Educabilitatea - Factorii dezvoltarii personalitatii



Personalitatea reprezinta un ansamblu unitar, integral si dinamic de insusiri, procese si structuri psihofiziologice si psihosociale, care diferentiaza modul de conduita al unui om in raport cu altii, asigurandu-i o adaptare originala la mediu, strans legata de o activitate constienta, creativa, eficienta si responsabila.

a

Conceptul de educabilitate



Educabilitatea, sub raport teoretic, reprezinta o teorie, o conceptie sau o categorie pedagogica fundamentala care exprima puterea sau ponderea educatiei in dezvoltarea personalitatii.
Educabilitatea, sub raport functional-evolutiv, reprezinta capacitatea (particularitatea sau calitatea) specifica psihicului uman de a se modela structural si informational sub influenta agentilor sociali si educationali.
Educabilitatea priveste omul ca fiinta educabila, fapt finalizat in ceea ce denumim „homo educandus" (omul care se educa, care este educabil). Ea reprezinta conceptia, legitatea si fenomenul care dinamizeaza posibilitatile de devenire, de formare si dezvoltare a omului ca personalitate si profesionalitate.

Educabilitatea fundamenteaza teoretic si aplicativ pedagogia ca stiinta a educatiei, care asigura eficienta sociala a educatiei si invatamantului. Educabilitatea constituie o conceptie optimista pentru dezvoltarea educatiei si invatamantului. Definitorie pentru fiinta umana din punctul de vedere al educabilitatii este faptul ca omul (dezvoltarea sa ca personalitate) este in primul rand un produs (rezultat) al modelarii socio-culturale, indeosebi educationale, adica un produs al fenotipului si nu un produs nemijlocit al evolutiei biologice naturale, adica al biotipului. Desigur, in abordarea stiintifica a problemei va reiesi ca si evolutia biologica, ereditatea, au un rol important in dezvoltarea personalitatii, fiind in relatie si interactiune cu mediul social si cu educatia - care detine un rol preponderent. Trebuie avut in vedere faptul ca daca omul ar supravietui fizic numai prin evolutia (dezvoltarea) sa natural-biologica, ci nu ar deveni o fiinta umana, ci ar ramane un hominis (hominid). apropiat de nivelul si comportamentul maimutei antropoide, foarte putin adaptat luptei pentru existenta.
Sub influenta agentilor socio-educationali, omul se modeleaza structural si informational, t runsforma nd u-se treptat in fiinta umana, cu personalitate, care se caracterizeaza prin limbaj articulat, gandire logica, intentionalitate, afectivitate superioara si vointa, fapt ce-l deosebeste esential de maimutele antropoide (de animale in general).
Deosebirea esentiala dintre dezvoltarea omului si a animalului este confirmata pe deplin de evolutia acestora in conditiile mediului nalural-biologic. in acest context este cunoscuta evolutia celor 52 de copii lupi, care au fost descoperiti in diferite locuri de pe glob si care au trait numai in mediul natural-animal. Acestia, lipsindu-le conditiile mediului socio-educational, au ramas la situatia de hominis, nereusind sa obtina nici un fel de trasaturi specifice fiintei umane - limbaj articulat, gandire logica, afectivitate superioara (sentimente) si vointa.
De asemenea, este cunoscut cazul a doua fetite - A mala si Kamala - descoperite ca au trait intr-o padure tropicala, in stare animalica, si crescute apoi intr-un orfelinat n-au reusit sa mai obtina, decat in limite foarte reduse, caracteristici ale fiintei umane. Amala nu a supravietuit, iar Kamala, dupa 7 ani de vietuire in orfelinat, nu a reusit sa stapaneasca mersul biped, iar sub aspectul modelarii informationale a reusit sa foloseasca doar vreo 40 de cuvinte. Cele doua exemple demonstreaza ca omul se modeleaza ca fiinta umana, ca personalitate, numai in conditiile socializarii si educatiei. Educabilitatea reprezinta o legitate si un fenomen specific uman. Ea nu-si extinde sfera de aplicabilitate la animale. Si acest adevar a fost demonstrat de evolutia istorica a fiintelor vii, precum si de urmatorul experiment. Psihologul american Kcllog a creat conditii egale de viata, dezvoltare si educatie pentru fiul sau Donald si pentru un pui de cimpanzeu - Goa. Dupa o anumita perioada a constatat ca fiul sau s-a modelat normal ca orice fiinta umana,in timp ce puiul de cimpanzeu a devenit doar o maimuta semidresata.
in problema educabilitatii trebuie avut in vedere si faptul ca biologia si indeosebi genetica mtxlenia amendeaza conceptia selectiei naturale promovata de Charles Darwin (1809-l882). sustinand ca la originea si evolutia omului arfi si alte surse decat maimutele antropoide - cum aprecia Darwin.
Dar, oricare ar fi descoperirile privind originea si evolutia omului, educabilitatea isi mentine fiabilitatea, in sensul ca evolutia fiintei umane este nemijlocit legata de influentele agentilor socioculturali, indeosebi educationali, acestia din urma avand o mare importanta. Educabilitatea isi manifesta o forta mai nwc de modelare a psihicului uman la varstele mici (mai mici), deoarece nu exista eventuale blocaje (obstacole) puternice ca urmare a unor acumulari ontogenetice indelungate. La varstele mai mari (mari), educabilitatea poate sa aiba forta de modelare mai mica a psihicului uman. datorita unor eventuale obstacole (blocaje) determinate de acumularile ontogenetice mai indelungate. Si intr-un caz si in altul, blocajele pot fi prezente si datorita unor boli ereditare.
De retinut caracterul optimist al conceptiei educabilitatii. acela ca ea poate avea o anumita forta de modelare a psihicului la orice varsta, aceasta fiind determinata de calitatea agentilor socioculturali si educationali.

