TRATAMENT IN PNEUMONIA PNEUMOCOCICA



Tratamentul pneumoniei pneumococice este relativ simplu în cazurile uşoare, necomplicate şi la persoane anterior sănătoase, dar poate deveni complex, în formele severe de boală sau complicate.
În general bolnavii necesită terapie antimicrobiană şi măsuri de îngrijire generală, tratament simptomatic şi al complicaţiilor.
Majoritatea bolnavilor trebuie spitalizaţi, deşi persoanele tinere cu infecţie uşoară sau medie pot fi trataţi excelent la domiciliu.
Terapia de bază a pneumoniei pneumococice este cea antimicrobiană, iar Penicilina este antibioticul de elecţie. Marea majoritate a suşelor de pneumococ sunt sensibile la doze mici de Penicilină, la concentraţii minime inhibitoare de 0,1 microg/ml. Puţine suşe necesită concentraţii minime inhibitorii, mai mari de Penicilină - între 0,01-0,1 microg/ml, dar în ultimul deceniu s-au semnalat suşe de pneumococ rezistente la Penicilină sau cu multirezistenţă la antibiotice. Prevalenţa infecţiei cu pneumococi rezistenţi la Penicilină pare a fi în creştere.
Pneumonia pneumococică răspunde repede, cu defervescenţă în 2-3 zile, la doze relativ mici de Penicilină G, in doze zilnice de 1.600.000 - 2.400.000 U.I. administrate i.m. la 6 ore. Rezultate similare se obţin cu aceeaşi doză zilnică, administrată divizat i.m. la 8-12 ore sau i.v. la 12 ore. Nu există dovezi pentru o eficacitate deosebită a dozelor mai mari de Penicilină, pentru cazurile de pneumonie necomplicată sau cu pneumococi sensibili. Tratamentul cu Penicilină se întinde în medie pentru o perioadă de 7-10 zile, dar sunt necesare 3-4 zile de afebrilitate pentru oprirea sa. Pentru formele uşoare de boală se poate administra Fenoximetilpenicilina per os, 250-500 mgr la 6 ore, sau tratamentul pe cale parenterală cu Penicilină poate fi continuat pe cale orală, după ce s-a obţinut afebrilitatea.
Rezultate tot atât de bune se pot obţine cu Eritromicină (400-500 mgr la 6 ore) sau Ampicilină (500-1.000 mgr la 6 ore).
Administrarea de Tetraciclină, ca prim antibiotic, în pneumonia pneumococică este o eroare, întrucât
aprox. 7-25% din tulpinile de pneumococ sunt rezistente la Tetraciclină.
Sub tratament antibiotic febra dispare în 24-72 ore, starea toxică se ameliorează rapid (1-3 zile) iar sindromul de condensare clinic regresează în 5-7 zile. Rezoluţia radiologică se obţine în 7-14 zile.
Dacă după maxim 4 zile de tratament antibiotic nu se obţine defervescenţa bolii şi afebrilitate, tratamentul trebuie reconsiderat, existând mai multe eventualităţi:
1. pneumonia are o altă etiologie decât cea pneumococică (cu germeni gram negativi, stafilococ etc.);
2. complicarea pneumoniei (pleurezie sau empiem pericardică,meningită,etc.);
3. infecţie cu pneumococ rezistent la Penicilină sau alte antibiotice uzuale (eventualitate rară). Oricare din aceste eventualităţi impun reconsiderarea tabloului clinico-radiologic, examenul bacteriologic al sputei sau alte explorări ţintite.
Ca alternative de tratament antibiotic, în cazurile cu infecţie cu pneumococ rezistent la Penicilină, se pot obţine rezultate bune cu Cefalosporine (1-2 g/zi - parenteral) sau Clindamicină (1,2g/zi) sau Vancomicină (2g/zi) sau medicaţie antimicrobiană în raport cu antibiograma sputei.
Tratamentul general şi simptomatic poate fi tot atât de important cu cel antimicrobian. Administrarea de oxigen pentru 24 - 36 ore, este adesea necesară pentru bolnavii cu stare toxică, cu pneumonie extinsă, cu afecţiuni pulmonare asociate sau hipoxemie (de preferinţă monitorizată, în special la bolnavii cu istoric de boală pulmonară preexistentă). Hidratarea corectă, pe cale orală sau i.v., este adesea necesară, având în vedere tendinţa la deshidratare şi tulburări electrolitice, produse de febră, transpiraţii intense, vărsături etc.
Medicaţia antipiretică (Aspirină,Paracetamol) este în special indicată la bolnavii cu febră mare, care tolerează prost tahicardia (vârstnici,cardiopaţi,pulmonari cronici). Durerea pleurală poate fi mult redusă cu Aspirină, Codeină fosforică. La alcoolici există un risc deosebit de apariţie a tulburărilor psihice, în special delirium tremens; în această situaţie se pot administra profilactic Benzodiazepine sau, clasic, cantităţi mici de alcool.

