In ceea ce priveste dezvoltarea psihosociala cea mai valorificata stadialitate este cea propusa de Erik Erikson, psiholog de formatie psihanalitica. Utilizand metoda biografica si analiza istorico-socio-psihologica el considera ca potentialul de dezvoltare al individului capata implinire pe tot parcursul vietii. Fiecare etapa e deschisa unei noi achizitii psihosociale, ca urmare unei noi crize de dezvoltare. Aceste crize apar din conflictele dintre posibilitatile de relationare ale persoanei si cerintele mediului social.
Personalitatea umana e o constructie in timp, dilemele fiecarei etape si natura influentelor receptate putand plasa fiecare noua achizitie intre variante polare. Erikson a emis ideea existentei unor componente duale (pozitive si negative) aflate in opozitie in fiecare dintre cele opt stadii pe care le propune. Stadiile sunt urmatoarele:
. In ordine descriptiva succesiva, in stadiul oral freudian (0-lan), exista relatia bipolara intre caracteristicile incredere vs neincredere ca expresii ale dependentei copilului de calitatea ingrijirii parentale. In acest sens ingrijirea calda, echilibrata, calma, determina increderea iar ingrijirea dezordonata, capricioasa, dezvolta neincrederea si teama, suspiciunea. Aceste caracteristici se instaleaza in alcatuirea In stadiul urmator ( intima a reactiilor, se stratifica in inconstient ca o structura bazala fiind foarte greu de schimbat. Factorul social determinant e mama sau substitutul matern iar axiologic se pun bazele sperantei
. In stadiul urmator (l-3 ani) se dezvolta caracteristici legate de autonomia si emanciparea copilului de tutela parentala imediata versus sentimentul rusinii si al indoielii ca expresie a incapacitatii de a dobandi autonoma. Excesul critic privind micile accidente ale varstei (ex. stricarea de obiecte) duce la exces de rusine. Daca i se lasa liber terenul dorintelor copilului acesta va efectua singur o serie de activitati marunte, isi va dezvolta autonomia. Axiologic se dezvola vointa iar factorii sociali determinanti sunt parintii. Ulterior, in alte faze, aceste caracteristici pot fi modificate dar adeseori se instaleaza intre structurile de baza ale personalitatii.
. Stadiul al treilea (4-5 ani) este un stadiu dominat de constituirea initiativei versus vinovatiei. Initiativa se manifesta in dimensiunile motorii, intelectuale, imaginative si se instrumenteaza prin abodarea a tot felul de actiuni ca: jocul, comunicare prin vocabular, etc. In cazul in care initiativa nu este ingradita ea devine caracteristica psihica. Ingradirea si evaluarea ei ca inoportuna creeaza sentimentul de vinovatie care se stabilizeaza si el in structura personalitatii. Axiologic la aceasta varsta se dezvolta dorinta de finalizare a actiunii.
. Stadiul al 4-lea. (6-l1 ani).Scoala absoarbe cea mai mare parte a disponibilitatilor copilului. Scoala impune reguli si tendinta spre sarguinta. In fapt in scoala are loc procesul de dezvoltare a sarguintei dar si trairea inferioritatii in cazul in care copilul nu poate raspunde cerintelor impuse. Confruntarea copiilor cu experienta sarguintei este grava. Inferioritatea se manifesta ca reactie la esec, la aceasta varsta structurandu-se valoarea competentei
. Intre 12-l8 ani copilul este dominat de constientizarea identitatii eului versus confuzia rolulrilor. Daca identitatea eului se taieste amplu, se intaresc increderea, autonomia, initiativa. Confuzia de roluri sau identificarea cu rolurile negative este frecventa la copiii delicventi si contribuie la intarirea neincrederii, indoielii, rusinii, inferioritatii. Comportamentul sexual este implicat si el in identitate. Esecul de roluri nu este de nerecuperat in stadiile urmatoare. Factorii sociali ce determina aceste achizitii sunt modelele si grupul de varsta care impun sentimentul unicitatii persoanei.
. Varsta mijlocie in care perechea de structuri antrenate este intimitate versus izolare Intimitatea se constituie si se intareste prin intemeierea unei noi familii si se refera la prietenie, angajare, sexualitate. Achizitia primordiala este reciprocitatea afectiva.
. Implica varsta adulta mijlocie si perechea de relatii altruism versus egocentrism. Altruismul se exprima prin preocupari fata de altii, inclusiv pentru generatiile viitoare, pentru progresul tarii, umanitatii. Egocentrismul exprima ratarea atitudinii altruiste. Axiologic se dobandeste simtul responsabilitatii, devotiunea.
. se contureaza la anii batranetii in jurul trairilor realizare versus disperare. Sensul realizarii se construieste din posibilitatea de a-si evalua viata ca pe o realizare; contrariul ei se constituie din retrospective ce vad esecurile, ratarea sau caile precare alese in viata.