Conceptele de crestere, maturizare si dezvoltare in raport cu formarea personalitatii



Dezvoltarea fiintei umane ca personalitate este un proces ce se desfasoara in concordanta cu legea automiscarii universale, adica a succesiunii modificarilor stadiale ireversibile sub raport structural si informational, parcurgand drumul evolutiei de la simplu la complex, de la inferior la superior. Desigur, numai in masura in care sunt asigurate conditiile favorabile de mediu si educatie.
Cresterea, maturizarea si dezvoltarea fiintei umane sunt elemente stadiale ale formarii personalitatii.
Dezvoltarea fiintei umane se realizeaza atat ca etapa de crestere - care este o evolutie in principal cantitativa, cat si ca etapa de maturizare - care este in principal o evolutie calitativa - asa cum ar fi de exemplu trecerea de la structura infantila la structura adulta a personalitatii individului. Desigur, intre cele doua etape - cresterea si maturizarea - exista relatii, interactiune, in sensul ca elementele maturizarii sunt pregatite in timpul cresterii, maturizarea perfectand elementele cresterii.
Dezvoltarea fiintei umane ca evolutie calitativa complexa de crestere si maturizare este privita in perspectiva filogenetica si ontogenetica. Din perspectiva filogenetica dezvoltarea fiintei umane este influentata de evolutia generatiilor anterioare (arborele genealogic) prin intermediul ereditatii. Din perspectiva ontogenetica, dezvoltarea omului, indeosebi ca personalitate, este influentata, intr-o masura importanta, de evolutia sa in timpul vietii sale individuale, de la nastere pana la moarte.

Intre cele doua perspective ale dezvoltarii fiintei umane exista interactiune, astfel ca posibilitatile perspectivei filogenetice sunt prezente (actioneaza) in perspectiva ontogenetica, integrandu-se, atenuandu-se sau perfectandu-se, iar posibilitatile perspectivei ontogenetice se amplifica, contribuind la dezvoltarea personalitatii si in acelasi timp, treptat, de-a lungul generatiilor, se integreaza sau modifica posibilitatile perspectivei filogenetice, ale ereditatii.

Factorii si rolul lor in dezvoltarea personalitatii



Pedagogia, pentru a elabora o teorie si o strategie de valorificare eficienta a educabilitatii, are nevoie sa descopere vectorii sau factorii care sa determine si sa contribuie la formarea si dezvoltarea personalitatii.
in baza cercetarilor pluridisciplinare ( din domeniile: filosofia educatiei, psihologie si sociologie, genetica etc.) pedagogia a reusit sa stabileasca factorii principali ai dezvoltarii personalitatii. Acesti factori sunt: 2.3.. ereditatea, ca vector (factor) intern, cu caracter filogenetic, care se interfereaza in procesul formarii personalitatii cu procesele psihosociale, educationale si ale experientei individuale ale evolutiei fiintei umane; 2.3.. mediul, ca vector (factor) extern si 2.3.. educatia, ca vector (factor) mixt - intern si extern.

a.Teorii privind puterea factorilor dezvoltarii personalitatii

Istoria pedagogiei, ca si a altor stiinte socio-umane, inregistreaza si ne prezinta o disputa ideatica deosebita cu privire la puterea factorilor dezvoltarii personalitatii.
In aceasta disputa ideatica si-au facut prezenta mai multe teorii, printre cele mai importante fiind:
a) teoriile ereditariste care sustin rolul determinant al ereditatii in evolutia fiintei Umane (Platon, Confucius, Schopenhauer, Lombroso, Herbert Spencer s.a.);
b) teoriile ambientaliste care sustin rolul determinant al mediului, indeosebi sociocultural, in care este inclusa si educatia (Locke, Rousseau, Helvetius, Watson s.a.);
c) teoriile triplei determinari care sustin rolul ereditatii, mediului, cel
social indeosebi si educatiei, aceasta din urma avand un rol precumpanitor in dezvoltarea personalitatii (Democrit, Diderot, Herzen, Alex. Rosea s.a.).
Ereditatea este un faclor al dezvoltarii fiintei umane. Dar teoriile ereditariste exagereaza rolul ereditatii, inlaturand rolul modelator al celorlalti factori: mediul social si educatia. Sunt teorii pesimiste, in opozitie cu conceptia educabilitatii, fapt ce diminueaza (inlatura) rolul real si demonstrai al educatiei si mediului social.
Teoriile ambientaliste, care sustin indeosebi puterea educatiei, reprezinta pozitii pedagogice constructive, ce au contribuit la dezvoltarea educatiei si invatamantului. Ele sunt insa unilaterale, deoarece neglijeaza intr-o masura mai mare, mai mica sau totala mediul social si mai ales ereditatea, care sunt factori reali ai dezvoltarii personalitatii.
Teoriile triplei determinari sau ale interactiunii factorilor dezvoltarii personalitatii sustin ca dimensiunile (calitatile) personalitatii care s-au dezvoltat in decursul vietii individuale a omului sunt rezultatul interferentei (interactiunii) posibilitatilor si influentelor celor trei factori: ereditate, mediu social si educatie.
Teoria triplei determinari evidentiaza adevarul ca personalitatea este o unitate biopsi-hosociala, rezultat al interactiunii celor trei factori - ereditate, mediu si educatie. Ea constituie conceptia pedagogica stiintifica optimista despre dezvoltarea personalitatii, care a contribuit si va contribui la dezvoltarea si perfectionarea educatiei si invatamantului.

b. Caracteristicile si rolul fiecarui factor al dezvoltarii personalitatii

. Ereditatea
(latinescul hereditas - mostenire)

1.1.Concept, rol si principalele predispozitii ereditare

Ereditatea reprezinta ansamblul dispozitiilor (predispozitiilor, posibilitatilor, caracterelor sau potentelor) de natura anatomofiziologice, innascute sau transmise prin mecanismele si informatiile genetice de la generatiile anterioare la generatiile tinere prin intermediul parintilor.
Dupa cum se cunoaste, genetica a clarificat substratul material si obiectiv al ereditatii, aratand ca transmiterea potentelor (caracterelor) innascute se face prin intermediul cromozomilor, genelor si acizilor nucleici: ADN - acidul dezoxiribonucleic si ARN - acidul ribonucleic, moleculele acestor acizi continand, intr-o forma codificata, informatia genetica.
Informatia genetica a indivizilor constituie genotipul, iar ansamblul caracterelor psihice dezvoltate in procesul interactiunii dintre ereditate (genolip) si mediul socio-cultural, ca atare si educatia.
constituie fenotipul.
Ereditatea (genotipul) este premisa naturala anatomofiziologica necesara si obiectiva a dezvoltarii psihice in conditiile mediului sociocultural (fcnotipului).
Fenomenele (procesele si caracterele) psihice sunt rezultatul in timp (in evolutie dupa nastere) al interactiunii dinamice dintre creditate (genotip) si mediul sociocultural, indeosebi educatia (fenotip).
In contextul interactiunii genotipului cu fenotipul. al formarii si dezvoltarii personalitatii nu conteaza anumite insusiri anatomofiziologice transmise ereditar cum ar fi: culoarea parului, pielii si a ochilor, forma capului, urechilor sau nasului etc.
in conceptia educationala stiintifica privind dezvoltarea personalitatii conteaza (sunt de luat in considerare) patru grupe (categorii) de potente ereditare de natura anatomofiziologica si anume: 2.3.1.. potentele (particularitatile) analizatorilor; 2.3.1.. potentele (particularitatile) sistemului nervos central, ale activitatii nervoase superioare, ale creierului; 2.3.1.. instinctele si bolile ereditare.
Dezvoltarea psihica are la baza ereditatea anatomofiziologica.

1.. Potentele (particularitatile) anatomofiziologice ale analizatorilor: vaz, auz, miros, gust, pipait

Daca un copil se naste cu potente valoroase ale analizatorilor - finete, acuitate etc, el are premisele naturale favorabile de dezvoltare a unor aptitudini de performanta in domeniile picturii, muzicii, matematicii, tehnicii, educatiei etc, desigur, dezvoltarea de performanta necesitand neaparat conditii favorabile de mediu si educatie. Exemple: George Enescu, avand un auz foarte fin si conditii socio-educationale favorabile, a ajuns un geniu in domeniul muzicii. Nicolae Grigorescu, avand un vaz fin sub raport cromatic, a ajuns un mare pictor. Calitati deosebite ale unor analizatori a avut si Brancusi. care i-au oferit posibilitatea manifestarii lui ca mare sculptor.
Cunoscand aceste particularitati anatomofiziologice, educatorii ii pot ajuta pe tineri sa obtina performante in anumite domenii. Lipsa conditiilor favorabile de mediu si educatie reprezinta o frana in dezvoltarea talentelor si geniilor, in valorificarea potentialului ereditar valoros. Un copil cu potente valoroase ale analizatorilor, fara conditii favorabile si sistematice de mediu si educatie, lasat sa se dezvolte la intamplare poate ajunge cel mult un „rapsod popular", un maestru al picturii naive etc, asa cum s-a intamplat cu multi tineri inzestrati cu potentialul favorabil al analizatorilor.
Factorii educativi trebuie sa stie, constientizand fenomenul si in randul tineretului inzestrat cu posibilitati valoroase ale analizatorilor, ca aceste posibilitati sunt polivalente, adica se pot dezvolta si manifesta in mai multe directii sau domenii. Un potential valoros al auzului poate sa se manifeste si in alte domenii decat al muzicii, cum ar fi cel al tehnicii. Este cunoscut faptul ca Gogu Constantinescu, absolvent al Universitatii Politehnice Bucuresti si doctor honoris cauza al acestei institutii a avut un auz foarte fin, putandu-se manifesta cu talent in muzica. El nu s-a manifestat insa in muzica, dar inzestrarea favorabila a auzului sau l-a ajutat si s-a manifestat genial in tehnica, ajungand sa creeze si sa dezvolte stiinta denumita sonicitatea.

Acest exemplu si altele ne indreptatesc sa constientizam faptul ca tinerii cu inzestrari deosebite (ale analizatorilor etc.) au sanse de valorificare a capacitatilor lor specifice in mai multe domenii. De exemplu, un tanar cu aptitudini matematice se poate valorifica in matematica, dar tot atat de bine si in tehnica, cibernetica, management, economic etc. Sunt cazuri cand unii incearca la medicina ani de-a randul si nu reusesc, desi suni de buna calitate. Ei ar putea sa reuseasca cu succes in alte domenii ca: biologie, chimic, geografie, ecologie, invatamant etc.
Se constata ca unii copii se nasc cu carente ereditare ale analizatorilor. Exista intr-adevar copii care s-au nascut cu auz bun, dar afoni (care nu percep corect o nota muzicala, care n-au voce) sau copii care s-au nascut cu un vaz bun, dar nu percep culorile, n-au finete cromatica, asa cum sunt si dalionistii, care confunda rosul cu verdele. Sunt si copii care se nasc cu potente diminuate ale analizatorilor, cum ar fi vazul si auzul foarte slabe. Aceste carente ereditare ale analizatorilor reprezinta desigur neajunsuri in dezvoltarea copiilor, dar nu de natura sa-i demobilizeze, sa se considere inapti pentru dezvoltare si activitate sociala. Stiinta si practica educationala. impreuna cu diversi factori sociali si educationali, pot si trebuie sa intervina, prin asigurarea unor conditii speciale favorabile, fie pentru diminuarea carentelor analizatorilor, fie pentru crearea unor situatii si mijloace speciale care sa suplineasca sau sa adauge elemente pozitive noi analizatorilor, in vederea satisfacerii cerintelor dezvoltarii personalitatii la niveluri corespunzatoare, care sa ofere satisfactie celor ce s-au nascut cu neajunsurile mentionate. Astfel, antrenarea cu pricepere, tact si rabdare a copiilor cu carente ale analizatorilor auditiv si vizual in unele actiuni si manifestari muzicale si respectiv de desen, pictura s-a dovedit benefica. Copiii au inceput sa inteleaga, sa guste si sa traiasca mesajele muzicale si respectiv de pictura etc. ajungand ca in anumite limite sa Ic reproduca, sa se manifeste in aceste domenii. Desigur, ei nu pot ajunge talente, genii, in conditiile lipsei unor potente favorabile ale analizatorilor. Dar viata a dovedit ca dupa multe eforturi indrumate corespunzator, au fost cazuri cand un tanar declarat afon sa ajunga sa-si elimine partial carentele, sa inteleaga relativ corect notele muzicale, sa-si formeze un auz muzical, sa poata reproduce o melodie, sa creeze unele melodii simple si chiar sa dirijeze o formatie muzicala locala! Copiii cu auz sau vaz slabe, carora li s-au asigurat aparate speciale de inlaturare a carentelor ereditare ale analizatorilor -cum sunt ochelarii de vedere sau aparatele de auz. insotite de sprijin la invatatura al colegilor lor I ara carente, au ajuns sa se dezvolte sub aspect intelectual si profesional, asemanator colegilor lor fara carente ale analizatorilor. Si in cazul carentelor mai grave, cum sunt cele ale handicapatilor senzoriali - surzilor si orbilor, se pot obtine ameliorari si dezvoltari pozitive ale dimensiunilor personalitatii, atunci cand se folosesc aparate si indrumari speciale adecvate, asigurandu-li-se posibilitati reale de integrare sociala corespunzatoare. Si in cazul ol igol renilor se pot obtine rezultate satisfacatoare, aducandu-se acesti copii la un nivel de 4 clase elementare, uneori si mai mult, ceea ce inseamna foarte mult, oferindu-le si lor posibilitatea unei minime pregatiri pentru integrarea sociala.

1.. Potentele (particularitatile) anatomofiziologice ale activitatii nervoase superioare (creierului)
. Procesele si proprietatile activitatii nervoase superioare
Asa cum reiese din cele aratate - dezvoltarea proceselor psihice, a aptitudinilor, afectivitatii, trasaturilor de vointa si caracter reprezinta rezultatul evolutiei si interactiunii dintre genotip si fenotip, omul nascandu-se cu premisele naturale (anatomo-fiziologice) la nivelul creierului, necesare dezvoltarii psihice. in acest context, la nivelul creierului uman (activitatii nervoase superioare) au loc doua procese fundamentale: a) excitatia - proces ce creeaza conditiile de activitate a creierului si b) inhibitia - care asigura conditiile de diminuare, incetinire a activitatii cerebrale, de odihna si refacere a energiei si reluarii (continuarii) activitatii creierului. Cele doua procese fundamentale ale creierului se manifesta in contextul a trei proprietati naturale innascute importante: a) intensitatea (forta); b) mobilitatea si c) echilibrul.

Temperamentele si tipurile sale

In functie de modul de combinare a acestor proprietati sunt determinate tipurile de comportare ale activitatii nervoase superioare, strans legate de relatia dintre cele doua procese fundamentale - excitatia si inhibitia, obiectivate in ceea ce s-au denumit temperamente (latinescul temperamentum - amestec potrivit, justa proportie, excelenta combinatie de calitati).
Temperamentul este un ansamblu de insusiri anatomofiziologice relativ stabile ale activitatii creierului uman, care determina si caracterizeaza activitatea si comportamentul omului din punct de vedere dinamico-energetic. Temperamentul este conditionat, in mare masura, de proprietatile generale innascute ale activitatii nervoase superioare (ale sistemului nervos central) -intensitatea (forta), mobilitatea si echilibrul proceselor fundamentale ale creierului - excitatia si inhibitia. Printre insusirile care pot determina temperamentele sunt si calitatea reactiilor de raspuns si a actelor de conduita, rezistenta la efort si capacitate de lucru, felul trairilor emotional-afective si gradul de impresionabilitate, de mobilitate sau imobilitate, incordarea sau relaxarea, iritabilitatea, impulsivitatea sau calmul si stapanirea de sine, vointa sau lipsa de vointa manifestate in capacitatea de a lua o decizie, raportul dintre tendinta de interiorizare si cea de exteriorizare, de adaptabilitate la situatiile noi etc. Temperamentul joaca un rol important in definirea individualitatii persoanei, in dinamica evolutiei ei cognitiv-afectiv-motorie sau comportamentale, in configuratia si dinamica relatiilor interpersonale.
Pe baza experientei si a unor cercetari s-au facut clasificari ale temperamentelor, in limbajul psihopedagogie sunt cunoscute patru tipuri fundamentale de temperamente. Denumirile acestor temperamente au fost date de medicul grec Hipocrate (sec. V i.e.n.). Aceste temperamente fundamentale sunt: a) melancolic (slab); b) coleric (excitabil, neechilibrat); c) flegmatic (inert) si d) sangvin (echilibrat). Aceasta clasificare este aproximativa, relativa si conventionala, dar a fost si este inca operationala.

Tipurile de temperament mentionate ar putea avea o relativa puritate numai la nastere. Dupa nastere ele sunt influentate de dezvoltarea anatomofiziologica a individului si de agentii de mediu socioeducationali, ducand la existenta si manifestarea unor tipuri de temperament intermediare sau mixte. Desigur, temperamentele, avand puternica amprenta ereditara, suni relativ,.rezistente" la schimbare. incai sunt si puncle de vedere ca ar fi nemodificabile in evolutia onlogcnetica. Viata, experienta dezvoltarii umane si unele cercetari au aratal insa ca pornind de la adevarul ca zestrea genetica (biotipul) se modifica de-a lungul generatiilor pe baza acumularilor ontogenetice (fenolipului), ca personalitatea este un rezultat al interactiunii perspectivei filogenctice (biotipului) cu perspectiva ontogenetica (fenotipul). in mod firesc si temperamentele, sub influenta agentilor biologici si socioeducationali -indeosebi, care actioneaza in cadrul evolutiei ontogenetice, sunt supuse, in anumite limite, unei anumite modelari, a unei anumite schimbari, in functie de intensitatea si calitatea agentilor mentionati. Prin aceasta se inlatura punctul de vedere al teoriilor fataliste al unor factori si se face loc punctului de vedere al teoriilor optimiste ale educabilitatii, al posibilitatii modelarii temperamentelor, deci si al personalitatii, care acorda incredere in puterea transformatoare a conditiilor de mediu social si de educatie.

In conditiile influentelor socioeducationale, care tin seama de insusirile genetice ale temperamentelor, trebuie avut in vedere ca temperamentele nu predetermina capacitatile, caracterul si aptitudinile persoanei, ci pe baza aceluiasi tip de temperament se pot dezvolta caractere si aptitudini diferite, constituind un ansamblu de conditii interne mediatoare.

. Caracterizarea temperamentelor si abordarea lor psihopedagogica


a) Tipul de temperament melancolic (slab) se caracterizeaza astfel:

ambele procese de excitatie si inhibitie sunt lente si foarte putin active; sensibilitate si usoara inhibitie; relativa mobilitate si activitate redusa; neincredere in fortele proprii; retinere si chiar dezarmare in fata dificultatilor; absenta, izolare, tristete sau visare trista, crispare, teama etc. Este tipul introvertit, sensibil si inhibitiv.
Faptul ca este retinui, ca nu este repezit, pol fi considerate elemente relativ pozitive in anumite situatii. Fapiul ca se simte dezarmai, se izoleaza, este trist, n-arc incredere in fortele proprii, nu se an°ajeaza intr-o activitate, reprezinta clemente negali ve, ce-i franeaza dezvoltarea personalitatii.
Intervenind cu pricepere, maiestrie, lac! si multa rabdare, prin relatii apropiate, de incredere, antrenandu-l treptat in activitati constructive, ajutandu-l si incurajandu-l cand invinge unele greutati, cand obtine unele succese, cat de mici, punandu-l in situatia de a coopera cu anumiti colegi etc, este posibil sa obtina transformari psihosociale si astfel, treptat, sa capele incredere in fortele sale, sa se antreneze in diverse acti vilati etc, obtinand elemente noi pozitive pe linia dezvoltarii unei personalitati complexe, elevate, echilibrate. Cu melancolicii sunt total ineficace si daunatoare interventiile brutale, pedepsele, invectivele, actele subiective si nedrepte (incorecte) fata de ei. La melancolici, laudele, incurajarile, recompensele, chiar pentru realizari mai mici, au un efect pozitiv, satisfactia oferita de ele sporindu-lc increderea in fortele lor. Desigur nu trebuie sa exageram, oferindu-Ie fara acoperiri.

b) Tipul de temperament coleric (excitabil, neechilibrat) se caracterizeaza astfel:

excitatia este intensa, iar inhibitia este slaba, ducand la lipsa echilibrului dintre aceste procese; impulsiv, exploziv, agitat, zgomotos, nestapanit, lipsit de control si discernamant, poate jigni fizic sau moral; surplus de energie, mare mobilitate, indrazneala, curaj, spirit de independenta, nonconformism etc. Este tipul extravertit necontrolat.
Unele dintre insusiri ca mobilitatea, energia, spiritul de independenta, curajul etc. reprezinta si fatete pozitive ale acestui tip de temperament. Unele insusiri ca impulsivitatea, neslapanirea, lipsa de control si discernamant etc, reprezinta fateta negativa a colericului, care lasate sa se manifeste in conditii vitrege de mediu si educatie pot duce la comportamente necivilizate, la acte nechibzuite.
Cunoasterea insusirilor colericului si crearea conditiilor favorabile de mediu si educatie pot conduce la ipoteza potrivit careia insusirile pozitive sa-l proiecteze spre o personalitate, profesiona-litate si civism elevate, civilizate, demne, incat nu este exclus ca un coleric sa mearga pe drumul creatiei constructive, a talentului si chiar a geniului. In aceleasi conditii pozitive de dezvoltare este posibil ca insusirile negative sa se diminueze, sa se atenueze, unele chiar pana aproape de disparitie, lacand loc dezvoltarii celor pozitive, ca si aparitiei unor insusiri noi. Daca n-am interveni pentru atenuarea insusirilor negative si le-am lasa sa se dezvolte spontan in conditiile vitrege s-ar putea (nu este exclus) ca individul sa ajunga un infractor pana la ipostaza de criminal. De retinui, el nu se naste criminal, dar potenta genetica a impulsivitatii in conditii vitrege de mediu si educatie il poale proiecta spre acest stadiu nedorit, inuman, animalic.
Desigur, in educarea unui coleric se cer imbinate controlul si indrumarea discrete, fennilate si exigenta, cu intelegerea si tactul, ca si sanctiunea cu recompensa - dupa caz. In nici un caz nu sunt admise sanctiunile brutale, invectivele, interventiile care i-ar stirbi individualitatea, personalitatea, caci acestea ar declansa actiunea insusirilor negative. I .auda si recompensele se pot acorda si colericului, atunci cand el dovedeste rezultate mai deosebite. Lipsa lor l-ar face pe coleric sa se simta frustrat si neindreptatit. situatii ce trebuie evitate penun a nu declansa insusirile negative.

c) Tipul de temperament flegmatic (inert) se caracterizeaza astfel:

Inhibitia este mai puternica decat excitatia; are stocata multa energie si capacitate de lucru, dar sunt putin declansate, ceea ce il prezinta ca mobilitate slaba, lent; este capabil sa se inhibe, dovedind mare stapanire de sine si nepasare, fapt ce-l face inert, imperturbabil, zeflemist, dispretuitor, perfid, fals, rece etc. Este tipul introvertit inflexibil.
Capacitatile de a se inhiba, de a se stapani au si falele pozitive, care l-ar putea feri de actiuni pripite, necugetate. Imperturbabilitaiea, caracterul inert, zeflemist etc. au fatete negative care il pot face sa nu fie receptiv la anumite solicitari, sa supere si sa scoata din fire pe cei cu care vine in contact sau sa nu se antreneze intr-o activitate constructiva, ceea ce ar putea aduce prejudicii propriei persoane, ca si celor din jur.
Un flegmatic pur care ar putea sta nepasator in fata unei primejdii (foc, accident etc.) ar putea aduce prejudicii deosebite. Astfel, daca acesta ar observa ca lantul sau cablul unei macarale ce lucreaza deasupra unui grup de muncitori este pe punctul de a se rupe, in loc sa ia masuri de' protectie ar putea sa spuna: „sa mai asteptam, sa vedem cat rezista!"; in asemenea situatie catastrofa s-ar produce. Un flegmatic relativ pur, atunci cand vrei sa-l convingi sa se antreneze intr-o activitate, s-ar putea sa fie nepasator, sa te priveasca de sus in jos si invers, incat sa te scoata din sarite si pentru a evita altercatia pleci tu de langa el si lasi totul neschimbat! Dar, interventiile pline de pricepere si tact, care sa antreneze flegmaticul in anumite responsabilitati si activitati, sub control si indrumare discrete. il pot transforma, declansandu-i energiile stocate si inhibate spre comportamente si activitati constructive.

d) Tipul de temperament sangvin (echilibrat, dinamic) se caracterizeaza astfel:

excitatia si inhibitia sunt intr-un raport de echilibru armonios, activ si dinamic, completandu-se si stimulandu-se reciproc; forta si capacitate de lucru; rezistenta la eforturi; mobilitate, vioiciune, curaj, initiativa, stapanire de sine, spirit de discernamant, incredere in fortele proprii, spirit de autocontrol si auto-reglaj, spirit deschis, solemn, sincer, degajat, sociabil etc. Este tipul ideal de temperament. Cunoasterea si valorificarea corespunzatoare a insusirilor ce-l caracterizeaza, in sensul actiunii cu valorosi agenti socioeducationali conduc la dezvoltarea unei personalitati puternice si elevate, capabile sa se integreze eficient si sa se adapteze la nou. sa creeze. Este tipul extravertit, constient, controlat.
Tipurile de temperament determinate de potente (insusiri) naturale anato-mofiziologice au un rol in dezvoltarea personalitatii, dar nu au un caracter fatal si invariabil. Sub influenta conditiilor de mediu si educatie - aceasta din urma cu rol dirijor - insusirile pozitive ale temperamentelor pot fi valorificate si dezvoltate, iar insusirile negative pot fi diminuate, franate, modificate si chiar inlocuite cu unele insusiri noi pozitive. Aceste modificari sunt obiectiv determinate de o calitate (proprietate) a creierului - plasticitatea activitatii nervoase superioare.

1.. Instinctele

(latinescul instinctus- impuls, reflexe innascute, instinct)
Instinctele sunt sisteme de acte reflexe neconditionate (innascute), care asigura evolutia personalitatii nemijlocit legata de satisfacerea unor functii primare (biologice) cum sunt cele de hrana (suptul, plansul etc), de aparare (inchiderea pleoapelor in fata excesului de lumina, retragerea mainii in cazul excesului de temperatura - rece sau cald), de perpetuare a speciei (relatia si actul sexual) - instinctul sexual, precum si de a nu trai singur si a fi o fiinta sociala - instinctul gregar (vezi si: C. Balaceanu-Stolnici, C. Voinea, Neuropsihologia postmodernista. Editura Ecologica, Bucuresti, 2000, p. 205). Ele reprezinta factorul involuntar de incitare si de impulsuri pentru actualizarea si satisfacerea unor trebuinte biologice. Ele sunt relativ rezistente la schimbare. Instinctele ofera adaptarea copilului la conditiile de mediu, chiar de la nastere.
Pentru fiinta umana instinctele nu au insa caracter fatal si invariabil. Ele pot suferi anumite transformari calitative sub influenta structurilor psihice superioare, conditionate social-istoric, sub influenta conditiilor de mediu si educatie, obtinandu-se treptat comportamente voluntar-constiente caracteristice personalitatii.

Sigmund Freud (1856-l939), medic psihiatru austriac, a sustinut ca instinctele, indeosebi cele de perpetuare a speciei (instinctul sexual sau libido), au un rol important in dinamica vietii psihice si sociale a omului. „Nevoile biologice - spune Sigmund Freud - le conditioneaza pe cele sociale". intr-adevar, daca instinctele sunt lasate sa actioneze spontan si natural, atunci ele determina in mare masura comportamentul involuntar, inconstient al individului pana Ia stari si comportari animalice. Astfel, nemodelate, instinctele de aparare pot duce la manifestari egoiste, agresive (tipete, muscaturi, loviri etc), iar cel sexual poate duce la situatia de obsedat sexual, care sa se manifeste prin posesiuni, violuri si chiar crime. Intervenind insa cu pricepere si tact, prin influente si actiuni socio-educationale voluntar-constiente, impulsurile biologice primare (instinctele) pot fi relativ stapanite si canalizate spre directii si comportamente pozitive, care sa contribuie la adaptarea si evolutia superioara constienta si eficienta a individului, la dezvoltarea unei personalitati integrale, elevate, demne si armonioase.
Cari Gustav Jung (1875 - 1961), psiholog si psihiatru elvetian, spre deosebire de S. Freud, a sustinut ca evolutia vietii psihice este determinata de un „inconstient ancestral" (un „instinct psihic" - ad.n. I.B.), nesocotind rolul substratului fiziologic ereditar, ca atare si al instinctului sexual, in viata psihica (conceptia lui C. G. Jung poate fi extinsa si la studiul temperamentelor). Desigur, stiinta a demonstrat ca substratul fiziologic are un rol important in evolutia vietii psihice. Conceptia lui C. G. Jung ca si unele investigatii contemporane privind problematica necunoscuta a substratului psihic ereditar si a unor fenomene parapsihologice nu trebuie respinse fara argumente, caci s-ar putea, in cazul obtinerii unor date valoroase, sa se aduca interesante clarificari in cunoasterea evolutiei vietii psihice, in dezvoltarea si manifestarea personalitatii. Ca atare trebuie sustinute cercetarile si in acest domeniu inca insuficient cunoscut sau chiar necunoscut, care framanta oamenii in general si specialistii indeosebi.
Este interesanta de analizat si cercetat in continuare conceptia lui C. G. Jung cu privire la clasificarea oamenilor, indeosebi dupa tipul de temperament, in introvertiti (melancolicii si flegmaticii) si extravertiti (sangvinicii si colericii), in functie de directia de difuzare a energici psihice spre interiorul si, respectiv, exteriorul fiintei umane. Dupa parerea noastra, trebuie avut in vedere ca nu exista tipuri pure de acest gen, caci in realitate oamenii, ca fiinte complexe dinamice, indiferent de amprenta individualitatii lor, isi difuzeaza energia lor psihica, desigur in intensitati si durate diferite, atat spre interiorul, cat si spre exteriorul fiintei lor.

1.. Bolile ereditare (genetice)

Este de remarcat si faptul, mai putin implicat pana acum in actul educational, ca uhele boli ereditare (genetice), mostenite de unii copii, cum sunt hipertiroidismul, cardiopatia ischemica, diabetul, cancerul ca de altfel si unele boli dobandite in evolutia ontogenetica ca sifilisul, tuberculoza, SIDA pot avea o determinare negativa asupra educatiei, asupra formarii personalitatii, unele dintre boli, cum sunt hipertiroidismul si cardiopatia, avand o stransa legatura cu sistemul nervos central (creierul) putand declansa anumite boli psihice ca dementa, anxietatea, psihozele etc. Gravitatea unora dintre boli, cum este SIDA, poate produce in randul celor sanatosi o teama de a se contamina, care duce la izolarea celor bolnavi de cei din jur, fapt ce-i afecteaza psihic pe bolnavi.
Aceste consecinte ale bolilor ereditare pot influenta negativ actul educational de formare a personalitatii in limitele dorite sau posibile.
Cunoasterea bolilor ereditare si dobandite si a consecintelor lor de catre specialistii implicati - medici, psihiatri, psihologi, pedagogi, educatori in general, insotita de solutii si mijloace adecvate de tratament si influentare medicopsihosocioeducationala reprezinta o necesitate obiectiva in amendarea bolilor pentru o reusita rezonabila a educatiei, a formarii personalitatii.

. Mediul
(latinescul mcdium - centru, in mijlocul casei, ceea ce este comun, conditii ambientale)
Mediul reprezinta ansamblul conditiilor inconjuratoare (ambientale) in care omul traieste, se dezvolta, actioneaza (munceste) si creeaza. Mediul poate avea doua componente principale: mediul natural si ecologic si mediul social-global si psihosocial.

La. Mediul natural
Cuprinde conditiile de clima, relief, vegetatie si fauna. Mediul natural are o anumita importanta privind dezvoltarea personalitatii, de aceea nu trebuie neglijat nici ca factor de existenta si nici ca factor ce influenteaza dezvoltarea omului. Atunci cand conditiile naturale de mediu sunt favorabile -fiinta umana se dezvolta normal, fara dificultati. Cand, insa, conditiile naturale de mediu sunt mai putin favorabile, ele pot crea dificultati in dezvoltarea omului. Conditiile naturale de mediu pot influenta, intr-o anumita masura, caracteristicile psihice si comportamentele omului, creand anumite diferentieri intre cei ce traiesc intr-un mediu ecuatorial, temperat sau polar. Ca de exemplu, un individ din mediul mediteraneean este relativ mai bonom, mai calm, mai apropiat, poate mai visator, spre deosebire de un alt individ din mediul nordic care poate sa se manifeste retinut, mai rece, mai distant etc.

Aceste deosebiri de mediu natural sunt importante, dar nu sunt determinante (hotaratoare) in dezvoltarea personalitatii. in anumite limite, omul, pe baza progresului tehnic si al civilizatiei, poate interveni sa modifice unele conditii nefavorabile de mediu natural in favoarea sa; astfel, in ceea ce priveste conditiile de clima-cand este prea cald, foloseste ventilatorul, frigiderul etc, iar cand este prea frig introduce pentru incalzire focul, caloriferul etc; in cazuri de seceta, foloseste irigatiile; in cazul lipsei unor clemente de vegetatie si fauna necesare vietii - intervine cu impaduriri, cu producere de plante si animale noi necesare etc.
Desigur, este dificil de luptat impotriva unor elemente negative catastrofale ale mediului natural, asa cum sunt calamitatile naturale - cutremurele, vulcanii, uraganele si inundatiile sau secetele prelungite, incendiile, invaziile de insecte etc Dar si in aceste situatii omul, beneficiind de progresul stiintifico-tehnic, de gradul de civilizatie nu trebuie sa se lase invins, trebuie sa gaseasca solutii de prevenire, atenuare si inlaturare a acestor calamitati naturale catastrofale, cum ar fi: aparatura de alarmare-prcvenire a aparitiei lor, indiguiri, constructii cu calitati antiseismice, irigatii etc, precum si solutii si mijloace tehnico-maleriale si umane de inlaturare a urmarilor lor, asigurate din timp.

1.b. Mediul ecologic
(grecescul oikos - casa, locuinta, conditii curate, prielnice de viata; logos - cuvant, vorbire, justificare rationala, stiinta). Ecologia este stiinta care studiaza interrelatiile dintre organisme si mediul lor de viata - abiotic si biotic. La inceput ea se ocupa indeosebi de mediul fizic; in prezent ca studiaza mediul social si psihosocial unde elementele poluante isi fac prezenta.
Mediul ecologic este legat intr-o masura importanta de mediul natural. El reprezinta, printre altele, conditiile ce determina interrelatiile dintre organismele vii si mediul lor de viata. Mediul ecologic presupune un mediu de viata pur, nepoluat pentru a asigura conditiile vietii organismelor. Determinat de nevoile sale de trai, omul a adus o seric de modificari mediului natural si a amplificat potentialul acestuia cu valente artificiale, obiectivate in constructii de uzine, fabrici de tot felul, centrale nucleare etc, precum si in producerea armelor chimice, biologice, atomice etc.
Concomitent cu avantajele aduse omului, interventiile sale de modificare a mediului au si o scrie de consecinte negative, cum sunt deseurile toxice, chimice, radioactive, organice, emanatiile de gaze, de pulberi etc, care polueaza mediul, punand in pericol viata omului si planetei, a tuturor componentelor mediului natural - apa, aerul, solul, vegetatia, fauna etc, viata in general.
In conceptia contemporana, mediul ecologic isi extinde sfera de cuprindere, incluzand si preocuparea pentru asigurarea conditiilor psihosociale favorabile vietii. Este cunoscut ca si in mediul psihosocial poate aparea poluarea psihosociala si morala, obiectivandu-se in dezordinea sociala, in vicierea relatiilor sociale interpersonale (neincredere, ura, tensiuni sociale etc.) si in vicierea comportamentului oamenilor (violenta, infractiuni etc).
Conceptia ecologica necesita crearea si mentinerea unui mediu ecologic favorabil, ferit in cat mai marc masura de poluare naturala, psihosociala si comportamentala. in acest context, o valoroasa si eficienta educatie ecologica trebuie sa se incheie cu o valoroasa si eficienta protectie tehnico-materiala a mediului. Aceasta protectie presupune realizarea unei game variate de obiective si masuri care sa asigure gospodarirea rationala a resurselor si a mediului, asigurand prin strategii si mijloace tehnico-matcrialc, prevenirea si combaterea poluarii fizice si respectiv prin strategii si mijloace socioculturale si educationale prevenirea si combaterea poluarii psihosociale si morale, precum si depozitarea si prelucrarea corespunzatoare a deseurilor. Lipsa de preocupare si economiile rau intelese vitregesc rezolvarile ecologice, ele lovind viata organismelor, a omului in special.

Rezolvarea problemelor ecologice trebuie sa fie in atentia tuturor statelor, a unor miscari si organizatii interne si internationale, asa cum este „Green peacc".

2.a. Mediul social-global si psihosocial
Mediul social global cuprinde ansamblul factorilor istorico-culturali, axiologici, institutionali, de organizare sociala de grup etc. in cadrul carora relatiile interumane variate: social-familiale, scolare, de munca si productie, comerciale, opinia publica etc. au un rol si o putere deosebita in formarea si dezvoltarea personalitatii.
Pentru dezvoltarea personalitatii, mediul psihosocial reprezinta componenta cea mai importanta a mediului social-global.
Omul, ca fiinta sociala (zoon politikon - cum spunea Aristotel), se dezvolta, actioneaza si creeaza in procesul vietii sociale in cadrul unor relatii sociale profesionale si interumane de munca, productie si viata. in cadrul acestor relatii sociale un rol important in dezvoltarea personalitatii il are limbajul, care, dezvoltat, amplificat in conditii scolare si de viata duce la dezvoltarea creierului si in acest context a capacitatilor psihice (intelectuale, afective, motivationale, volitive etc). Zicala populara: „Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti" evidentiaza importanta conditiilor de mediu social.

2.b. Mediul psihosocial
Mediul psihosocial este ansamblul de conditii si idealuri social-spirituale ale persoanelor, cuprinzand relatiile interpersonale, statusurile psihosociale realizate de persoane, idealurile si comportamentele lor colective, modele de comportament proiectate, complexul de norme si valori si procesele psihosociale ce le genereaza.
intre mediul social global si mediul psihosocial exista interactiune. in timp ce mediul social global reprezinta un ansamblu de conditii cu caracter pronuntai obiectiv, mediul psihosocial reprezinta ansamblul de conditii cu caracter pronuntat subiectiv. in mediul psihosocial in caic actioneaza, indivizii privesc indeosebi dependentele lorintersubicctive, raporturile si procesele interpsihice si de grup. Piinuc cele mai importante elemente ale mediului psihosocial ce influenteaza educatia mentionam: comunicarea verbala a indivizilor, relatiile lor inlerindividuale, modelele atitudinalc si comportamentale ale educatorilor (parinti, cadre didactice, adulti in general, ce au relatii interpersonale de viata cu cei in formare etc).
Relatia dintre om si munca (activitatea scolara, de productie, artistica, stiintifica etc), ca o componenta a mediului social, are o finalitate benefica, in conditiile in care insa omul nu este subordonat muncii, ci omul creeaza munca si nu munca pe el. in contextul in care munca fiecarui om, copil, tanar sau adult va fi realizata I iber si constient, va fi apreciata corect si ii va oferi posibilitatea unei formari ascendente si unui trai normal, demn si civilizat, omul va munci cu placere, caci isi va da scama ca o face pentru el, pentru familia sa si pentru societatea in care traieste. Aceasta conceptie cerc ca in raportul dintre om si munca, omul sa fie agentul principal, caci el este creatorul muncii si nu instrumentul acesteia, munca fiind un instrument pentru om.
In formarea si dezvoltarea personalitatii trebuie gasite principiile, caile si mijloacele necesare transformarii muncii intr-un instrument de invatare (penuu tineretul studios) si de productie si creatie etc. (pentru omul calificat), care sa le ofere placere (satisfactie) si care sa-i determine, pe baza de intelegere, sa munceasca (sa invete, sa produca, sa creeze) mai mult si mai bine, caci acestea le va spori calitatea vietii, a prosperitatii. Formarea si dezvoltarea personalitatii depind de calitatea mediului social global, a mediului psihosocial indeosebi.
Conditiile psihosociale favorabile - organizare sociala democratica, relatii interindividuale si profesionale de viata, de invatatura, de productie etc. demne si civilizate, bazate pe competitie sociala, dar si pe cooperare, respect si pe ajutor reciproc, pe aprecierea valorilor si competentelor individuale, pe responsabilitate, spirit de independenta si creativitate individuala si de grup etc, asigura formarea si dezvoltarea unor calitati valoroase si eficiente ale personalitatii. Conditiile psihosociale nefavorabile -organizarea sociala arbitrara, autoritarista, cu relatii interindividuale si profesionale de viata, de invatatura, de productie etc. bazate pe invidie, lipsa de respect si de ajutor reciproc, pe competitie neloiala, pe necinste, pe neincredere, pe tensiuni sociale, in cadrul carora actioneaza viata dezorganizata si comportarea neci vilizata, atitudinile si faptele antiumane, infractionale etc. constituie elemente negative grave care stopeaza formarea personalitatii, ducand la o evolutie degradanta a fiintei umane.
Societatea civila si libera romaneasca, in conditiile dezvoltarii statului de drept, democratic si economiei libere de piata, poate si trebuie sa diminueze si chiar sa inlature conditiile nefavorabile ale mediului psihosocial si sa creeze conditii de mediu social global favorabile mediului psihosocioeducational si ecologic cerut de dezvoltarea unei personalitati integrale, elevate si competente, demne, civilizate si creative.
Mediul, cu toate componentele sale, nu este un factor fatal si invariabil in evolutia umana. Conditiile de mediu si culturale (educationale) pot fi modificate in directia transformarii lor in conditii adecvate si favorabile modelarii in directii constructive elevate si eficiente a personalitatii. Mediul poate, prin modificarile ce le produce individului in perspectiva ontogenetica (fenotipul), sa contribuie in decursul generatiilor, deci in perspectiva filogenetica (biotipul), la modificarea in bine sau in rau a informatiei genetice (a ereditatii).
Mediul trebuie considerat ca un bun inestimabil de patrimoniu al omului. El trebuie conservat, protejat si la nevoie imbunatatit in legatura cu tot ceea ce este favorabil vietii omului, prevenindu-se sau, dupa caz, inlaturandu-se tot ceea ce reprezinta poluarea lui. Asigurarea unui mediu ecologic reprezinta o indatorire si responstabilitate moral-civica pentru binele generatiilor actuale, ca si al celor viitoare.
Asigurarea puritatii mediului trebuie sa implice educatia care sa instruiasca si sa formeze astfel de oameni, care sa previna si la nevoie sa inlature orice situatie poluanta, fie ca este vorba de mediul natural, fie de cel psihosocial.


Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu