Conceptul de stadii ale dezvoltarii personalitatii

Asa cum s-a aratat la abordarea teoriei educabilitatii, dezvoltarea personalitatii se bazeaza pe legea automiscarii universale, care sustine ca evolutia fiintei umane se realizeaza in contextul unor modificari stadiale, trecand prin etape ireversibile. Astfel, dezvoltarea personalitatii se manifesta ca un proces stadial dinamic, ca o succesiune de faze relativ distincte, dar si in interactiune, cu caracter progresiv sistematic.
Stadiile sau fazele dezvoltarii personalitatii sunt denumite si etape de varsta.
Evolutia fiintei umane este legata de doua mari stadii de dezvoltare, in interactiune: dezvoltarea filogenetica, adica dezvoltarea istorica a omului, in care ereditatea este prezenta (gr. filos - istorie si gr. genesis - nastere) si dezvoltarea ontogenetica, adica dezvoltarea individuala a omului pe tot parcursul vietii (gr. ontos - individ, individual si gr. genesis - nastere).
in acest capitol se vor prezenta datele ce privesc dezvoltarea ontogenetica a personalitatii, evidentiind particularitatile de varsta si individuale, cu implicatiile lor psihopedagogice.

Teorii ale dezvoltarii stadiale ontogenetice a personalitatii

Istoria pedagogiei si psihologiei a cunoscut diverse teorii privind dezvoltarea stadiala a personalitatii. Printre acestea se pot mentiona:

Teoria interpersonala sau a relatiilor interpersonale sustinuta de H. S. Sullivan in
lucrarea sa: "An interpersonal Theory of psychiatry", New York, Norton, . Ha sustinut ca reiauilejj.inlre.persoanc (relatiile interpersonale^ suntjgneratoare de particularitaunoi. relativ asemanatoare intre indivizii grupului din aceeasi etapa de varsta. in functie de caracterul relatiilor interpersonale si ale varstei cronologice, el a stabilit urmatoarele etape de varsta: primul an de viata; copilaria; preadolescenta; adolescenta tarzie si varsta adulta sau maturitatea. El sustine ca profilul fiecarei etape de varsta este influentat de interactiunea factorilor biologici si a factorilor socioeducationali, primii avand o pondere mai mare la varstele mici, iar ceilalti avand o pondere mai mare in etapele mai mari de varsta.

Teoria psihosociala a ego-ului (a individualitatii) sustinuta de E. Erikson in lucrarea sa "Childhood and Society", New York, Norton, 1950, teorie abordata in spiritul psihanalizei clasice. El sustine influenta deosebita a factorilor interni, care insa intra in relatie cu factorii de mediu culturali si educationali, determinand anumite particularitati specifice si relativ comune persoanelor din aceeasi etapa de varsta. El sustine ca fiecare etapa de varsta se caracterizeaza printr-o anumita criza, care se rezolva prin trecerea la o alta etapa de varsta. El remarca urmatoarele etape de varsta: varsta sugarului; prima copilarie; varsta scolara mica; varsta de licean; tineretea; maturitatea; maturitatea tarzie si batranetea.

Teoria dezvoltarii cognitive a personalitatii sustinuta de Jean Piaget in lucrarea "Psihologia inteligentei". Aceasta teorie arata ca personalitatea parcurge anumite stadii operationale de natura cognitiva (de cunoastere), astfel: stadiul inteligentei sensorio-motorie: 0-2 ani; stadiul operatiilor concrete: 2-l1 ani; stadiul operatiilor formale (logice): 1l-l9 ani si stadiul operatiilor profesionalizarii: dupa 19 ani. J. Piaget sustine ca adolescentul (1l-l9 ani) se caracterizeaza prin a parcurge demersul cognitiv de la adevaruri verificate spre formularea de ipoteze si perspective ipotetice, trecand printr-o afectivitate insotita de idealuri umaniste, dar si printr-o stare de egocentrism, aceasta din urma determinata de increderea nelimitata, exaltata in capacitatile proprii de gandire si actiune; in adolescenta tarzie (dupa 19 ani), tanarul realizeaza trecerea de la exaltare la "realismul" etic, operatiile de profesionalizare, prin caracterul lorsocial-realist, determinand aceasta caracteristica.

Criterii si modele de periodizare a etapelor de varsta

. Periodizari intalnite in istoria pedagogiei

In functie de evolutia fizica, de evolutia psihica si de evolutia prin educatie s-au stabilit urmatoarele tipuri de varsta: varsta cronologica, dupa criteriul evolutiei biologice; varsta mentala, dupa criteriul evolutiei psihice si varsta scolara (instructiv-educativa), dupa criteriul evolutiei invatarii.
In functie de aceste tipuri de varsta anumite personalitati filosofice sau pedagogice au stabilit stadiile de dezvoltare a personalitatii, existand diferentieri de durata a etapelor si a caracteristicilor acestora. Printre cei ce au abordat problema periodizarii varstelor mentionam: Aristotel (384-322 i.Ilr.) a sustinui ca etapele de varsta au structuri si trasaturi de varsta relativ asemanatoare, cu o durata de 7 ani fiecare; J.A. Comenius (1592-l670) a sustinut ca durata fiecarui etape este de 6 ani; J.J. Rousseau (1712-l778) a sustinut durate inegale ale etapelor de varsta, astfel: 0-l2 ani etapa dezvoltarii fizice; 12-l5 ani etapa educatiei morale; 15-20 ani etapa educatiei profesionale etc. Aceasta etapizare corespunde numai partial evolutiei fiintei umane, in sensul ca anumite dimensiuni ale personalitatii se formeaza mai mult in anumite perioade, dar nu este mai putin adevarat, ca majoritatea elementelor personalitatii se formeaza in toate etapele de varsta, cu exceptia (relativa) a profesionalizarii, care se accentueaza incepand cu adolescenta, adolescenta tarzie sau tineretea; Dimitrie Cantemir. domnitorul Moldovei si marele carturar roman (1673-l723) in lucrarea sa "Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea" face o interesanta periodizare a varstelor, folosind suplimentar pentru delimitarea lor si denumiri metaforice, derivate din evolutia plantelor, astfel: -pruncia sau floarea vietii; - copilaria sau legarea florii; - calarigia (ceea ce astazi se denumeste pubertatea) sau imparguirea; - voinicia sau coacerea poamei; - barbatia sau culegerea fructelor; -carunlctea (incaruntirca) sau "inceperea lancezirii" si batranetea sau "de tot putreguinea vietii".
Desigur, ultimele doua etape de varsta se caracterizeaza printr-o diminuare a posibilitatilor fizice si spirituale, dar nu este recomandabil sa folosim comparatiile metaforice facute de D. Cantemir, fiindca ele ar putea nemultumi persoanele ajunse in una din ultimele doua etape de varsta.

. Periodizari de varsta in conceptia contemporana

in urma generalizarii experientei didactice pozitive si a rezultatelor unor cercetari mullidisciplinare (psihologice, pedagogice, biologice, medicale, socio-lo°ice, ergonomice etc.) s-au conturat grupele si perioadele (etapele) de varsta (3 grupe si 9 etape de varsta), astfel:
A. Grupa varstelor premergatoare scolaritatii (de la nastere la 6 sau 7 ani):
. Pruncia sau varsta sugarului: de la nastere la 1 an.
. Copilaria anteprescolara: 1 -3 ani.
. Copilaria prescolara: 3-6(7) ani.
B. Grupa varstelor scolare: 6(7)-l8(19) ani:
. Prepubertatea (varsta scolara mica), corespunzatoare scolii primare, clasele MV; 6(7)-l0( 11)
ani.
. Pubertatea (preadolescenta, adolescenta timpurie sau varsta scolara mijlocie), corespunzatoare
gimnaziului, clasele V-VTII; 10( 11)-l4( 15) ani.
. Adolescenta (tineretea timpurie sau varsta scolara mare), corespunzatoare liceului, clasele IX-XII, sau scolii profesionale: 14(15)-l8(19) ani.
C. Grupa varstelor adulte: 18(19) ani - inainte.
. Tineretea: 18( 19)-23(24) ani sub raport fiziologic si 28(30) ani sub raport spiritual, varsta corespunzatoare invatamantului superior, invatamantului postliccal si activitatii social-utile si creative.
. Maturitatea: de la 23(24) sau 28(30) ani pana la pensie: 60 ani (femei) si 65 (barbati), varsta corespunzatoare vietii active, social-utile si creatoare.
. Batranetea: de la pensie, in functie de legislatie - inainte (varsta medie: barbati: 69-70 ani si femei: 72-73 ani; desigur aceasta varsta poate ajunge la mai multi ani: 90,100,110 si chiar mai mult ("monumente ale naturii").

. Interactiunea dintre etapele de varsta

intre varste exista o anumita interactiune, manifestandu-se, la unele persoane, anumite fenomene firesti, cum sunt: unele trasaturi ale etapei ulterioare de varsta se dezvolta in varsta anterioara, dupa cum exista situatii ca unele particularitati specifice unei etape de varsta sa apara mai tarziu, in varsta ulterioara; exista fenomene de precocitate la ambele sexe cu l-2 ani si in mod exceptional si de mai multi ani; fetele se dezvolta in general cu l-2 ani inaintea baietilor, devans care insa se diminueaza in jurul varstei de 20(21) de ani.

. Definitiile si caracterizarea particularitatilor de varsta si individuale

a) Conceptul de particularitati de varsta. Ele sunt structurile si trasaturile anatomofiziologice, psihice si actionale (comportamentale), relativ comune (asemanatoare), care caracterizeaza persoanele din aceeasi etapa de varsta, ca urmare a influentelor relativ asemanatoare de mediu si educatie.
Particularitatile de varsta mai pot fi definite astfel: un nivel relativ asemanator de dezvoltare fizica; un nivel relativ asemanator de a gandi si de a simti si un nivel relativ asemanator de a actiona si de a se comporta.

b) Conceptul de particularitati individuale. Particularitatile individuale sunt structurile si trasaturile anatomofiziologice, psihice si actionale (comportamentale) care deosebesc persoanele (indivizii) unele de altele, fie ca sunt din aceeasi categorie de varsta sau de varste diferite.
Acad. prof. Vasile Pavclcu, in lucrarea "Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii" delimiteaza astfel cele doua grupe de particularitati: "fiecare dintre noi ne asemanam cu toti" (particularitatile de varsta), "si, in acelasi timp, nu ne asemanam cu nimeni" (particularitatile individuale).

. Caracteristici generale ale particularitatilor de varsta

a) Particularitatile anatomofiziologice au o evolutie mai precisa si mai previzibila in cadrul cronologiei varstelor, asa cum se constata la insusirile: volum, inaltime, greutate, osificare, glandele cu secretie interna etc, desigur, in situatia existentei unor conditii normale ale dezvoltarii fizice.
b) Particularitatile psihice si actionale (comportamentale) au o evolutie mai variabila, mai mobila, nivelul si calitatea lor depinzand intr-o masura importanta de influenta activa a unor conditii favorabile socioculturale si educationale.
c) in situatia existentei unor conditii de natura biologica si a unor influente psihosocio-culturale si educationale relativ asemanatoare, nivelul si calitatea dezvoltarii particularitatilor de varsta ale persoanelor din aceeasi etapa de varsta sunt relativ comune (asemanatoare).
d) Atunci cand nu mai actioneaza conditii relativ egale, indeosebi, de natura socioculturala si educationala, in mod firesc particularitatile de varsta de natura psihica si actionale (comportamentale) se dezvolta inegal ca nivel si calitate la persoanele din aceeasi grupa de varsta.
e) Ca urmare a influentelor biologice si a celor socioculturale si educationale deosebite pot (si apar) persoane precoce ("minune"), persoane supra-dotate, la care nivelul si calitatea particularitatilor de varsta sunt superioare majoritatii persoanelor din aceeasi etapa de varsta.
f) Comanda sociala cere un standard ridicat si favorabil de influentare socioculturala si educationala pentru toate persoanele din aceeasi etapa de varsta: in acelasi timp, ea cere sa acordam o atentie deosebita persoanelor precoce, a celor supradotate, deoarece dezvoltarea lor, in concordanta cu potentialul lor deosebit, va crea fondul de aur al unor viitoare performante, ale creativitatii intr-un domeniu sau altul, calitati certe ale progresului.
g) Stimuland persoanele precoce, supradotate ce s-au dezvoltat in mod firesc, nu este bine sa fortam actiunile noastre spre a ajunge cu orice pret la persoane "precoce", supradotate! in scopul obtinerii cu orice pret a "precocitatii, a supradotarii", ar putea sa apara consecinte nefavorabile asupra evolutiei persoanei, in sensul subrezirii sanatatii si afectarii negative a proceselor si starilor psihice, care in mod cert vor necesita tratamente medicale si psihiatrice, uneori reusind doar partial inlaturarea consecintelor suprasolicitarii, mai ales sub raport psihic. Este bine ca actiunile de dezvoltare a particularitatilor de varsta sa se faca normal, in conformitate cu cerintele fiecarei etape de varsta, desigur exceptand cazurile reale de precocitate, de supradotare, care trebuie tratate diferentiat de cazurile marii majoritati a persoanelor din aceeasi etapa de varsta.
h) Exista puncte de vedere ca 50% dintre particularitatile psihice isi au baza de formare, indeosebi cantitativa, in primii 4-6 ani de viata, 30% intre 4-9 ani, iar 20% intre 8-l8 ani. Desigur aceasta periodizare si aceste procente pot fi discutabile, ele fiind in functie de calitatea biologica si de calitatea influentelor socioculturale si educationale. Ceea ce este de retinut este faptul important ca procesele psihice se dezvolta in mod obiectiv din cele mai fragede varste, aceasta necesitand atentia ce trebuie sa o acordam dezvoltarii psihice a copiilor de la varstele mici.
Studii de neurobiologie si neuropsihologie sustin ca elementele inteligentei si ale capacitatilor intelectuale (memorie, gandire, imaginatie etc.) se dezvolta intr-o masura importanta la varstele mici, chiar in jurul celei de 8(9) ani fapt care cere factorilor educativi sa creeze toate conditiile invatarii activ-independente, studiului serios al cartii in corelatii cu studiul pe Internet!
I) Psihologia si pedagogia contemporane apreciaza ca anumite procese psihice, indeosebi cele care stau la baza dezvoltarii capacitatilor cognitive (de cunoastere, intelectuale), se pot obiectiva fie sub forma de capacitati executive, fie sub forma de capacitati creative, datorita calitatii instructiei si a modului de predare-invatare. Capacitatile intelectuale executive sunt mai mult rezultatul invatarii pe baza de intelegere si memorizare dupa model (modelul profesorului, modelul cartii etc); ele se dezvolta progresiv, insa, pana la o anumita limita, formand oameni pregatiti pentru a fi mai mult buni executanti, in acelasi context, capacitatile cognitive creative sunt mai mult rezultatul invatarii personale, independente, euristice, asigurandu-se o dezvoltare intelectuala deschisa, libera, care antreneaza atat invatarea dupa model, dar trecuta prin filtrul gandirii proprii, cat si invatarea libera, independenta, euristica, in concordanta cu aptitudinile si interesele copiilor, care are ca finalitate formarea unor oameni pregatiti, dar si creativi.
Cele doua ipostaze ale dezvoltarii capacitatilor cognitive depind atat de inzestrarea biologica si de aptitudini, cat si de calitatea influentelor instructiei, de specificul predarii-invatarii. Desigur, societatea are nevoie de specialisti pregatiti ca buni executanti, care sa produca bunuri materiale, spirituale si servicii. Ea are insa nevoie foarte mare si de specialisti instruiti, creativi, capabili sa asigure progresul continuu la inalte cote de performanta, noutate si originalitate. Scoala de toate gradele va trebui sa imbine in mod dinamic si armonios predarea-invatarea dupa model, cu cea euristica, dinamizand cat mai mult dezvoltarea capacitatilor cognitive creative ale viitorilor specialisti.

Particularitatile de varsta ale copiilor de varste mici - prescolara, prepubertate si pubertate (preadolescenta) 3-l4(15) ani si implicatiile psihopedagogice

. Particularitatile anatomofiziologice

Printre cele mai importante mentionam:
a) Varstele mici pana la pubertate inclusiv se caracterizeaza printr-o dezvoltare fizica progresiva intensa.
b) Cu toata dezvoltarea fizica continua si intensa, cu exceptia glandelor cu secretie interna, restul sistemelor organismelor cunoaste indeosebi o dezvoltare cantitativa, prezentand limite sub raport calitativ, astfel:
- Creierul, care reprezinta sistemul nervos central, cunoaste dezvoltarea puternica, asigurandu-se mielinizarea neuronilor (fibrelor nervoase) si cresterea in greutate apropiata de cea a adultilor, astfel ca in timp ce la varsta de 3-6 ani are 1 100 g, la varsta de 12 ani ajunge la circa 1 400 g. De retinut insa faptul ca desi creierul la varstele mici are mare plasticitate si mare putere de receptivitate, sub raport structural si informational are o evolutie limitata, nedezvoltandu-se corespunzator sub raport fiziologic centrele memoriei, intelegerii, imaginatiei etc.
- Sistemul muscular ajunge la o importanta dezvoltare, dar prezinta insa limite, forta sa fiind inca mica.
- Sistemul osos ajunge la pubertate la o dezvoltare puternica sub raport cantitativ, puberul fiind aproape de inaltimea adultului, dar el este insuficient solidificat.
- Volumul inimii si plamanilor este inca limitat dezvoltat si abia la pubertate se constata o crestere brusca, de circa doua ori, care favorizeaza circulatia mai rapida si mai intensa a sangelui; sistemul circulator, datorita mentinerii diametrului mic al vaselor sangvine, micsoreaza circulatia sangelui, astfel ca si la pubertate se simte inca lipsa de sange in creier.
Datorita dezvoltarii bruste a glandelor cu secretie interna, a celor sexuale indeosebi, care la pubertate ajung la maturizare, apar si se manifesta o serie de fenomene secundare cum sunt: durerile de cap, ametelile, palpitatiile, starile de oboseala, schimbarile de dispozitie si fenomenele cunoscute - menstruatia, la fete, si polutia, la baieti.
Desi pe ansamblu exista o dezvoltare intensa si continua, la varstele mici sunt in acest cadru si diferentieri de dezvoltare la baieti si fete, astfel: fetele, in general, au o dezvoltare mai armonioasa si mai echilibrata a sistemelor organismului, in timp ce baietii au o dezvoltare mai disproportionata a unor sisteme ale organismului, evidentiindu-se in acest context mainile care sunt mai lungi decat volumul corpului, ceea ce ii face sa para "desirati" etc; baietii, in general, in cifre absolute, intrec dezvoltarea fetelor la anumite sisteme ale organismului, cum sunt inaltimea, greutatea etc. desigur, exista si exceptii de la regula, in sensul ca exista si fete care se dezvolta puternic in greutate si inaltime.

. Implicatii psihopedagogice privind dezvoltarea fiziologica la varstele mici

Printre acestea pot fi remarcate:

a) Asigurarea unei alimentatii bogate si variate care sa satisfaca cerintele dezvoltarii fizice continue si intense a tuturor sistemelor organismului, evitan-du-se cu desavarsire bauturile alcoolice, care datorita "cruditatii" pot afecta grav fizic si psihic individualitatea copilului si indeosebi cea legata de creier.
b) Asigurarea unui regim de viata si activitate (scolara si extrascolara) rational si echilibrat, evitandu-se suprasolicitarile (supraincarcarea).
c) in cadrul regimului de viata sa se asigure somnul suficient - factor al dezvoltarii si refacerii fizice, acesta fiind stabilit in functie de varsta, astfel: 10-l1 ore de somn pana la varsta de 10 ani; 9-l0 ore de somn pana la varsta de 15-l8 ani; circa 8 ore de somn dupa 18 ani. Pentru copiii de varsta pana la 14-l5 ani se pot programa si 1 -2 ore de somn in timpul zilei, mai ales dupa activitatile scolare.
d) La varstele mici, datorita lipsei anticorpilor fata de anumiti agenti "agresivi", a necunoasterii mijloacelor de a "lupta" cu ei, copiii pot sa se imbolnaveasca cu usurinta. in acest context, adultii trebuie sa previna imbolnavirile copiilor, iar daca au aparut bolile, acestea sa fie imediat tratate. in conditii stiintifice, cu ajutorul personalului medical.
e) In cadrul regimului de munca si viata trebuie cerut copiilor sa-si asigure o pozitie verticala a corpului, pentru a inlatura deformarea sistemului osos, asa cum ar fi curbarea coloanei vertebrale.
f) O conditie esentiala a reusitei in dezvoltarea fiziologica normala, fara traume si alte consecinte negative, consta in constientizarea treptata a copiilor asupra particularitatilor lor fiziologice, asupra limitelor acestora, pentru ca ei insisi sa contribuie la prevenirea consecintelor negative ale dezvoltarii lor. Totodata, aceasta constientizare trebuie sa-i faca sa inteleaga ca anumite salturi bruste in dezvoltare, ca dezvoltarea fizica cantitativa apropiata de adulti, nu sunt suficiente pentru a se considera adulti. Ei trebuie sa inteleaga ca numai dupa ce se vor implini dezvoltarile cantitative si calitative, numai dupa aceea pot sa se manifeste ca adulti, dar si aceasta in limite rezonabile, avand in vedere ca experienta adultului se castiga in timp si prin activitate.

. Particularitatile psihice si actionate (comportamentale) ale copiilor de varste mici (prescolare pana la pubertate inclusiv) si implicatiile lor psihopedagogice

Concomitent cu dezvoltarea anatomofiziologica, cu evolutia ascendenta struc-tural-functionala a creierului indeosebi, se dezvolta si particularitatile psihice si actionale ale copiilor.
Desigur, nivelul si calitatea particularitatilor psihice si actionale sunt determinate in masura importanta de influenta agentilor socio-educationali - viata si educatia din familie, viata si educatia prescolara, viata si educatia scolara indeosebi. Un rol important il au si influentele factorilor extrafamiliali si extra-scolari - mass media si alti factori educativi.
in acest context, se vor analiza selectiv caracteristicile proceselor cognitive, ale proceselor afective, volitive si actionale (comportamentale), concomitent cu implicatiile lor psihopedagogice.

Particularitati ale proceselor cognitive la varste mici

a) Atentia (procesul psihic de orientare si concentrare a componentelor psihofiziologice): trece treptat de la forma involuntara spre cea voluntara, de la cea putin stabila spre cea stabila; aceasta necesita ca durata activitatilor sa fie adaptata corespunzator intensitatii procesului cognitiv si varstei subiectului, iar cand atentia slabeste in cadrul perioadei de activitate este necesar sa se intervina pentru mentinerea sau restabilirea atentiei, prin modalitati corespunzatoare: anumite miscari la cei mici, pauze mai dese, predarea activa, interesanta etc.
b) Memoria (procesul de stocare si reproducere a informatiilor etc): dovedeste mare plasticitate, receptivitate, datorita stocului redus de informatii;
la varstele mici, indeosebi intre 13-l5 ani actioneaza relativ puternic memoria auditiva, in timp ce memoria vizuala este prezenta pana la varsta adulta; trece treptat de la memoria mecanica (pe de rost) la memoria logica (pe baza de intelegere); sunt necesare eforturi pedagogice de explicitare si argumentare corespunzatoare pentru asigurarea accesibilitatii, a intelegerii celor memorate.
c) Gandirea (capacitatea de reflectare indirecta, abstractizata si generalizata a notelor esentiale ale realitatii prin intermediul notiunilor, judecatilor si rationamentelor): are o pondere mare gandirea concreta (copiii gandesc si actioneaza prin concret, fara evidentierea elementelor abstracte - notiuni, idei, principii etc); este posibila si necesara trecerea treptata de la gandirea concreta la gandirea abstracta, logica; pentru demersul corelarii gandirii concrete cu gandirea abstracta este necesar sa se imbine in predare-invatare materialul didactic intuitiv cu mijloacele logico-matematice; aceasta necesita pregatirea copiilor pentru formarea, intelegerea si operarea cu notiuni, judecati si rationamente, pentru ca la pubertate sa se stimuleze gandirea logica.
d) Imaginatia (capacitatea de creare a unor imagini, idei, solutii etc. noi): copiii mici manifesta o imaginatie vie si fantastica (ireala); ei viseaza (isi inchipuie) orice; ei se vad ingineri, aviatori, medici, cosmonauti, artisti etc, fara sa-si dea seama daca au posibilitati de realizare; este necesar sa le stimulam cat mai mult imaginatia, la inceput fantastica, treptat ea sa devina realist-fantastica, iar la pubertate sa ajunga la o imaginatie cu o doza importanta de realism, adica sa o imbine cu elementele rationale (de gandire) in ceea ce priveste atat posibilitatile individuale, cat si cele sociale de realizare.

e) Marea curiozitate (dorinta si nevoia de a afla si a intelege): datorita stocului relativ redus de informatii si a dezvoltarii limitate a capacitatilor intelectuale, copiii mici se caracterizeaza prin mare curiozitate de cunoastere (intelectuala), prin "sete" de a afla si a sti cat mai multe. intrebarile de genul: ce este aceasta?; de ce este asa?; dar de ce este asa?; si mai cum? etc, sunt cerinte cognitive firesti ale copiilor de varste mici. Este necesar sa le satisfacem curiozitatea, sa le raspundem la intrebari, oferindu-le explicatiile si argumentele, dupa puterea lor de intelegere. Desigur, nu avem posibilitatea sa le dam explicatii care sa le ofere o intelegere in profunzime si extensiune. Este necesar sa evitam raspunsurile si explicatiile false. Putem folosi anumite metafore, care-i satisfac la o anumita varsta, dar trebuie sa avem grija sa revenim cu raspunsurile si explicatiile, atunci cand sunt pe alta treapta a dezvoltarii intelectuale, pentru ale da raspunsurile stiintifico-realiste. De exemplu, la intrebarile cine l-a adus pe el sau pe fratele (sora) lui? La varstele mici ii putem da raspunsul ca l-a adus barza! La prepubertate si pubertate, insa, trebuie (si poate) sa ajunga la intelegerea relativ corecta a aparitiei lui ca fiinta umana. Daca nu o facem, s-ar putea sa ramana cu impresia ca i-am mintit sau ca suntem nepriceputi!
f) Spirit de imitatie (capacitatea de a reproduce intocmai anumite modele cognitive, comportamentale etc): Ia varstele mici se manifesta o puternica capacitate de imitatie; imita actele celor mari (vazute, auzite etc.) fara discernamant, dorind, in fapt, sa fie la "inaltimea" celor mari; daca-i intrebam de ce au procedat asa (mai ales in cazul unor comportamente necorespunzatoare), raspund invariabil: asa a facut (a zis etc.) mama, tata, bunica, bunicul, vecinul, medicul etc; de aici necesitatea de a le oferi modele pozitive (bune, frumoase, corecte, civilizate), caci imitandu-le vor deveni reflexe pozitive de comportament, ferindu-ne sa le oferim "modele" negative; in cazul in care, fara voia noastra s-au intalnit cu "modele" negative, sa incercam sa le explicam nocivitatea acestora in dezvoltarea individualitatii lor, a comportamentului lor; modelele de orice fel lasa urme adanci in dezvoltarea si comportamentul copiilor, uneori pentru toata viata, asa cum sunt modelele "celor 7 ani de-acasa"; sa nu ne bazam pe faptul ca ei nu pricep, nu inteleg si astfel ne putem manifesta oricum! Nu inteleg, dar inregistreaza si cand nu te astepti le implica in comportamentul lor.
g) Motivele-motivatia (mobiluri sau stimuli interni si externi care sustin indeplinirea unor trebuinte, actiuni, fapte). La varstele mici actioneaza mai niult motivele extrinseci (exterioare), cum sunt notele, recompensele morale si materiale. Este necesar ca ele sa fie corecte, sa fie date pe merit, evitandu-le conditionarea de catre copii a primirii lor, ele acordandu-se numai ca urmare a faptelor lor. Totodata, este necesar sa se dezvolte si sa se constientizeze treptat si motivele interioare, cum ar fi setea de cunoastere, dragostea si pasiunea pentru invatatura (motivatia invatarii) etc, deoarece acestea ii vor conferi valente superioare evolutiei lui psihice.

h) Procesele afective (simtirile si trairile sufletesti). Se caracterizeaza prin simtiri, trairi si sensibilitati sufletesti vii si puternice, prin ceea ce numim tonus afectiv. Pe copiii mici totul ii impresioneaza, ii entuziasmeaza, ii bucura -daca stimulii cu care vin in contact sunt pozitivi - sau ii intristeaza, ii supara -daca stimulii sunt negativi. Ei sunt puri (curati) sufleteste, ei sunt sinceri si cred in cei mai mari decat ei. De aceea, cei mari, educatorii, parintii etc, trebuie sa nu-i tensioneze negativ, sa nu-i dezamageasca, preocupandu-se sa le creeze stari care sa le ofere posibilitatea unor simtiri si trairi sufletesti pozitive, optimiste, asi°urandu-le treptat trecerea de la emotii, la trairi sufletesti superioare, sub forma de sentimente de prietenie, de dragoste fata de parinti, colegi, fata de invatatura.
I) Procesele actionale (comportamentale). Se caracterizeaza printr-o intensa nevoie de miscare, de actiune, datorita procesului intens de dezvoltare fizica necesitatii consumului de energie si fortei ce se acumuleaza.
Copiii alearga, striga, se joaca cu mingea, arunca diverse obiecte etc, fiind tentati sa sara garduri, obstacole etc, fara sa-si dea seama de pericol, de faptul ca ii pot deranja pe altii. Miscarile, actiunile copiilor sunt deseori involuntare, lipsin-du-le spiritul de discernamant si analiza motivelor ce declanseaza faptele lor. Este necesar sa le cream conditii favorabile pentru ca sa-si consume surplusurile de energie si forta ce le raman la dispozitie (in cazul cand sunt scolari), inlaturand situatiile de accidente si de poluare sonora etc a celor din jur. constientizandu-i treptat sa-si foloseasca acest surplus de energie pentru diverse scopuri: invatatura, jocuri didactice, sport, odihna activa etc, in spatii organizate, ca terenurile de sport, salile de gimnastica etc
j) Pubertatea, prin particularitatile ei, este etapa propice realizarii corespunzatoare a orientarii scolare si profesionale a copiilor. Aceasta presupune cunoasterea multidimensionala a copiilor, autoconstientizarea propriilor posibilitati cat si cunoasterea acestora de catre parinti, care vor lua in considerare posibilitatile reale actuale si de perspectiva ale societatii pentru ocuparea fortei de munca si a specialistilor. In acest context, se preconizeaza ca la absolvirea gimnaziului, copiii sa doreasca (sa aspire) spre o anumita scoala sau profesie, analizandu-si bine posibilitatile, cat si faptul ca posibilitatile (aptitudinile) lor au caracter polivalent. Ca atare, sa aspire spre scoala si profesia unde s-ar putea sa aiba reusita.

Varstele mici si indeosebi varsta pubertatii, in conditiile unor erori de educatie, a unei educatii necorespunzatoare, pot declansa (genera) unele trasaturi si manifestari negative asa cum este egocentrismul (ego - eu), care-l face pe copil sa doreasca, sa creada ca totul se invarte in jurul sau (el fiind centrul tuturor atentiilor), neglijandu-i pe toti cei din jur. Se pare ca egocentrismul este determinat de nevoia de a se adapta la mediu, de a-si satisface unele trebuinte, cum este cea de hrana sau de aparare. In mod inconstient copilul le poate "exploata", exagera! Daca i s-ar satisface trebuintele la nivel exagerat, copilul ar ajunge un "mic tiran", care i-ar "tortura" pe cei din jur, ceea ce ar conduce la faptul ca personalitatea sa s-ar degrada continuu. Este necesar sa se satisfaca cerintele fiziologice si spirituale firesti ale copiilor, pentru a le asigura o dezvoltare elevata si demna a personalitatii. Nu trebuie insa sa li se satisfaca cerintele exagerate, capriciile etc
La varstele mici si la pubertate indeosebi, din aceleasi considerente, dar si datorita spiritului de imitatie si bravare, pot aparea anumite ticuri (miscari spontane nedorite ale unor parti ale organismului, cum ar fi clipirea din ochi, darea din umeri, tragerea nasului) etc. Ele trebuie prevenite si, dupa caz, inlaturate.
Dezvoltarea intensa si brusca a unor sisteme ale organismului, lipsa unor conditii favorabile de formare a personalitatii, pot determina aparitia si manifestarea asa-numitei varste critice a pubertatii.
Copiii de aceasta varsta, atat baietii cat si fetele, vazandu-se inalti aproape ca parintii, constatand maturizarea unor glande cu secretie interna, ce-i face capabili de a procrea etc, in cazul lipsei de constientizare a limitelor dezvoltarii lor fiziologice, intelectuale si profesionale, pot sa ajunga la o incredere exagerata in posibilitatile lor si astfel pot sa apara anumite trasaturi si manifestari negative, cum ar fi: indrazneala dusa pana la obraznicie, incapatanarea, tendinta de bravare, de nonconformism si evadare, care pot degenera in libertinism si vagabondaj, cu consecinte neprevazute de degradarea personalitatii, cum ar fi delincventa juvenila manifestata prin infractiuni grave - furturi, agresiuni, consum de droguri etc.
O asemenea evolutie critica nu este insa fatala. Daca se intervine din timp, cu pricepere si tact, in mod sistematic din partea tuturor factorilor educativi, cu constientizarea asupra valorificarii valentelor varstei, atunci se poate inlatura perspectiva varstei critice. Avem dovada ca milioane de copii au trecut prin aceasta varsta, cu particularitatile ei deosebite, dar firesti, si daca au avut conditii normale si favorabile de dezvoltare fizica, psihica si comportamentala, s-au format ca personalitati normale, competente si demne.
Familia, scoala, toti factorii educativi, intreaga societate au obligatia morala de a preveni situatiile critice ale pubertatii, iar daca au aparut elemente ale unei asemenea varste nedorite, au obligatia de a interveni cu pricepere si hotarare pentru a diminua si eradica elementele ce conduc la degradarea personalitatii copiilor.
Evidentiind limitele dezvoltarii copilului preadolescent, este necesar, in acelasi timp, sa-i subliniem si acumularile pozitive specifice varstei, faptul ca el poate deveni un partener al educatorilor, un subiect al educatiei, un factor ce poate contribui la propria-i dezvoltare, prin constientizare, autocontrol si autoevaluare, calitati posibile de dezvoltat la aceasta varsta.

Scriitori romani