Deşi sindromul toxic general şi hipotensiunea arterilă sunt rare în pneumonia pneumococică, uneori este necesar controlul hipotensiunii arteriale prin administrarea de lichide parenteral şi Dopamină ( 3-5 microg/min/kgcorp) sau Efortil i.v. şi/sau administrarea Corticosteroizi parenteral (Hemisuccinat de Hidrocortizon 100-200 mgr i.v. la 6-8 ore).
Tratamentul complicaţiilor cuprinde măsuri specifice, anterior semnalate.
Prevenirea pneumoniei pneumococice este necesară la persoane cu "risc înalt" de a face o boală severă, cu prognostic grav. În afara măsurilor generale de profilaxie, se foloseşte un vaccin antipneumococic conţinând polizaharide capsulare de la 23 tipuri de pneumococ, care ar fi responsabile de 90% din pneumoniile pneumococice bacteriemice. Persoanele apreciate cu "risc înalt" sunt cele peste 55 ani cu boli cronice debilitante ca: bronhopneumopatie cronică obstructivă sau broşiectazii, insuficienţe cardiace cronice sau cardiopatii avansate, ciroze hepatice, insuficienţe renale cronice, diabet, neoplazii (inclusiv limfoame maligne), mielom multiplu, alcoolism. Vaccinul se administrează o singură doză i.m. şi produce reacţii locale şi generale minime. De obicei nu este necesară reimunizarea, decât în cazuri de excepţie. Eficacitatea vaccinări este de peste 70% la adulţii imunocompetenţi, iar eşecurile sunt datorite imunodepresiei severe sau infecţiei pneumococice cu serotipuri care nu sunt incluse în vaccin.
Prognostic. În era preantibiotică, pneumonia pneumococică a fost o boală gravă, cu o mortalitate medie de aprox. 30%; de la introducerea Penicilinei, mortalitatea a scăzut semnificativ, fiind de aprox.5% în pneumoniile nebacteriemice şi de aprox.17% în cazurile bacteriemice. Peste vârsta de 50 ani, în condiţiile complicaţiilor şi a unor boli generale preexistente, mortalitatea este şi mai mare. Pneumonia la adult, anterior sănătos, cu pneumococ sensibil la Penicilină, ar trebui să nu determine mortalitate.
Semnele de prognostic sever includ: leucopenie, bacteriemie, afectare pulmonară multilobară, complicaţii extrapulmonare, infecţie cu pneumococ tip 3, boală sistemică preexistentă, colaps, alcoolism, vârstă peste 50 ani.











COMPETENTA 7. PREGATIREA MATERIALELOR SI MEDICAMENTELOR IN VEDEREA ADMINISTRARII


Cunostinte pentru administrarea medicamentelor
Asistenta medicala trebuie sa cunoasca si sa controleze:
 medicamentul prescris de medic sa fie administrat pacientului respectiv;
 doza corecta de administrare;
 timpii de executie;
 actiunea farmacologica a medicamentelor;
 frecventa de administrare si intervalul de dozare;
 efectul ce trebuie obtinut;
 contraindicatiile si efectele secundare;
 interactiunea dintre medicamente.
Asistenta medicala verifica si identifica:
 calitatea medicamentelor;
 integritatea medicamentelor;
 culoarea medicamentelor;
 decolorarea sau supracolorarea;
 sedimentarea, precipitarea sau existenta flocoanelor in solutie;
 lichefierea medicamentelor solide;
 opalescenta solutiilor.
Asistenta medicala respecta:
 calea de administrat prescrisa de medic;
 dozajul prescris, orarul de administrare si somnul pacientului;
 incompatibilitatea de medicament;
 administrarea rapida medicamentelor deschise;
 ordinea de administrare a medicamentelor (tablete, solutii, picaturi, injectii, supozitoare, ovule vaginale);
 servirea pacientului cu doza unica de medicamente pe cale orala.
Alegerea si pregatirea materialelor pt perfuzie
 pansamente adezive tip tip folie sau plasa, solutii dezinfectante;
 camp steril, manusi sterile;
 tampoane de vata, comprese sterile;
 garou elastic, masca;
 musama, aleza;
 tavita renala, foarfece;
 pensa hemostatica;
 romplast,fesa;
 solutie perfuzabila;
 perfuzor, piese intermediare(robinete);
 stativ, canula i.v.,fluturas;
 seringi si ace de diferite dimensiuni, sterile.

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu