cariei dentare la copii cele mai eficiente sunt preparatele fluorului. Ele sunt administrate endogen sub forma de solutii ce pot contine vitamine (Videhol, Vitaftor, Vidaline), pastile (Zymafluor, Dentaflux, Osteofluor etc.).
Administrarea endogena a preparatelor fluorului la copii trebuie sa fie concordata cu concentratia lui in apa potabila
Administrarea zilnica endogena a preparatelor fluorului este recomandata timp de 250 de zile pe an sub supravegherea parintilor, lucratorilor medicali sau cadrelor didactice. in perioada calda a anului (vara) se evita administrarea acestor preparate, deoarece se mareste consumul de apa si deci creste aportul de fluor. La prescolari este rationala administrarea preparatelor fluorului o data pe zi in forma lichida (solutii sau dizolvarea comprimatelor in ceai, lapte etc.), iar scolarilor se recomanda masticarea sau sugerea comprimatelor in cavitatea orala.





Fisa de observatie a bolnavului

1. Date de pasaport.
. Nume: Bobeico Iulian.
. Anul nasterii: 1990.
. Sex: Masculin.
. Adresa: or. Drochia, str. Soseaua Sorocii 44 ap. 59.
. Elev.
2. Anamneza.
. Acuze: Dureri in regiunea dintelui 3.4, de la excitanti termici (rece-fierbinte), prezenta unei cavitati in dintele 3.4.
. Maladii concomitente-neaga.
3. Istoricul actualei maladii: Din spusele pacientului, circa sase luni in urma a aparut o cavitate de dimensiuni mici in dintele 3.4, care a progresat pina la simptoamele sus numite.
4. Examenul obiectiv.
. Examenil exobucal: Fara schimbari.
. Examenul endobucal:
 Formula dentra:

L L
87654321 12345678
87654321 1234 5678
L C L
 Mucoasa: Roz pala.
 Arcadele dentare: Integre, prezenta unei cavitati carioase profunde in dintele 3.4, care la sondare este dureroasa, percutia este indolora.

5. Diagnoza: Carie cronica profunda clasa II Black a dintelui 3.4.
6. Tratamentul:
. Anestezie mandibulara, infiltrativa cu Scandonest.
. Deschiderea cavitatii carioase.
. Exereza tesuturilor ramolite (necrectomia).
. Formarea peretilor cavitatii.
. Finisarea cavitatii.
. Alpicare obturatiei curative pe baza de hidroxid de calciu (Dycal).
. Alplicare obturatiei izoloatorii pe baza de cimenturi glass-ionomere (Ionosit).
. Aplicare obturatiei permanente din compozite fotopolimerizabile (Point 4).
. Lustruirea obturatiei.
7. Recomandatii. Respectarea igienei cavitatii bucale. Consultarea medicului stomatolog de doua ori pe an.

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu